TRAI NENICĂ...

De ce se bat candidatii din tarile membre UE sa ajunga in Parlamentul European? O explicatie care sta in picioare ar fi deconturile imorale ale europarlamentarilor: cheltuiesc anual peste 400.000 de euro fara sa ofere nici macar o chitanta prin care sa justifice un sfant. 

În cinci ani la Parlamentul European (PE), un eurodeputat poate agonisi mai bine de un milion de euro, a calculat The Times. 

 „Grosul” banilor îl reprezintă cei 205.000 euro pe an la care au dreptul prentru angajarea unor asistenţi, secretari, cercetători şi echiparea celor două birouri puse la dispoziţie în clădirile PE, fără chirie şi complet mobilate. Până acum, nu exista nicio restricţie ca cei plătiţi din aceste fonduri să fie membri de familie ai europarlamentarilor. 

Din 2009, nu se va mai putea angaja soţia, fiul sau nepoata, însă asistenţii care sunt rude cu eurodeputaţii în momentul de faţă îşi vor putea păstra funcţiile până în 2014. Încă 51.000 euro pe an (a căror cheltuire nu trebuie justificată cu vreo chitanţă) se alocă pentru birourile din circumscripţie. 

Diurna de 289 euro pe zi este o altă sursă de venituri, căci cantinele la care mănâncă europarlamentarii au preţuri subvenţionate, iar o cameră la hotel de trei stele, cu mic dejun inclus, pot găsi în Bruxelles cu până la 130 euro. În fine, mari economii se pot face cu cheltuielile de transport, unde adesea se decontează bilete mai scumpe, deşi călătoria propriu-zisă s-a făcut cu unele mai ieftine.

Asemenea membrilor parlamentelor naţionale, membrii PE primesc o serie de indemnizaţii care au scopul de a acoperi cheltuielile pe care le fac pentru îndeplinirea atribuţiilor.

Aceste indemnizaţii se plătesc separat faţă de salariu. Sume importante le vor reveni eurodeputaţilor din indemnizaţii, acestea fiind de mai multe tipuri: indemnizaţia pentru cheltuieli generale, indemnizaţia forfetară de călătorie, indemnizaţia anuală de călătorie şi indemnizaţia de sejur.

Agenţia MEDIAFAX vă prezintă un material despre salariile şi indemnizaţiile europarlamentarilor precum şi despre fondurile alocate acestora pentru angajarea de asistenţi. Materialul are la bază normele prevăzute în noul statut al membrilor PE, publicat de redacţia română a Serviciului de Presă al PE.

I. SALARIUL

Până în prezent, problema salariului a fost complicată deoarece eurodeputaţii au primit un salariu echivalent cu salariile parlamentarilor naţionali din ţara de origine, ceea ce a creat diferenţe mari de remunerare între membrii proveniţi din state diferite. Europarlamentarilor care îşi vor începe activitatea în noul mandat li se va aplica un statut nou, care, printre altele, uniformizează salariul, acesta fiind de circa 6.000 de euro lunar.

Concret, începând din iulie 2009, toţi membrii Legislativului european vor beneficia de acleaşi salariu de bază lunar brut de 7.665,31 de euro (5.963,33 euro net) din bugetul PE.

Europarlamentarii care au avut deja un mandat în Parlament înainte de alegerile din iunie 2009 au posibilitatea de a opta pentru sistemul naţional care le era aplicabil anterior în ceea ce priveşte salariul dar şi alte drepturi financiare.

De asemenea, potrivit noului statut, ţările membre UE ar putea decide ca reprezentanţii lor în PE să continue să câştige un salariu echivalent cu cel al unui parlamentar naţional, timp de două mandate.

Noul statut prevede că salariul europarlamentarilor va fi de 38,5% din salariul de bază al unui judecător la CJCE - 7.665,31 euro brut , respectiv 5.963,33 de euro după taxare în sistemul UE.

Astfel, in cazul romanilor,in 2010,  salariul va creste de sapte ori !!!

Cu toate ca salariul unui europarlamentar este cu mult peste cel al unui judecator sau chirurg, multi dintre politicieni s-au saturat de Strasbourg. 

Romanii nu mai vor sa faca parte din Parlamentul European pentru ca il considera un "cimitir al elefantilor". Desi 7.000 de euro nu e o suma mica, pentru parlamentarii romani este chiar foarte mica. Cu un asemenea venit te afli la limita saraciei in lumea politicienilor din Romania. 

"Cu 7.000 de euro/luna te afli sub limita saraciei in lumea politicienilor de la noi,, declara recent unul dintre alesii nostri !!! 

Foştii europarlamentari au dreptul la pensie începând de la vârsta de 63 de ani!?? Pensia va fi pentru fiecare an plin de exercitare a mandatului de 3,5% din salariul brut, dar cu un total care să nu depăţşească 70% din nivelul salariului brut.

De asemenea, europarlamentarii au dreptul la o asigurare care să acopere riscurile generate de exercitarea mandatului lor.

II. INDEMNIZAŢIA PENTRU CHELTUIELILE GENERALE

Indemnizaţia pentru cheltuieli generale vizează acoperirea cheltuielilor din statul membru în care se exercită dreptul de vot precum costurile de administrare a biroului membrilor, factura telefonică şi taxele poştale, achiziţionarea, utilizarea şi întreţinerea echipamentului computerizat şi telematic şi costul călătoriilor.

Indemnizaţia este redusă la jumătate în cazul membrilor care, fără o justificare adecvată, nu participă la jumătate din numărul şedinţelor plenare pe parcursul unui an parlamentar (n.red. anul parlamentar începe în septembrie şi se încheie în luna august a anului următor). În 2009, valoarea indemnizaţiei a fost de 4.202 euro lunar.

III. INDEMNIZAŢIA FORFETARĂ DE CĂLĂTORIE

Indemnizaţia forfetară de călătorie vizează acoperirea costurilor călătoriilor efectuate de europarlamentari în cadrul Comunităţii Europene pentru a participa la reuniunile oficiale ale Parlamentului European precum şedinţele plenare, reuniunile comisiilor sau reuniunile grupurilor.

Indemnizaţia forfetară de călătorie acoperă de asemenea cheltuielile aferente călătoriei precum costul rezervărilor, al biletelor, al transportului bagajelor sau al meselor. Suma rambursată depinde de tipul de transport pe care parlamentarul îl utilizează.

Pentru a primi indemnizaţia, membrii trebuie să prezinte o serie de documente justificative, diferite în funcţie de tipul de cheltuială. Astfel, în cazul călătoriilor cu avionul, eurodeputaţii vor fi obligaţi să prezinte cartea de îmbarcare sau, dacă nu se eliberează o carte de îmbarcare, biletul de zbor sau o copie a acestuia. În cazul în care vor alege ca mijloc de transport trenul, eurodeputaţii vor fi nevoiţi să prezinte biletul de tren sau o copie a acestuia.

Dacă aleg să se deplaseze cu maşina personală, europarlamentarii vor fi nevoiţi să dea o declaraţie proprie de călătorie care să prezinte numărul de înregistrare al maşinii, citirea kilometrajului la începutul şi la sfârşitul călătoriei şi locul în care vehiculul este parcat la locul de muncă.

Atunci când membrii trebuie să participe la reuniuni oficiale organizate în afara teritoriului Comunităţii Europene, Parlamentul rambursează banii membrilor pe baza tarifului aerian pentru ruta cea mai directă, pe baza prezentării biletului.

IV. INDEMNIZAŢIA ANUALĂ DE CĂLĂTORIE

Indemnizaţia anuală de călătorie este prevăzută pentru cazurile în care europarlamentarii trebuie să călătorească în afara statului membru de origine pentru îndeplinirea sarcinilor, dar în alte scopuri decât reuniunile oficiale.

Indemnizaţia anuală de călătorie este fixă şi vizează nu doar cheltuielile cu drumul, ci şi pe cele de cazare şi alte cheltuieli aferente.

Rambursarea se face pe baza tarifului aerian sau a tarifului feroviar prin prezentarea bonurilor de călătorie relevante şi a documentelor justificative necesare. Pentru 2009, indemnizaţia a fost de cel mult 4.148 de euro.

V. INDEMNIZAŢIA DE SEJUR

Europarlamentarii vor primi indemnizaţia de sejur în cuantum de aproape 300 de euro pe zi (298 de euro), în cazul participării la reuniunile oficiale ale organismelor parlamentare pe care fiecare eurodeputat le deserveşte şi care sunt organizate în cadrul Comunităţii Europene.

Aceasta acoperă cazarea, mesele şi toate celelalte cheltuieli aferente participării la reuniunile respective. Parlamentul plăteşte indemnizaţia doar dacă eurodeputatul a semnat un registru oficial de prezenţă.

În timpul şedinţelor plenare, Parlamentul reduce această sumă la jumătate în cazul membrilor care nu au participat la jumătate din voturile prin apel nominal ţinute în zilele de marţi, miercuri şi joi ale sesiunilor extraordinare organizate la Strasbourg şi în a doua zi a sesiunilor extraordinare organizate la Bruxelles.

PE plăteşte 149 de euro pe zi plus cheltuielile pentru cazare şi mic dejun pentru participarea la reuniunile organizate în afara Comunităţii Europene, fiind menţinută condiţia ca eurodeputatul respectiv să fi semnat un registru oficial de prezenţă la reuniune.

VI. STAFF-UL EUROPARLAMENTARILOR

Eurodeputaţii au dreptul de a-şi angaja personal propriu care să îi ajute în exercitarea atribuţiilor ce le revin. Membrii echipei sunt aleşi în mod liber de eurodeputaţi, după criteriile pe care aceştia le stabilesc.

PE plăteşte cheltuielile rezultate în totalitate şi exclusiv din angajarea sau utilizarea serviciilor unuia sau mai multor asistenţi. Suma lunară maximă care poate fi plătită se ridică la 17.540 de euro.

Parlamentul achită indemnizaţia fie direct asistentului, fie unui agent de plată numit de eurodeputatul care va fi responsabil, parţial sau în totalitate, de gestionarea administrativă a respectivului asistent, fie unui prestator de servicii.

Cheltuielile de călătorie, contribuţiile la asigurările sociale şi taxele plătite în numele asistentului sau asistenţilor pot fi rambursate, de asemenea, direct parlamentarului, în baza prezentării facturilor primite în mod corespunzător. (Mediafax)

Covrigii adunati de pe cozile cainilor europeni nu se opresc aici, mai scrie The Sun: la finalul mandatului, eurodeputatii primesc "alocatii de tranzitie" in valoare de 46.000 de euro si drepturi de pensie de 35.000 de euro anual. 

Tot Uniunea Europeana pune la dispozitia fiecarui europarlamentar o serie de servicii gratuite, printre care nici mai mult nici mai putin de 60 de bai de namol pe an, in caz ca trebuie sa gaseasca masuri anti-criza si le incretesc fruntile. 

În plus, toţi europarlamentarii au ca bonus un fond de 4.000 euro pe an pentru o călătorie oriunde în lume care trebuie „să aibă legătură cu activitatea parlamentară”. Suma se foloseşte individual şi independent de cheltuielile făcute de diferite delegaţii parlamentare în state din vecinătatea UE sau la monitorizarea unor alegeri.

Deputatii si senatorii din Parlamentul European scot bani tot de buzunarul Uniunii Europene  pentru repararea dintilor, pentru masaje, sedinte de acupunctura, cursuri de limba si de IT, dar si pentru aparate auditive, lentile de contact sau bandaje...

Ca o concluzie : Averea” plătită de contribuabilul european se compune din salariu lunar (de 7.600 euro din iulie 2009), diurna de 289 euro pe zi şi fondul pentru angajarea asistenţilor de 205.000 euro pe an – a calculat „The Times

O fi departe de noi U.E. ăsta , fraților ?!

 

Regimul Băsescu, intre atentate , lovituri de stat și penibil...

Traian Băsescu va rămîne în istorie nu doar pentru crizele politice aproape continue înregistrate în mandatul său, ci și pentru faptul că a fost un soi de victimă perpetuă a ”atentatelor” și a ”loviturilor de stat”, denunțate adesea de la înălțimea celor mai înalte demnități ale statului. Desigur, viața a demonstrat ulterior că teribilele atentate au existat doar în mintea sa, a apropiaților săi ori a șefilor de servicii secrete din mandatul său.

Iliescu lichidat de viruși, Năstase de către SIE

Traian Băsescu nu e singurul lider autohton despre care s-a spus că ar fi fost, în diverse ocazii, ținta unor asasinate politice. Celebru este ”atentatul cu viruși” programat să îl lichideze pe Ion Iliescu, dezvăluit în Parlament acum un deceniu de către PSD și susținut puternic de către cel care avea să devină directorul SRI, Radu Timofte, ori de viitorul ministru al Apărării, Ioan Mircea Pașcu.

Și Adrian Năstase s-a temut că va fi asasinat de către SIE, după cum a dezvăluit într-un interviu, în 2005, fostul președinte Emil Constantinescu: ”La dispoziţia mea, Cătălin Harnagea a înfiinţat în SIE, cu ajutorul americanilor şi al NATO, un serviciu antitero. Acest serviciu antitero Adrian Năstase a vrut să-l desfiinţeze, considerîndu-l un serviciu prin care Constantinescu încerca să-l asasineze. Americanii şi NATO au intervenit şi nu l-au desfiinţat”.

De ce a vrut PSD să îl asasineze pe Vadim?

În toamna lui 2004, Vadim Tudor publica, la rîndul său, în ”Tricolorul”, informația că PSD a angajat asasini plătiți pentru a-l lichida, și încă pe teritoriul SUA, într-o vizită efectuată acolo de către liderul PRM. Și despre Emil Constantinescu s-a vehiculat că a fost ținta unui posibil atentat în timpul unei vizite oficiale în Bulgaria. De departe, însă, campionul atentatelor și al loviturilor de stat eșuate a fost Traian Băsescu.

Nu ne referim doar la ”dezvăluirile” pe bandă din ultimele zile care vin dinspre premier, membri ai guvernului, ai PDL ori dinspre presa portocalie, potrivit cărora mitingul polițiștilor din 24 septembrie a fost o tentativă de lovitură de stat contra lui Băsescu. La urma-urmei, la fel a fost catalogată de către fidelii săi și suspendarea din 2007 a președintelui. Au existat, însă, și alte cazuri, la fel de spectaculoase, din care vom reaminti cîteva.

Atentat cu dale de beton la Băsescu

Actualul președinte, bunăoară, a fost ”victima” unui prim atentat, pus la cale de PSD, încă de cînd era doar primar general. Dezvăluirea a fost făcută de deputata PD Anca Constantinescu, la emisiunea ”Nașul”, în decembrie 2008. Ea a susținut, astfel, că, în 2003, în timpul guvernării PSD, mai mulți șefi din presă au fost invitați, în mod misterios să ia parte, într-o noapte, în zona Casei Presei Libere, la ceea ce trebuiau să fie primele probe ale metroului ușor. Numai că, la fața locului s-a găsit doar o drezină. Primarul de atunci, Traian Băsescu, a încercat să salveze situația în fața jurnaliștilor adunați prin organizarea unei deplasări, ad-hoc, cu respectiva drezină. „Noroc că dl.președinte ne-a trimis pe mine, pe Murgeanu și pe Gheorghe Dobre să mergem pe bulevard pînă la Cașin, să vedem dacă totul e în ordine. Cînd am ajuns noi la Cașin, stopul pentru locomotivă era dărîmat, ca drezina să nu vadă stopul din timp și să nu oprească. Iar, după interesecție erau puse pe șina de tramvai patru dale de beton, una peste alta. Deci, ce putea să se întîmple: drezina nu vedea semnalul de stop, nu oprea și ar fi intra în acele dale de beton” spune deputata. ”A fost o mînă criminală” a pus verdictul deputata PD.

Asasinat pentru campania anti-corupție

Era doar începutul. În ianuarie 2005, directorul în funcție al SRI anunța națiunea, în direct la Realitatea TV, că serviciile secrete au intrat în posesia unor informații privind organizarea de atentate împotriva președintelui Băsescu, din cauza cruciadei anti-corupție a acestuia. „Am adus la cunoştinţa SPP şi inclusiv cu domnul preşedinte Băsescu am discutat acest lucru”, mai spunea şeful SRI, Radu Timofte. SPP s-a grăbit să confirme, și el, informația.

Imediat, a ieșit la rampă însuși Băsescu: “Preşedintele Traian Băsescu a fost informat de către directorul Radu Timofte asupra unor posibile pericole la adresa şefului statului. Preşedintele Băsescu consideră că este responsabilitatea stricta a instituţiilor abilitate din România sa ia măsurile care se impun pentru protectia demnitarilor. Asa cum a declarat si in alte ocazii, preocuparea Presedintelui Romaniei este ca institutiile cu atributii in combaterea coruptiei sa actioneze eficient in acest sens ” se afirma într-un comunicat pompos al președinției.

Atentatul de la Kabul

În decembrie 2005, alt atentat, de această dată la mii de kilometri. Opinia publică din țară era informată, astfel, că delegația oficială în care se afla preşedintele Traian Băsescu, la Kabul, în Afganistan, a urmat un traseu deviat pentru deplasarea de la palatul prezidenţial la aeroport, întrucât pe traseul de bază a fost înregistrată o ameninţare cu bombă. Această informaţie a putut fi auzită la staţiile de emisie-recepţie ale militarilor români din Kabul care au însoţit coloana oficială a delegaţiei şefului statului.

Bomba din PVC de la Focșani

Pe 30 ianuarie 2006, serviciile secrete mai dau o lovitură de imagine, dejucînd un ”atentat” cu bombă la viața președintelui, petrecut la Focșani, de ziua Unirii. Întreaga presă relata, astfel, că, pe 24 ianuarie, cu mai puțin de două ore înainte de sosirea lui Băsescu în Piața Unirii din Focșani, ofițerii SPP ar fi găsit în hidrantul de pe holul de la parterul Prefecturii Vrancea un dispozitiv suspect, potențial exploziv. Presa oranj dădea imediat verdictul, concluzionînd că ar fi vorba de o "bombă artizanală". De această dată, șefului statului era să îi explodeze în față două țevi de PVC, cel mai probabil de rușine, că de explozibil nici vorbă.

Denunțînd, în replică, un ”scenariu mizerabil” pus la cale de putere, președintele C.J. Vrancea, pesedistul Marian Oprișan, cerea oficial SPP, SRI și Parchetului General al României să demareze o anchetă care să stabilească în mod clar cine se face vinovat de situație. Ați ghicit, nici pînă azi nu s-au lămurit lucrurile.

Atentatul de la spitalul lui Oprescu

Cîteva luni mai tîrziu, în 2006, serviciile secrete primesc o nouă sarcină: să ancheteze hernia prezidențială, sau, mai precis, ceea ce părea a fi un nou atentat anti-Băsescu. Concret, preşedintele Traian Băsescu i-a cerut directorului SRI, să verifice de ce a fost "plimbat" de la un spital la altul, înainte de a pleca la Viena pentru a se opera. În paralel, SPP făcuse propria anchetă, care acredita ideea că blocul operator în care urma să fie tratat președintele nu ar fi fost septic. Alt atentat cu viruși... Evident, opiniei publice îi era sugerată, în acest mod, informația că vinovați pentru acest atentat subtil ar fi fost PNL, prin ministrul Sănătății, Eugen Nicolăescu, și PSD, prin Sorin Oprescu, șeful spitalului. Coaliția murdară PNL-PSD mai făcuse o încercare criminală. Evident, nici pînă în ziua de azi nu s-a lămurit misterul acelor evenimente din jurul herniei prezidențiale.

Stire preluata de pe     http://www.inpolitics.ro/
 
Felicitari domnule Bogdan Tiberiu Iacob pentru articol !
Fraților, aștia trec , înainte de investitură,  pe la neuro ?!