PARLAMENTUL ROMANIEI SI PENSIILE MILITARE

Într-un interviu acordat ZIUA VECHE, Corneliu Dobriţoiu, fost ministru al Apărării şi actual preşedinte al Comisiei pentru Apărare Ordine Publică şi Siguranţă Naţională a Senatului, spune că a sosit vremea ca Parlamentul să îşi asume un rol decisiv în rezolvarea problemei pensiilor militarilor.


Domnule Dobriţoiu, recent aţi avut o întâlnire cu reprezentanţi ai rezerviştilor militari, alături de miniştri secretari de stat de la Interne, Apărare, Muncă şi SRI. Ce ne puteţi spune despre această activitate?
În primul rând vreau să spun că am dat curs cu mare plăcere solicitării filialelor care au semnat acorduri de colaborare cu USL, atât ca membru USL şi vicepreşedinte al PNL, cât şi ca preşedinte al Comisiei pentru Apărare a Senatului, dar mai ales ca rezervist, fost coleg al celor cu care m-am revăzut. Am acceptat cu plăcere, spuneam, această întâlnire la care au participat miniştri secretari de stat din Ministerul Muncii şi ai ministerelor cu atribuţiuni în domeniul ordinii publice şi apărare, pentru a discuta un subiect care tinde să devină veşnic, cel al pensiilor militare, al problemelor create prin ciuntirea acestora printr-o lege care, iată, a fost amendată şi de Avocatul Poporului printr-un raport care va fi supus atenţiei Parlamentului. Legea respectivă a produs efecte negative atât la nivelul familiilor celor afectaţi, cât şi la nivelul spiritului de corp al armatei. De aceea, am apelat la cei din arcul guvernamental, care au fost lângă mine, pentru a ne arăta disponibilitatea în soluţionarea acestei probleme. Este de remarcat şi faptul că avem o luare de poziţie tranşantă din partea unei instituţii cu importante atribuţiuni constituţionale şi mă refer aici la Avocatul Poporului. Argumentele conţinute în raport sunt solide, scot în evidenţă inclusiv dubla măsură în ceea ce priveşte rezolvările în instanţă ale cererilor celor afectaţi. Pe aceeaşi linie se înscriu şi declaraţiile ministrului muncii, care s-a pronunţat pentru rezolvarea acestei probleme. În cadrul discuţiilor, oamenii au dat curs unor nedumeriri legate şi de angajamentul politic al USL pentru rezolvarea acestor probleme care afectează chiar capacitatea operaţională a instituţiei armatei prin rezerva sa, într-un moment strategic destul de delicat.

Cererea rezerviştilor de a discuta cu dumneavoastră arată că încă mai reprezentaţi o speranţă pentru ei, că mulţi încă vă mai acordă încrederea lor. Credeţi că puteţi face ceva pentru ei de pe poziţia actuală ?

Eu cred că suntem într-o notă de parcurs pozitivă. Cred că a sosit vremea ca Parlamentul să îşi asume un rol decisiv în rezolvarea acestei probleme care divizează. În acest sens, mă înscriu şi în ideea preşedintelui Senatului, de a reconferi acestei instituţii rolul şi locul pe care trebuie să îl aibă în societate. Intenţionez să cresc dinamica dezbaterilor în această Comisie a Senatului, în aşa fel încât cetăţenii noştri să nu se mai uite cu admiraţie doar la interpelările şi discuţiile care au loc în Senatul de peste ocean unde unii din cei care sunt chemaţi la discuţii în Comisia de Apărare, transpiră din greu. Pot să vă asigur că şi această Comisie din Senatul României se va apleca cu atenţia cuvenită asupra subiectelor ridicate de rezervişti, pentru că sunt de o importanţă deosebită.

Există nişte neconcordanţe între declaraţiile unor miniştri ai actualului guvern pe subiectul pensiilor şi în special al unei eventuale Ordonanţe de Guvern. Aceste declaraţii antagonice pot duce la două concluzii, ori că nu există un punct de vedere comun stabilit privind acest aspect, deci nu s-a discutat în cadrul USL subiectul, ori că există puncte de vedere diferite între cele două mari partide. Care este adevărul?

Da, ceea ce spuneţi este real, dar realitatea nu este aşa cum se poate interpreta. Adevărul este că actuala putere politică, Guvernul, are în vedere subiectul, care este unul foarte complex, nu se poate rezolva bătând din palme. Legea 263 are implicaţii asupra tuturor pensionarilor din România; o modificare a ei are efecte şi asupra altor legi sau altor categorii sociale. Din această cauză există abordări diferite chiar între ministere, pentru că, de exemplu, Ministerul Apărării poate vedea problema numai prin prisma intereselor militarilor, cel al Muncii are în vedere şi aspecte care lezează sau influenţează alte categorii sociale, cel al Finanţelor are ca prim interes bugetul şi, de aceea, modul de rezolvare este apreciat diferit. Aducerea la masa tratativelor a reprezentanţilor acestor ministere a avut ca scop exact cunoaşterea şi armonizarea acestor puncte de vedere, informarea reciprocă, dar şi căutarea unor soluţii care să nu creeze alte nedreptăţi. Aşa că aş spune că diferenţele nu sunt legate de o abordare politică, ci instituţională. Noi, la nivelul Comisiei, vom informa Biroul Permanent al Senatului în legătură cu aceste discuţii, cu faptul că s-a creat o masă critică pe acest subiect şi aceasta trebuie rezolvată. Concret, pe subiect, la nivel instituţional răspunderea revine ministrului Muncii, de aceea doamna Câmpeanu va fi audiată în Comisia de Muncă pe acest subiect. S-a creat deja o presiune destul de mare, cum spuneam, pe acest subiect şi cred că la nivelul Guvernului se va cristaliza un punct de vedere comun. În altă ordine de idei, o mare problemă este reprezentată de impactul financiar. La ora actuală, contribuţiile la pensii ale MApN depăşesc bugetul de achiziţii pe care l-a avut Armata când încă mai existau fonduri. S-a transpirat din greu în încercarea de a găsi fonduri pentru programe strategice în ceea ce priveşte înzestrarea. Încă de anul trecut am pus problema valorificării infrastructurii în exces a MApN ca soluţie în vederea identificării de surse de finanţare.
Cei responsabili trebuie să plătească

Revenind la măsurile ce trebuie luate, cât de profunde sau radicale vor fi acestea şi până la ce nivel vor merge dacă declaraţiile făcute de ministrul Duşa sau doamna Câmpeanu sau raportul Avocatului Poporului şi chiar declaraţiile dumneavoastră privind ilegalităţile fraudele şi abuzurile constatate cu privire la calculul pensiilor, vor fi dovedite în raportul Auditului ? S-a folosit termenul „penal”, dar se ştie că la conducerea ministerului se afla un actual viceprim-ministru care este şi într-o relaţie personală cu primul-ministru, deci la ce ne putem aştepta?

Da, problema aspectelor penale este una care trebuie să intre în atenţia organelor judiciare. Cei responsabili trebuie să plătească, pentru că s-au produs pagube faţă de interesul public, faţă de interesul strategic, dar şi pagube personale. Astfel de aspecte, aşa cum s-a spus, există; va trebui ca cei care au făcut controlul să specifice în dreptul cui se aşează aceste fapte şi să trimită documentaţia la Parchet. Să nu uităm că mai există şi un alt aspect, al stabilirii vinovăţiilor. Fără îndoială, ministrul dă dispoziţii verbale sau scrise, funcţie de anumite decizii politice care se iau la nivel guvernamental. Dar care este opinia expertului care nu are culoare politică? Părerea mea personală este că, uneori, unele lucruri merg pe o direcţie greşită în instituţii şi cu complicitatea unora din sistem. Şi aceştia trebuie să răspundă, nu numai cei care au dat ordinele. Unii poate au executat anumite ordine în speranţa promovării, alţii pentru alte interese, deci există complicităţi. Mulţi uită că raporturile de muncă trebuie să se desfăşoare în condiţii de legalitate. Ordinele se pot da uneori şi verbal, în situaţii de urgenţă, dar acestea trebuie să îndeplinească două condiţii: să fie legale şi să fie urmate de ordin scris imediat ce acest lucru devine posibil. Ca un fapt divers, când am numit pe noul şef al Casei Sectoriale de Pensii a MApN, acesta mi-a raportat că, la ora primirii funcţiei, un număr de aproximativ 20000 de dosare de pensie nu fuseseră procesate, deşi se raportase procesul revizuirii pensiilor ca încheiat. Aici, cel care fusese în funcţie la data raportării, trebuia să îl informeze pe ministru că nu e încheiat procesul. Dacă nu a făcut-o, este vina sa. Ştiţi bine că există articolul 8, în Legea 80, dacă ne referim strict la domeniul militar, care interzice unui subordonat să execute ordine ilegale. Deci, odată ajunsă în instanţă cauza, fiecare vină trebuie probată sau apărată conform legii. Eu, ca preşedinte al Comisiei pentru Apărare nu pot face altceva decât să cer şi să urmăresc respectarea legii, atât în determinarea fraudelor, aflarea vinovaţilor, cât şi în pedepsirea acestora. Justiţia este însă cea care trebuie să îşi spună cuvântul.

Întâlnirea avută cu reprezentanţi ai rezerviştilor militari a adus ceva nou sau în plus pentru dumneavoastră?

În primul rând trebuie remarcat interesul reprezentanţilor instituţiilor prezente. Nu trebuie să deranjeze faptul că nu au fost prezenţi miniştrii, unii nici nu se aflau în ţară – este cazul ministrului de Interne, alţii aveau deja un program stabilit, program pe care nu îl puteau contramanda. În al doilea rând, aş remarca nota de respect în care s-au purtat discuţiile. În al treilea rând, aş vrea să evidenţiez faptul că solicitanţii întâlnirii sunt oameni care reprezintă interesele şi punctul de vedere al unui mare număr de militari rezervişti din toate zonele ţării. Faţă de ei, noi avem obligaţia nu numai instituţională, ci şi morală, de a da un răspuns cererilor lor. Este o dovadă de respect pentru ceea ce au făcut pentru această ţară şi instituţiile ei. Faţă de aceşti oameni s-au luat măsuri nedrepte. Au avut loc acţiuni concertate prin care s-a încercat divizarea cadrelor militare. Aceste măsuri abuzive au condus la divizări între corpuri de cadre, între profesiuni şi specialităţi militare, între activi şi rezervişti, între militari şi civili. Cei care au pus la cale şi în aplicare acest plan sunt oameni maturi, responsabili. Întrebarea care se pune este de ce au făcut-o? Revenind la întrebare, am remarcat, spuneam, nota de respect şi calitatea discuţiilor. S-au pus pe tapet subiecte care depăşesc subiectul micşorării pensiilor iar rezerviştii au adus un plus de rigurozitate şi spirit organizatoric în ceea ce priveşte soluţiile propuse şi aşteptările lor. Pe mine nu m-au surprins, dar poate pe alţii da.

Credeţi că există şanse pentru rezolvarea problemelor ridicate?

Dacă nu aş avea speranţa că pot face ceva, nu aş sta aici, nu aş fi venit la discuţii. Problema nu este doar de ordin financiar, nici prin implicaţii, nici prin cele expuse.Aceşti oameni au cerut respect pentru Armată, nu neapărat pentru ei ca persoane luate individual. Orice conducător responsabil îşi respectă armata şi trebuie să o menţină în stare operaţională, gata de luptă permanent, mai ales într-o ţară ca a noastră, aflată la graniţa dintre două interese strategice şi politice majore. Ceea ce s-a făcut cu aceşti oameni şi prin ei cu spiritul de corp al armatei, cu implicaţii în privinţa capacităţii de apărare a ţării este inadmisibil, iresponsabil. Avem datoria faţă de ţară, nu faţă de ei, să repunem armata în drepturile legitime. Chiar şi statele dictatoriale se bazează tot pe armată, loviturile de stat au fost date cu sprijinul armatei, marile democraţii au fost apărate de armată, revoluţiile din toată lumea şi toate statele au reuşit sau eşuat datorită armatei. Toate statele indiferent de forma de guvernământ se sprijină pe armată, numai la noi armata este lovită, dusă pe marginea desfiinţării. Să nu uităm că avem obligaţii ca parteneri într-o coaliţie militară şi politică. O parte din obligaţii se realizează prin participări în misiuni externe, dar asta este numai bonusul. Marile obligaţii se referă la ceea ce avem în ţară. Ceea ce se întâmplă cu armata, atât activă, cât şi cea din rezervă la acest moment ridică problema neîndeplinirii sarcinilor ce ne revin ca aliat, dar şi imposibilităţii îndeplinirii sarcinilor de apărare faţă de propriul popor. Eu sunt un pro-Atlantist şi cred în valabilitatea art. 5 din acordul de la Washington, chiar dacă au apărut discuţii de genul „domnule de ce să moară soldaţii X pentru apărarea interesului ţării Y”. De aceea, declar răspicat că situaţia actuală nu mai poate continua. Pe această linie, decizia creşterii bugetului apărării cu 0,3 % anul acesta şi la fel în anii ce urmează, în aşa fel încât în patru ani bugetul apărării să ajungă la 2% din bugetul naţional este o dovadă a faptului că la nivel politic, dar şi ca orientare strategică, există preocupare pentru armată şi încercăm să recuperăm. Dar instaurarea convingerii că suntem o forţă credibilă se va întinde pe o perioadă de cel puţin 10 ani. Sunt multe de făcut pe marginea înzestrării, revitalizării industriei de apărare, instrucţiei, dotării, învăţământului militar, protecţiei personalului, calităţii vieţii. Dacă nu vedem aceste aspecte, suntem proprii noştri duşmani şi nu numai ai noştri, ci şi ai celorlalţi membri ai alianţei. Eu sunt convins că vom reuşi să schimbăm orientarea către o armată puternică din toate punctele de vedere.
Domnule Dobriţoiu, vă mulţumesc pentru timpul acordat.

SURSA -http.html://www.ziuaveche.ro/exclusiv-zv/intalnirile-zv/intalnirile-zv-ce-le-pregateste-corneliu-dobritoiu-pensionarilor-militari-150374.html

IMBECILITATEA LA ROMANIA !

“S-a întâlnit hoţul cu prostul” nu e o vorbă în vânt, ci un eveniment cosmic, de care România are parte din plin şi care poate fi exprimat matematic. Să luăm o ţară prosperă – Elveţia, şi să facem comparaţie cu orice altceva din lumea asta – începând cu Africa subsahariană, terminând cu vecinii OK-dar-cu-lipsuri ai elveţienilor şi trecând, desigur, prin România.



Diferenţele sunt măsurabile, dar care sunt cauzele lor? Să simplificăm şi să le reducem la două foarte cuprinzătoare – hoţia şi prostia. Astfel, toată diferenţa dintre România şi Elveţia ar putea fi exprimată printr-o ecuaţie simplă, cu două necunoscute: România minus X hoţie minus Y prostie egal Elveţia. Desigur, ca în orice ecuaţie cu două necunoscute, datele sunt prea puţine pentru rezolvare. Ce putem intui este că diferenţa e atât de mare încât DOAR prostia sau DOAR hoţia nu sunt explicaţii suficiente. Cu siguranţă, ele fac un cuplu formidabil doar împreună.

Când e vorba de transporturi, România reuşeşte să se distingă chiar peste orice măsură imaginabilă: cele mai mari preţuri pe kilometru, cele mai mici perioade de garanţie, cele mai lungi termene de execuţie şi miliarde de euro cheltuite fără rezultat, care au culminat cu un abandon monumental – Autostrada Transilvania. În clasamentul WEF al competitivităţii, România este la infrastructură pe locul 136 din 139. După, mai sunt doar Mongolia, Angola şi Bosnia-Herţegovina din care ultimele două sunt după război la propriu.

Pentru o asemenea performanţă, hoţii trebuie să fie de-a dreptul tâlhari iar proştii – cu totul IDIOŢI (scuzaţi majusculele, sunt pentru a-i ajuta la o lectură simplificată). Exemplele sunt uşor de găsit – aproape tot ce se face, se face pe dos. Iată câteva:

1. Cel mai scump şi greu de construit e o autostradă care să traverseze munţii. În mod firesc, ea ar trebui începută mai devreme decât toate celelalte. S-a întâmplat asta? Nu, dimpotrivă! S-au construit autostrăzi la câmpie şi picioare de pod prin Ardeal, dar Comarnic-Braşov, Piteşti-Sibiu sau Iaşi-Târgu Mureş nu sunt nici măcar bătute în cuie în vreun fel. Va dura cel puţin ŞAPTE ani de la momentul baterii în cuie până la finalizare şi cine ştie cât până când cei şapte ani să înceapă.

2. Autostrada Bechtel, aşa puţină cât s-a făcut, era utilă dacă măcar era începută de la un capăt – de exemplu porţiunea dintre Braşov şi Făgăraş era comună cu alternativa la “coridorul IV” şi putea fi acum reutilizată. Cât s-a lucrat acolo? ZERO!

3. Problema dintre Bucureşti şi Ploieşti a fost rezolvată în mod complet redundant. Pasajele de la Băneasa şi Otopeni au fluidizat traficul pe DN1 în timp ce simultan era construită autostrada. De la Comarnic mai departe nu s-a întâmplat nimic. Rezultatul? Cine pleacă din Bucureşti are la dispoziţie, la început, ŞASE BENZI pe sens – trei pe DN şi trei pe autostradă. Numărul tot scade până la O SINGURĂ BANDĂ după doar 110 Km!

4. Oraşul Bucureşti va fi înconjurat de un inel de autostradă, segmentată în două – Nord şi Sud. Ştiaţi că prioritară e legătura prin Sud, deşi ea leagă doar DOUĂ autostrăzi existente în loc de TREI cât leagă cea din Nord?

5. Maşinile mici sunt obligate să plătească rovinietă, o taxă cu costuri de colectare enorme (în bună parte colectate de UTI), deşi există un sistem de taxare redundant care ţinteşte indirect acelaşi serviciu – acciza. Taxa specială are rost în cazul vehiculelor grele, care strică drumurile disproporţionat cu consumul de carburant (un TIR strică asfalt cât 10000 DE DACII)

6. Când e vorba de politica de transporturi cu Bulgaria, imbecilii de la Bucureşti gândesc cam aşa: să nu mai facem poduri, pentru ca tirurile “turceşti” să treacă cât mai mult prin România şi să ţinem podul de la Giurgiu scump şi stricat, pentru ca românii să nu îşi facă vacanţele la bulgari. De două ori tâmpenie. În primul rând pentru că tirurile în tranzit (presupunând că acoperă avaria drumurilor din taxa de tranzit deşi nu e sigur) aglomerează Valea Oltului până la punctul în care devine astfel impracticabilă şi UN HANDICAP PENTRU ECONOMIA ROMÂNEASCĂ. În al doilea rând, pentru că bulgarii ar avea de făcut mai multe drumuri la Bucureşti după cumpărături decât românii – la nisipuriledeaur.

7. Când e vorba de politica de transporturi cu Ucraina, e o luptă surdă (ucrainenii sunt cam la fel de stupizi) pentru traficul care intră pe Dunăre. Ei ne-au scufundat o navă în canalul Sulina, noi încercăm să mutăm din apă, ei sapă un canal alterantiv printre pelicani, noi cheltuim energie şi bani pe lobby internaţional. Miza? Taxele de tranzit încasate sunt de ordinul a câteva SUTE DE MII DE EURO pe an.

8. Există un proiect pentru metroul către Otopeni, dar nu există unul pentru magistrala Rahova-Colentina, deşi diferenţa de trafic între cele două rute este de peste 1 LA 10. Gheorghe Udrişte a recunoscut – întrebat de riscograma – că finanţarea japoneză nu depinde de rută ci că dimpotrivă, ruta a fost indicată în mod expres de partea română.

9. “Modernizarea” căii ferate dintre Bucureşti şi Constanţa a durat cinci ani şi a costat un miliard de euro. Rezultatul? Timpul oficial de parcurs a CRESCUT cu 5 minute, iar cel real s-a DUBLAT!

sursa http://www.riscograma.ro/7410/9-dovezi-ca-responsabilii-cu-transporturile-din-romania-sunt-imbecili/http://www.riscograma.ro/7410/9-dovezi-ca-responsabilii-cu-transporturile-din-romania-sunt-imbecili/

PS 1  Poporene, Maria Ta nu zice nimic ? Macar geme si mata a satisfactie...

PS 2 Cineva intreba ,,şi cum ne dăm seama care-i mai mare:prostia sau hoţia?,,...Pai in cazul nostru, macar din nationalism , voi  sustine intotdeauna ca prostia noastra-i mai babana ! Poate cineva sa ma contrazica ?!