Armata – ţintă a scandalului politic. Legea privind modificarea Statutului cadrelor militare respinsă de Preşedinte

 ,


Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat cererea de re-examinare asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, pe care a retrimis-o Parlamentului României, în temeiul Articolului 77 Alineatul (2) din Constituţia României.

Motivele cererii de re-examinare asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt următoarele:

1. În conformitate cu Articolul unic pct. 5 din legea trimisă la promulgare, cadrele militare, inclusiv generalii şi amiralii, pot fi menţinuţi în activitate după împlinirea vârstei standard de pensionare (care la nivelul lunii martie 2013 este de 55 ani şi 6 luni) până la vârstă de 60 de ani, în raport cu nevoile de încadrare, cu aprobarea anuală a conducătorului instituţiei în care activează.

Totodată, noua lege precizează în Articolul unic, la pct. 2, că ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii pot fi trecuţi în rezervă, din oficiu, în situaţia în care nu promovează baremele de pregătire fizică, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului.

2. Considerăm că o asemenea reglementare privind aprobarea anuală a conducătorului instituţiei pentru menţinerea în activitate a generalilor şi amiralilor, după împlinirea vârstei standard de pensionare, până la vârsta de 60 de ani, nu este oportună, aducând atingere nevoii de stabilitate în ceea ce priveşte managementul forţelor armate. De asemenea, considerăm că o asemenea condiţionare ar fi de natură să transforme Armata într-o masă uşor de manevrat, supusă factorului politic.

Lipsa de predictibilitate a acestei dispoziţii legale poate avea efecte negative asupra conducerii eficiente a structurilor militare întrucât este incert dacă generalii sau amiralii aflaţi la conducerea acestora vor fi menţinuţi în activitate. Menţionăm că măsura adoptată ar putea conduce la trecerea în rezervă a unui număr de peste 50 de generali şi amirali, reprezentând un procent ce ar depăşi 50% din numărul total al acestora. O asemenea dispoziţie legală ar avea un impact deosebit de grav în ceea ce priveşte conducerea Statului Major General, unde din cei 5 generali, un număr de 4 ar putea ieşi din sistem. O situaţie similară există şi la nivelul conducerii Statului Major al Forţelor Terestre şi al Forţelor Navale, unde toţi generalii şi amiralii aflaţi la conducere ar putea ieşi la pensie, precum şi la nivelul conducerii Statului Major al Forţelor Aeriene, unde din 4 generali ar putea rămâne în sistem unul singur.

Totodată, legea nu prevede criterii clare de apreciere pentru obţinerea acestui aviz conform, ceea ce poate genera aprecieri subiective din partea decidenţilor.

Procedura instituită de legea înaintată pentru promulgare nu asigură o procedură optimă de transfer de experienţă profesională între generalii şi amiralii care vor fi trecuţi în rezervă şi cei care îi vor înlocui, putându-se ajunge chiar la un blocaj instituţional.

Mai mult, Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare prevede la Art. 41¹ alin. (5) că părţile care au încheiat contracte în vederea exercitării profesiei de cadru militar în activitate, au obligaţia să se încunoştinţeze reciproc asupra intenţiei de reînnoire a contractului, cu 6 luni înainte de expirarea acestuia. Noua reglementare ar trebui să coreleze obligaţia legală, de încunoştinţare în termen de 6 luni, cu prevederile legii ce face obiectul prezentei reexaminări.

3. Semnalăm faptul că în prezent, potrivit Art. 86 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, regula o reprezintă menţinerea în activitate a generalilor şi amiralilor după împlinirea vârstei standard de pensionare, până la vârsta de 60 de ani, iar excepţia o reprezintă trecerea în rezervă, la solicitarea acestora. Legea venită la promulgare nu prevede dacă noua reglementare va fi aplicabilă şi acestor generali sau amirali care se află în activitate după vârsta standard de pensionare ori numai în cazul celor care îndeplinesc condiţiile de pensionare după intrarea în vigoare a prezentei legi. O asemenea precizare în textul legii este utilă pentru a se evita o aplicare retroactivă a efectelor acesteia.

De asemenea, în adoptarea legislaţiei privitoare la condiţiile de pensionare a cadrelor militare, legiuitorul trebuie să asigure o reglementare nediscriminatorie prin raportate la celelalte structuri din cadrul sistemului naţional de apărare.

4. În ceea ce priveşte includerea în categoria temeiurilor de trecere în rezervă a situaţiei în care cadrele militare nu promovează baremele de pregătire fizică, apreciem că această prevedere nu este oportună întrucât există structuri militarizate care nu condiţionează pregătirea fizică de îndeplinirea atribuţiilor profesionale, existând alte criterii avute în vedere, ce ţin de aptitudini şi competenţe. Pregătirea fizică este parte integrantă a pregătirii militare, dar nu este o condiţie determinantă pentru activitatea cadrelor militare din unele structuri de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

5. De asemenea, considerăm necesară consultarea instituţiilor competente în domeniu, în privinţa soluţiilor legislative înaintate prin această propunere legislativă, în vederea cunoaşterii impactului acestor prevederi şi luării măsurilor necesare diminuării posibilelor efecte negative datorate numărului mare de generali care ocupă funcţii de conducere şi a căror situaţie profesională va deveni incertă odată cu intrarea în vigoare a acestei legi.

6. Având în vedere aspectele semnalate, precum şi competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm re-examinarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare în sensul adoptării legii, cu eliminarea textelor legale ce fac obiectul prezentei reexaminări ori corelarea acestora cu celelalte dispoziţii legale în vigoare.

sursa: Presedintia României

PS Daca nu l-as cunoaste, as fi in stare sa aplaud si din taste...Numai ca, intalnesc aceeasi  schema de lucru-aceea de a  eluda problemele grave ale armatei, ascunzandu-se in spatele unor teme de efect gen cea de fata, scutul de la Deveselu ...

Oare de ce nu a fost la fel de vehement  cinstitul presedintecomandantsuprem  in cazul militarilor din ,,patura mijlocie,, avortati de un sistem  prea incenturat pentru a da frumos , pana la sugrumare, cu o cingatoare pe care scria incetosat,, NATO,, ?! Militari care, ulterior, au fost deposedati si de o parte insemnata din amarata aia de pensie, trantindu-li-se in nas si toate usile  ce duceau spre institutii bugetate...

In cazul generalilor  L.164 iesirea la pensie a  generalilor era determinata de atingerea unor varste precum 56,57,58,59 ani, functie de numarul de stele...
Ce vede gresit presedintele ca si generalii, amiralii sa fie mentinuti in activitate in aceleasi condiii ca orice alt cadru militar? Doar cei ce se vor protejati acum  sunt cei formati si crescuti pana in 1989 , blamati pana mai ieri-alaltaieri !? Cum modificarile propuse nu permiteau o separare a celor din ograda personala, grija acestuia o fi fost  sa-i aiba, pe langa curte , inca un an, pana la terminarea mandatului , pe generalii de casa,  mai ales din serviciile speciale ?! Nu cumva, acesti generali, vor fi oamenii de maine de casa ai fostului presedinte Basescu, implicatul in reconstructia dreptei, oameni pe care, odata trecuti in rezerva, vor prelua structurile asociative ale fostelor cadre militare , inducandu-le, cum e la moda, directia ?! 


Apropos! Tare chestia aia cu ”nu cunosc decat trei” generali MApn si, tot dupa spusele sale,  nu-l cunostea pe seful Statului Major al Aviatie ? ! Nastrusnicule !

ERA O VREME...

Scris de : Marin Neacșu

Era o vreme în ţara asta când cine termena liceul si intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, „domnul inginer sau domnul profesor, sau domnul avocat. Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua) doctoratul tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu.
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai o maşină pe stradă ştiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere sau este vreun boss de la partid. Mai târziu au apărut şi norocoşii câştigători la cecuri sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un judeţ. Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau alimentaţia publică.
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8 şi 16, te gândeai că este în concediu, libere, sau e bolnav săracu om şi merge la doctor.
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai un poliţist pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.
Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, şi le mascai neîndemânatic –ca toată lumea – în ziar, sub haină convins că nu ştie nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni şi te întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior şi zeflemitor la el gândind „ia uite şi la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept are impresia că eu nu ştiu că o duce lu dom doctor. !”
Era o vreme în ţara asta când la şcoală, copii mergeau în uniformă şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că „este unul din ăia de chiulesc sau nu le place şcoala” şi te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla tacso că a chiulit.
Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă, că nu erai de viitor.
Era o vreme în ţara asta când băieţi deştepţi erau consideraţi cei care ştiau carte, dar să o citească, nu să o joace, făceau o facultate şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: „ăsta e a lu Ilie de la sculărie. A termenat primu facultatea, l-au luat ăia la Bucureşti. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept”
Era o vreme în ţara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-a luat copilul la liceu, sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta sau nunta copilului.
Era o vreme în ţara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului „la una mică cu băieţii”. Una mică putea fi o minge, o ţâgară, o tablă, o bere, o şuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă „una mică” cu prietenii.
Era o vreme în ţara asta când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul sau de ce nu ai moţ la bască.
Era o vreme când lumea întorcea capul după militarii care treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie”uite mamă, trece armata”.


Astazi, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună puştoaice pentru „o linie”.
Astăzi nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.
Astăzi străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.
Astăzi când vezi un poliţist pe stradă te uiţi speriat să vezi pe cine urmăreşte sau îl ocoleşti să nu îţi dea vre-o amendă aşa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă unde e gâtuit traficul, vei găsi un poliţist în intersecţie, „fluidizând circulaţia”.
Astăzi când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua trebuie să dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat toată lumea intră cu sacoşe burduşite. Nu se mai uită nimeni chiorâş, toţi paznicii ştiu că ai acolo feşe, vată, antibiotice, cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru operaţie.
Astăzi când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet şi laptopul, ipodul, „ifonul”, sau tableta.
Astăzi tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia aşteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte un „ma man” este ori urâtă cu crengi ori „tută”.
Astăzi băieţi deştepţi sunt cei fără carte, care reuşesc să „se învârtă” sau sunt „băieţi de băieţi deştepti” care obţin bani uşor din „afaceri” cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât eşti mai deştept.
Astăzi când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleşti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu împrumut, să nu te invite la o nuntă.
Astăzi oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunşi în casă sau pleacă „la ţară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te mir că nu se dau cap în cap.
Astăzi ieşi din bloc şi după doi paşi apare unul cu un cuţit sau un pistol ţi-l pune la gât şi te întreabă de ce te-ai însurat cu nevastă-ta, nu ştiai că era prietena lui?
Astăzi când lumea aude de armată întoarce capul pentru că „ăştia au tras în noi în 89” şi acum au pensii nesimţite.

sursa Ziua veche

Oare ce va fi mâine ? Va mai fi ţara asta ?