MANEVRAREA POLITICA A ARMATEI

Privesc ceremonialul Zilei Marinei. Steaguri, uniforme albe, marea. Totul pare firesc, sărbătoresc.
Până când, preşedintele bronzat, înotând zâmbitor prin valurile de huiduieli, anunţă triumfător că militarii, activi şi în rezervă, au acceptat deja micşorarea soldelor şi pensiilor. Şi că ei, militarii, pot fi un exemplu de supunere pentru restul naţiunii. Se referea la poporul care mai crâcneşte încă, umilit fără precedent şi sărăcit cu cinism.
Apoi, am văzut cu mirare, cu ruşine chiar, cum ofiţeri şi generali prezenţi la tribună au aplaudat discursul. În loc să fie indignaţi de afişarea unui asemenea tupeu. În loc să roşească de mânie pentru că, la sărbătoarea lor, minciuna este promovată la rangul de politică de stat. În loc să dezaprobe deschis folosirea armatei în lupta politică şi învrăjbirea categoriilor sociale chiar de la tribuna militarilor, la sărbătoarea marinarilor.
Cred că ar fi trebuit să existe măcar un militar adevărat care să-i spună preşedintelui că Armata nu este Oprea, Marin sau Onţanu. Că Armata reprezintă mult mai mult, dincolo de orizontul de gândire al celui care azi este vremelnic preşedinte. Că Armata este sufletul şi spiritul de sacrificiu al acestei naţii, este garantul libertăţii şi liniştii ţării, este esenţa, tăcută şi veşnică, a dăinuirii noastre aici, pe acest sfânt pământ.
Mai cred că, un militar demn ar fi trebuit să-i spună preşedintelui că Armata nu a acceptat, nu este de acord şi nu va accepta, în veci, desfiinţarea statutului de militar în România. Că Armata tace, dar asta nu înseamnă că este alături de el, că ar fi de acord cu politica sa demolatoare de naţie. Că Armata înţelege, în virtutea jurământului faţă de ţară, să-şi facă datoria, chiar sărăcită şi hulită, dar că asta nu înseamnă că poate răbda la nesfârşit. Că Armata nu poate ierta, şi nu va uita niciodată batjocorirea bătrânilor săi, umilirea tinerilor aflaţi sub uniformă azi şi nici furtul pe faţă, neruşinat şi nejustificat, din drepturile legitime ale fiecărui militar, activ sau în rezervă. Că ea, Armata României, va exista şi după ce el, preşedintele de azi, va deveni o amintire tristă, un nume pe o piatră de mormânt. Pentru că Armata naţională este NEMURITOARE, în ciuda eforturilor politicienilor de azi, distrugători de profesie, de a o sugruma.
Dar, din nefericire, acest militar adevărat şi demn n-a fost prezent la Constanţa, de Ziua Marinei, în anul de graţie 2010. Aşa că , domnia sa, preşedintele tuturor românilor, a plecat spre reşedinţa sa ultraelegantă, cu maşina sa ultrascumpă, convins că încă odată i-a reuşit manevra. Că Armata este sub comanda sa, deja moartă, fără reacţie. Că o poate folosi, după bunul plac, în lupta sa politică. Ca pe un cadavru viu. Iar poporul, care abia mai răsuflă, ar trebui să urmeze exemplul ofiţerilor, generalilor şi amiralilor de la tribună. Să rabde, să tacă şi să-l aplaude!

ATAC MISELESC LA ADRESA COMANDANTULUI SUPREM

Militari , indeosebi cei disponibilizati, solidarizati-va intru apararea comandantului nostru suprem , aflat intr-o mare dificultate !

Preocupat, in aceste dificile momente, doar de binele tarisoarei sale careia i-ar aloca si 25 de ore pe zi d/ar putea, intaiul carmuitor al tarii de mana a doua (saracul, n-a avut parte si Dansul decat de  niste cetateni- seccondhand) nu mai are timp si pentru Domnia Sa ! Altfel ar fi  fost pregatit sa dea riposta nimicitoare necesara in cazul unora care, dupa ce l-au slujit in ,,cercul unu,, ceva timp, aflandu-i omenestile limite, nu au gasit alta metoda sa-si plamadeasca   imaginea decat atacandu-l miseleste !

Este cazul fostului consilier prezidenţial ANDREI PLESU car, în ultimul număr din Dilema veche, îi dă sfaturi gratuite preşedintelui Train Băsescu, pe care îl avertizează în legătură cu "sinceritatea" declaraţiilor din ultima vreme. Redau câteva pasaje.

"În ultima vreme, Traian Băsescu a evoluat spre o neglijenţă „retorică“ sporită, asupra căreia ar fi indicat să reflecteze, mai ales în vremuri de criză, cînd nivelul de iritabilitate al tuturor e mai ridicat ca oricînd", scrie acesta , ingijorandu-ma si enervandu-ma peste masura,  în Dilema veche!

"Un preşedinte nu trebuie nici să se dea pe sine drept exemplu de precaritate salarială: un profesor lucrează 16 ore pe săptămînă, eu – 16 ore pe zi. Ergo: sunt mai prost plătit decît un profesor. E o dublă probă de ignoranţă şi meschinărie. E aproape stingheritor să te afli în situaţia de a explica unui preşedinte de ţară că cele 16 ore de predare ale unui profesor au, ca fundal, lungi zile şi ani de pregătire, că actorii nu „prestează“ strict două ore pe seară ocupîndu-se, în restul timpului, cu tăierea frunzei la câini, că nu toate meseriile pot fi reduse, cum spunea, cândva, academicianul Grigore Moisil, la numărul de „ore-cur“ petrecute la birou. E nevoie şi de „ore-cap“, greu cuantificabile. Ca să nu mai spunem că preşedintele nu plăteşte din salariul său nici chirie, nici întreţinere, nici combustibil, că are asigurate, pe gratis (respectiv pe fonduri de protocol), o sumedenie de servicii, pe care muritorii de rând nici nu le visează. Nu zic: e normal ca preşedintele să beneficieze, pe perioada mandatului său, de asemenea privilegii anexe. Ce nu e normal e ca tocmai el să aducă discuţia la acest nivel.

Preşedintele nu trebuie nici să dea note de bună purtare partidelor politice şi cu atât mai puţin partidului din care provine. A spune: „Nu am niciun amestec în deciziile PD-L, dovadă că dacă era după mine X, Y şi Z ar fi fost evacuaţi“, e ditamai amestecul! Dar aici nu mai e vorba doar despre „ce nu trebuie să spună un preşedinte“. E vorba despre respectul colaboratorilor apropiaţi, despre delicateţe sufletească şi despre loialitate".

Citind cele de mai sus , era cat pe ce domnilor sa cad in capcana retoricii acestui intelectual  aflat, probabil,  in slujba cine stie carui serviciu ( n-o fi al poporului ?) ! Mari imbarligatori acesti ,,cititi ,, care, conform inteleptului ostirii, ar trebui evitati , pana la izolare ( condamnare ?!) ... !

De fapt, nimic mai fals, domnilor ! Noi militarii  , cei privilegiati sa-l cunoastem  prin natura complexei si profundei relatii comandant suprem-subordonati aserviti (nu mi-as prea dori sa cititi servili !)  prin poligoane, in zona rosie afgana sau irakiana etc etc, noi cei care am acceptat,  fara cracnire, scaderea veniturilor salariale, a pensiilor, sa fim umiliti in interesul natiei noastre,  trebuie sa reactionam ! Nu putem permite ca,  cel ce ne poarta o neasemuita grija  parinteasca (doar ne poarta pana si sambetele, nelucratoare dealtfel),  sa fie terfelit de te miri cine stie ce intelectual , indiferent de ce calibru ar fi acesta , indiferent cu ce litera a alfabetului ar incepe numele sau , indiferent cati ani are , pe ce strada s-ar fi nascut sau daca e stangaci ori dreptaci !

Fratilor, nu v-il lasati !