miercuri, 6 octombrie 2010



Brendul  decăderii militare

Personajul este arhicunoscut în spaţiul interlop al decăderii naţionale. Nu a scăpat niciunul din apelurile de seară ale degringoladei şi  alienării postdecembriste.  Fără nici cea mai  neînsemnată  urmă de jenă,  a obţinut tot ceea ce putea obţine un derbedeu uns cu toate alifiile  înstrăinării  şi imposturii umane: titluri şi subtitluri, paratitluiri şi supratitluri, de toate felurile şi de toate culorile, în toate limbile şi sublimbile pământului; grade didactice, grade militare, grade  universitare,  grade atmosferice, troposferice şi alergice, grade să fie că, deh, nu se ştie ce vremuri vin şi s-ar putea să-i prindă bine...  Spre a fi în rând cu altitudinile din carton ale travestirii militare, marele cartierist şi-a băgat în CV un doctorat care să dea bine în justiţie, când şerpii  plâng de inaniţie...  Şi-a luat doctoratul cu teza „Repere şi dimensiuni juridice ale gestionării conservelor nedeformate erotic în condiţii de companie”. Şi, la puţin timp, că deh, e la modă, devine conducător de doctorat.  În prezent, se pregăteşte pentru a fi admis în  Academia Română,  trudind laborios la elaborarea discursului de admitere intitulat  „Rezistenţa şi efectele  lenjeriei de război asupra stării de pace în condiţii de criză”.

              Pregătirea de bază  este dovedită prin obţinerea strălucită a licenţei gimnaziale în meseria de ospătar al elitelor în ascensiune... a servit umil la mesele de  taină unde se cloceau treburile subterane al ţării;  a ascultat de toţi şi de oricine, dar i-a trădat pe rând pe fiecare, potrivi intereselor din care  îşi hrănea, într-o foame cronică, fără niciun  fel de scrupule,  ascensiunea;  a lins orice urmă ducea spre impostura-i supremă, a pupat mâinile celor care se făceau că nu îi observă limitele mentale, a gratulat până la saturaţie licuriciul stăpânului de jure şi, clandestin,  pe cel al stăpânului de facto...

        Fizionomia îl denotă ca pe un brav, dar stilat la greu, şmecher de cartier: faţă de valutist mardeiat  fără milă în gangurile din Rahova;  ruletist cu pretenţii de Premiul Nobel; privirea prinsă continuu în tavan, de parcă ar trage să moară; sprâncenele, genele şi pilozităţile nazale trase în fixativ de unică folosinţă;  fruntea neîncetat încruntată, de  parcă sub ea s-ar afla  rezolvarrea marilor probleme ale umanităţii. Omul, un incult notoriu, încearcă să-şi ascundă crasa lipsă de cultură sub gravitatea apăsată a puţinelor cuvinte pe care le stăpâneşte în absenţa consilierului pentru limba vorbită.

        Vorbeşte de parcă, sub atenta supraveghere  a unei forţe multinaţionale, ar repeta sârguincios  pentru trecerea examenelor  de stilistică redundantă la cursurile superioare de logobedie aplicată. Chiar şi aşa, vorbind, lasă impresia că se află în faţa unui prompter căruia, la fiecare patru-cinci cuvinte, îi cade tensiunea..., timp în care se pierde, lăsându-şi ochii să facă de mai multe ori, dus-întors, drumul pe lumea cealaltă. Din când în când îşi aminteşte că a luat bac-ul, şi reia conjugarea verbelor auxiliare la ... acuzativ.

     Se încadrează  perfect în adagiul axiomatic, cu geneză predecembristă,  „fie omul cât de prost, mintea-i vine după post”

       A declarat că a plecat din PSD să nu aducă crima organizată în Guvern, dar, fiindcă asta i-a fost voia,  a adus în MApN crima neorganizată... A fost  „naşul”, mă rog şeful, mafiei personale  a primului psd-ist al Cetăţii,  în anii 2001-2004; în prezent,  este membru cu ranguri şi  drepturi depline al  adunăturii de  mafioţi conduse  de către descreieratul din capul statului.  

Acum,  impostorul, vorbeşte de salvarea României căreia îi dedică glorioasa şi neostenita sa existenţă. Ce rău ai ajuns, buna mea Ţară!

                                                                                        Darian Darinescu ... 5 octombrie 2010


P.S. Pentru o ladă de bericioaică : ghiciți cine e personajul ?!

marți, 5 octombrie 2010

SĂ FIE MINISTRUL NOSTRU UN MĂRUNT JEFUITOR (HOȚIOARĂ DE DOAR VREO 2 MILIARDE ) PRECUM ȘI UN FALSIFICATOR DE DUZINĂ ( NEREUȘIND SA-ȘI ȘTERGĂ URMELE ) ?

Julian Rosengren: Vă acuz, domnule Gabriel Oprea!

Vă provoc, domnule Oprea, să vă justificaţi în faţa următoarelor dovezi incontestabile şi mă limitez la acestea pentru moment, dar îmi rezerv dreptul să vă aduc şi altele când voi considera necesar.

La 1 aprilie 2010, de Ziua păcălelilor, aţi transmis răspunsul dumneavoastră la acuzaţiile de furt şi fals aduse de mine prin intermediul publicației „Academia Caţavencu” din 30 aprilie 2010. Acesta a fost publicat de revista „Q Magazine”, fiind presărat cu multe lucruri care sunt neadevărate şi care într-o ţară normală are trebui să vă determine demisia de onoare ca să nu vorbim de demiterea şi degradarea ruşinoasă până la gradul de soldat. Am convingerea că nici una dintre cele două opţiuni nu va deveni reală fiindcă România de astăzi nu este o ţară normală atâta vreme cât la cârma ei se află oameni ca dumneavoastră.

Expresia dumneavoastră este următoarea: „În februarie 1993 am trecut în rezervă la cerere și, până în ianuarie 2001, am fost asociat în câteva firme. Niciodată nu am fost administrator de firmă.”
Realitatea este că ştim amândoi ca eraţi acţionar la ROMLINE TRADING SA prin interpus încă din 1992. Interpusul v-a cedat acţiunile atunci când aţi socotit acest lucru necesar. Nu mai vorbim de celelalte societăţi la care eraţi asociat… Gagead Impex şi altele. Nu mai vorbim de afacerile cu lumea subterană care au rezultat câteodată în corecţii bine aplicate.

La data de 22 septembrie 1994 conform documentului anexat ca Anexa 1, aţi depus o cerere de înscriere de menţiuni la Oficiul Registrului Comerţului cu numărul RC 40371 prin care solicitaţi lichidarea societăţii. În ce calitate, domnule Gabriel Oprea?

Din document reiese clar: Acţionar-Administrator. Cum stăm la proba de foc numărul 1?

Paradoxal, cine face parte din cei ce sunt numiţi ca lichidatori? Cumnata dumneavoastră OPREA MARIOARA. De ce? Să şteargă urmele mai bine? Nu aţi reuşit, domnule Oprea.

Mai departe: Afirmaţia dumneavoastră din acelaşi comunicat de presă: „Această societate nu a avut niciodată probleme cu legea sau cu organele de control şi a fost lichidată, aşa cum am mai spus, din lipsă de performanţă economică”.

Din Anexa 2 reiese fără vreun dubiu că de fapt lichidarea este consecinţa faptului că după ce aţi forţat ieşirea din societate a doi acţionari soţ şi soţie numărul de acţionari a scăzut sub numărul minim legal. Ca în basme, domnule Oprea.

Afirmaţia din fraza anterioară referitoare la problemele cu organele de control: „Această societate nu a avut niciodată probleme cu legea sau cu organele de control…..”.

Din Anexa 3 rezultă altceva: „a) Multiple nereguli constatate de Comisia de Lichidare găsite in gestiunea SC ROMLINE TRADING SA care au existat până la data de 30.12.1993 şi care au fost preluate de către noua administraţie fără a verifica în prealabil, doar cu un proces verbal” (Dumneavoastră eraţi ce? Nu administrator?) Şi „b) Dificultatea în care au fost puse organele de control ale Ministerului de Finanţe din Municipiul Bucureşti care au constatat nereguli şi în ce priveşte obligaţiile societăţii faţă de Stat şi către alte organisme……”.

Cum stăm la capitolul credibilitate, onoare şi respect faţă de lege, domnule Oprea? Sau nu se contează? Să trecem mai departe. La falsul grosolan privind identitatea săvârşit de dumneavoastră împreună cu ilustra dumneavoastră soţie, OPREA SANDA.

Astfel, din Anexa 4 reiese fără tăgadă că la data de 27 ianuarie 1994 a fost depus la Agenţia Română de Dezvoltare o cerere de examinare în numele societăţii mixte suedezo române SC ROMLINE TRADING SA, cerere înregistrată la ARD cu numărul 13701.

La capitolul semnături iată v-aţi dat rău de tot în stambă, domnule ministru. Asta fiindcă în loc de semnătura mea aţi semnat dumneavoastră în dreptul numelui meu iar în locul celeilalte persoane a semnat Sanda Oprea, soţia dumneavoastră.

Evident că apare întrebarea cum a fost posibil aşa ceva. Există răspunsuri diferite. Le voi înşira, domnule Oprea, dumneavoastră urmând să îl alegeţi pe cel care vă convine mai mult fiindcă toate sunt inconvenabile.

1. Când aţi comis acest fals josnic ştiaţi că voi fi condamnat indiferent de vinovăţie sau nu. Prietenii dumneavoastră ştiau de ce. V-au ajutat cum au putut şi mai ales când era hotărât în dispreţ faţă de Lega fundamentală a ţării că voi surghiunit şi deci şansele să aflu adevărul nu ar fi existat.

2. O altă variantă ar fi să cred ca aveţi un deficit de inteligenţă, dar chiar dacă este o variantă cu grad ridicat de probabilitate, totuşi ceva urme de inteligenţă chiar şi diabolică aţi avut in acest scenariu terminat cu jefuirea mea de dumneavoastră urmată de surghiunirea mea fără vreo consideraţie faţă de cetăţenia mea română sau Legea fundamentală a ţării!

3. Aţi sperat că voi deceda în închisorile din România şi aţi pregătit asta ajutat de cei cărora nu le convenea faptul ca exist şi aţi manipulat opinia publică prin dezinformare şi intoxicare.

4. V-aţi trezit brusc cu mine liber şi în ţară şi v-a apucat frica. De aceea mi-aţi explicat că a trebuit să lichidaţi firma şi că ar trebui să mă mulţumesc cu firimitura dată într-o vreme când nu mai aveam cum să mă susţin financiar.

Nu mi-aţi spus nimic de magazinele furate, de maşinile transmise prietenilor dumneavoastră, de spaţiul de bancă furat de complicii dumneavoastră. Nu. Nu mi-aţi spus nimic din toate acestea. Când eram pe punctul de a afla aţi avut grijă să fiu hăituit şi alungat.

5. Nu aţi ratat vreo ocazie să mă faceţi să înţeleg cât de puternic sunteţi şi cât de mult veţi schimba.

6. De câţi bani m-aţi jefuit, domnule ministru? De primele dumneavoastră două miliarde sau mai mult? Mult mai mult, domnule Gabriel Oprea, fiindcă aţi încercat să mă suprimaţi ca un adevărat tâlhar care în alte părţi ale lumii ajunge în scaunul electric. Eu nu v-aş condamna însă la asta. Vă condamn însă la ruşine veşnică şi vă promit solemn că nu voi irosi nici un efort pentru aceasta. Fiindcă vă va fi mai greu să vă priviţi copiii în ochi şi să vă prefaceţi în acel tată sau om de stat pe care vă place ca rol. Şi chiar dacă nu vă vor spune asta în faţă ei vor şti că este aşa nu?

De aceea vă acuz, domnule ministru Gabriel Oprea, de tentativă de asasinat şi asta doar pentru a mă jefui. V-au ajutat în această abominabilă acţiune oameni ale căror nume nu le voi pomeni acum, dar trebuie să aveţi convingerea că voi face acest lucru în scrierile mele către cei care conduc Ministerele Apărării din celelalte state membre UE care trebuie să ştie ce istorie are cel care se pretinde a fi egalul lor.

Dumneavoastră nu aveţi ce căuta printre oamenii de stat. Nu prin guvern, Parlament sau acolo unde trebuie să primeze interesele ţării.

Dacă aveţi o urmă de curaj, deşi ştiu că nu aveţi, veniţi să ne vedem şi să ne privim în ochi!

Vă cumpăr tot eu bilet, domnule Oprea. Aşa cum v-am cumpărat maşină şi avere, vă cumpăr şi un bilet până în Suedia şi înapoi.

Înainte de toate astea mă aştept, domnule Gabriel Oprea, să îmi returnaţi tot ce nu este al dumneavoastră de drept şi să vă cereţi în public iertare. Ştiu că nu mai aveţi acea urmă de curaj de a vă asuma o astfel de responsabilitate şi vă veţi ascunde după comunicate scrise de oameni care spală orice, dar întotdeauna am crezut că oamenii pot deveni mai buni.

Vă aştept o vreme. Apoi ne vom vedea cu siguranţă în Cer fiindcă acolo ajungem toţi cândva. Deşi cred că vă găsesc pe drum la subsol şi cazne.

Ruşine, domnule Gabriel Oprea!

Vă promit că va urma!

Julian Rosengren, Visby, Suedia

PS   SINCER, AVEAM PRETENȚII MAI MARI! SUNT DEZOLAT...