vineri, 24 ianuarie 2014

ANCMRR , IMPUNE - TE, TE ROG, CU ONOARE!

Am ales sa plasez pe blog o opinie a unuia care m-ar onora daca mi-ar permite, vreodata,  sa ma consider camarad al sau. Fac aceasta, chiar daca autorul isi asuma aparteneta la SCMD, asociatie  al carui fan nu ma consider si care, pe masura ce a evoluat pe scena societatii, a facut  cateva erori grave, unele dintre acestea fiind indreptate chiar impotriva ANCMRR... 
Insa, pentru echilibrul dovedit de autor dar, mai ales , pentru oferta facuta, am considerat necesar  sa v-o supun analizei, in conditiile in care  recunosc ca resimt o oarecare  jena in legatura cu  ceea ce au ales diriguitorii ANCMRR sa faca la adresa acestui sindicat...
In speranta ca mai marii anecemerereului, in ceasul al 24-lea, vor intelege ca altele trebuie sa fie tintele noastre, va invit sa parcurgeti textul !

,,ANCMRR - IMPUNE - TE, CU ONOARE!
 
Dragi camarazi,
Uneori, o comunitate mică, elevată, a dat tonul schimbării. O schimbare în care să domine  democraţia autentică, bazată pe valoare şi muncă. Sunt un general favorizat de istorie, avansat în urma unui examen. Situat permanent în opoziţie cu puterea politică am rămas cu acelaşi grad de 12 ani dar şi cu mândria de a participa la formarea a peste 12 generaţii de economişti universitari, într-o universitate de stat. Umerii mei simt greutatea simbolcă a două stele  şi mă avertizează continuu asupra inflaţiei de grade cu care s-a împovărat istoria noastră militară în ultimii 23 de ani. Sunt sigur de faptul că, puterea, de fiecare dată, m-a poziţionat în tabăra “pieselor neimportante” evadate din ţarcul obedienţei politice. Acest fenomen nu m-a oprit să-mi exprim ataşamentul şi preţuirea faţă de acest popor român, înşelat, învrăjbit şi dezbinat. Am considerat că obedienţa faţă de politic, nu este o soluţie morală.
De asemenea, am promovat ideea unei schimbări fundamentale a societăţii româneşti prin găsirea unor soluţii care să fie aplicabile, întregului sistem. Pe lângă noi, lucrurile se schimbă atât de rapid. Pe tot cuprinsul ţării  precum şi în afara ei, puterea politică generează o multitudine de probleme litigioase menite să permanetizeze tranziţia şi să justifice criza. Uitaţi-vă la drama românilor şi discerneţi, prin înţelegerea dumneavostră, ce rol am putea juca noi, cei din rezervă. Alături de ceilalţi români, nu vom avea de ales pentru supravieţuire decât să trăim ca o unitate, ca un singur om, o singură voinţă, o singură inimă, o singură conştiinţă. În acest organism viu al naţiunii, conexiunea şi afecţiunea trebuie să alcătuiască sensul nostru.
Dragi camarazi , membri ai ANCMRR,
Pledoaria pentru  “impunere a dominaţiei unice asupra rezerviştilor”, cu tentă dirijată şi obedientă faţă de puterea politică, încorporată în “Cererea în anulare” nr. 574 din 05.12.2013, nu  mă surprinde. Nici inexactităţile juridice din conţinutul ei şi nici scopul ei mascat.
Această Acţiune a ASOCIAŢIEI NAŢIONALE A CADRELOR MILITARE ÎN REZERVĂ ŞI ÎN RETRAGERE “ALEXANDRU IOAN CUZA” promovată şi semnată de conducătorii aleşi,având ca obiect desfiinţarea sentinţei civile nr. 83/18.08.2009 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pe calea unei “Cereri în anulare”, va fi sortită eşecului, soluţia urmând a fi aceea de respingere ca inadmisibilă.După opinia subsemnatului, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva unei hotărâri judecătoreşti  sunt cele prevăzute de legea sub care a început procesul.       
      O hotărâre irevocabilă – potrivit dispoziţiilor vechiului cod de procedură civilă, sau definitivă – conform prevederilor noului cod de procedură civilă, poate fi atacată cu recurs şi contestaţie în anulare (nu prin cerere în anulare), pentru motivele şi în termenele expres prevăzute de codul de procedură civilăcondiţii pe care “Cererea în anulare” formulată de către ANCMRR, nu le îndeplineşte. Este desigur opinia unui general plasat între  “piesele neimportante” ale puterii. Constat, fără prea mare surprindere, că distinsa dumneavoastră conducere nu poate transcede dincolo de ideile tradiţionale despre forţă, teamă , negociere, inteligenţă şi realizarea de înţelegeri, ca surse primare ale puterii şi dominaţiei asupra unor adversari imaginari. Putem influenţa oamenii,  având mai multă onoare, dăruindu-le ce este mai bun şi mai nobil. Principiile şi valorile umane au capacitatea de a modela comportamentul celorlalţi mai mult decât controlul şi manipularea. Onoarea rămâne singura putere autentică şi durabilă.  O asemenea acţiune, într-o lume înfometată de putere, amplifică riscurile interconectate, ne face mai slabi şi  propagă în spaţiul public o imagine conturată în jurul poftei de a domina.  Puterea emanată de la un individ rezidă în personalitatea acestuia, angajamentul sau scopul pe care şi-l propune. Mă întreb uneori, cum este posibil  să confunzi principiile de impunere, cu onoare a puterii, cu puterea originară (primitivă – de tipul, care pe care) ? Atunci de ce ne afişăm cu titlurile ce semnifică rezultatul parcurgerii unor etape de instruire şi educaţie? Poate mirabila sămânţa a înţelepciunii va face posibilă retragerea acestei “Cereri în anulare” şi va crea un cadru mai favorabil căutării unor răspunsuri mai liniştitoare. Nu credeţi că ar fi mult mai utilă o conferinţă comună pe tema “România la Răscruce”?  Tema respectivă ne poate dirija pachetul de neuroni dinspre răutate, egoism , putere şi dominaţie înspre sentimente mai nobile, cum ar fi cel de solidaritate. Prin cooperare ieşim mult mai ieftin, mai eficient şi mai benefic atât SCMD cât şi ANCMRR. Nu observaţi cum cei bogaţi îşi fac “propriile armate” şi case cu ziduri  cât mai înalte, pentru a ţine sărăcia şi dezbinarea  în afara lor? Nu observaţi cum, de la o zi la alta ni se lipeşte un “plasture” peste conştiinţa de corp în loc să ne ofere soluţii la problemele curente şi concrete? Este viziunea obedientă o soluţie de protecţie? Nu ar fi mai benefică o atitudine de independenţă faţă de politic în locul implementării unui cip?. Acest litigiu declaşat, de conducătorii dumneavoastră, în consens cu viteza şi impactul crizei actuale, reflectă discordanţa care există în sistemele noastre construite artificial, arată cât de deconectaţi de realitate, am devenit.  Încercările noastre de a ne impune şi controla reciproc, de a ne fragmenta voinţa de a fi împreună sunt mult prea simple în comparaţie cu ce ni se pregăteşte. Şi nu uitaţi, pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii pierd din puterea cea mai de preţ, cea fizică şi cea spirituală. Prin gestul conducerii ANCMRR, manifestat faţă de SCMD, se dă “o mână de ajutor”  ce prin dezbinare şi ură, face loc impostorilor şi  vânzătorilor de neam!
Dragi camarazi,
Este destul de greu să definim , în modelul social actual, ce este  cinstit şi drept.  Cu siguranţă, impunerea puterii fără onoare nu este sustenabilă.Nu este sustenabilă  nici fluturarea culturii din spatele titlurilor, atunci când aceasta ne lipseşte. Noi, SCMD nu ne-am constituit din ambiţia de a intra în competiţie  cu ANCMRR ci, de a coopera şi a limita abuzurile puterii.
Influenţa fiecăruia dintre noi în SCMD sau ANCMRR va căpăta semnificaţie numai atunci când reuşim să răspundem prin credinţă , devotament şi solidaritate, integrităţii şi pregătirii cu care am fost creditaţi de ceilalţi. În afara acestei expresii, rămânem nişte clevetitori răutăcioşi şi dăunători, societăţii.
Nu visez la o societate perfectă. Atunci când oamenii interacţionează, generând o multitudine de idei şi păreri, cu greu se filtrează cea mai bună. Din timpurile grecilor antici şi până în prezent, “gonim vitejeşte” în căutarea adevărului şi implementarea unui model social. Când apare un individ care crede că l-a găsit, acela devine Dictator. Se întâmplă şi în etapa actuală. O etapă în care noi, rezervişti, tânjim după respectul faţă de sine şi preţuirea reciprocă, grav avariate. În jurul nostru avem multe lighioane dar şi multe adevăruri nespuse. Atunci când lumea se va face fărâme în malaxorul globalizării vom suporta consecinţele duplicităţii şi vom regreta că nu am interzis minciuna. Isteria generală va masca tot ceea ce a fost naţional şi va favoriza un dialog despre patrie între surzi şi muţi, tulburându-ne propria singurătate. Vă invit să meditaţi serios înainte de a lua decizii în contradicţie cu frumoasele experienţe trăite împreună şi să faceţi un gest de onoare prin retragerea cererii.
P.S.  Sincere condoleanţe şi regrete eterne  pentru cei ce se jertfesc pentru idealuri nobile!
P. Mandu ,,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu