Tot ce trebuie sa stii despre coplata in sistemul medical: ce este, cine si cat plateste

Incepand din aceasta toamna, vom plati ori de cate ori mergem la medic, la spital sau sa ne facem analizele. O banala consultatie ne va costa cel putin 4 lei, iar pentru o zi de spitalizare vom cheltui chiar si 60 de lei, bani pe care ii vom da in plus fata de contributia de asigurari sociale de sanatate.
Stii ce poate sa faca un soft de document management pentru compania ta ? Incearca acum unul GRATUIT!

Despre coplata, ca “leac” pentru abuzul de servicii medicale si pentru spagi, se tot vorbeste din 2009 incoace, dar pana acum niciun ministru al Sanatatii nu a pus in practica aceasta masura nepopulara. Proba "popularitatii" fusese data in 2003, in vremea ministrului Daniela Bartos. Atunci, la numai cateva zile de la introducere, coplata a fost retrasa sub presiunea contestatiilor.

La fel ca si acum, pacientii, mai ales cei cu venituri mici, nu s-au impacat cu ideea de a plati in plus pentru serviciile medicale de care beneficiau in baza contributiilor de asigurari sociale de sanatate.

Taraganata asadar vreme de cativa ani, vestea ca incepand cu 2012 se va introduce coplata a picat ca un trasnet pentru pacienti, mai ales pentru pensionari, care vedeau in aceasta masura un pret si mai mare pus pe sanatate. Asta se intampla in noiembrie 2011, cand legea coplatii (Legea nr. 220/2011) a fost publicata in Monitorul Oficial. Era un pas ferm spre materalizarea coplatii care, de altfel, face obiectul unuia dintre angajamentele Guvernului fata de Fondul Monetar International (FMI), Comisia Europeana (CE) si Banca Mondiala (BM).

De atunci si pana acum insa, coplata nu a fost pusa in practica pentru ca legea, asa cum a fost publicata anul trecut, nu era clara in privinta sumelor care reprezentau coplatile. Se preciza doar ca “suma (coplata – n.r.) nu va depasi a 12-a parte din valoarea veniturilor nete anuale realizate de fiecare asigurat”. Cum veniturile nete anuale realizate de pacient puteau fi determinate doar la finele anului, nivelul coplatii nu putea fi calculat, deci legea nu putea fi aplicata.

Lucrurile nu aveau sa devina mai clare nici in martie anul acesta cand Ministerul Sanatatii a lansat in dezbatere publica un proiect de modificare a legii reformei in sanatate privind cuantumul sumelor care sa reprezinte coplata achitata de pacient in spital si la medicii de familie. In respectivul document, se preciza ca “suma maxima reprezentand coplata asiguratului intr-un an calendaristic se stabileste prin Hotarare a Guvernului”.

Insusi Vasile Cepoi, ministrul Sanatatii, declara in luna mai ca legea coplatii nu a putut fi aplicata din “motive tehnice” si anunta totodata ca se purtau deja discutii cu comisiile de specialitate ale Parlamentului pentru modificarea acesteia.



Rezultatul acestor discutii se poate vedea acum negru pe alb. Saptamana trecuta, Ministerul Sanatatii a lansat in dezbatere publica un proiect de Hotarare de Guvern pentru modificarea si completarea Contractului-cadru, in care sunt precizate coplatile pentru serviciile medicale.

Wall-Street.ro a consultat legea coplatii, precum si proiectul recent lansat in dezbatere publica privind tarifele practicate drept coplati si raspunde la intrebarile:

CE platim: coplata este un moderator folosit in accesarea serviciilor medicale din pachetul de servicii de baza; coplata este contributia personala la plata serviciilor medicale, care trebuie achitata suplimentar fata de asigurare; ea este introdusa printr-un "tichet moderator", adica printr-un document dat pacientilor ca dovada a efectuarii contributiei suplimentare.

CINE (nu) achita coplata: asiguratii la sistemul de asigurari de sanatate. Categoriile de persoane scutite de la coplata sunt:

- pensionarii cu venituri numai din pensii de pana la 740 lei/luna;

- copiii pana la varsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani pana la varsta de 26 de ani fara venituri, daca sunt elevi, absolventi de liceu, pana la inceperea anului universitar, dar nu mai mult de trei luni, ucenicii sau studentii daca nu realizeaza venituri din munca;

- bolnavii cu afectiuni incluse in programele nationale de sanatate, pentru serviciile medical aferente bolii de baza respectivei afectiuni;
-Persoane cu handicap, veteranii, deţinuţii politic;
- Şomerii cu indemnizaţie, membrii familiilor asistate;
- Deţinuţii şi personalul monahal;

- femeile insarcinate si lauzele pentru serviciile medicale legate de evolutia sarcinii.

Important de mentionat este ca in proiect se precizeaza: “categoriile de asigurati scutite de coplata fac dovada acestei calitati cu documente eliberate de autoritatile competente ca se incadreaza in respectiva categorie, precum si documente si/sau dupa caz declaratie pe proprie raspundere ca indeplineste conditiile privind realizarea sau nu a unor venituri”.

PENTRU CE dam coplata:

- asistenta medicala primara (medic de familie);

- asistenta medicala ambulatorie de specialitate pentru specialitatile clinice, inclusiv recuperare, medicina fizica si balneologie;

- asistenta medicala ambulatorie asigurata in baza competentelor/atestatelor de studii complementare in fitoterapie, homeopatie, planificare familiala si acupunctura;

- asistenta medicala spitaliceasca.

Important de precizat: coplata nu se aplica serviciilor medicale de urgenta.

CAT achitam drept coplata pentru:


• Consultatii

Nota: coplatile difera in functie de gradul profesional al medicului care realizeaza consultatia.

• Analize si investigatii medicale

• Spitalizare de zi si continua

Nota: coplatile difera in functie de "rangul" spitalului. Clasificarea spitalelor incepe de la nivelul I – nivel de competenta foarte inalt si coboara pana la nivelul al V-lea – nivel de competenta limitat. "M" desemneaza unitatile spitalicesti cu monospecializare.

DE CE a fost introdusa coplata: scopul introducerii acesteia este de “a descuraja cererea nejustificata de servicii medicale si de a avea un control mai strict asupra corectitudinii raportarilor de servicii medicale efectuate de catre furnizori”.


DE CAND achitam coplata: incepand cu aceasta toamna, dupa ce proiectul noii legi a sanatatii va fi aprobat.

UNDE se duc banii colectati prin coplata: sumele incasate se vor constitui in venituri ale furnizorilor de servicii medicale, iar ele vor fi folosite pentru “cresterea calitatii medicale si pentru achizitionarea tichetului moderator pentru sanatate”.

Este de asteptat ca pana la punerea in practica a coplatii sa fie lamurit si aspectul existentei unui plafon/suma fixa pentru coplatile achitate de un pacient intr-un an.

sursa :http://www.wall-street.ro/articol/Social/135497/tot-ce-trebuie-sa-stii-coplata.html?utm_source=newsletter-daily-20120808&utm_medium=email&utm_content=daily-20120808&utm_campaign=Newsletter-Daily

PS Era sa uit ceva f important :

1. CONTRIBUŢIA COASIGURAŢI. Dacă venitul lunar al asiguratului este mai mare de două salarii minime pe ţară (1.480 de lei), el va plăti lunar câte 37 de lei pentru fiecare coasigurat(5,5% din salariul minim). Dacă venitul lunar este sub 1.480 de lei, contribuţia pentru coasiguraţi va fi plătită de stat. În prezent, nu se plăteşte contribuţie pentru coasiguraţi;

2. ASIGURAREA FACULTATIVĂ. Cei care vor să beneficieze şi de alte servicii decât cele din pachetul de bază trebuie să plătească 300- 400 de euro pe an. Acoperă servicii la cerere, stomatologice, estetice.

Apel către Europa . Scrisoarea unui recent eurosceptic român

Dragă Europa,

Îţi scriu în timp ce trag cu ochiul la ceaunul în care se pritoceşte mămăliga, ştii tu, mâncarea despre care încă continui să crezi că explodează doar în cerul gurii la români. Despre clişeul ăsta şi relativitatea temeiniciei lui sunt multe de spus ca şi despre aplombul şi îndârjirea cu care, tu însăţi, îţi renegi azi, culmea!, originea creştină. Nu ştiu ce să mai cred. Sunt contrariat şi exact în situaţia cuiva care tocmai a primit o lovitură zdravănă, nemeritată, de la cineva pe care îl considera, poate din naivitate, prieten. Îţi reamintesc câteva lucruri dacă cumva le-ai uitat şi se pare ca da. Uite, am stat aici, la Porţile Orientului, cuminţi şi adesea resemnaţi îndurând zeflemeaua occidentală după ce, câteva secole, din bordeiele noastre, am fost pavăza liniştii tale şi a răgazului de a-ţi edifica magnificele catedrale şi toată civilizaţia de care eşti atât de mândră la fel ca şi noi. Poate nu ştii, dar, la asediul Vienei, un domnitor valah a tras în zidurile cetăţii cu ghiulele din bălegar şi pământ pentru ca tu, rujată, fardată, îmbătată de efluviile parfumurilor Dior, să nu porţi, astăzi, pe faţă, vălul islamic împotriva căruia ai şi instrumentat legi.

Din păcate, constat că, astăzi, un altfel de văl, ţesut din aroganţa bogatului, din prea multă suficienţă şi din sictirul aferent, e pe cale să-ţi întunece dreapta judecată şi minţile. Să mă explic. În ultimii 22 de ani, abia ieşiţi cu mari sacrificii din noaptea comunizării pentru care, amnezică fiind, nu-ţi găseşti nicio vină, am fost deplin conştienţi de condiţia de marginali, de periferici ai spaţiului decretat cu multă emfază şi vădită ipocrizie, comunitar. Am încercat cu onestitate şi cu rezultate notabile să micşorăm, să recuperăm cât se poate de mult handicapul istoric ce separa lumile noastre, adesea invocat la mesele rotunde sau pătrate la care am stat împreună. Mai mult, ne-am sulemenit, ne-am spălat pe dinţi, pe picioare, ne-am schimbat şosetele, opincile cu încălţări domneşti, în fine, ne-am mutat din mahalaua care îţi oripila nările mai către centru. Am adaptat apoi instituţiile statului, cu mult sârg şi convingere, la normele şi legile inspirate de exerciţiul îndelung al tradiţiei tale democratice.

Aşa cum ne-ai spus, am crezut în virtuţile pieţei, în cât de imbatabilă este, cum reglează ea fluxurile şi refluxurile capitalismului contemporan ca un panaceu universal pentru a constata, într-un târziu, că a fost o iluzie. Sub paravanul, sub stindardul „drepturilor depline” şi al tăvălugului implacabil al globalizării, chiar am devenit o astfel de piaţă invadată, mai ales, de ciurucuri sclipitoare demne de lumea a treia, într-un sistem semicolonial atât de drag ţie. Rău inspiraţi de teoreticienii liberalismului excesiv, bun atâta vreme cât nu dă cu capul de colţuroasele realităţi sociale, am fost la un pas să cădem în capcana statului minimal şi a rolului său decorativ, degrevat de îndatori şi obligaţii, până ce buzunarele şi minţile a milioane de oameni au înţeles că, de fapt, şi jaful poate fi frumos ambalat în eufemisme. La îndemnul şi sub presiunea intereselor tale economico-financiare, am înstrăinat avuţii ale solului şi subsolului pe nimic, am pus la bătaie tot sectorul bancar, capacităţi productive, mână de lucru ieftină şi calificată, minţi strălucite în folosul bunăstării şi prosperităţii tale. Am făcut toate acestea pentru a întreţine un vis, pentru a ţine în viaţă zestrea de speranţă în tine ce părea neştirbită, imbatabilă, fără a căpăta, în schimb, de la tine, măcar un pic de respect, dragă Europa. Aşa am crezut că e modul firesc de a ne pune pe picior de egalitate, stând umăr la umăr, cu obligaţii şi drepturi depline, în poza de familie cu care, mult timp, ne-am mândrit. O poză care se dovedeşte astăzi a fi fost făcută doar de ochii lumii, din ce în ce mai ştearsă, mai decolorată, aproape un bluf. În tot acest timp, stând nemişcaţi în secvenţa de grup, impresionaţi de statura anturajului, am tăcut. N-am comentat niciodată lăcomia bancherilor tăi, încurajată, întreţinută de tine. Am trecut cu vederea, ca pe un fapt de la sine înţeles, ambiţiile hegemoniste transferate din plan militar în cel economic. Am ignorat voit complicităţile urzite aproape la lumina zilei, gata să reînvie, cu adaptări de strictă actualitate, tratate oculte din trecutul comun. Nu! Ne-am văzut de treabă. Am avut ceea ce se cheamă obraz. Nu înseamnă că nu le vedem, dragă Europa. Numai că, în faţa acestei atitudini, tare mă tem, dragă Europa, că ai luat bunul-simţ şi delicateţea discreţiei noastre drept slăbiciuni numai bune de speculat şi de exploatat. Pentru că iată următorul exemplu: un popor, poporul român, a făcut în urmă cu opt ani, fie din nebăgare de seamă, fie dintr-un viciu, dintr-o rătăcire de moment a discernământului ori din motive care nici nu mai contează, o alegere cât se poate de proastă, cât se poate de rea. A dat puterea supremă în stat pe mâna unui nevolnic cum zicea Stefan Zweig, pe mâna unui rebut uman cum găseşti chiar şi pe cuprinsul ţinuturilor tale, tarat de grave şi nevindecabile tulburări de caracter şi comportament, probate din plin în toţi aceşti ani. Acest personaj grobian, înzestrat cu toate ingredientele şi tertipurile farsorului, strecurat insidios în politică direct din nomenclatura p.c.r., cu antecedente probat securiste, penal cât cuprinde, a făcut din şmecheria marinărească, din escrocheria cu program şi metodă, singura sa virtute iar din viaţa românilor, un calvar. Lacom, însetat de putere şi avantajele ei cu orice chip, om al gâlcevei şi al scandalului continuu, practicant abil al vendetei politice şi al diversiunii, rămas cu năravul ascultării telefoanelor şi al dosarelor scoase din mâneca moale, supusă a justiţiei, şi-a subordonat toate instituţiile de forţă ale statului în beneficiu personal. Asta în vreme ce acolo, la Bruxelles, pentru că practica mersul biped, pentru că se învârtea în cerc fără rost şi fără interlocutori, putea să ţi se pară, dragă Europa, un mieluşel rătăcit şi nevinovat, cu ceva faţă umană. Ştiu, te-ai lăsat păcălită numai pentru că simpla lui prezenţă şi-atât dădea bine la bilanţul socotelilor partizane. Dar aici, în ţara reală cu oameni reali în carne şi oase, sacrificiile, efectele austerităţii impuse dictatorial n-au avut rezultate benefice decât în conturile îngrăşate în vreme de criză ale camarilei şi sicofanţilor partenerului tău, nu-i aşa?, tocmai bun să întărească, aritmetic, rândurile „popularilor”.

Cu vălul acela tot mai vizibil pe ochi şi cu vata înfundată în urechi, n-ai scos o vorbă, n-ai avut nicio tresărire, nicio reacţie de împotrivire faţă de atitudinea de satrap, faţă de derapajele evidente şi grave de la normele statului de drept ale numitului Băsescu (inclusiv atacuri furibunde şi ameninţări făţişe la adresa libertăţilor presei). Sunt voci care spun că, dimpotrivă, te-a amuzat copios spectacolul unei ţări reduse tacit şi premeditat la condiţia de cobai. Abia când românii s-au trezit ca după un somn lung, hotărâţi să-şi schimbe preşedintele şi destinul, abia când au vrut să-şi recapete statura, onoarea, libertatea şi demnitatea, ai găsit cu cale să te agiţi, să te arăţi îngrijorată, să sari în sus ca arsă... Hotărârile Parlamentului de suspendare, data şi termenii referendumului, deplin constituţionale şi democratice, le-ai taxat, conform conduitei bocitoarelor profitoare ale regimului Băsescu, drept lovitură de stat. De ce? Nu înţeleg nici acum ce resorturi lăuntrice, ce calcule de oportunitate deopotrivă meschine şi cinice ţi-ai făcut atunci când ai impus un prag al cvorumului în dispreţul Convenţiei de la Veneţia şi contrar precticii curente comunitare. Ai fost, aşa cum spune o zicală românească, pentru unii mumă iar pentru alţii ciumă! De ce? Şi de ce în faţa boicotului preşedintelui suspendat şi a apelului la absenteism, el însuşi o faptă penală, ai tăcut mâlc făcându-te că plouă în vreme de secetă? Te întreb Europa, de ce?

Ştiu că în faţa acestor întrebări o să taci. Măcar dacă te-ai rezuma la atât! Cetăţenii mei au votat, mulţi, foarte mulţi. Şi-au luat porţia de revanşă pentru rătăcirea de acum opt ani. Şi-au răzbunat umilinţele. Îngenuncheaţi mai ieri, astăzi s-au ridicat în picioare. Războiul cifrelor şi al procentelor, disputa dintre birocraţie şi realitatea statistică a electoratului sunt ale noastre. Stai, te rog, departe de ele. Încetează ingerinţa, imixtiunile în vieţile noastre. Renunţă la atitudinea de Mare Poartă obişnuită să-şi cheme supuşii la ordin pentru a le cere socoteală. Ajunge! Destul! Deja, cum se spune la noi, ai sărit calul!
Îţi spun cu sinceritate: decât să te transformi într-o intrigantă din speţa, din corul câtorva români care şi-au pierdut busola pe bani publici denigrându-şi ţara, mult mai profitabil ar fi să te priveşti în oglindă cu luciditate. Ai vedea cât de speriată, cât de buimacă, indecisă şi incapabilă eşti să găseşti soluţii şi să iei hotărâri ca răspuns la criza globală. Aceea este adevărata miză, nu grija făţarnică pentru starea şi nivelul democraţiei din România.

Nu vreau să mă gândesc şi nici să glosez pe tema eventualei tale susţineri pentru un preşedinte ilegitim, validat doar de numărul morţilor din listele electorale şi de absenţii de la urne. Nu văd ce interese ar putea să te anime mai presus de evidenţa celor 8,5 milioane de voturi (88% pentru demitere, 12% pentru contra!). Iar dacă pentru tine laşitatea e mai presus de onoare, dacă voinţa a 8,5 milioane de cetăţeni români, liberi şi cu mintea la ei, nu va conta pentru tine, înseamnă că grecii au toate motivele din lume să-ţi ceară bani grei, măcar pentru a te (re)familiariza cu preceptele logicii lui Demostene şi Aristotel.
Mă opresc. Nu ştiu dacă ai înţeles mare lucru. M-am luat cu vorba şi uite că mămăliga, sub presiune, e gata-gata să explodeze pe foc.
La revedere, înainte de a spune „adio”!
În numele a 8,5 milioane de votanţi,
Ioan Viştea