În contextul în care :
-Germania este principalul partener comercial al României. În 2009. schimburile comerciale au fost de 13,2 mld. euro - 5,5 mld. euro exporturile româneşti şi 6,7 ml. euro, importurile din Germania.
-în privinţa investiţiilor străine în România, Germania ocupă locul al treilea după Olanda şi Austria - cu investiţii totale de peste 7,5 mld. Euro;
-nemţii sunt în fruntea investiţiilor străine cu producătorii de componente auto Draxlmaier din Piteşti şi Sălaj, Kromberg & Schubert din Sibiu, Schaeffler din Braşov, Continental Automotive din Timişoara sau Leoni Wiring din Arad ;
-investitotii germani au pariat şi pe utilităţi. Grupul de utilităţi E.ON a cumpărat în urmă cu cinci ani pachetele majoritare de acţiuni de la fostele Distrigaz Nord şi Electrica Moldova, investiţiile depăşind un miliard de euro ;
-în industrie, grupul Siemens este, pe piaţa din România, unul dintre principalii furnizori de echipamente şi servicii pentru industria energetică, transporturi şi sănătate,
vizita cancelarului german Angela Merkel în România pentru un eveniment nepolitic ( la Universitatea ”Babeş-Bolyai” din Cluj i-a fost înmânat titlul de Doctor Honoris Causa) şi în drum spre Cluj a trecut prin Bucureşti, șochează !
Faptul că nu a venit în vizită oficială (la invitaţia Preşedintelui sau a Primului-ministru) ci a onorat o invitaţie privată, demonstrează totalul dezacord al Uniunii Europene faţă de conducerea politică a României!
Este clar că România este identificată cu haos, corupţie, furtul fondurilor europene, nepotism şi clientelism.
Mesajul lui Merkel: În Schengen nu este spaţiu pentru corupţie
Cancelarul federal al Germaniei, Angela Merkel, a transmis ieri un mesaj important oficialilor de la Bucureşti, care speră ca ţara noastră să adere la zona Schengen în luna martie a anului 2011: "Trebuie să fim siguri că acordarea vizelor la graniţele exterioare ale României se face fără corupţie, fără ilegalităţi"… "E important, pentru că, altfel, spaţiul Schengen în întregime ar fi periclitat de aceste lucruri ilegale,, .
Ce a vrut, de fapt, Angela Merkel de la Traian Băsescu?
Pentru a răspunde la această întrebare vreau să aduc în actualitate criticile dure pe care multe oficialităţi germane de rang înalt le-au adus României postdecembriste sau care au fost exprimate în presa germană. Dintre acestea, cea mai vehementă pare să fi fost cea a fostului comisar european Günther Verheugen , care declara la începutul acestui an, într-un interviu acordat cotidianului german Der Spiegel, că "nimic nu a lovit mai tare reputaţia europeană decât primirea României şi a Bulgariei în spaţiul comunitar,, …
Cum aceste declarații nu sunt deloc întâmplătoare , să urmărim ce face musafirul Merkel în țărișoara noastră preospitalieră !
A) Deşi autorităţile centrale şi locale s-au ocupat de vizita cancelarului german de parcă am fi fost o ţară cocotieră, Angela Merkel a transmis rece şi calculat, tipic nemţeşte, autorităţilor române, de fapt pentru ce a venit la noi. Cancelarul german Angela Merkel i-a transmis premierului Emil Boc, în discuţia avută la Guvern, că autorităţile române trebuie să accelereze procedurile de restituire a imobilelor naţionalizate către cetăţenii germani, arătând că actualul cadru juridic care reglementează această problemă este dificil. “În ceea ce priveşte aşteptările cetăţenilor germani privind cererile de restituire, am vorbit ca acestea să fie promovate mai grabnic, deşi există o materie juridică destul de dificilă”, a spus Merkel, la finalul discuţiei cu Boc. Au discutat despre datoriile statului roman catre firmele germane. Primul-ministru Emil Boc s-a angajat să rezolve treptat problemele legate de restanţele pe care statul române le are de plătit companiilor germane care au investit în România, datorii care se ridică la circa 143 de milioane de euro.
În acelaîi context, Doamna de Fier a Germaniei, aproape imperativ, cere mărunțelului Boc ca investitorii să fie sprijiniţi în continuare prin menţinerea cotei unice de impozitare la 16%, neimpozitarea profitului reinvestit şi parteneriatul public-privat.
Foarte importamnt că noua Doamnă de Fier a Europei nu a venit în România însoţită şi de o delegaţie de oameni de afaceri.
Bref :Angela Merkel a venit cu multe nemultumiri, iar cea mai mare este coruptia din atribuirea lucrarilor publice, mai pe romaneste licitatii trucate care alunga firmele germane.
B) Dar cel mai important capitol din cadrul discuţiilor a fost cel legat de semnarea Tratatului de frontieră cu Republica Moldova, de care autorităţile române şi presa nu au suflat, în timpul vizitei, niciun cuvânt. Abia astăzi Traian Băsescu, aşa printre altele, a vorbit despre necesitatea semnării acordului de frontieră cu Republica Moldova. Cred că dincolo de cerinţele economice, Angela Merkel a venit cu un scop precis în România. Să ceară Bucureştiului semnarea tratatului de frontieră cu Moldova, pas obligatoriu pentru ca România să fie primită în spaţiul Schengen la anul. U.E. are nevoie de o frontieră securizată la est în faţa valului de imigranţi din Asia. Germania împuşcă cu această ocazie doi iepuri: se pune bine cu Rusia, cu care are relaţii economice istorice excelente şi obligă România să securizeze frontiera cu Moldova şi să recunoască, fapt ce e foarte grav din punct de vedere diplomatic pentru noi, recunoaşterea Pactului sovieto-geman din 23 august 1939, când am pierdut Basarabia .
Concluzia
Așadar, Merkel a venit la noi să ceară, nu să ofere. Marile puteri îşi dau întotdeauna mâna peste capul şi interesele ţărilor mici. După 70 de ani Angela Merkel, continuă politica externă a lui Adolf Hitler, şi îl obligă pe preşedintele Traian Băsescu să îşi renege politica unionistă din Republica Moldova şi toate acţiunile sale din ultimii ani.
Preşedintele Traian Basescu a declarat că România ar putea semna un acord privind regimul de frontiera cu Republica Moldova, intr-un efort diplomatic de a consolida credibilitatea AIE în lupta sa electorala cu comuniştii, care astfel şi-ar pierde argumentul că România vrea sa acapareze Republica Moldova. Băsescu este obligat de nemţi să recunoască pactul criminal semnat de Ribbentrop şi Molotov şi să conştientizeze că politica sa antirusească bazată pe finanţări electorale la Chişinău, „poduri de flori” şi grafiti cu lozinci unioniste pe toate gardurile din ţară s-a dovedit ineficientă.
Au dreptate analiştii atenţi care consideră că răspunsul la această întrebare îl găsim în cuvintele pe care le-a rostit cancelarul german după încheierea vizitei. „Există un interes comun să fie rezolvate problemele în Republica Moldova…”, a spus ea, specificând că este vorba de chestiunea transnistreană.
Păi, veștile sunt de fapt...una !Și e una tare ! În sfârșit. de la anul in Germania, romanii vor putea ,, ridica, fără să mai fie deranjați permanent, ,, firimiturile de la ospețele nemțești, putând slugări , fara mari restricții, aplicînd in joburi sezoniere...
Cât priveste cheia de la ușa SCHENGEN , spațiu în care o să realizăm , mai al dracu , cât de prost trăim, mai stăm de vorbă….
De notat însă că noua Doamnă de Fier a Europei nu a venit în România însoţită şi de o delegaţie de oameni de afaceri.
Dar lucrurile nu se termină aici ! Punându-ne nouă botnița SCHENGEN, doamna Germania mai face o mișcare deșteaptă : dă satisfacție maximă URSULUI DE LA EST care, ,, plătind, , cu un teritoriu TRANSNISTRIA, care nu prea îi aparține, va putea obține :
1. Anularea vizelor cetățenilor ruși în statele membre UE
2. asistenţă financiară şi tehnologică occidentală, dar fără a renunţa la doctrina sa euroasiatică de mare putere putere, a adoptat, pare-se, celebra tactică a lui Leo Troţki: „Nici pace, nici război!”.
3. Kremlinul îşi propune să obţină acum un soi de legitimare a autoproclamatei republici nistrene. Tocmai de aceea, pesemne, sintagmele „Republica Moldova” şi „Transnistria”, folosite de Merkel la Bucureşti, au ridicat mai multe întrebări neliniştitoare în mass-media internațională !
Deh, vine iarna fraților ! Iar ăn acest caz, cât ar fi ea de frumoasă , dacă nu miroase nițel a pусский газ , e de rău în EUROPA !
DIN PĂCATE, ROMÂNILOR DE-A DREAPTA ȘI DE-A STÂNGA PRUTULUI , AM VENIT, AM FOST ÎNVINȘI, AM FUGIT…A câta oară ?