Citeste aici ultimul raport de activitate al SRI
Halucinant! Acesta este cuvântul care poate descrie cel mai bine situaţia în care se află SRI în raport cu instituţia care controlează Serviciul - Parlamentul României. Deşi legea obligă SRI ca în fiecare an să prezinte în plenul Parlamentului raportul său de activitate pe anul anterior, ultimul raport dezbătut este cel din anul 2006. Povestea rapoartelor de bilanţ ale SRI pe anii 2007, 2008 şi 2009 este extrem de încâlcită. Senatorii şi deputaţii de la Comisia de control al SRI se încurcă în răspunsuri. Unul dintre ei, deputatul Ioan Stan, afirmă că SRI a trimis rapoartele către Parlament cu întârziere. SRI neagă. Cel mai ciudat este că Cezar Preda, şeful Comisiei parlamentare de control al SRI, habar nu are unde se află rapoartele. La aceste confuzii mai adăugăm şi că Roberta Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor, nu ştie că Serviciul trebuie să citească bilanţul în plen.
Ultimul raport de activitate anuală a SRI dat publicităţii este cel din 2006. Din cauză că încă nu au fost citite în Parlament, bilanţurile pe 2007, 2008 şi 2009 sunt încă secrete. Iar când anume urmează să fie ele desecretizate, nimeni nu poate da un răspuns. SRI se află sub controlul Parlamentului, iar din 2006 încoace şeful Serviciului nu a mai fost chemat să dea raportul.
Unde sunt rapoartele?
Pentru a putea fi desecretizat, un raport anual de activitate al SRI trebuie să fie dezbătut în plenul Parlamentului. Iar ca să ajungă să fie citit în plen, raportul trebuie să urmeze următorul traseu: Serviciul îl trimite Comisiei parlamentare de control al SRI, comisia îl analizează şi întocmeşte un coraport, apoi trimite la Birourile Permanente ale Parlamentului atât raportul SRI, cât şi coraportul. De aici, trebuie puse pe ordinea de zi a plenului reunit a celor două Camere ale Parlamentului. Din cercetările ziarului „Puterea”, rapoartele de activitate pe anii 2007, 2008 şi 2009 se află încă la Birourile Permanente.
Stan (PSD): SRI a întârziat
Întrebat de ce comisia şi-a dat avizul pe rapoartele din 2007, 2008 şi 2009 abia în anul 2010, deputatul PSD Ioan Stan, vicepreşedinte al comisiei, răspunde că SRI a trimis rapoartele foarte târziu. „Eu nu vreau să intru în polemică cu SRI, dar vă spun că au fost făcute şase adrese succesive către conducerea SRI să ne trimită rapoartele”. Stan ne oferă şi datele când Serviciul a trimis Parlamentului documentele: rapoartele pe 2007 şi 2008 au fost trimise în 2 februarie 2010, iar cel pe 2009 în 7 iulie 2010.
Contactaţi de reporterii „Puterea”, reprezentanţii SRI neagă că au întârziat cu rapoartele. „Nu ştiu cine v-a oferit această informaţie, dar vă garantez că este greşită. SRI trimite în fiecare an raportul său de activitate, cel târziu în prima jumătate a anului respectiv”, ne-a declarat Sorin Sava, şeful Biroului de presă al SRI. Menţionăm că, deşi telefonic reprezentantul SRI ne-a dat această declaraţie, nu ne-a răspuns încă la solicitarea oficială în scris făcută de ziarul „Puterea” pe 8 februarie, în care îi cerem să ne ofere datele exacte când instituţia a trimis Parlamentului rapoartele.
Haos Parlamentar
Ziarul „Puterea” a contactat mai mulţi membri ai Comisiei parlamentare de control al SRI. Le-am pus următoarea întrebare: „De ce nu sunt publicate rapoartele de bilanţ ale SRI pe anii 2007, 2008 şi 2009?”. Răspunsurile senatorilor şi deputaţilor din comisie sunt halucinante, mulţi dintre cei chestionaţi dovedind că habar n-au care e rostul lor la Comisia SRI.
„Ce se întâmplă cu rapoartele? Bună întrebare. De doi ani de când sunt în comisie, eu nu am văzut o dezbatere pe aceste rapoarte. Dar, sunteţi sigur că nu sunt publicate, că eu ştiu că anul trecut au fost date publicităţii mai multe rapoarte. Nu am în acest moment o explicaţie, dar o să mă informez şi o să vă dau un răspuns”, a fost reacţia deputatului PSD Radu Moldovan. Ulterior, domnul Moldovan a revenit cu un telefon în care ne-a confirmat ceea ce ştiam: că rapoartele pe 2007 şi 2008 au fost depuse de comisie în martie 2010, iar cel pe 2009 în seprembrie. „SRI şi le-a depus. Problema e la noi, nu la ei. Nu ştiu exact să vă dau o explicaţie de ce se întâmplă asta. Domnul Verestoy cred că e cel mai în măsură să vă spună. El e cel mai vechi în comisie. Este secretarul comisiei şi problemele organizatorice ţin de el”, ne-a sugerat Moldovan.
Senatorul Verestoy (UDMR) este secretarul, deci responsabilul cu agenda de lucru a comisiei. Cu toate acestea, el nu a putut să ne spună ce se întâmplă cu rapoartele, încurcându-se în şirul evenimentelor. „Până nu sunt prezentate în plen, rapoartele nu sunt publice. Asta este explicaţia”, ne-a declarat iniţial Verestoy. Întrebându-l de ce abia în septembrie comisia le-a depus la Birourile Permanente, senatorul şi-a schimbat declaraţia: „Nu aţi urmărit dumneavoastră cu atenţie activitatea. Ele au fost depuse, iar raportul pe 2008 a şi fost prezentat în plen”. Reamintim că raportul nu a fost prezentat.
Nici senatorul Daniel Savu (PSD) nu ştie să dea un răspuns clar. „Rapoartele se depun la Parlament, nu la comisie. Nu ştiu exact să vă spun, cel mai bine îl întrebaţi pe domnul Cezar Preda, preşedintele comisiei”, ne-a declarat el.
Cezar Preda conduce Comisia SRI, dar nu ştie
Preşedintele Comisiei SRI din Parlament, democrat-liberalul Cezar Preda, a refuzat să dea detalii despre rapoartele pe 2007, 2008 şi 2009 pe motiv că nu vrea să facă vreo greşeală. După încercări repetate de a lua legătura cu el, Cezar Preda a răspuns într-un final ziarului „Puterea”. „Este vorba de nişte date exacte, poate sunt pe stradă, poate sunt în altă parte şi nu vreau să fac vreo greşeală. Nu vă pot da amănunte despre aceste rapoarte. Întrebaţi la Biroul Permanent, la cabinetul doamnei preşedintă Roberta Anastase, aveţi acolo exact ce vă interesează. Am vorbit cu consilierul dumneaei, cu domnul Botez (n.r. consilierul Robertei Anastase, Paul Călin Botez) şi mi-a spus că se ocupă dumnealui. Sunt acolo toate datele oficiale”, a declarat pentru “Puterea” Cezar Preda.
Anastase: SRI îşi citeşte bilanţul la noi?
Contactată de noi, preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, află în premieră că SRI prezintă bilanţul în Parlament. „Rapoartele SRI?! Poate vă referiţi la rapoartele comisiei. Ei nu îşi prezintă bilanţul la noi, Comisia de control face rapoarte. Dar, mai bine îl sunaţi pe Cezar Preda, că el ştie mai bine să vă dea toate detaliile. Sau, discutăm mâine dimineaţă să mă interesez şi eu”, ne-a spus Roberta Anastase.
Când vor fi dezbătute rapoartele?
La această întrebare nu se cunoaşte încă răspunsul. Cei mai în măsură să îl dea sunt secretarii celor două Birouri Permanente ale celor două Camere. Birourile reunite au avut o tentativă de a pune rapoartele pe ordinea de zi a plenului reunit în data de 18 octombrie 2010. Cu toate acestea, nu s-a mai discutat trimiterea lor în plen. A fost amânată, după cum se poate constata în stenograma şedinţei birourilor din 18.10.2010, aflată pe site-ul Camerei Deputaţilor. Nici Sever Voinescu (PDL) şi nici Mihai Voicu (PNL), fostul, respectiv actualul secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, nu îşi amintesc să fi văzut rapoartele pe ordinea de zi a Birourilor Permanente reunite.
„Recunosc că nu sunt specialist în această problemă. Dar nu-mi aduc aminte să le fi văzut pe ordinea de zi a Birourilor Permanente reunite. Or fi fost, nu zic nu, doar că nu-mi mai amintesc eu. Ohohooo, din 18.10.2010 Birurile s-au mai întâlnit de multe ori”, ne-a declarat Mihai Voicu.
Sever Voinescu ne-a explicat de ce s-a amânat trimiterea lor în plen. „Probabil că au fost puse pe ordinea de zi a Birourilor alte probleme care au fost considerate a fi mult mai importante. Vă reamintesc doar legile salarizării sau educaţiei. Dacă au fost puse pe ordinea de zi a Birourilor Permanente pe 18.10.2010 şi de atunci nu le-aţi mai regăsit, înseamnă că urmează ca Birourile Permanente să găsească o nouă zi când să le pună pe ordinea lor de zi şi apoi să le pună pe ordinea de zi a plenului reunit”.
Ce spune legea?
Legea 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii:
„Serviciul Român de Informaţii este organul de stat specializat în domeniul informaţiilor privitoare la siguranţa naţională a României, parte componentă a sistemului naţional de apărare, activitatea sa fiind organizată şi coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării
Activitatea Serviciului Român de Informaţii este controlată de Parlament. Anual, sau când Parlamentul hotărăşte, directorul Serviciului Român de Informaţii prezintă acestuia rapoarte referitoare la îndeplinirea atribuţiilor ce revin Serviciului Român de Informaţii, potrivit legii.
În vederea exercitării controlului concret şi permanent, se constituie o comisie comună a celor două Camere.
Organizarea, funcţionarea şi modalităţile de exercitare a controlului se stabilesc prin hotărâre adoptată de Parlament”.
sursa : 0722972522, tel/fax:0214138434, geostroe@gmail.com
Fundația Academia DacoRomână ”TDC” - FADRTDC
Libertatea de exprimare (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. CONSTITUTIA ROMANIEI art.30
miercuri, 23 februarie 2011
Nu mai puteti spune ca n-ati stiut!
„Nu pot fi digerate de tubul digestiv, decât în zece ani. Efectul imediat este apariţia gastritelor şi a ulcerelor, dar şi a celei mai urâte forme de cancer - cel colonorectal”, spune Mencinicopschi.
Secretele industriei cărnii: chimicalele din salamuri
Aditivii sintetici din semipreparatele din carne rămân în organism chiar şi zece ani, pentru că tubul digestiv nu le poate digera. Consumul anual de mezeluri în România este de aproximativ zece kilograme pe cap de locuitor, ceea ce înseamnă că, în fiecare zi, un român mănâncă cam 28-30 de grame de produse din carne.
Anul trecut, media ţărilor europene mergea către aproape 100 de grame consumate zilnic. Totuşi, diferenţa este dată de calitatea semipreparatelor româneşti din carne, care este printre cele mai slabe din Europa, asta şi pentru că românii nu se arată preocupaţi de ce pun în farfurie.
Slănină multă şi injecţii cu apă
În unităţile de producţie mari şi în abatoarele tehnologizate, sacrificările de animale sunt rare. După tranşare, 80% din carne se foloseşte pentru specialităţi, iar restul intră în producţia salamurilor, a cârnaţilor, parizerului şi a crenvurştilor.
Cantităţile sunt ajustate cu multă slănină tare, dar şi cu soia sau alte grăsimi hidrogenate. Malaxarea se face într-un recipient mare de metal, în care se pun la tocat carnea, apoi slănina şi şoriciul. Din saci de rafie se adaugă făina de soia, şi, potrivit fiecărui reţetar, se adaugă aditivi sintetici şi coloranţi. Omogenizarea se face în câteva minute, iar pasta prinde gust şi aspect de carne. Ambalarea se face în membrane de plastic, care, uneori, ajung să coste mai mult decât compoziţia produsului.
De cealaltă parte, produsele „premium”, ca pastrama, muşchiul sau cotletul, sunt injectate cu saramură şi fosfaţi, compuşii care reţin cea mai multă apă.
Injectarea se face cu o maşină specială cu ac, iar vidarea maschează că produsul e umplut cu apă. Saramura, care trage foarte mult din greutatea produsului, are ca efecte secundare hipertensiunea arterială şi diabetul.
E-urile sunt importate şi, în cele mai multe cazuri, condimentele precum ceapa sau usturoiul sunt prafuri obţiunite prin deshidratare.
Departe de „mâncatul sănătos”
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Insitutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti, spune că absolut toate produsele din magazine, mai puţin cele „eco”, sunt pline de chimicale.
Cel mai mult, însă, atrage atenţia asupra intoxicării cu reclame: „Mezelurile şi sănătatea n-au nimic în comun. Copiii n-ar trebui să consume niciun gram. De aceea, publicitatea este agresivă pe segmentul celor mici”.
Chiar dacă au fost siliţi de legi să treacă pe etichete toate componentele reţetei, producătorii din România se feresc să dezvăluie cantităţile adevărate de carne dintr-un produs.
Dintr-o listă de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este carne. Restul sunt fosfaţi, nitriţi, nitraţi, arome sintetice şi coloranţi, multă sare şi multă apă.
Medicii spun că efectele acestor aditivi nu apar de pe o zi pe alta. În schimb, pe timp îndelungat, efectele sunt dezastruoase. „Românii s-au obişnuit să cumpere apă la la preţ de carne. În ultima vreme, au apărut tot soiul de aditivi care n-au fost testaţi toxicologic, dar pe care producătorii au început să-i folosească intens. Dintre cei mai periculoşi sunt fosfaţii, care, în exces, împiedică fixarea calciului în oase. Imaginaţi-vă ce înseamnă asta pentru copii”, spune Gheorghe Mencinicopschi.
SCUMP. 80% din carnea tranşată merge pentru specialităţi, ca pastrama şi cotletul
Etichetele fără valoare
Specialistul în sănătate alimentară atrage atenţia că potenţiatorii de aromă, care se regăsesc chiar şi în specialităţile mai scumpe din carne, provoacă un apetit ridicat şi dau de pendenţă: „Glutamatul monosodic dă un gust foarte bun. Stimulează pofta şi te face să mănânci încontinuu. Efectul nu-i imediat, dar mâncând şi mâncând, duce la obezitate”.
Din lista lungă de compuşi chimici alimentari, coloranţii sunt bombe pentru organism. „Roşul carmin se extrage dintr-o insectă. În procesul chimic de extracţie, se foloseşte aluminiul. Consumul distruge celulele nervoase şi riscul cel mai mare îl reprezintă Alzhaimerul”, explică Gheorghe Mencinicopschi.
Aspectul de „delicios” al mezelurilor este dat, în mare parte, de făina de soia sau de amidonul de cartofi, care au chiar 40% din compoziţia unui parizer ieftin sau a unui salam.
„Soia în stare pură, nemodificată genetic, a ajuns să fie cel mai sănătos ingredient dintr-un salam. Amidonul, în schimb, chiar n-are ce căuta într-un produs din carne. Pentru că nu vor să fie scrupuloşi, producătorii promit să-l treacă pe lista ingredientelor”, spune Mencinicopschi.
AMENINŢĂRI
Bolile care ne urmăresc
Fosfaţii din mezeluri împiedică fixarea calciului în oase. Afectează creşterea copiilor, iar în 20 de ani, femeile vor suferi de osteoporoză. Bărbaţii vor scădea la bătrâneţe mai repede în înălţime şi, în multe cazuri, vor fi obezi..
Semipreparatele mai conţin gume de omogenizare, care, pe lângă faptul că reţin apă, au rolul de a omogeniza.
44% CARNE
Cârnaţi Cabanos
Conţine: carne de porc inferoară - cu slănină şi şorici - 44%, carne de vită - 16%, faină de soia - 40%. Se adaugă usturoi, condiment universal, coriandru şi agent de afumare.
Aditivi: stabilizatori: (polifosfat de potasiu, caragenan), antioxidant (acid ascorbic), potenţiator de gust, glutamat monosodic (aditiv care provoacă apetit mare şi dependenţă), zaharuri - dextroză, lactoză, colorant natural: carmin, conservant - nitrit de sodiu si nitrat de potasiu.
Pentru omogenizare se mai folosesc grăsimile vegetale. Se ambalează în intestine subţiri de oaie. Se lasă la fiert 20 de minute, la 75 de grade C. Zvântarea se face într-o cameră frigorifică, timp de 2-3 ore.
60% CARNE
Cârnaţi de porc
Conţine: carne de porc 60%, cu slănină şi şorici, proteină vegetală din soia nemodificată genetic, apă 20%, sare, condimente şi arome naturale, stabilizatori (di-polifosfat de sodiu şi potasiu), antioxidanţi (acid ascorbic, izoascorbat de sodiu), nitrit de sodiu, potenţiator de gust (glutamat monosodic), zaharuri (lactoză, dextroză), colorant natural – carmin, conservanţi: nitrit de sodiu şi nitrat de potasiu.
Nitritul de sodiu previne creşterea bacteriei ce cauzează botulismul, măreşte timpul de valabilitate al produsului, stabilizează culoarea roşie a cărnurilor procesate şi dă o aromă specifică.
60% CARNE
Cotlet de porc
Conţine: cotlet de porc, un strat de slănină de 0,5–1 centimetri. Carnea, tăiată şuviţe, se injectează cu saramură 20%- 40%. Injectarea se face manual sau cu o maşină specială cu ac.
Se pune apoi într-un sos condimentat cu usturoi, boia de ardei, piper şi coriandru, unde se lasă timp de mai multe ore. În sos se mai adaugă antioxidanţi, potenţiatori de gust.
Se lasă şase zile la rece, apoi se afumă industrial.. 14 porţii de mezeluri pe lună cresc cu 78% riscul apariţiei unei forme de boală pulmonară obstructivă cronică, care este foarte gravă.
Afecţiunea reprezintă una dintre primele cinci cauze de deces în Vest. Se manifestă prin scăderea capacităţii organismului de a menţine o concentraţie normală de oxigen în sânge.
62% CARNE
Lebărwurst
Conţine: carnea capului de porc în proporţie de 62%, slănină tare 7%, organe – inimă, rinichi, splină 15%, ficat 16%. Se adaugă supa de la fierberea capului, mixul de condimente, ceapă fiartă, zahăr şi sare. În malaxor se adaugă aditivii – colorantul alimentar – carmin, antioxidanţi, amidon de cartofi.
Compoziţia se ambalează în membrane sintetice şi se fierbe la 75 de grade C.
Un lebărwurst „tradiţional” trebuie să conţină mai puţin de şase grame de sare la 100 de grame de produs şi, în principiu, să aibă cel mult trei aiditivi sintetici, iar termenul de valabilitate să nu depăşească zece zile.
Un produs mai puţin conservat îşi schimbă culoarea la deschiderea ambalajului.
80% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI
Parizer de porc
Conţine: 80% slănină şi şorici de porc, 10% carne de pasăre dezosată mecanic (în care intră oase măcinate), faină de soia, proteină vegetală, amidon, condimente – sare, usturoi, coriandru, boia de ardei, potenţiatori de gust, coloranţi (carmin).
După amestecare, compoziţia se fierbe timp de 20 de minute în apă, la 75 de grade C. Din cauza amidonului şi a fibrelor din soia, conferă starea de saţietate.
În schimb, este greu de digerat. Carnea dezosată mecanic este pasta rezultată din dezosarea carcaselor de pasăre, care este prelucrată cu utilaje speciale.. Această pastă poate conţine şi resturi de piele, chiar şi oase.
60% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI
Salam de vară
Conţine: 60% slănină şi şorici, 17% carne de calitate inferioară – adică ceea ce se poate prelucra din picioare, gât - mix de condimente – sare, boia, piper sau extract de condimente – aditivi care imită gusturile condimentelor, făină de soia 20%, antioxidanţi, colorant – carmin, glutamat de sodiu (E 261), nitriţi, nitraţi, pastă de usturoi, zahăr.
Toate acestea se amestecă în malaxoare, apoi se ambalează în membrane artificiale (de plastic), se zvântă şi se afumă industrial într-o cameră unde, teoretic, ar trebui să stea cel puţin patru-cinci zile.
În alte cazuri, se adaugă agent de afumare.
40% SARAMURĂ
Pastramă
Conţine: carne dezosată de la pulpă, spată şi muşchiul de pe spate.
Se taie în şuviţe, se sărează, după care se trece printr-un sos condimentat cu praf de ceapă şi de usturoi, antioxidanţi, coloranţi, agenţi de afumare şi potenţiatori de gust.
Carnea stă în sos timp de trei până la cinci zile, apoi se scoate şi se leagă cu sfoară. Se injectează cu o soluţie de saramură de 20-40%, apoi se ambalează în pungi de plastic, în vid.
Afumarea se face cu fum lichid, care conţine cele mai cancerigene hidrocarburi - cele policiclice aromate.
70% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI
Şuncă de porc
Proporţiile de carne diferă în funcţie de reţetă.. Şunca ţărănească conţine: 70% carne procesată mecanic (are în compoziţie slănină, urme de oase, şorici) - proteine din soia, toată gama de antioxidanţi, colorant – carmin.
Carnea se injectează cu o soluţie de saramură, apoi trece în malaxoare de trei ori..
Prima malaxare se face la o oră după injectarea cu saramură, a doua la 24 de ore după depozitarea la frig şi încă o dată la 48 de ore după maturare.
Apoi, compoziţia se pune în forme metalice care se ţin la un tratament termic de 75 de grade Celsius. După răcire, formele se ambalează în pungi de plastic, în vid.
Secretele industriei cărnii: chimicalele din salamuri
Aditivii sintetici din semipreparatele din carne rămân în organism chiar şi zece ani, pentru că tubul digestiv nu le poate digera. Consumul anual de mezeluri în România este de aproximativ zece kilograme pe cap de locuitor, ceea ce înseamnă că, în fiecare zi, un român mănâncă cam 28-30 de grame de produse din carne.
Anul trecut, media ţărilor europene mergea către aproape 100 de grame consumate zilnic. Totuşi, diferenţa este dată de calitatea semipreparatelor româneşti din carne, care este printre cele mai slabe din Europa, asta şi pentru că românii nu se arată preocupaţi de ce pun în farfurie.
Slănină multă şi injecţii cu apă
În unităţile de producţie mari şi în abatoarele tehnologizate, sacrificările de animale sunt rare. După tranşare, 80% din carne se foloseşte pentru specialităţi, iar restul intră în producţia salamurilor, a cârnaţilor, parizerului şi a crenvurştilor.
Cantităţile sunt ajustate cu multă slănină tare, dar şi cu soia sau alte grăsimi hidrogenate. Malaxarea se face într-un recipient mare de metal, în care se pun la tocat carnea, apoi slănina şi şoriciul. Din saci de rafie se adaugă făina de soia, şi, potrivit fiecărui reţetar, se adaugă aditivi sintetici şi coloranţi. Omogenizarea se face în câteva minute, iar pasta prinde gust şi aspect de carne. Ambalarea se face în membrane de plastic, care, uneori, ajung să coste mai mult decât compoziţia produsului.
De cealaltă parte, produsele „premium”, ca pastrama, muşchiul sau cotletul, sunt injectate cu saramură şi fosfaţi, compuşii care reţin cea mai multă apă.
Injectarea se face cu o maşină specială cu ac, iar vidarea maschează că produsul e umplut cu apă. Saramura, care trage foarte mult din greutatea produsului, are ca efecte secundare hipertensiunea arterială şi diabetul.
E-urile sunt importate şi, în cele mai multe cazuri, condimentele precum ceapa sau usturoiul sunt prafuri obţiunite prin deshidratare.
Departe de „mâncatul sănătos”
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Insitutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti, spune că absolut toate produsele din magazine, mai puţin cele „eco”, sunt pline de chimicale.
Cel mai mult, însă, atrage atenţia asupra intoxicării cu reclame: „Mezelurile şi sănătatea n-au nimic în comun. Copiii n-ar trebui să consume niciun gram. De aceea, publicitatea este agresivă pe segmentul celor mici”.
Chiar dacă au fost siliţi de legi să treacă pe etichete toate componentele reţetei, producătorii din România se feresc să dezvăluie cantităţile adevărate de carne dintr-un produs.
Dintr-o listă de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este carne. Restul sunt fosfaţi, nitriţi, nitraţi, arome sintetice şi coloranţi, multă sare şi multă apă.
Medicii spun că efectele acestor aditivi nu apar de pe o zi pe alta. În schimb, pe timp îndelungat, efectele sunt dezastruoase. „Românii s-au obişnuit să cumpere apă la la preţ de carne. În ultima vreme, au apărut tot soiul de aditivi care n-au fost testaţi toxicologic, dar pe care producătorii au început să-i folosească intens. Dintre cei mai periculoşi sunt fosfaţii, care, în exces, împiedică fixarea calciului în oase. Imaginaţi-vă ce înseamnă asta pentru copii”, spune Gheorghe Mencinicopschi.
SCUMP. 80% din carnea tranşată merge pentru specialităţi, ca pastrama şi cotletul
Etichetele fără valoare
Specialistul în sănătate alimentară atrage atenţia că potenţiatorii de aromă, care se regăsesc chiar şi în specialităţile mai scumpe din carne, provoacă un apetit ridicat şi dau de pendenţă: „Glutamatul monosodic dă un gust foarte bun. Stimulează pofta şi te face să mănânci încontinuu. Efectul nu-i imediat, dar mâncând şi mâncând, duce la obezitate”.
Din lista lungă de compuşi chimici alimentari, coloranţii sunt bombe pentru organism. „Roşul carmin se extrage dintr-o insectă. În procesul chimic de extracţie, se foloseşte aluminiul. Consumul distruge celulele nervoase şi riscul cel mai mare îl reprezintă Alzhaimerul”, explică Gheorghe Mencinicopschi.
Aspectul de „delicios” al mezelurilor este dat, în mare parte, de făina de soia sau de amidonul de cartofi, care au chiar 40% din compoziţia unui parizer ieftin sau a unui salam.
„Soia în stare pură, nemodificată genetic, a ajuns să fie cel mai sănătos ingredient dintr-un salam. Amidonul, în schimb, chiar n-are ce căuta într-un produs din carne. Pentru că nu vor să fie scrupuloşi, producătorii promit să-l treacă pe lista ingredientelor”, spune Mencinicopschi.
AMENINŢĂRI
Bolile care ne urmăresc
Fosfaţii din mezeluri împiedică fixarea calciului în oase. Afectează creşterea copiilor, iar în 20 de ani, femeile vor suferi de osteoporoză. Bărbaţii vor scădea la bătrâneţe mai repede în înălţime şi, în multe cazuri, vor fi obezi..
Semipreparatele mai conţin gume de omogenizare, care, pe lângă faptul că reţin apă, au rolul de a omogeniza.
44% CARNE
Cârnaţi Cabanos
Conţine: carne de porc inferoară - cu slănină şi şorici - 44%, carne de vită - 16%, faină de soia - 40%. Se adaugă usturoi, condiment universal, coriandru şi agent de afumare.
Aditivi: stabilizatori: (polifosfat de potasiu, caragenan), antioxidant (acid ascorbic), potenţiator de gust, glutamat monosodic (aditiv care provoacă apetit mare şi dependenţă), zaharuri - dextroză, lactoză, colorant natural: carmin, conservant - nitrit de sodiu si nitrat de potasiu.
Pentru omogenizare se mai folosesc grăsimile vegetale. Se ambalează în intestine subţiri de oaie. Se lasă la fiert 20 de minute, la 75 de grade C. Zvântarea se face într-o cameră frigorifică, timp de 2-3 ore.
60% CARNE
Cârnaţi de porc
Conţine: carne de porc 60%, cu slănină şi şorici, proteină vegetală din soia nemodificată genetic, apă 20%, sare, condimente şi arome naturale, stabilizatori (di-polifosfat de sodiu şi potasiu), antioxidanţi (acid ascorbic, izoascorbat de sodiu), nitrit de sodiu, potenţiator de gust (glutamat monosodic), zaharuri (lactoză, dextroză), colorant natural – carmin, conservanţi: nitrit de sodiu şi nitrat de potasiu.
Nitritul de sodiu previne creşterea bacteriei ce cauzează botulismul, măreşte timpul de valabilitate al produsului, stabilizează culoarea roşie a cărnurilor procesate şi dă o aromă specifică.
60% CARNE
Cotlet de porc
Conţine: cotlet de porc, un strat de slănină de 0,5–1 centimetri. Carnea, tăiată şuviţe, se injectează cu saramură 20%- 40%. Injectarea se face manual sau cu o maşină specială cu ac.
Se pune apoi într-un sos condimentat cu usturoi, boia de ardei, piper şi coriandru, unde se lasă timp de mai multe ore. În sos se mai adaugă antioxidanţi, potenţiatori de gust.
Se lasă şase zile la rece, apoi se afumă industrial.. 14 porţii de mezeluri pe lună cresc cu 78% riscul apariţiei unei forme de boală pulmonară obstructivă cronică, care este foarte gravă.
Afecţiunea reprezintă una dintre primele cinci cauze de deces în Vest. Se manifestă prin scăderea capacităţii organismului de a menţine o concentraţie normală de oxigen în sânge.
62% CARNE
Lebărwurst
Conţine: carnea capului de porc în proporţie de 62%, slănină tare 7%, organe – inimă, rinichi, splină 15%, ficat 16%. Se adaugă supa de la fierberea capului, mixul de condimente, ceapă fiartă, zahăr şi sare. În malaxor se adaugă aditivii – colorantul alimentar – carmin, antioxidanţi, amidon de cartofi.
Compoziţia se ambalează în membrane sintetice şi se fierbe la 75 de grade C.
Un lebărwurst „tradiţional” trebuie să conţină mai puţin de şase grame de sare la 100 de grame de produs şi, în principiu, să aibă cel mult trei aiditivi sintetici, iar termenul de valabilitate să nu depăşească zece zile.
Un produs mai puţin conservat îşi schimbă culoarea la deschiderea ambalajului.
80% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI
Parizer de porc
Conţine: 80% slănină şi şorici de porc, 10% carne de pasăre dezosată mecanic (în care intră oase măcinate), faină de soia, proteină vegetală, amidon, condimente – sare, usturoi, coriandru, boia de ardei, potenţiatori de gust, coloranţi (carmin).
După amestecare, compoziţia se fierbe timp de 20 de minute în apă, la 75 de grade C. Din cauza amidonului şi a fibrelor din soia, conferă starea de saţietate.
În schimb, este greu de digerat. Carnea dezosată mecanic este pasta rezultată din dezosarea carcaselor de pasăre, care este prelucrată cu utilaje speciale.. Această pastă poate conţine şi resturi de piele, chiar şi oase.
60% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI
Salam de vară
Conţine: 60% slănină şi şorici, 17% carne de calitate inferioară – adică ceea ce se poate prelucra din picioare, gât - mix de condimente – sare, boia, piper sau extract de condimente – aditivi care imită gusturile condimentelor, făină de soia 20%, antioxidanţi, colorant – carmin, glutamat de sodiu (E 261), nitriţi, nitraţi, pastă de usturoi, zahăr.
Toate acestea se amestecă în malaxoare, apoi se ambalează în membrane artificiale (de plastic), se zvântă şi se afumă industrial într-o cameră unde, teoretic, ar trebui să stea cel puţin patru-cinci zile.
În alte cazuri, se adaugă agent de afumare.
40% SARAMURĂ
Pastramă
Conţine: carne dezosată de la pulpă, spată şi muşchiul de pe spate.
Se taie în şuviţe, se sărează, după care se trece printr-un sos condimentat cu praf de ceapă şi de usturoi, antioxidanţi, coloranţi, agenţi de afumare şi potenţiatori de gust.
Carnea stă în sos timp de trei până la cinci zile, apoi se scoate şi se leagă cu sfoară. Se injectează cu o soluţie de saramură de 20-40%, apoi se ambalează în pungi de plastic, în vid.
Afumarea se face cu fum lichid, care conţine cele mai cancerigene hidrocarburi - cele policiclice aromate.
70% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI
Şuncă de porc
Proporţiile de carne diferă în funcţie de reţetă.. Şunca ţărănească conţine: 70% carne procesată mecanic (are în compoziţie slănină, urme de oase, şorici) - proteine din soia, toată gama de antioxidanţi, colorant – carmin.
Carnea se injectează cu o soluţie de saramură, apoi trece în malaxoare de trei ori..
Prima malaxare se face la o oră după injectarea cu saramură, a doua la 24 de ore după depozitarea la frig şi încă o dată la 48 de ore după maturare.
Apoi, compoziţia se pune în forme metalice care se ţin la un tratament termic de 75 de grade Celsius. După răcire, formele se ambalează în pungi de plastic, în vid.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)