Blog de opinii

Redau alăturat căteva pasaje dintr-o descriere facută, cu un necruțător realism, de către dl Col. (r) Petrache Costinel, unui fantastic, nepământean personaj din ,, Ministerul Decăderii Naționale,,, .
(…)
Pe cât de rapidă, ascensiunea sa a fost pe atât de ilustră. După ce a trecut intempestiv prin şcoala generală, depăşind în mare grabă alfabetul rostirii materne, prea grăbit fiind, face la repezeală liceul, din care reţine doar că are doişpe clase, şi, apoi, şcoala de militărie activă. Aici, în fiorul romantic al cazărmii, s-a remarcat la apelul de dimineaţă şi înviorarea de seară, la făcutul bocancilor (la concursul trimestrial „Bocancul nostru-n curu` vostru” nu-l întrecea nici dracu`!), la întreţinerea nocturnă a sectoarelor, la ţucălăreala comandantului de pluton, apoi şi a celui de companie, la mersul târâş şi somn pe furiş, la executarea plantoanelor pe timp de zi, la concursul de scuipat dintr-un pat accelerat. Dar, mai ales, s-a impus prin spiritul gospodăresc, obţinând rezultate remarcabile în procesul de reciclare a hârtiei igienice folosite pe ambele părţi, pe care, după un tratament doar de el ştiut, o repunea integral în circuitul educaţional. Tone şi tone de cur-papir au trecut prin mânuţele sale de maimuţă scăpată din cuptorul de microunde al corpului de gardă. Ce mai, era bun la tot ceea ce era dincolo de gardul procesului de învăţământ şi instrucţie. Pe micuţul Infractorian la tablă să nu-l fi scos, în rest făcea de toate. S-a mai evidenţiat, cu vârf şi îndesat, ca turnător, era turnătorul plutonului şi, cât putea prinde cu simţurile şi nesimţurile sale, al companiei. Doamne ce a urmat când a fost descoperit... Potrivit unui strămoşesc şi global obicei, i s-a pus cu mult drag pătura în cap şi ... sari pe el, a luat pumni mai mulţi decât Cassius Clay şi şuturi, pe unde s-a putut, mai multe decât mingea de fotbal. Uneori, speriat de proporţiile revoltei care-l viza, spre a-şi sensibiliza camarazii, îşi punea singur pătura în cap, izbindu-l cu toată forţa de pereţi, de drugii de fier ai paturilor de campanie, de pişoarele româneşti, de uşile pe care le găsea mai mereu închise, scăpând doar cu atâta. De-atunci, a rămas cu un tic – doar dacă aude cuvântul „pătură”, faţa i se schimonoseşte labirintic, urechile i se veştejesc brusc, ochii i se bulbucă de văd moartea pe dos şi se scapă pe el.
(…)
După absolvirea, cu chiu-cu vai, a şcolii de militărie prospectivă şi-a dat seama că drumul pe bune al carierei militare este al naibii de greu, este, de fapt imposibil, pentru totalitatea forţelor sale, potenţate şi angajate la maxim. Atunci, mirosind degringolada şi mizeria morală care epidemicizau sistemul, care cădea mănuşă peste calităţile sale certe de escroc şi puşlama, în mare taină, şi-a ales un alt drum. După ce ia în primire, dovedindu-se peste media aflată-n nepăsare, funcţia de şef al insecurităţii intrării pe poarta dinspre Drumul Taberei a Ministerului, un fel de portar-şef, cu studii de seră şi mintea lejeră, cu lecţii la bară şi clăbucii afară, ajunge degrabă aghiotantul ministrului Decăderii Naţionale şi responsabil cu optimizarea culinară a meniurilor zilnice ale acestuia, dar şi ale apropiaţilor lui, mai cu seamă în împrejurările impuse de protocolurile neprotocolare. Avansările în grad întrec până şi imaginaţia şi regulile revoluţiei cambodgiene. Ocupă, cu viteza luminii subterane, funcţii peste funcţii, unele create special pentru el, cu complicitatea celor care i se îndestulau din palmă. Dar, trepăduşul malign SPUSU bătea departe... Face, în deplină conspirativitate, o facultate despre care nu se ştie cu adevărat dacă a existat sau nu, cumpără în verzişori un doctorat, în haine noi, dar repetat, trece, la fără frecvenţă, prin şcoala de înstelari şi înstelaţi, măcelari şi condamnaţi, la minte nedezgheţaţi, de bun-simţ deplin furaţi, şi obţine prima stea la anii la care încă pierdea salivă din mers, vorbea pe silabe, mânca dude cu mămăligă ne-ntoarsă din tuci şi făcea pipi în sticla de lapte comunistă, în semn de dispreţ la adresa regimului totalitar. Câţi ani avea pungaşul când a fost ridicat în gradul de general? 36, împliniţi nu se ştie când, nu se ştie unde, doar nebunii pot liberi a răspunde... Să nu uităm, la examenele semestriale susţinute la facultatea fără nume, mai întotdeauna a delegat mac-i mai dezgheţaţi, care, substituindu-i-se, acoperiţi de buletinul său de identitate, îşi dădeau viaţa pentru o notă de trecere, mulţumindu-şi astfel stăpânul. A fost un caz, un biet mac, Doinel Şurubaru, care n-a izbutit să ia cinciul salvator şi a fost pus pe liber, a fost concediat.
Încă de timpuriu, Infractorian SPUSU s-a hotărât să nu ierte. Nimeni nu poate uita calvarul îndurat la examenul de general, îndurat de către comisie, nu de către el, pentru că intelectual nu este într-atât de evoluat încât să înţeleagă substanţa şi avatarurile unui calvar. Uite cum a fost... Când a susţinut examenul de general, era trecut de apelul de seară, comisia nu a riscat, a fost tratat cu maximă îngăduinţă posibilă – i s-a cerut să povestească după dictare un episod din celebrul scenariu strategic „Fata babei şi a moşului”. S-a încurcat de vreo două-trei ori, de emoţie, examenu-i examen, dar mult prea exigenta comisie s-a declarat satisfăcută dialectic şi l-a făcut general. Totuşi, din comisie, un singur membru, un general, s-a încumetat să pună piciorul în prag acestei impecabile lichele, un escroc şi infractor notoriu, dar, în cele din urmă, sângele din instalaţie l-a lăsat de căruţă. Şi, uite aşa, fără un dram de învăţătură militară, cu un tupeu de javră rară, de lichea prea ordinară, cum puţine sunt în ţară, a ajuns ca să conducă, spre a-i fi în veci de ducă, jumătate din Armată, tot mai rară, tot mai plată...
Evident, generalul Infractorian SPUSU nu stă. Îşi construieşte, pas cu pas, speculând magistral hulpăveala timpurilor, „imperiul”. A luat în subordine tot ce a vrut, inclusiv cărările Carpaţilor, malurile Dunării şi ţărmul mării; straturile de ozon de deasupra Cimitirului Ghencea, pe cel de deasupra Obiectivului EM-100, dar, spre a ţine totul sub un sever control solar, şi pe cel de deasupra zonei „Zoster”; cămine de tot felul, case peste case, grădinile rămase, hoteluri şi restaurante, păducheria de amante, bazele de agrement ce transpiră abundent... evident, toate aducătoare de necontrolabile venituri de tot felul, de influenţă şi, mai ales, de avantaje şi privilegii dorite, la timpul dorit, în locul dorit şi în forma dorită, redristribuţia acestora făcând-o personal. Prin inginerii politico-financiare, laborios sprijinite de puternice structuri informale de acoperire şi protecţie, a reuşit să sensibilizeze, până la excitarea reflexă a funcţiilor avar...istice, poftele hămesiţilor de care îi depindeau cariera şi condiţia de impostor, ascuns sub uniforma de general.
Atunci, om al tuturor conjuncturilor ivite sau potenţiale, generalul SPUSU a (mai) dat o lovitură: a pus pe rol, ca anexă operaţională a crimei organizate transfrontaliere, acţiunea strategică „Nicio excitaţie fără licitaţie!”. Astfel, a reuşit să umple la refuz buzunarele fără fund ale scursurilor politico-militare care gestionau la vârf sistemul şi să le sature gâtlejele mereu însetate de mai mult. Infractorul nu este deloc străin de povestea dubioasă a transferurilor de terenuri dintre Minister şi euro-latifundiarul din Pripera, după cum nu este străin nici de seducătoarele înstrăinări de valori imobiliare din patrimoniul jecmănit ca-n codru al rămasei noastre Armate. A pus pe picioare acţiuni celebre în toată Alianţa Nord-Atlantică: „Bani la ziarişti, să nu fie trişti”, niciunul să nu scrie vreo paranghelie / despre prostu` de Marin să ne facem că nu ştim; „Pentru orice loc de veci, banii-s calzi, doar morţii-s reci”, astfel fondurile cu sutană, fiind luate drept pomană; „Nicio săptămână făr-o nuntă bună(!)”, euroii colectaţi, fiind lejer, apoi, spălaţi şi discret reînviaţi...
A creat, conducând-o personal până la nivelul ultimului detaliu operaţional, o reţea de jefuitori şi de spoliere a patrimoniului instituţional, cum nu a existat în istorie. Organizată nucleic, după principiile teritorial, al locului de muncă şi al supunerii oarbe faţă de el însuşi, reţeaua colectează sume imense de bani, puşi la dispoziţia ocultă a derbedeului.
Cu complicitatea şi acordul tacit al impostorului care, până mai deunăzi, a condus armata mariniană a ţării, Marele Garinus, a destituit pe bandă rulandă, ca la maşina de cusut, tot ceea ce nu corespundea standardelor sale de derbedeu, escroc şi infractor tras în stelele, tot mai ieftine, ale gradului de general. Nu s-a sfiit licheaua să destiuie ofiţeri care nu au ieşit din cisme toată cariera, ofiţeri cu carte peste cât a adunat tot neamul lui, ofiţeri a căror probitate morală şi competenţă profesională îi eclipsau uşor neuronii care i se zbenguiau prin buzunare, ofiţeri care constituiau un pericol iminent pentru potenţialul său infracţional. Ticăloşia caracterului său este inegalabilă. A sistemului care l-a produs, l-a menţinut şi îl menţine, la fel.
(...)

P.S. Pentru cei care încă se căznesc să-i dea de urmă bulangiului, vin cu date suplimentare :

Alt pese : ar fi păcat dacă nu v-aș mai oferi un indiciu : pușlamaua scrie-n draci , acoperind o paletă extrem de generoasă : de la transporturi miltare la la comunicații, o ia pe la informații trecând prin chestii de strategie de l-ar invidia toți Sunțî-ii la un loc ..Nu evită psihosociologia etc etc etc . De fapt, nu evită nimic, că-i bun, se pare( daia-i conferențiar universitar doctor...) !
Părerea mea e că ar fi o gafă națională dacă nu l-am împăia! Unii zic c-ar fi bine s-o facem d-acu să nu-l ia draku.... serviciile secrete !După ce-am pierdut bogățiile solului și subsolului, fondurile europene,recent și manuscrisele lui Cioran, aku asta ne-ar mai trebui...
Credeți-mă , vreau să-l ghiciți ! Promit că, îndată ce-l dibuie careva , iau trenu, mă-c acasă și viu cu țuică de Manasia, cinstindu-l pe învingător ( n.a.- palinka are la bază o tehnologie incompletă a țuicii de Manasia )

Blog de opinii

luni, 18 aprilie 2011

RECUNOAȘTEȚI FRANZELARUL ?