IN ORAS PLUTESTE UN IZ DE... RAHAT

De cateva zile, Caracalul nostru iubit este cuprins, din ce in ce mai mult, de un iz de cacat. Unii spun ca ar fi din cauza faptului ca , dintr-un motiv ciudat, apa este oprita de catre municipalitate, deranjant de multe ore/zi. Altii spun ca ar fi in legatura directa cu rezultatul alegerilor recente. Nici nu stii ce sa mai crezi, dom-le, si cui sa-i dai dreptate... Un lucru-i cert : la Caracal, pute ! Oare, sa fie din cauza faptului ca stam, aici in sudul sudului tarii, pe o uriasa cacastoare, alimentata de ipocrizia si ignoranta noastra, si care a-nceput sa dea p-afara ? zile mai bune, caracalenilor!

„Generalul Infractorian Spusu între funcţia de patru stele şi închisoarea de cinci stele”,

Dinspre Strada Izvor nr. 110, fost 3-5, vin veşti bune. Edificiul antinaţional al „băieţilor deştepţi” din MApN a început să se clatine, se clatină în draci. „Băieţii deştepţi” sunt în alarmă de gradul zero. Cel mai „deştept” dintre ei, generalul Infractorian Spusu, nu se mai află la cârma celei de-a patra categorii de forţe ale Armatei, „categorie” de forţe special creată pentru el de către generalul de injustiţie Gabriel Mafiotovici Gobrea. Salut gestul liderului ministerial al Apărării şi sprijinul acordat acestuia de către liderul militar al Armatei, dar nu trebuie să ne oprim aici. Cazul „General Infractorian Spusu” trebuie lămurit în toate componentele şi dimensiunile sale morale, instituţionale şi infracţionale. Ştiu, înţeleg acest intermezzo strategic prin care a fost lăsat să respire, până dă grâul în copt, la comanda unei structuri despre care distinsul escroc nu ştie absolut nimic. Trebuie să aflăm cum de a fost posibil ca un agramat care nu ştie să citească nici măcar după dictare(sic!), un hoţ şi un şnapan ordinar, un derbedeu cum rar găseşti în cartierele cele mai famate ale societăţilor decăzute, cu şcoli cumpărate pe la colţurile de stradă ale tranziţiei, a obţinut cea dintâi stea de general la vârsta la care Prinţul William, Duce de Cambridge, nu este nici măcar căpitan, Prinţul având instruire militară pe bune, în şcoli pe bune, mâncând instrucţie de l-au găsit Aghiuţă şi toate rudele sale. Apoi, trebuie să ştim, cât mai neromanţat cu putinţă, mai întâi şi mai întâi, Cum: acest derbedeu a reuşit, de la gradul de locotenent-major, să obţină toate gradele la excepţional, călcându-se în picioare orice normă posibilă, a oricărei lumi posibile? acest escroc notoriu a obţinut titlul de doctor în ştiinţe militare, el nefiind în stare de cea mai simplă judecată militară, trecută peste frontierele plutonului de deservire agrozootehnică? acest anacolut ordinar a obţinut rangul de profesor universitar, ipochimenul nefiind capabil nici măcar să dibuie subiectul în propoziţia, extrem de complexă pentru cultura sa, „Eu mănânc.”? acest borfaş a îmbârligat, vreme de 20 de ani, toţi liderii ministeriali, dar şi militari, ai instituţiei, indiferent dinspre ce culoare politică veneau primii sau din ce armă cei din urmă? acest agramat şi tupeist fără egal a apărut pe coperta mai multor lucrări, una dintre acestea, trebuia să se întâmple, fiind şi premiată, evident în conclavul masturbator intelectual al instituţiei? acest rar exemplar de nesimţire, avariţie şi jigodism, a ajuns să controleze economic mai bine de jumătate din Armată, dementul afirmând, nu de puţine ori, că obiectivul lui este să ajungă şef al SMG? Răspunzând acestor întrebări, şi nu numai, vom ajunge, poate, la concluzia că sistemul este bolnav. Nu, sistemul nu a fost şi nu este bolnav, au fost „bolnavi”, cu unele excepţii, nesemnificative în calea ascensiunii acestui escroc, fiecare în felul poftei sale hămesite, ce-i care l-au condus. Aş spune şi altceva: aceste lichele, băieţii deştepţi, nu au îmbolnăvit, nu au reuşit să îmbolnăvească sistemul; au ţinut, însă, părţi ale acestuia într-un prizonierat de tip medieval, strangulându-i funcţia reproductivă, anchilozându-i grav verticalitatea instituţională, compromiţându-i şi sabotându-i potenţialul creator şi demoralizându-l până la limita periculoasă a supravieţuirii. Răspunsurile ne vor îndrepta, invitabil, degetul arătător către unii sau alţii, dar nu spre târzii şi inutile acuze sau reproşuri. Vrem să ştim, pentru ca un asemenea caz, „cazul general Infractorian Spusu”, să nu se mai repete, indiferent de nivelul de escaladare şi „împlinire” instituţională. Acum, aflăm şi noi de pe unde putem, generalul de carton Infractorian Spusu bate disperat pe la uşile celor pe care i-a „sponsorizat”, dar aceştia nu şi-l mai amintesc, habar nu au cine este acest gunoi al creaţiei submilitare. Dar golanul nu stă cu mâinile în sân, a scos la bătaie dovezile, probele, instrumentele de şantaj, mizând în special pe „probele” culese din locaţiile în care mai-marii de tot felul, şi ei băieţi deştepţi, se întâlneau în discrete şedinţe de lucru şi analiză extraconjugală, în compania unor doamne din înalta societate de consum. Cum de a fost posibil un asemenea afront la adresa istorică a condiţiei militare naţionale? Cam ştim răspunsul, de fapt detalii ale răspunsului care nu au putut fi ascunse bunului simţ colectiv şi percepţiei sale discrete. Dar, axiomatic, neangajându-ne în detalii specifice şi elemente de folclor, răspunsul ar fi acesta: Au pus botul! Toţi cei care i-au asigurat ascensiunea şi protecţia au pus botul, domnilor! Cunoscând îndeaproape, uneori periculos de îndeaproape(!), evoluţia acestui gunoi, eram convins, fapt afirmat public în mod repetat, că generalul Infractorian Spusu îşi va rupe gâtul numai atunci când la conducerea instituţiei va veni cineva care nu va pune botul. Am aşteptat cam mult, dar a venit! Nu este suficient, însă. Trebuie extirpaţi sistemului şi „băieţii băiatului deştept”. Dar ce-mi este dat să aud? Aud, bunăoară, că un băieţică, crescut după asemănarea întocmai a pungaşului, tânjeşte din răsputeri să îi ia locul. Zău, nu-mi vine să cred! Măi, băieţică, măi nebunaticule, tu chiar te-ai zăpăcit personal? Ţi-a luat scumpa noastră irealitate şi puţintica minte pe care o ai şi pe care nu vrei s-o arăţi nimănui? Cum se poate una ca asta? Ai uitat chiar atât de repede că ai fost, la birou, mâna dreaptă a escrocului, iar la budă mâna lui stângă? Ai uitat, prostuţule, stai, cum îţi zice, am uitat, ba nu, Sclava Isaura, că la semnătură te băga doar pe tălică? Ia vezi, potoleşte-te că punem carandaşul pe matale şi, apoi, în acordurile muzicii reprezentative, te băgăm în costum de ceremonie la Legea 18, revăzută şi adăugită şi n-o să-ţi fie bine, măi pierdutule! Ştim, te-ai lăudat peste tot, 24 din 24, că dacă vine ministru consăteanul tău, vei trăi de-adevăratelea visul ce-ai visat. Mă zăpăcilă, tu chiar nu înţelegi că s-a schimbat ceva în Ţara asta a noastră? Că pungaşii, infractorii şi escrocii au de ales, unii la puşcărie, alţii la brutărie? Că în chestiuni de verticalitate, moralitate şi dreptate ministrul de-acum n-are, mamă, n-are tată, n-are consăteni? Hai, că m-ai enervat, a început să-mi fie cald, rău de tot! Cine va urma dintre băieţii deştepţi? Nu sunt puţini, îi cam ştie lumea, se ştiu şi ei, iar eu nu vreau să influenţez dispreţul popular, doar, ca bun cetăţean, îl întreţin şi, după puterile mele, îl potenţez(!). Răsfoiesc dosarele băieţilor deştepţi. Dacă ar fi după mine, mâine, ca să le oferim o bucurie, totuşi, la o prăjină de la răsăritul Soarelui, le-aş pune la toţi deodată legea de gât, dar am oleacă răbdare. Mă uit în fişele lor antropologice şi îmi încolţeşte o ideea: să cadă prin „tragere la sorţi”, bine organizată (ca la 6 din 49!), alegându-i după înălţime, înălţimile trupurilor lor, îmbuibate de fărădelegi de tot felul, fiind cuprinse între 1,58 şi 1,94. Metoda se numeşte „Alegerea dirijat-întâmplătoare, după înălţime şi rol, a băieţilor deştepţi din MApN”. Ce ziceţi? Ca bun român, îi doresc generalului Infractorian Spusu viaţă îndelungată, multe sute de ani de puşcărie, dintre care toţi anii care depăşesc potenţialul său biologic să îi petreacă împăiat sau în formol, într-o închisoare de minimă securitate. Doamne ajută! preluare Colonel(r) Costinel Petrache P.S. În vederea editării lucrării „Generalul Infractorian Spusu între funcţia de patru stele şi închisoarea de cinci stele”, aştept „povestirile” voastre!