marți, 5 octombrie 2010

SĂ FIE MINISTRUL NOSTRU UN MĂRUNT JEFUITOR (HOȚIOARĂ DE DOAR VREO 2 MILIARDE ) PRECUM ȘI UN FALSIFICATOR DE DUZINĂ ( NEREUȘIND SA-ȘI ȘTERGĂ URMELE ) ?

Julian Rosengren: Vă acuz, domnule Gabriel Oprea!

Vă provoc, domnule Oprea, să vă justificaţi în faţa următoarelor dovezi incontestabile şi mă limitez la acestea pentru moment, dar îmi rezerv dreptul să vă aduc şi altele când voi considera necesar.

La 1 aprilie 2010, de Ziua păcălelilor, aţi transmis răspunsul dumneavoastră la acuzaţiile de furt şi fals aduse de mine prin intermediul publicației „Academia Caţavencu” din 30 aprilie 2010. Acesta a fost publicat de revista „Q Magazine”, fiind presărat cu multe lucruri care sunt neadevărate şi care într-o ţară normală are trebui să vă determine demisia de onoare ca să nu vorbim de demiterea şi degradarea ruşinoasă până la gradul de soldat. Am convingerea că nici una dintre cele două opţiuni nu va deveni reală fiindcă România de astăzi nu este o ţară normală atâta vreme cât la cârma ei se află oameni ca dumneavoastră.

Expresia dumneavoastră este următoarea: „În februarie 1993 am trecut în rezervă la cerere și, până în ianuarie 2001, am fost asociat în câteva firme. Niciodată nu am fost administrator de firmă.”
Realitatea este că ştim amândoi ca eraţi acţionar la ROMLINE TRADING SA prin interpus încă din 1992. Interpusul v-a cedat acţiunile atunci când aţi socotit acest lucru necesar. Nu mai vorbim de celelalte societăţi la care eraţi asociat… Gagead Impex şi altele. Nu mai vorbim de afacerile cu lumea subterană care au rezultat câteodată în corecţii bine aplicate.

La data de 22 septembrie 1994 conform documentului anexat ca Anexa 1, aţi depus o cerere de înscriere de menţiuni la Oficiul Registrului Comerţului cu numărul RC 40371 prin care solicitaţi lichidarea societăţii. În ce calitate, domnule Gabriel Oprea?

Din document reiese clar: Acţionar-Administrator. Cum stăm la proba de foc numărul 1?

Paradoxal, cine face parte din cei ce sunt numiţi ca lichidatori? Cumnata dumneavoastră OPREA MARIOARA. De ce? Să şteargă urmele mai bine? Nu aţi reuşit, domnule Oprea.

Mai departe: Afirmaţia dumneavoastră din acelaşi comunicat de presă: „Această societate nu a avut niciodată probleme cu legea sau cu organele de control şi a fost lichidată, aşa cum am mai spus, din lipsă de performanţă economică”.

Din Anexa 2 reiese fără vreun dubiu că de fapt lichidarea este consecinţa faptului că după ce aţi forţat ieşirea din societate a doi acţionari soţ şi soţie numărul de acţionari a scăzut sub numărul minim legal. Ca în basme, domnule Oprea.

Afirmaţia din fraza anterioară referitoare la problemele cu organele de control: „Această societate nu a avut niciodată probleme cu legea sau cu organele de control…..”.

Din Anexa 3 rezultă altceva: „a) Multiple nereguli constatate de Comisia de Lichidare găsite in gestiunea SC ROMLINE TRADING SA care au existat până la data de 30.12.1993 şi care au fost preluate de către noua administraţie fără a verifica în prealabil, doar cu un proces verbal” (Dumneavoastră eraţi ce? Nu administrator?) Şi „b) Dificultatea în care au fost puse organele de control ale Ministerului de Finanţe din Municipiul Bucureşti care au constatat nereguli şi în ce priveşte obligaţiile societăţii faţă de Stat şi către alte organisme……”.

Cum stăm la capitolul credibilitate, onoare şi respect faţă de lege, domnule Oprea? Sau nu se contează? Să trecem mai departe. La falsul grosolan privind identitatea săvârşit de dumneavoastră împreună cu ilustra dumneavoastră soţie, OPREA SANDA.

Astfel, din Anexa 4 reiese fără tăgadă că la data de 27 ianuarie 1994 a fost depus la Agenţia Română de Dezvoltare o cerere de examinare în numele societăţii mixte suedezo române SC ROMLINE TRADING SA, cerere înregistrată la ARD cu numărul 13701.

La capitolul semnături iată v-aţi dat rău de tot în stambă, domnule ministru. Asta fiindcă în loc de semnătura mea aţi semnat dumneavoastră în dreptul numelui meu iar în locul celeilalte persoane a semnat Sanda Oprea, soţia dumneavoastră.

Evident că apare întrebarea cum a fost posibil aşa ceva. Există răspunsuri diferite. Le voi înşira, domnule Oprea, dumneavoastră urmând să îl alegeţi pe cel care vă convine mai mult fiindcă toate sunt inconvenabile.

1. Când aţi comis acest fals josnic ştiaţi că voi fi condamnat indiferent de vinovăţie sau nu. Prietenii dumneavoastră ştiau de ce. V-au ajutat cum au putut şi mai ales când era hotărât în dispreţ faţă de Lega fundamentală a ţării că voi surghiunit şi deci şansele să aflu adevărul nu ar fi existat.

2. O altă variantă ar fi să cred ca aveţi un deficit de inteligenţă, dar chiar dacă este o variantă cu grad ridicat de probabilitate, totuşi ceva urme de inteligenţă chiar şi diabolică aţi avut in acest scenariu terminat cu jefuirea mea de dumneavoastră urmată de surghiunirea mea fără vreo consideraţie faţă de cetăţenia mea română sau Legea fundamentală a ţării!

3. Aţi sperat că voi deceda în închisorile din România şi aţi pregătit asta ajutat de cei cărora nu le convenea faptul ca exist şi aţi manipulat opinia publică prin dezinformare şi intoxicare.

4. V-aţi trezit brusc cu mine liber şi în ţară şi v-a apucat frica. De aceea mi-aţi explicat că a trebuit să lichidaţi firma şi că ar trebui să mă mulţumesc cu firimitura dată într-o vreme când nu mai aveam cum să mă susţin financiar.

Nu mi-aţi spus nimic de magazinele furate, de maşinile transmise prietenilor dumneavoastră, de spaţiul de bancă furat de complicii dumneavoastră. Nu. Nu mi-aţi spus nimic din toate acestea. Când eram pe punctul de a afla aţi avut grijă să fiu hăituit şi alungat.

5. Nu aţi ratat vreo ocazie să mă faceţi să înţeleg cât de puternic sunteţi şi cât de mult veţi schimba.

6. De câţi bani m-aţi jefuit, domnule ministru? De primele dumneavoastră două miliarde sau mai mult? Mult mai mult, domnule Gabriel Oprea, fiindcă aţi încercat să mă suprimaţi ca un adevărat tâlhar care în alte părţi ale lumii ajunge în scaunul electric. Eu nu v-aş condamna însă la asta. Vă condamn însă la ruşine veşnică şi vă promit solemn că nu voi irosi nici un efort pentru aceasta. Fiindcă vă va fi mai greu să vă priviţi copiii în ochi şi să vă prefaceţi în acel tată sau om de stat pe care vă place ca rol. Şi chiar dacă nu vă vor spune asta în faţă ei vor şti că este aşa nu?

De aceea vă acuz, domnule ministru Gabriel Oprea, de tentativă de asasinat şi asta doar pentru a mă jefui. V-au ajutat în această abominabilă acţiune oameni ale căror nume nu le voi pomeni acum, dar trebuie să aveţi convingerea că voi face acest lucru în scrierile mele către cei care conduc Ministerele Apărării din celelalte state membre UE care trebuie să ştie ce istorie are cel care se pretinde a fi egalul lor.

Dumneavoastră nu aveţi ce căuta printre oamenii de stat. Nu prin guvern, Parlament sau acolo unde trebuie să primeze interesele ţării.

Dacă aveţi o urmă de curaj, deşi ştiu că nu aveţi, veniţi să ne vedem şi să ne privim în ochi!

Vă cumpăr tot eu bilet, domnule Oprea. Aşa cum v-am cumpărat maşină şi avere, vă cumpăr şi un bilet până în Suedia şi înapoi.

Înainte de toate astea mă aştept, domnule Gabriel Oprea, să îmi returnaţi tot ce nu este al dumneavoastră de drept şi să vă cereţi în public iertare. Ştiu că nu mai aveţi acea urmă de curaj de a vă asuma o astfel de responsabilitate şi vă veţi ascunde după comunicate scrise de oameni care spală orice, dar întotdeauna am crezut că oamenii pot deveni mai buni.

Vă aştept o vreme. Apoi ne vom vedea cu siguranţă în Cer fiindcă acolo ajungem toţi cândva. Deşi cred că vă găsesc pe drum la subsol şi cazne.

Ruşine, domnule Gabriel Oprea!

Vă promit că va urma!

Julian Rosengren, Visby, Suedia

PS   SINCER, AVEAM PRETENȚII MAI MARI! SUNT DEZOLAT...

TRAI NENICĂ...

De ce se bat candidatii din tarile membre UE sa ajunga in Parlamentul European? O explicatie care sta in picioare ar fi deconturile imorale ale europarlamentarilor: cheltuiesc anual peste 400.000 de euro fara sa ofere nici macar o chitanta prin care sa justifice un sfant. 

În cinci ani la Parlamentul European (PE), un eurodeputat poate agonisi mai bine de un milion de euro, a calculat The Times. 

 „Grosul” banilor îl reprezintă cei 205.000 euro pe an la care au dreptul prentru angajarea unor asistenţi, secretari, cercetători şi echiparea celor două birouri puse la dispoziţie în clădirile PE, fără chirie şi complet mobilate. Până acum, nu exista nicio restricţie ca cei plătiţi din aceste fonduri să fie membri de familie ai europarlamentarilor. 

Din 2009, nu se va mai putea angaja soţia, fiul sau nepoata, însă asistenţii care sunt rude cu eurodeputaţii în momentul de faţă îşi vor putea păstra funcţiile până în 2014. Încă 51.000 euro pe an (a căror cheltuire nu trebuie justificată cu vreo chitanţă) se alocă pentru birourile din circumscripţie. 

Diurna de 289 euro pe zi este o altă sursă de venituri, căci cantinele la care mănâncă europarlamentarii au preţuri subvenţionate, iar o cameră la hotel de trei stele, cu mic dejun inclus, pot găsi în Bruxelles cu până la 130 euro. În fine, mari economii se pot face cu cheltuielile de transport, unde adesea se decontează bilete mai scumpe, deşi călătoria propriu-zisă s-a făcut cu unele mai ieftine.

Asemenea membrilor parlamentelor naţionale, membrii PE primesc o serie de indemnizaţii care au scopul de a acoperi cheltuielile pe care le fac pentru îndeplinirea atribuţiilor.

Aceste indemnizaţii se plătesc separat faţă de salariu. Sume importante le vor reveni eurodeputaţilor din indemnizaţii, acestea fiind de mai multe tipuri: indemnizaţia pentru cheltuieli generale, indemnizaţia forfetară de călătorie, indemnizaţia anuală de călătorie şi indemnizaţia de sejur.

Agenţia MEDIAFAX vă prezintă un material despre salariile şi indemnizaţiile europarlamentarilor precum şi despre fondurile alocate acestora pentru angajarea de asistenţi. Materialul are la bază normele prevăzute în noul statut al membrilor PE, publicat de redacţia română a Serviciului de Presă al PE.

I. SALARIUL

Până în prezent, problema salariului a fost complicată deoarece eurodeputaţii au primit un salariu echivalent cu salariile parlamentarilor naţionali din ţara de origine, ceea ce a creat diferenţe mari de remunerare între membrii proveniţi din state diferite. Europarlamentarilor care îşi vor începe activitatea în noul mandat li se va aplica un statut nou, care, printre altele, uniformizează salariul, acesta fiind de circa 6.000 de euro lunar.

Concret, începând din iulie 2009, toţi membrii Legislativului european vor beneficia de acleaşi salariu de bază lunar brut de 7.665,31 de euro (5.963,33 euro net) din bugetul PE.

Europarlamentarii care au avut deja un mandat în Parlament înainte de alegerile din iunie 2009 au posibilitatea de a opta pentru sistemul naţional care le era aplicabil anterior în ceea ce priveşte salariul dar şi alte drepturi financiare.

De asemenea, potrivit noului statut, ţările membre UE ar putea decide ca reprezentanţii lor în PE să continue să câştige un salariu echivalent cu cel al unui parlamentar naţional, timp de două mandate.

Noul statut prevede că salariul europarlamentarilor va fi de 38,5% din salariul de bază al unui judecător la CJCE - 7.665,31 euro brut , respectiv 5.963,33 de euro după taxare în sistemul UE.

Astfel, in cazul romanilor,in 2010,  salariul va creste de sapte ori !!!

Cu toate ca salariul unui europarlamentar este cu mult peste cel al unui judecator sau chirurg, multi dintre politicieni s-au saturat de Strasbourg. 

Romanii nu mai vor sa faca parte din Parlamentul European pentru ca il considera un "cimitir al elefantilor". Desi 7.000 de euro nu e o suma mica, pentru parlamentarii romani este chiar foarte mica. Cu un asemenea venit te afli la limita saraciei in lumea politicienilor din Romania. 

"Cu 7.000 de euro/luna te afli sub limita saraciei in lumea politicienilor de la noi,, declara recent unul dintre alesii nostri !!! 

Foştii europarlamentari au dreptul la pensie începând de la vârsta de 63 de ani!?? Pensia va fi pentru fiecare an plin de exercitare a mandatului de 3,5% din salariul brut, dar cu un total care să nu depăţşească 70% din nivelul salariului brut.

De asemenea, europarlamentarii au dreptul la o asigurare care să acopere riscurile generate de exercitarea mandatului lor.

II. INDEMNIZAŢIA PENTRU CHELTUIELILE GENERALE

Indemnizaţia pentru cheltuieli generale vizează acoperirea cheltuielilor din statul membru în care se exercită dreptul de vot precum costurile de administrare a biroului membrilor, factura telefonică şi taxele poştale, achiziţionarea, utilizarea şi întreţinerea echipamentului computerizat şi telematic şi costul călătoriilor.

Indemnizaţia este redusă la jumătate în cazul membrilor care, fără o justificare adecvată, nu participă la jumătate din numărul şedinţelor plenare pe parcursul unui an parlamentar (n.red. anul parlamentar începe în septembrie şi se încheie în luna august a anului următor). În 2009, valoarea indemnizaţiei a fost de 4.202 euro lunar.

III. INDEMNIZAŢIA FORFETARĂ DE CĂLĂTORIE

Indemnizaţia forfetară de călătorie vizează acoperirea costurilor călătoriilor efectuate de europarlamentari în cadrul Comunităţii Europene pentru a participa la reuniunile oficiale ale Parlamentului European precum şedinţele plenare, reuniunile comisiilor sau reuniunile grupurilor.

Indemnizaţia forfetară de călătorie acoperă de asemenea cheltuielile aferente călătoriei precum costul rezervărilor, al biletelor, al transportului bagajelor sau al meselor. Suma rambursată depinde de tipul de transport pe care parlamentarul îl utilizează.

Pentru a primi indemnizaţia, membrii trebuie să prezinte o serie de documente justificative, diferite în funcţie de tipul de cheltuială. Astfel, în cazul călătoriilor cu avionul, eurodeputaţii vor fi obligaţi să prezinte cartea de îmbarcare sau, dacă nu se eliberează o carte de îmbarcare, biletul de zbor sau o copie a acestuia. În cazul în care vor alege ca mijloc de transport trenul, eurodeputaţii vor fi nevoiţi să prezinte biletul de tren sau o copie a acestuia.

Dacă aleg să se deplaseze cu maşina personală, europarlamentarii vor fi nevoiţi să dea o declaraţie proprie de călătorie care să prezinte numărul de înregistrare al maşinii, citirea kilometrajului la începutul şi la sfârşitul călătoriei şi locul în care vehiculul este parcat la locul de muncă.

Atunci când membrii trebuie să participe la reuniuni oficiale organizate în afara teritoriului Comunităţii Europene, Parlamentul rambursează banii membrilor pe baza tarifului aerian pentru ruta cea mai directă, pe baza prezentării biletului.

IV. INDEMNIZAŢIA ANUALĂ DE CĂLĂTORIE

Indemnizaţia anuală de călătorie este prevăzută pentru cazurile în care europarlamentarii trebuie să călătorească în afara statului membru de origine pentru îndeplinirea sarcinilor, dar în alte scopuri decât reuniunile oficiale.

Indemnizaţia anuală de călătorie este fixă şi vizează nu doar cheltuielile cu drumul, ci şi pe cele de cazare şi alte cheltuieli aferente.

Rambursarea se face pe baza tarifului aerian sau a tarifului feroviar prin prezentarea bonurilor de călătorie relevante şi a documentelor justificative necesare. Pentru 2009, indemnizaţia a fost de cel mult 4.148 de euro.

V. INDEMNIZAŢIA DE SEJUR

Europarlamentarii vor primi indemnizaţia de sejur în cuantum de aproape 300 de euro pe zi (298 de euro), în cazul participării la reuniunile oficiale ale organismelor parlamentare pe care fiecare eurodeputat le deserveşte şi care sunt organizate în cadrul Comunităţii Europene.

Aceasta acoperă cazarea, mesele şi toate celelalte cheltuieli aferente participării la reuniunile respective. Parlamentul plăteşte indemnizaţia doar dacă eurodeputatul a semnat un registru oficial de prezenţă.

În timpul şedinţelor plenare, Parlamentul reduce această sumă la jumătate în cazul membrilor care nu au participat la jumătate din voturile prin apel nominal ţinute în zilele de marţi, miercuri şi joi ale sesiunilor extraordinare organizate la Strasbourg şi în a doua zi a sesiunilor extraordinare organizate la Bruxelles.

PE plăteşte 149 de euro pe zi plus cheltuielile pentru cazare şi mic dejun pentru participarea la reuniunile organizate în afara Comunităţii Europene, fiind menţinută condiţia ca eurodeputatul respectiv să fi semnat un registru oficial de prezenţă la reuniune.

VI. STAFF-UL EUROPARLAMENTARILOR

Eurodeputaţii au dreptul de a-şi angaja personal propriu care să îi ajute în exercitarea atribuţiilor ce le revin. Membrii echipei sunt aleşi în mod liber de eurodeputaţi, după criteriile pe care aceştia le stabilesc.

PE plăteşte cheltuielile rezultate în totalitate şi exclusiv din angajarea sau utilizarea serviciilor unuia sau mai multor asistenţi. Suma lunară maximă care poate fi plătită se ridică la 17.540 de euro.

Parlamentul achită indemnizaţia fie direct asistentului, fie unui agent de plată numit de eurodeputatul care va fi responsabil, parţial sau în totalitate, de gestionarea administrativă a respectivului asistent, fie unui prestator de servicii.

Cheltuielile de călătorie, contribuţiile la asigurările sociale şi taxele plătite în numele asistentului sau asistenţilor pot fi rambursate, de asemenea, direct parlamentarului, în baza prezentării facturilor primite în mod corespunzător. (Mediafax)

Covrigii adunati de pe cozile cainilor europeni nu se opresc aici, mai scrie The Sun: la finalul mandatului, eurodeputatii primesc "alocatii de tranzitie" in valoare de 46.000 de euro si drepturi de pensie de 35.000 de euro anual. 

Tot Uniunea Europeana pune la dispozitia fiecarui europarlamentar o serie de servicii gratuite, printre care nici mai mult nici mai putin de 60 de bai de namol pe an, in caz ca trebuie sa gaseasca masuri anti-criza si le incretesc fruntile. 

În plus, toţi europarlamentarii au ca bonus un fond de 4.000 euro pe an pentru o călătorie oriunde în lume care trebuie „să aibă legătură cu activitatea parlamentară”. Suma se foloseşte individual şi independent de cheltuielile făcute de diferite delegaţii parlamentare în state din vecinătatea UE sau la monitorizarea unor alegeri.

Deputatii si senatorii din Parlamentul European scot bani tot de buzunarul Uniunii Europene  pentru repararea dintilor, pentru masaje, sedinte de acupunctura, cursuri de limba si de IT, dar si pentru aparate auditive, lentile de contact sau bandaje...

Ca o concluzie : Averea” plătită de contribuabilul european se compune din salariu lunar (de 7.600 euro din iulie 2009), diurna de 289 euro pe zi şi fondul pentru angajarea asistenţilor de 205.000 euro pe an – a calculat „The Times

O fi departe de noi U.E. ăsta , fraților ?!