Ministrul Duşa a învăţat să bată din călcâie

                                                                                                       18 august 2013
                                                                                                       Scris de Marin Neacsu




Spuneam în precedentele episoade că domnul Ministru Duşa, la investire se lăuda că domnia sa este ministru şi nu altcineva, nici Dobriţoiu, nici Oprea şi că domnia sa nu este cârpaci. Am văzut că totuşi forţat de finul lui naşu a trebuit să accepte şi peticitul şi nu numai atât. Noul proiect al legii de funcţionare a Ministerului Apărării Naţionale dovedeşte odată în plus că aşa zisa reformă în armată se face spre binele acoliţilor lui Oprea şi a clienţilor politici, nu spre binele armatei. Conform noilor reglementări, anumite funcţii din armată vor fi la mâna politicului, terenurile armatei vor fi cedate consiliilor locale la fel clădirile, staţiunile de odihnă şi tratament, iar aceste cedări vor putea fi făcute fără avizul CSAT. Dacă vă uitaţi pe expunerea de motive veţi constata că într-un singur caz este nevoie de avizele CSAT, Consiliului Legislativ, si al Consiliului Concurenţei, şi anume la votarea legii, dar nici una din măsurile preconizate a se lua conform modificărilor propuse, nu au nici un impact asupra nici unei legi, asupra vieţii sociale, politice, sistemului educaţional, asupra altor legi si normative în vigoare, asupra bugetului general consolidat. CONFORM EXPUNERII DE MOTIVE, MODIFICĂRILE CARE SE PROPUN, NU AU NICI UN IMPACT, NICI O INFLUENŢĂ, NICI O URMARE ASUPRA NICI UNUI ASPECT SOCIAL, FINANCIAR, POLITIC, LEGISLATIV. Şi atunci domnule Duşa, pentru cine se face această lege dacă ea este nulă ca efecte? Cine este destinatarul acestei legi, pentru că trebuie să fie unul, aşa cum a fost şi în cazul legii 241/2013, dar nu cel declarat în expunerea de motive ci cel care s-a astupat cu această lege şi şi-a acoperit fărădelegile descoperite de Auditul cerut de Dobriţoiu.

Iată însă că şi în acest caz există totuşi beneficiari, ca să nu spun profitori ai noii legi. Aceştia sunt :

1. Primarii, consiliile locale, oamenii de partid din localităţile în care se găsesc fostele unităţi militare, acum dezafectate, care vor fi puse la dispoziţia acestora, pentru a fi „valorificate” pentru că armata”nu mai are nevoie de ele” deşi sunt asociaţii ale militarilor care le-ar lua cu bucurie în locaţie de gestiune măcar şi face rentabile.

2. Clientela politică care va avea posibilitatea să îşi bage nu numai copii şi nepoţii, nepoatele, pupilele în armată, ci şi labele, pentru că dacă urmărim cu atenţie prevederile şi modificările legii, vom constata că apar unii termeni aparent involuntari care explică faptul că ministrul, ministerul şi nu Statul Major, ca până acum, va fi abilitat să facă modificări în structura armatei, să numească şi să modifice nu numai comandanţi ci şi unităţi. Spre exemplu, art 5 din fosta lege prevedea: „(1) Ministerul Apărării Naţionale are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

b) înfiinţarea, desfiinţarea, dislocarea şi redislocarea de unităţi şi formaţiuni;

Noua lege prevede la acelasi articol, punctul 3: “înfiinţarea, desfiinţarea, transformarea, resubordonarea, reorganizarea, consolidarea, integrarea în alte structuri, dislocarea şi redislocarea structurilor militare ale armatei, conform legii;”

A se vedea faptul că au apărut şi alte .. atribuţiuni ale ministerului deci ale ministrului, luate din sarcinile şi atribuţiunile SMG, dar mai ales foarte periculoasa este sintagma” resubordonarea”. De ce spun asta? Pentru că aşa cum apare în conţinutul propunerilor de mai târziu, la art 10 punctul 10, se intenţionează ca prin această lege Direcţia Logistică aflată la această oră în subordinea SMG să treacă cu căţel şi purcel în grădina ministrului. Dacă privim întregul articol 10 din noua lege vom constata că ocupă o treimne din proiectul de lege şi se poate spune fără dubiu că practic proiectul de lege in sine este dedicat acestei Direcţii care este deosebit de importantă. Atât de importantă, încât şeful ei va ieşi de sub comanda armatei propriu-zise şi va intra sub pulpana politicului, a primului ministru care va numi pe cine va vrea el iar acesta va face ce va vrea primul ministru sau politrucii din subordinea unui partid sau altul. O să revin la acest punct, pentru că merită nu numai o lege aparte dar şi un subiect aparte şi dacă am zisu, mă voi ţine de cuvânt.

3. Structurile Euro-atlantice care prin lege vor beneficia de toate înlesnirile şi facilităţile posibile, vor avea acces la toată tehnologia, baza de date şi informaţii, informaţiile, arhivele, terenurile, bazele de care vor avea nevoie, fără a mai fi nevoie de alte aprobări sau avize , atâta timp cât legea prevede: „Departamentul de informaţii pentru apărare asigură obţinerea, prelucrarea, verificarea, stocarea şi valorificarea informaţiilor şi datelor referitoare la factorii de risc şi ameninţările interne şi externe, militare şi non-militare, care pot afecta securitatea naţională în domeniul militar, coordonează aplicarea măsurilor contrainformative şi cooperarea atât cu serviciile/structurile departamentale naţionale şi de informaţii, cât şi cu cele ale statelor membre ale alianţelor, coaliţiilor şi organizaţiilor internaţionale la care România este parte şi asigură protecţia informaţiilor clasificate naţionale, NATO, UE şi echivalente la nivelul Ministerului Apărării Naţionale.” Acest articol alăturat art. 10.2, 10.4, art.5.8, art 5.31 şi în special art.5.30, care practic oferă ministrului dreptul de a trata direct cu structurile NATO şi Europene, fără a mai avea nevoie de avizul nimănui. Nu e aşa că domnul Duşa îşi dă mână liberă şi pune armata la picioarele politicului adică a sa şi a primului ministru? Şi ca să fie şi mai clar, pe lângă politizarea logisticii armatei şi a conducerii departamentului logistic care se va infiinţa, noua lege mai politizează şi direcţia Informaţii militare, care în legea veche era “condusă de un director general, cadru militar în activitate. Directorul general este numit de către ministrul apărării, cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.” Ei bine, conform proiectului de modificare a legii, “Şeful Departamentului de informaţii pentru apărare este numit de către primul-ministru, la propunerea ministrului apărării naţionale, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.”

Nu e aşa că armata nu este aservită politic? Nu e aşa că domnul Duşa apără cu putere interesele armatei şi că este dedicate trup şi suflet fără nici un interes de partid? Nu e aşa că toate aceste propuneri şi multe altele care sunt prezăzute în proiect, vor duce la consolidarea armatei, la întărirea capacităţii de apărare a ţării ? Nu e aşa domnule Duşa că nu aţi urmărit aservirea principalelor sectoare ale armatei, logistica şi informaţiile clasei politice şi structurilor Euroatlantice? Nu e aşa că nu vă interesează dacă mâine de exemplu România se va trezi trădată de actualii “prieteni” va fi în curul gol cu totul? Nu e aşa că la nivel politic, strategic nu se gândeşte nimeni la efectele aservirii armatei intereselor altora? Cum se spunea pe vremuri,” TOTUL PENTRU FRONT, TOTUL PENTRU PATRIE” . Acuma sloganul este “ totul pentru partid şi cei ce ne ţin la putere” Halal reformă a armatei domnule Duşa.

Şi proiectul este plin de astfel de exemple, cine e interesat să afle mai mult să caute vechea lege, proiectul de modificare, să caute modificările şi va vedea unde bate noul proiect.

Acum să revin la logistică. Spuneam că această lege este făcută anume pentru ea. Ei bine, am greşit, nu pentru ea ci pentru cel care va conduce noua Direcţie Logistică a ministerului. Ţin să fie, ţin să fie? Mănăstire într-un picior, ghici ciumpercă ţine e ? Dacă 241 a fost dată pentru domnul Oprea, aceasta este dată pentru un foarte apropiat şi drag domnului Oprea, cel care a reuşit să facă din logistică a patra categorie de forţe a armatei române. Nu râdeţi, cei care lucrează în armată ştiu că actuala Direcţie Logistică a SMG a fost ridicată la categorie de forţe pentru a putea da stelele la care visa celui care s-a cocoţat în vârful ei plecând de la hotelurile militare de la Mangalia, cam tot cu duce tava, ca şi Oprea. Ce a făcut domnul Zisu prin armată?

Dacă e să ne luăm după unele ziare, „numai bine” dar nu armatei, ci .. celor dragi. După unii ar trebui să se afle undeva între patul lui Becali şi cel al lui Cioflină, pentru că el se afla la acea vreme la conducerea logisticii armatei şi toate terenurile şi afacerile cu terenuri îi treceau prin mână şi dacă să zicem că nu a participat efectiv la afacere, a avizat-o, înlesnit-o sau i-a „consiliat” pe Cioflină şi Babiuc. Nu l-a întrebat nimeni, el ca specialist ce rol a avut în acea tranzacţie? Se pare că nu, pentru că e încă în picioare. Până când domnule Duşa, până când domnule Ponta, că dumneavoastră îl veţi prelua şi numi în funcţie. Iată ce se spune că a mai făcut domnul Zisu, Cătălin, copil de casă: http://www.agentia.org/anchete/generalul-zisu-jefuieste-mapn.html. Dacă vrei să afli mai multe despre el, în afară de ceea ce se spune într-un clip vizavi de relaţiile sale cu familia Babiuc, şi intri pe http://focus.hotnews.ro/catalin-zisu

Încercând oricare din cele două adrese despre Zisu, veţi constata că nu sunt abordabile şi vă apare cu totul altceva, semn că domnul Zisu îşi apără cu dinţii imaginea destul de şifonată. Dacă însă ar putea vorbi toţi cei care au lucrat şi încă lucrează sub comanda sa, Becali şi Cioflină ar trebui premiaţi nu ţinuţi la mititica. În fine să lăsăm trecutul şi să vedem ce ne oferă viitorul prin această lege.

După ce Dobriţoiu l-a scos din fruntea Direcţiei Logistice şi l-a cantonat pe undeva pe la Rezervele Statului, după venirea lui Duşa, „omul de fier” la conducerea armăsii, la intervenţia domnului Oprea, vicele fără portofoliu dar cu puteri depline, domnul Zisu a fost din nou adus în fruntea direcţiei din care plecase. Nu e aşa domnule Duşa că a fost iniţiativa dumneavoastră şi nu ordinul lui Oprea? Apropo, pentru cei neiniţiaţi, Oprea şi Zisu au lucrat amândoi în aceeaşi branşă, în acelaşi timp, unul i-a fost subordonat celuilalt, vă las pe dumneavoastră să spuneţi cine cui. Deci odată ajuns înapoi la logistica lui atât de dragă, domnul Zisu s-a gândit să se asigure că nici un alt Dobriţoiu, NICIODATĂ nu îl va mai da jos din fruntea bucatelor şi atunci a inventat domnia sa trecerea Direcţiei Logistice din subordinea SMG în subordinea Ministrului şi numirea în funcţie de către primul ministru, nu de către ministru. O să spuneţi că e tot una. Nu, nu e tot una, pentru că :

1. Numirea se va face politic, direct şi nu conform criteriilor de competenţă militară;

2. Funcţia poate fi deţinută şi de un civil, deci poate ieşi la pensie şi rămâne pe funcţie până îi cad dinţii şi nu mai poate mânca pâine albă;

3. Orice guvern s-ar perinda la putere (mai puţin unul PNL-ist), el va sta acolo, pentru că Oprea va fi în guvern şi cu Ponta şi cu Băsescu şi cu oricine ar veni la putere. Nu degeaba a renunţat Oprea la fuziunea cu PSD. Cât va fi Oprea la putere, va fi şi el la conducerea Direcţiei Logistice, acolo unde se fac afacerile, contractele, vânzările, cumpărările, licitaţiile.

Ce spuneţi, nu e rea socoata domnului Zisu. O să apuneţi că fabulez, că nu se poate, că nu are Zisu sau Oprea aşa putere încât să scoată o lege numai pentru el. Ei aş. Dar 241 cum a fost? Veţi vedea că am dreptate când se va aproba legea şi domnul Zisu va fi numit de către Ponta, şeful noii Direcţii. Ce spuneţi domnule Duşa, am dreptate sau nu ? Dacă nu am, vă rog să mă contraziceţi cumva dacă aveţi cu ce, că antigel nu aveţi în instalaţie. Dar oare se pretează Ponta la aşa ceva, îi va face el jocul lui Oprea cel care i-a întors spatele şi l-a lăsat fără fuziune? Eu zic că da, că doar îi pică şi lui ceva. Obiectivul militar Rânca aflat în zona de responsabilitate a domnului Ponta, este cam „în paragină” are prea mult teren care îşi caută proprietarul. S-a mai încercat de câteva ori trecerea lui în posesia primăriei dar pe atunci s-au opus câţiva comandanţi, generali care nu au vrut să facă jocul politicienilor. Acum, prin trecerea direcţiei logistice a armatei în subordinea primului ministru şi prin puterile sporite date ministrului dar şi lui Zisu prin această nouă lege, cedarea acestor terenuri va fi o chestiune de timp. Deci iată că şi domnul Ponta are interes ca domnul Zisu să treacă în subordinea sa cu Ministru şi cu Direcţie cu tot.

Iată deci cum se face reforma în armată stimaţi ascultători. Poate tot ce am spus eu aici face parte dintr-o teorie a conspiraţiei. Poate. Atunci aştept ca domnul Ponta, domnul Duşa şi domnul Oprea să mă contrazică, dar prin fapte, nu prin cuvinte. Punem pariu că nu o vor face?

Dacă e să luăm articol cu articol, aproape la fiecare există câte o „cheiţă” către unele avantaje care par a fi în favoarea militarilor dar de fapt sunt în avantajul celor care conduc structurile, primind puteri sporite: Uite încă un exemplu, minor aş spune: în vechea lege la art 42(1) se spune: „Pentru rezolvarea situaţiei locative a cadrelor militare, a soldaţilor şi a gradaţilor voluntari, precum şi a personalului civil din armată, Ministerul Apărării poate desfăşura programe pentru construirea de locuinţe proprietate personală, din fondurile beneficiarilor, pe terenuri disponibile, proprietate publică a statului, aflate în administrarea ministerului.”

În noua lege se spune: “Ministerul Apărării Naţionale poate desfăşura programe pentru construirea de locuinţe de serviciu sau de intervenţie.”

Observaţi diferenţa? Conform noii legi, ministrul Apărării poate dispune construirea de locuinţe din fondurile şi prin Ministerul Apărării Naţionale şi mai ales pe terenurile armatei, ŞI PENTRU ALTE PERSOANE DIN AFARA MINISTERULUI, deci şi în interesul altora. Cam aşa se întâmplă cu toate aceste modificări, sunt făcute în favoarea cu totul altor persoane decât cele din minister. Şi atunci nu pot să nu revin la citatul postat intr-un articol anterior şi să nu îl întreb pe domnul Duşa: ale cui interese le urmăriţi domnule ministru Duşa, ale armatei, ale militarilor sau ale clientelei politice? Cui veţi ceda terenurile armatei şi în ce condiţii? La dispoziţia cui puneţi armata?

P.S. Atenţie la noul proiect al viitoarei legi a pensiilor. Nimic nu se face spre binele armatei sau militarilor. Şi dacă nu e spre binele armatei, nu e nici spre binele ţării.

Erată: Am scris greşit mai sus, că “actuala Direcţie Logistică a SMG a fost ridicată la categorie de forţe”. Este vorba de Comandamentul Logistic Întrunit în fruntea căruia a tronat şi tronează cel despre care am vorbit şi nu mai vreau să aud. Mea Culpa!M-a luat valul.

sursa :http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/08/18/ministrul-dusa-a-invatat-sa-bata-din-calcaie-3-4908

,,POARTA IASULUI,,- MAREA TRADARE DE LA IASI DIN 20 AUGUST 1944

Azi se implinesc 69 de ani de la actul de  tradare prin care, în scopul înlaturarii lui Antonescu si pentru a grabi iesirea României din razboi, s-a decis ca un segment de front de la Iasi, denumit conspirativ "Poarta Iasiului" sa fie deschis rusilor, din punct de vedere militar, la o anumita data.
Acest segment de front, în caz de retragere, venea pe linia de fortificatii Focsani-Namaloasa-Galati. Segmentul de front stabilit avea o largime de 25 km între Erbiceni si Rediu Mitropoliei, la nord de Iasi, aparat de C. 5 A. român din A. IV-a, comandant generalul Nicolescu Constantin, iar Uniunea Sovietica sa fie anuntata.


Conspiartorii au fost Emil Bodnaras si Dumitru Damaceanu (fost un ofițer român, promovat ca general de brigadă si care a  avut un rol predominant în lovitura de stat de la 23 august 1944 ). 
Au mai fost cooptati în conjuratie generalul Aldea, maresal al Palatului si generalul Mihai Racovita, comandantul A. IV-a pe frontul din Moldova, P.C. la Piatra Neamt.

 În legatura cu situatia frontului din Moldova, trebuie facuta urmatoarea precizare: pe frontul de est, începând cu anul 1944, Armata Româna a fost încadrata în Grupul de Armate german "Ucraina Sud", comandant general-colonel Hans Friesner. Dupa marea confruntare de tancuri sovieto-germana de la UMAN (5 martie 1944), din zona mijlocie a râului Bug, pierduta de armata germana, s-a deschis drumul armatelor sovietice care au atins granita de nord-est a României, pe Nistru. Treptat, prin ample replieri, frontul român, întarit cu trupe germane, s-a stabilizat la 17 aprilie 1944, pe linia est Carpati, pe râul Siret, pâna la Pascani, apoi pe la nord de Târgul Frumos, nord Iasi, trece peste Prut si ajunge la Nistru, la sud de Dubosari, apoi pe Nistru, Limanul Nistrului, Marea Neagra.

 Armata a IV-a româna, comandant General de C.A. Mihai Racovita, se apara pe linia est Carpati pe râul Siret si, pâna la sud de Dubosari, pe Nistru. Armata a IV-a româna avea în compunere C. 1, 5, 6, 7

Bodnaras îl anunta pe Stalin sa se pregateasca pentru 20 august

 La începutul lunii iulie 1944, o vizita discreta la Iasi a generalului Aurel Aldea, pentru a se întâlni cu generalul Racovita, a prilejuit întocmirea unui plan strategic, în sensul preconizat de Bodnaras-Damaceanu pentru deschiderea frontului în "Poarta Iasiului", iar la sfârsitul lunii iulie 1944, Bodnaras i-a comunicat lui Stalin toate detaliile necesare: deschiderea programata a frontului; zona deschiderii; data prevazuta - 20 august. Pentru materializarea planului, Stalin a ordonat încetinirea ritmului ofensivei sovietice pe frontul din Polonia si transferarea de trupe pe frontul din Moldova în sectorul stabilit.

 Ofensiva sovietica a început în dimineata zilei de 20 august, iar trupele române din "Poarta Iasiului" s-au retras în cursul noptii. La ora 13.00, trupele sovietice au intrat în Iasi, depasind trupele Armatei a IV-a, aflata în retragere dezordonata. Maresalul Antonescu a facut o scurta vizita de inspectie pe front în perioada 20-21 august 1944 si a constatat dezorganizarea frontului si începutul retragerii disperate, dar s-a întors repede la Bucuresti, mai hotarât ca oricând sa semneze armistitiul cu rusii.

"Antonescu reprezinta România, voi - pe nimeni"

 Semnificativ pentru prestigiul de care se bucura la Moscova Maresalul Antonescu este si raspunsul dat de Molotov lui Lucretiu Patrascanu, la 12 septembrie 1944, prezent la Moscova cu delegatia româna pentru semnarea armistitiului. Când Patrascanu a întrebat de ce conditiile de armistitiu impuse de catre URSS României sunt mai grele decât cele oferite lui Antonescu, Molotov i-a raspuns: "Antonescu reprezenta România, iar voi nu reprezentati pe nimeni".

 Dar orice tradare se plateste scump, iar pretul tradarii a venit destul de repede. Primii care l-au simtit au fost generalii M. Racovita si Gh. Mihail, primul ajunsese ministru de razboi, iar al doilea - sef al Marelui Stat Major si ambii facusera parte din comitetul militar care raspundea de implementarea deschiderii "Portii Iasilor".

 Catre începutul lunii septembrie 1944, s-au intensificat presiunile comandamentelor sovietice de subordonare a Armatei române, iar începând cu ziua de 7 septembrie, Armata româna a intrat în subordinea Armatei sovietice, fiind împartita la diferite grupuri de armate sovietice, iar Marinei române i-au fost debarcate echipajele la 3 septembrie si înlocuite cu echipaje sovietice. Astfel, atributiile celor doi militari au fost serios stirbite. Rasplata tradarii continua. Dupa razboi, atât generalul Racovita, cât si generalul Aldea, sunt întemnitati, primul la închisoarea din Sighet, unde moare în 1954, iar al doilea în închisoarea din Aiud, unde moare în 1949.

Criticii actului de la 23 august 1944 (si nu sunt putini) îl considera unii ca "act de înalta tradare", iar altii ca "grava eroare politica". Si unii si altii au dreptate, el este atât act de înalta tradare, cât si o grava eroare politica cu multiple implicatii si consecinte nefaste pentru România. Acestia sustin, si le dam dreptate, ca Maresalul Antonescu trebuia lasat sa încheie si sa semneze armistitiul, deoarece el îl negociase si putea sa impuna rusilor, prin puternica sa armata de un milion de oameni, un alt mod de actiune decât capitularea. Prin arestarea lui Antonescu si capitularea întregii armate, din ordinul Regelui Mihai, înaintea semnarii armistitiului cu rusii, România a pierdut baza juridica si morala a apararii drepturilor sale, s-a dezonorat singura.

 Capitularea neconditionata a însemnat un dezastru national, un mare calvar pentru România, ce îl va purta o lunga perioada de timp. Alaturi de cei circa 175.000 de militari români care au luat drumul lagarelor sovietice de prizonieri dupa 23 august 1944, au mai fost deportati în URSS peste 20.000 de alti români si 72.000 de români de etnie germana. Prin nesemnarea armistitiului si capitularea neconditionata, România si-a pierdut definitiv libertatea, i s-a refuzat statutul de tara cobeligeranta, desi a fost a patra putere militara participanta la înfrângerea Germaniei fasciste.

 În decurs de un deceniu si jumatate, dupa 23 august 1944, România a fost furata de catre rusi de cel putin trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse prin "armistitiu" dictat de Moscova.

 Semnarea armistitiului cu URSS, care continea destule conditii împovaratoare pentru România, fata de armistitiul negociat cu Antonescu, a fost taraganata pâna la 12 septembrie 1944, iar protocolul privind raporturile dintre Armata româna si Armata sovietica a fost semnat abia pe 25 septembrie, ceea ce a facut ca Armata româna sa se angajeze singura în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, reusind ca, pâna catre jumatatea lunii septembrie, sa fie respinse de pe teritoriul României, pâna la frontiera vremelnic impusa, trupele hitleristo-hortiste.

sursa http://www.historia.ro