Scrisoarea adresată lui Manuel Barroso de către europarlamentarul Norica Nicolai
„ Întrucât Comisia Europeană a făcut referiri la presiunea exercitată de membri ai Guvernului asupra Curții Constituționale, aș dori să aflu care sunt sursele de informare ale Comisiei Europene pentru redactarea acestui Raport. În documentul CE, se face o confuzie de neacceptat, considerându-se Curtea Constituțională parte a sistemului judiciar românesc. Are cunoștință Comisia Europeană despre diferența între Curtea Constituțională a României (membrii ei nu sunt magistrați, sunt numiți de politic, unii dintre ei au fost membri activi ai unor partide politice) și Curțile Constituționale ale altor țări UE (CC este parte a puterii judecătorești, competențele sunt diferite, membrii lor sunt magistrați de carieră)? Ca urmare a acestui aspect, se poate spune că CE a făcut recomandări cu referire la o instituție eminamente politică din România, în condițiile în care articolului 4 din Tratatul UE prevede că „Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale”.
Am mai observat în documentul Comisiei de asemenea, aproape la fiecare pagină, o instigare la condamnarea de politicieni, în condițiile în care CE vorbește despre nevoia de a lăsa justiția română să lucreze independent. Nu am văzut, din păcate, nici o referire la corectitudinea probelor, la nevoia de probatorii credibile și coerente, pentru că în primul rând raportul ar trebui să fie despre starea justiției. Am mai notat ca se apreciază condamnarea unui anumit număr de politicieni, fără a se preciza faptul că cea mai mare parte a acestora făceau parte din partidele aflate în opoziție la momentul respectiv.
Îmi exprim și pe această cale profunda dezamăgire pentru cei care și-au asumat un text atât de incorect față de o țară membră UE, tratată ca o colonie de către o seamă de funcționari prost informați. Mă întreb cât a fost vorba de dezinformare și în ce măsură a fost vorba de rea-credință sau partizanat în favoarea unui grup politic.
Este și motivul pentru care, într-un context în care vorbim cu toții de plagiate și nevoia de citare a surselor, am cerut ca instituția cea mai importantă a UE să precizeze sursele pe care le-a avut în elaborarea cu atâta rapiditate a unor concluzii referitoare la evenimente extrem de recente pentru țara noastră.”
Norica Nicolai
Europarlamentar
Vicepreședinte PNL
Libertatea de exprimare (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. CONSTITUTIA ROMANIEI art.30
marți, 4 septembrie 2012
ARHIVELE VORBESC – CAT DE NEUTRA A FOST URSS IN CEL DE-AL II-LEA RAZBOI MONDIAL
Manualele de istorie şi istoricii noştri răspund simplu: al Doilea Război Mondial a început pe 1 septembrie 1939, când Hitler a invadat Polonia. Simplu şi clar. Știm când a început, ştim cine este vinovat. Treaba e clară, nu mai avem nevoie de lămuriri suplimentare.
Care este data intrării Uniunii Sovietice în cel de-al Doilea Război Mondial? Toată lumea este de acord asupra datei: 22 iunie 1941, când Uniunea Sovietică a fost invadată de Germania nazistă şi aliații ei (printre care se număra şi România).Și dacă e altfel?
Si totusi, ce credeti ca făcea Uniunea Sovietică în septembrie 1939? Păi ce să facă, invada Polonia pe 17 septembrie și apoi trupele sovietice defilau cot la cot cu trupele naziste la Brest-Litovsk.
După ce Germania a atacat Polonia pe 1 septembrie 1939, generalul Heinz Guderian a ajuns pe 17 septembrie la Brest Litovsk, dincolo de linia de demarcație de pe râul Bug. Guderian a aşteptat aici sosirea sovieticilor, care au ajuns la Brest pe 22 septembrie sub comanda generalului Semion Moiseevici Krivoşein. Cei doi generali au căzut de acord pentru desfăşurarea unei parade comune în oraşul Brest, care a început la orele 16:00.
Urmarea ? Pe 22 septembrie 1939, la Brest-Litovsk, trupele Germaniei naziste mărşăluiau alături de cele ale Uniunii Sovietice în cea mai ciudată paradă din întreaga istorie. Soldații a două ideologii autodeclarate ca inamice își dădeau mâna şi făceau schimb de țigări după ce sfâşiaseră Polonia. Părintele trupelor de tancuri naziste, generalul Heinz Guderian se saluta şi primea această ciudată paradă alături de unul dintre cei mai valoroşi comandanți de blindate ai sovieticilor, generalul Semion Moiseevici Krivoşein. Sovieticii salutau steagul cu svastică, iar arcul de triumf al paradei reunea secera şi ciocanul cu svastica. Hitler şi Stalin îşi dădeau mâna zîmbind peste cadavrul Poloniei. O paradă aproape necunoscută în istorie, ale cărei imagini au ieşit cu greu din arhive – și este vorba de imagini provenind exclusiv din arhivele germane.
Probabil că sovieticii nu au făcut fotografii la Brest-Litovsk pe 22 septembrie 1939 – sau dacă au făcut, atunci fotograful a murit prin cine ştie ce lagăr iar imaginile au fost distruse.
Cu aceasta ocazie, Krivoşein a exprimat în timpul discuțiilor speranța că Germania nazistă și Uniunea Sovietică vor reuși să înfrângă inamicul comun – respectiv imperialista Mare Britanie. Un eveniment istoric ocultat care exprimă un adevăr geopolitic: când Rusia şi Germania îşi dau mâna, țările din Europa de est dispar, iar Marea Britanie este izolată şi pusă în pericol.
Generalul polonez Plisowski, comandantul trupelor care au apărat Brestul, a fost luat prizonier de sovietici și mai apoi executat în masacrul de la Katyn. Arcul de triumf purtând svastica alături de seceră si ciocan cu inscriptia “Trăiască Armata Roşie, eliberatoarea clasei muncitoare din Belarus si Ucraina de vest”.
Ulterior,, aceeasi originala URSS neutra, nu va sta degeaba reuşind să cucerească 23 de milioane de oameni, invadând câteva țări cu adevărat neutre. Pe 30 noiembrie 1939 neutra Uniune Sovietică (neparticipantă în acel moment la cel de-al Doilea Război Mondial!) a declanşat invadarea Finlandei. A urmat un război crâncen care a durat până pe 13 martie 1940, război încheiat cu un tratat de pace valabil şi în ziua de azi. În timpul luptelor din Finlanda, neutra Uniune Sovietică a înregistrat 126.000 de soldați morți şi dispăruți plus 188.000 de răniți.
Tot ca un act de neutralitate, în toamna anului 1939 Uniunea Sovietică a transmis țărilor baltice ultimatumuri prin care a impus instalarea de baze militare sovietice. Continuând această originală politică de neutralitate, Uniunea Sovietică a anexat țările baltice în iunie 1940. Tot în iunie 1940, Uniunea Sovietică a transmis României un ultimatum prin care a cerut Basarabia şi Bucovina. România a cedat, dar dacă nu ar fi făcut-o cu siguranță am fi avut de-a face cu un alt exemplu de neutralitate manifestat sub forma unui război.
URSS isi va motiva “neutralitatea” spunând că nu au existat declarații de război în conflictele enumerate mai sus.
După această logică şi Germania nazistă a fost la fel de neutră. Când a invadat Danemarca și Norvegia pe 9 aprilie 1940 Hitler nu a declarat război acestor țări, ci a spus că a venit să le apere neutralitatea.
Practic, acțiunile Uniunii Sovietice sunt identice cu ale Germaniei naziste în perioada 1 septembrie 1939 – 22 iunie 1941.
Sursa : http://anatolbasarab.me/2012/09/01/bucati-de-istorie-reala/, Viktor Suvorov din volumul “Spărgătorul de gheață”
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)