Mona Pivniceru pune lesa pe SRI!

  Autor: Catalin Tache

Lovitura in plex pentru ofiterii Serviciului Roman de Informatii specializati in misiunile operative de filaj si interceptari telefonice sau ambientale. Si care tin de „probe” pe care se bazeaza mai mult de jumatate din anchetele cam tuturor structurilor din Romania.
Mona Pivniceru incearca sa revolutioneze sistemul
Daca pana acum SRI putea, practic, urmari legal pe oricine, oricand si oriunde, conditiile de primire a mandatelor fiind unele derizorii, situatia se schimba radical prin modificarile legislative aduse de Mona Pivniceru. Pentru ca, sub pretextul raspunderii la cerintele CEDO, ministrul Justitiei va transforma intr-un adevarat calvar obtinerea de catre SRI a unui astfel de aviz de interceptare.
Afaceri in WC !
Lui George Maior nu ii cad deloc bine noile modificari legislative
Fara putinta de tagada, smecheria cu mandatele de urmarire pe Legea sigurantei nationale a fost inventata de mafia politica. Si s-a dovedit mai mult decat eficienta, din moment ce, in ultimii ani, elitele tarii, de la lideri politici si importanti oameni de afaceri, pana la jurnalisti si demnitari, au trait terorizati ca vor fi „saltati” pe 29 de zile, sub pretextul noii sperietori: siguranta nationala! Astfel s-a creat o psihoza generalizata, mii de romani care inseamna ceva pentru viata publica devenind santajabili, sub amenintarea de a fi prinsi in aceasta veritabila plasa de paianjen minutios intinsa peste tot de catre SRI. Pentru ca Serviciul Roman de Informatii a devenit practic adevaratul conducator al tarii. Politia, DGA, DNA, DIICOT sau Parchetul General prezinta in instantele de judecata doar „marfa” livrata de SRI, serviciul secret care putea fabrica, si inca legal, orice dosar. Spaima a intrat in oasele celor vizati de eventuala acuzatie de atentat la siguranta nationala, astfel ca, in Romania zilelor noastre, de mult nu a mai avut loc o banala intalnire de afaceri. Miliardari si bieti proprietari de buticuri deopotriva au ajuns sa negocieze prin parcari sau prin toaletele restaurantelor, convinsi ca pot fi oricand retinuti, pentru interpretarea unor simple vorbe, glume sau urari de sanatate. Deja eram o natiune blazata in fata puterii nemasurate a SRI…

Din sistem

Venirea la conducerea Ministerului Justitiei a unui profesionist din sistem pare insa ca va pune stop terorii instaurate prin interceptarile si filajele abuzive. Mona Pivniceru declanseaza o adevarata revolutie care poate repune in drepturi democratia din Romania, si asta doar prin cateva modificari aduse printr-un proiect legislativ menit sa intareasca si la noi controlul judiciar asupra serviciilor de informatii. Este vorba de modificarea Legii nr. 51/ 1991 privind siguranta nationala a Romaniei, a Legii nr. 14/ 1992 privind organizarea si functionarea SRI si a Legii nr. 535 /2004 privind prevenirea si combaterea terorismului. Pivniceru poate stopa astfel 60 la suta din operatiunile de urmarire ale SRI, adica exact cota la care sunt apreciate misiunile abuzive ale acestui serviciu. Si ramane intrebarea de ce Catalin Predoiu, desi a fost ministru al Justitiei atata amar de vreme si in atatea Guverne, nu a avut si el o astfel de initiativa…

Totul doar justificat…

„National” va prezinta in exclusivitate modificarile prin care teroarea mandatelor la adresa sigurantei nationale poate disparea. Bineinteles, doar daca initiatorii proiectului vor rezista „replicii” care, cu siguranta, va fi declansata pe toate caile si prin toate mijloacele de catre „marele perdant”, SRI-ul. Care, daca pana acum cerea un mandat doar pe un nume, va trebui sa prezinte judecatorilor o cerere „cat mai detaliata posibil”, prin care sa prezinte „toate circumstantele cazului”. Si unde sereistii vor trebui sa scrie de ce vor sa urmareasca respectiva persoana, ce profesie are aceasta, unde lucreaza, ce alti suspecti mai sunt in cazul respectiv si, mai ales, de ce reprezinta un atentat la siguranta nationala. Totul in conditiile in care, pana acum – caz concret – s-a obtinut un mandat de urmarire impotriva unui om de afaceri din Bucuresti, fara stiinta vreunui organ de urmarire penala, de la judecatorul de serviciu de la Curtea de Apel Suceava, doar prezentandu-se numele „victimei”. Mai mult, daca judecatorul nu este convins de cererea SRI, el poate cere si alte informatii suplimentare. Iar magistratul poate da doar un mandat partial, in care sa se prevada explicit „identitatea completa a persoanei afectate, locul sau locatia unde activitatile specifice se pot desfasura, organele care efectueaza aceste activitati, durata de valabilitate a autorizatiei si durata maxima de prelungire a acesteia”. Cu alte cuvinte, daca o persoana este urmarita, sa zicem, pentru relatii suspecte cu cetateni straini, ea poate fi urmarita doar pe timpul intalnirii cu acestia, nu si la serviciu, in familie sau cu alte ocazii care nu au tangenta cu speta. Insa „umilinta” maxima pentru cei de la SRI este ca, daca nu strang probe care sa sustina trimiterea in judecata, trebuie sa distruga inregistrarile stranse si sa informeze oficial persoana pe numele careia au obtinut mandatul in ce perioada au urmarit-o, dar si de ce! In plus, nici „lipiturile de voci” din stenogramele scurse in presa si care au dus la atatea incatusari sau linsaje mediatice nu vor mai fi posibile, pentru ca SRI va fi obligat sa prezinte instantei hard-ul unitatii centrale unde a fost stocata initial inregistrarea, nu doar copii trase pe CD-uri, ca pana acum…
sursa : http://www.enational.ro/catalin-tache/mona-pivniceru-pune-lesa-pe-sri-197815.html/#ixzz28DSWqNGK

UNUL DINTRE CELE MAI POLUATE LOCURI DIN LUME

Cercetătorii au stabilit care este cel mai poluat loc de pe planetă, pe suprafaţa acestuia gradul de toxicitate fiind cu mult peste media admisă. În această zonă din Rusia sute de locuitori şi-au pierdut viaţa, însă, abia la zeci de ani de la această tragedie se fac publice secretele ascunse de autorităţi.

Lacul Karachay, aflat pe teritoriul Rusiei, este considerat cel mai poluat loc de pe glob. Până în anul 1990 secretele acestei regiuni nu au fost dezvăluite de fosta guvernare a Rusiei deoarece în acest loc s-au desfăşurat experimente şi activităţi nucleare de mare amploare, informează Daily Mail.

Povestea lacului Karachay a început în anul 1940, atunci când armata Rusiei a decis mutarea complexelor nucleare în zona Chelyabinsk. Lacul este situat foarte aproape de actuala graniţă cu Kazakhstan-ului, în perimetrul uzinei nucleare Mayak Production Association, una dintre cele mai mari fabrici de acest gen din Rusia.

Construită în anii 40′, Mayak era una dintre cele mai importante uzine nucleare ale Rusiei, în care erau produse arme chimice, având în acea perioadă accesul interzis pentru orice străin. De altfel, restricţia avea să fie menţinută timp de 45 de ani. Abia în 1992, atunci când fostul preşedinte Boris Elţîn a semnat un decret prin care cercetătorii străini puteam să inspecteze zona, perimetrul lacului Karachay a fost desemnat cel mai poluat loc de pe glob.

Pe parcursul anilor în care fabrica era ţinută secret, cercetătorii de la Mayak au desfăşurat experimente radioactive şi au vărsat deşeuri nucleare în lacul Karachay aflat în imediata apropiere a complexului. Aceste deşeuri conţineau substanţe foarte toxice precum Stronţiu 90 şi Cesiu 137. Cercetătorii au estimat că în anul 1990, o expunere de o oră în apropierea lacului ar fi putut cauza moartea pentru orice persoană.

În regiunea Chelyabinsk rata de cancer la populaţie a crescut cu 21 de procente, cea a naşterilor cu defecte şi malformaţii, cu 25 la sută, şi cea a prezenţei leucemiei în rândul locuitorilor din zonă cu 41 la sută.

Râul Techa, aflat în apropiere, a fost atât de poluat, încât, 65 la sută dintre locuitorii zonei s-au îmbolnăvit din cauza radiaţiilor. Până şi medicii care îi îngrijeau pe locuitori menţionau în rapoartele medicale că aceşti oameni aveau “o boală specială”, notiţele acestea fiind strict secrete până în 1990.

În 1957 o explozie la centrul nuclear Mayak a cauzat răspândirea unui nor de praf radioactiv, 70 de tone din acest material fiind atunci împrăştiate în atmosferă. Norul radioactiv a fost răspândit pe o suprafaţă de 14.484 kilometrii pătraţi, afectând aproximativ 270.000 de cetăţeni ruşi. Pentru că nu mai aveau unde să verse deşeurile, inginerii de la centrul Mayak au decis să verse materialele radioactive în lacul Karachay. Soluţia a funcţionat relativ bine, până când, într-o perioadă de secetă din 1967 a secat lacul, astfel expunând populaţia din zonă la pericolul radioactiv.

Într-o măsură disperată, autorităţile din Rusia au decis betonarea întregii suprafeţe a lacului Kachay în speranţa că sursa radioactivă ar putea fi închisă. Cu toate acestea, prezenţa radiaţiilor este încă destul de mare în această zonă, o mare porţiune din jurul lacului nefiind încă locuită. Populaţia din zonă se teme încă de pericolul la care se expune, neştiind dacă pânza freatică mai este sau nu afectată.


http://www.ziuaveche.ro/multimedia/film-zv/cel-mai-toxic-loc-de-pe-pamant-video-125726.html