Casele de Pensii Sectoriale au inceput sa emita si sa comunice la domiciliul pensionarilor Deciziile de regula(riza)re - plata/retinere - a pensiilor, potrivit art 7 alin(1) din OUG nr.1/2011, insotite de un desfasurator lunar, in anul 2011, cu pensile cuvenite, pensiile in plata si diferentele de plata sau de recuperat.
sursa . PLANO10
joi, 16 februarie 2012
marți, 14 februarie 2012
“Fostii militari” un concept aberant, incalificabil!
Preluat de pe Teo Pal blog
Preşedintele ţării ne-a mai devoalat o parte din adâncul gândirii creatoare a domniei sale. După o îndelungată şi vinovată abţinere, domnul preşedinte a afirmat într-un discurs printre dinţi, abia stăpânindu-şi ura, că pensionarii militari sunt foşti militari. Un concept prezidenţial mai vechi, neafirmat public până acum, care a produs deja efecte dezastruoase. O afirmaţie menită să mai adauge un strop de otravă dispreţului cu care îi tratase şi până acum pe slujitorii sub drapel. Domnia sa, Comandantul, se face că nu ştie că militarul nu depune jurământul numai până la pensie. Se preface că nu cunoaşte, deşi are o pregătire militară atestată de propria biografie, că un militar rămâne militar până la moarte. Chiar şi după!
Domnul preşedinte ne-a dezvăluit acum, mai clar, adevăratele motivele pentru care au fost desfiinţate pensiile militare de stat: fiindcă, la pensie, conform judecăţii domniei sale, militarul dispare. Devine un „fost”, fără drepturi şi fără identitate. Susţinerea publică a acestei idei, permite acum tuturor militarilor, chiar şi celor neîncrezători, să înţeleagă intenţia cu care Curtea Constituţională a concluzionat că militarul nu are drept la pensie. Se vede mai bine că Decizia nr. 735/2010 a C.C.R. nu făcea decât să materializeze juridic viziunea Comandantului Forţelor Armate. Concepţie conform căreia militarul în rezervă nu mai este militar! El devine, prin „reevaluare” prezidenţială, un civil nou-nouţ. Ca urmare, proaspătul civil trebuia rupt de instituţia militară. Trebuia sfărâmată legătura sa cu militarii activi. Trebuia ucis, formal, militarul din el, înainte de a o face destinul. Ceea ce s-a şi întâmplat, cu impulsul C.C.R.. Pas cu pas.
El, pensionarul militar, „fostul militar” conform concepţiei „reformatoare” a preşedintelui, după zeci de ani de muncă şi renunţări la drepturile fireşti oricărui alt cetăţean al ţării, pierde odată cu pensionarea orice drept pecuniar constituţional. A devenit un „fost” Şi atât! Un asistat social de cea mai joasă speţă. Conform Deciziei mai sus menţionate, pensionarului militar i se va atribui ceva ce se numeşte un supliment. Adică, pe româneşte, va fi beneficiarul unei pomeni din mila guvernanţilor! De ce spun pomană? Deoarece, pentru militarul în rezervă pensia a încetat să mai fie un drept constituţional ca la toţi ceilalţi locuitori ai României. În mintea preşedintelui de azi şi, prin servilism, în înţelesul constituţional al Curţii Constituţionale, militarul în rezervă poate să dispară. I s-a luat, absolut aberant, dreptul la pensie. În locul pensiei militare i se acordă un supliment!. Odată cu el, cu militarul în rezervă,poate să dispară şi armata de rezervă. Aproape o sută de mii de potenţiali luptători instruiţi deja.
Discriminarea este evidentă! Chiar şi pentru cei mai îngăduitori, ura cu care sunt trataţi „foştii militari” este o realitate. Ca dovadă, iată cum apare, după completare (publicată în Monitorul Oficial nr.64/ 26 ianuarie 2012!), Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor: art.82*)alin.7, „Judecãtorii şi procurorii pot opta între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public. Judecãtorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militarã de serviciu”…. Ei pot opta. Pentru ei există şi acum pensia militară de serviciu!!! Iar mai departe, la art.85*)alin.2,scrie negru pe alb:”Pensiile de serviciu ale judecãtorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevãzute la art. 84 se actualizeazã ori de câte ori se majoreazã indemnizaţia brutã lunarã a unui judecãtor şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime. Dacã în urma actualizãrii rezultã o pensie de serviciu mai micã, judecãtorul sau procurorul îşi poate pãstra pensia aflatã în platã.” Pentru ei se poate! Pentru „foştii militari”, nu!
Nu este bătaie de joc? Nu este expresia cea mai elocventă a umilinţei? Nu reprezintă cel mai clar exemplu de discriminare? Unde este „Legea unitară a pensiilor” prin care se desfiinţează ca “nesimţite” toate “pensiile speciale”? Unde sunt vorbele sforăitoare despre justeţe şi dreptate socială? Ale preşedintelui încă în funcţie! Ale premierului încă pe scaun!
În mod evident, cele de mai sus sunt texte extrase din legile militare, texte prin a căror anulare a fost desfiinţat statutul militarilor în rezervă. Acum sunt introduse în legile celor care se află deasupra tuturor. Ale căror pensii nu s-au “recalculat”. În legile celor care trăiesc într-o altă ţară, în România lor! Întreaga fărădelege, a fost posibilă cu aportul interesat şi anticonstituţional al Curţii Constituţionale! La îndemnul preşedintelui şi al primului ministru.
Niciodată, în cursul milenarei sale istorii, Armata nu a fost într-un asemenea mod desconsiderată. Iar militarul, niciodată atât de injosit. Despre acest adevăr, domnul preşedinte trebuie să fie conştient! Deoarece istoria, indiferent de intenţiile distrugătoare ale unuia ori ale altuia, îşi va reintra în drepturi, cu neiertătoare consecinţe pentru cei care o neagă. Fie ei preşedinţi de ţară ori simpli muritori.
Armata, ca instituţie, tace. Dar Armata nu este o entitate abstractă. Ea este vie, populată. Iar ei, militarii, sunt fiinţe înzestrate cu gândire. Sunt educaţi şi responsabili. Ei au glas. Ei sunt adevăraţi, au suflet, au simţiri. Şi nu pot suporta la nesfârşit umilinţa. Ei ştiu că au drept crez doar voinţa poporului şi, mai devreme sau mai târziu, vor asculta glasul acestuia. Semnele în acest sens sunt evidente. Ele ies la suprafaţă în ciuda nesfârşitelor oprelişti, legiferate ori nu.
Dacă este în firea lucrurilor ca orice preşedinte să devină odată un fost preşedinte, niciodată (chiar niciodată!), un militar nu va fi un fost militar! Oricât de mult şi-ar dori, unul sau altul, să se întâmple aşa.
Preluat de pe Teo Pal blog
Preşedintele ţării ne-a mai devoalat o parte din adâncul gândirii creatoare a domniei sale. După o îndelungată şi vinovată abţinere, domnul preşedinte a afirmat într-un discurs printre dinţi, abia stăpânindu-şi ura, că pensionarii militari sunt foşti militari. Un concept prezidenţial mai vechi, neafirmat public până acum, care a produs deja efecte dezastruoase. O afirmaţie menită să mai adauge un strop de otravă dispreţului cu care îi tratase şi până acum pe slujitorii sub drapel. Domnia sa, Comandantul, se face că nu ştie că militarul nu depune jurământul numai până la pensie. Se preface că nu cunoaşte, deşi are o pregătire militară atestată de propria biografie, că un militar rămâne militar până la moarte. Chiar şi după!
Domnul preşedinte ne-a dezvăluit acum, mai clar, adevăratele motivele pentru care au fost desfiinţate pensiile militare de stat: fiindcă, la pensie, conform judecăţii domniei sale, militarul dispare. Devine un „fost”, fără drepturi şi fără identitate. Susţinerea publică a acestei idei, permite acum tuturor militarilor, chiar şi celor neîncrezători, să înţeleagă intenţia cu care Curtea Constituţională a concluzionat că militarul nu are drept la pensie. Se vede mai bine că Decizia nr. 735/2010 a C.C.R. nu făcea decât să materializeze juridic viziunea Comandantului Forţelor Armate. Concepţie conform căreia militarul în rezervă nu mai este militar! El devine, prin „reevaluare” prezidenţială, un civil nou-nouţ. Ca urmare, proaspătul civil trebuia rupt de instituţia militară. Trebuia sfărâmată legătura sa cu militarii activi. Trebuia ucis, formal, militarul din el, înainte de a o face destinul. Ceea ce s-a şi întâmplat, cu impulsul C.C.R.. Pas cu pas.
El, pensionarul militar, „fostul militar” conform concepţiei „reformatoare” a preşedintelui, după zeci de ani de muncă şi renunţări la drepturile fireşti oricărui alt cetăţean al ţării, pierde odată cu pensionarea orice drept pecuniar constituţional. A devenit un „fost” Şi atât! Un asistat social de cea mai joasă speţă. Conform Deciziei mai sus menţionate, pensionarului militar i se va atribui ceva ce se numeşte un supliment. Adică, pe româneşte, va fi beneficiarul unei pomeni din mila guvernanţilor! De ce spun pomană? Deoarece, pentru militarul în rezervă pensia a încetat să mai fie un drept constituţional ca la toţi ceilalţi locuitori ai României. În mintea preşedintelui de azi şi, prin servilism, în înţelesul constituţional al Curţii Constituţionale, militarul în rezervă poate să dispară. I s-a luat, absolut aberant, dreptul la pensie. În locul pensiei militare i se acordă un supliment!. Odată cu el, cu militarul în rezervă,poate să dispară şi armata de rezervă. Aproape o sută de mii de potenţiali luptători instruiţi deja.
Discriminarea este evidentă! Chiar şi pentru cei mai îngăduitori, ura cu care sunt trataţi „foştii militari” este o realitate. Ca dovadă, iată cum apare, după completare (publicată în Monitorul Oficial nr.64/ 26 ianuarie 2012!), Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor: art.82*)alin.7, „Judecãtorii şi procurorii pot opta între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public. Judecãtorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militarã de serviciu”…. Ei pot opta. Pentru ei există şi acum pensia militară de serviciu!!! Iar mai departe, la art.85*)alin.2,scrie negru pe alb:”Pensiile de serviciu ale judecãtorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevãzute la art. 84 se actualizeazã ori de câte ori se majoreazã indemnizaţia brutã lunarã a unui judecãtor şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime. Dacã în urma actualizãrii rezultã o pensie de serviciu mai micã, judecãtorul sau procurorul îşi poate pãstra pensia aflatã în platã.” Pentru ei se poate! Pentru „foştii militari”, nu!
Nu este bătaie de joc? Nu este expresia cea mai elocventă a umilinţei? Nu reprezintă cel mai clar exemplu de discriminare? Unde este „Legea unitară a pensiilor” prin care se desfiinţează ca “nesimţite” toate “pensiile speciale”? Unde sunt vorbele sforăitoare despre justeţe şi dreptate socială? Ale preşedintelui încă în funcţie! Ale premierului încă pe scaun!
În mod evident, cele de mai sus sunt texte extrase din legile militare, texte prin a căror anulare a fost desfiinţat statutul militarilor în rezervă. Acum sunt introduse în legile celor care se află deasupra tuturor. Ale căror pensii nu s-au “recalculat”. În legile celor care trăiesc într-o altă ţară, în România lor! Întreaga fărădelege, a fost posibilă cu aportul interesat şi anticonstituţional al Curţii Constituţionale! La îndemnul preşedintelui şi al primului ministru.
Niciodată, în cursul milenarei sale istorii, Armata nu a fost într-un asemenea mod desconsiderată. Iar militarul, niciodată atât de injosit. Despre acest adevăr, domnul preşedinte trebuie să fie conştient! Deoarece istoria, indiferent de intenţiile distrugătoare ale unuia ori ale altuia, îşi va reintra în drepturi, cu neiertătoare consecinţe pentru cei care o neagă. Fie ei preşedinţi de ţară ori simpli muritori.
Armata, ca instituţie, tace. Dar Armata nu este o entitate abstractă. Ea este vie, populată. Iar ei, militarii, sunt fiinţe înzestrate cu gândire. Sunt educaţi şi responsabili. Ei au glas. Ei sunt adevăraţi, au suflet, au simţiri. Şi nu pot suporta la nesfârşit umilinţa. Ei ştiu că au drept crez doar voinţa poporului şi, mai devreme sau mai târziu, vor asculta glasul acestuia. Semnele în acest sens sunt evidente. Ele ies la suprafaţă în ciuda nesfârşitelor oprelişti, legiferate ori nu.
Dacă este în firea lucrurilor ca orice preşedinte să devină odată un fost preşedinte, niciodată (chiar niciodată!), un militar nu va fi un fost militar! Oricât de mult şi-ar dori, unul sau altul, să se întâmple aşa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)