S-a tot vorbit de asasinii economici, s-au facut documentare, s-au scris carti. Noua, romanilor, ni s-a parut ca este o chestiune care-i priveste pe altii. Noua nu are de ce sa ni se intample. Pentru ca ne-am crezut europeni. Si noi si grecii si bulgarii. Asasinatul economic, ne-am inchipuit, e doar pentru tarile din America Latina, pentru fostele state sovietice, precum Ucraina.
Am citit in carti definitia asasinului economic, dar niciodata nu ni l-am putut inchipui aievea. Si Agentia de Investigatii Media a tratat subiectul, iar la vremea respectiva ni s-a spus ca batem campii. Iata ca asasinul economic al FMI si-a aratat in fine fata, s-a devoalat. Este acelasi care a contribuit la criza majora din Argentina, din 2001. Apoi, la prabusirile economice din Ecuador, iar recent, la anihilarea economiei din Ucraina, dupa 2004, odata cu venirea "portocaliilor" la putere. De la finele lui 2008, Jeffrey Franks s-a mutat la alti "portocalii", odata cu noile alegeri si si-a pus amprenta pe criza economica din Romania, incepand cu 2009. Situatia in care se afla tara, indatorarea fata de FMI, faptul ca Franks este adevaratul conducator al Romaniei se vede cu ochiul liber. Tara a intrat cu un picior in groapa, iar groparii sunt Franks si reprezentantul Romaniei la FMI, Mihai Tanasescu. Care Mihai Tanasescu, cel mai probabil, asa cum anunta AIM la inceputul anului, ar putea deveni urmatorul premier al Romaniei.
Conform Jeffrey (Jeff) R. Franks, MPA ’88: "In 1997, Jeff moved to work on Latin American countries. He was desk economist for Argentina " (in 1997, Jeff s-a mutat in America Latina . El a fost economist pentru Argentina). Apoi a ajuns in Ecuador, dupa aceea in Paraguay, iar inainte de Romania s-a ocupat de Ucraina. In Paraguay s-a ocupat de criza serioasa care afecta tara, de datoria uriasa la FMI care a rezultat in urma acestei crize economice. La fel cum administreaza acum datoria uriasa a Romaniei.
Franks provine din gasca de la Princeton, dintr-o "fratie" de temut pe plan mondial: The Order Of St.Anthony, cu patronul Sf.Anton din Egipt, o societate secreta infratita cu celebra Skull and Bones de la Yale (unde exista si o ramura numita Sigma - The St. Anthony Hall), cu o emblema la fel de infricosatoare , desi in aparenta societatea respectiva s-ar ocupa cu serate literare intr-o cladire straveche, intretinuta de fratie (foto jos). Despre Skull & Bones, ca si despre The Order Of St. Anthony se spune ca fac parte din pepiniera Illuminati si pregatesc elitele care sa conduca lumea intr-o noua ordine mondiala social-economica. Daca despre presedintii SUA se spune ca au fost in marea majoritate membri ai Skull & Bones, despre creierele economice ale planetei se spune la fel de clar ca au apartinut Ordinului St. Anthony Of Egypt.
Si iata, in urma cu doar cateva zile, Argentina a denuntat faptul că FMI aplică Greciei aceleaşi reţete de austeritate pe care le-a aplicat acestui stat latino-american fără a reuşi să îi împiedice acutizarea crizei în 2001. "Reţeta FMI pentru Grecia este aceeaşi ca pentru Argentina înaintea prăbuşirii din 2001: scăderea salariilor şi creşterea impozitelor” afirmă Jorge Remes Lenicov, fost ministru argentinian al economiei în 2002, în timpul celei mai grave crize economice din istoria acestei ţări. Si dupa cum se observa, nu este numai reteta pentru Grecia, ci si pentru Romania. Un alt fost ministru al Economiei, Roberto Lavagna (2003-2005), artizanul redresării ţării sale: "FMI nu a tras nici un învăţământ din criza argentiniană, nu a învăţat nimic şi emite pentru Grecia aceleaşi recomandări ca pentru Argentina în 2002, cele pe care noi le-am respins abia in 2003, iar dupa ce nu le-am mai aplicat si am cautat solutii bune, altele decat cele impuse de FMI, a urmat redresarea”. Deci iata ca respingerea cerintelor FMI - asa cum doreste si Ungaria acum, dupa noile alegeri - nu a dus la secatuirea tarii, ci la redresarea ei economica. E adevarat, insa, Romania este deja datoare pana peste cap la FMI, cu bani ce n-au ajuns in buzunarele romanilor, ci in "bancile mama" din Occident, sau in conturile clientelei politice a actualei puteri.
Dovada ca Franks n-are de fapt, nici o solutie economica reala pentru Romania, ci in fapt doreste adancirea crizei in favoarea FMI, este si ciorna pe care a folosit-o la inceputul lui 2010, dupa o intalnire cu Mugur Isarescu. Pe hartie, Franks a schitat sovaielnic o linie de redresare inca de la inceputul lui 2010. O redresare care n-a avut loc, iar acum ni se spune ca va fi in 2011, cand, probabil, nici atunci nu se va petrece. Asa ca predictiile lui Franks in materie de economie sunt ca si nule. Asa cum au fost si pentru Argentina.
Prăbuşirea economică a Argentinei a antrenat la finele anului 2001 o gravă criză socială şi proteste de stradă soldate cu 30 de morţi. A urmat o criză instituţională, între 20 decembrie 2001 şi 6 ianuarie 2002 succedându-se cinci preşedinţi. Argentina a revenit spre creştere economică cu mari sacrificii, după o devalorizare de 65% a monedei sale antrenând sfârşitul parităţii peso-dolar. Si asta dupa ce s-au respins indicatiile FMI.
Conform unor analisti economici, FMI este arma financiara a asa-intitulatului Guvern Mondial, care are rolul de a conduce lumea dintr-o singura sursa, iar pentru asta trebuie sa prabuseasca mai intai economiile tarilor care nu fac parte dintre elitele care constituie acum acest guvern planetar ce va instaura noua ordine mondiala, sociala, culturala si mai ales, economica. Iar arma aceasta mortala se afla in mainile unor asasini economici ca Jeffrey Franks.
miercuri, 23 februarie 2011
marți, 22 februarie 2011
Toţi plătim, doar şmecherii câştigă
Mai ţineţi minte programul de reabilitare termică? Acea şarlatanie prin care statul se obliga să ajute cetăţenii la izolarea locuinţelor, în acelaşi timp sporind vânzările de pe pieţele de construcţii, amenajări şi termopane.
În urmă cu doi ani, Emil Boc declara plin de optimism că programul reprezintă o prioritate pe agenda Guvernului, ca la doar câteva luni să-l abandoneze datorită măsurilor de austeritate pe care a trebuit să le adopte în perioada de criză. Astăzi, reabilitarea termică e în impas, chiar dacă multe localităţi din ţară n-au primit nici până acum un leu din fondurile bugetate.
Programul a fost de la bun început sortit eşecului deoarece a plecat de la absurda premisă că proprietarul de locuinţă va plăti doar pentru 20% din lucrare. Evident, cineva trebuia să suporte restul cheltuilelilor în proporţie de 80%, iar acel cineva este statul, prin amabilitatea contribuabilului care îşi „donează” banii sub forma taxelor şi impozitelor. Deci, pentru orice om cu capul pe umeri, afirmaţia că proprietarul plăteşte doar 20% din lucrare ar fi trebuit să fie primul indiciu că programul guvernamental e o escrocherie.
Cel de-al doilea indiciu a fost situaţia economică tulbure. Când criza economică tocmai ce era acceptată la nivel guvernamental ca ipoteză de lucru pentru viitoarea platformă a Executivului, cetăţenii au fost păcăliţi că vor fi bani pentru reabilitarea tuturor locuinţelor din ţară care necesitau izolare termică.
Iar cel de-al treilea indiciu a fost faptul că programul se desfăşoară prin instituţiile statului. Pentru reabilitarea termică locuinţelor din întreaga ţară, statul ar fi trebuit să colecteze de la cetăţeni o sumă de bani mai mare decât valoarea totală a lucrărilor. Şi asta deoarece din bugetul strâns ar fi trebuit să plătească şi aparatul birocratic care a colectat banii şi a contractat firmele angajate să presteze serviciile. Deci din start e clar că intervenţia statului în acest program a mărit costurile. Şi, după cum era de aşteptat, cheltuiala a fost atât de mare încât reabilitarea termică nu s-a putut realiza decât parţial.
Pe lângă costurile aferente aparatului birocratic, cheltuielile au crescut exponenţial datorită corupţiei din cadrul instituţiilor publice care s-au ocupat de angajarea firmelor prestatoare de servicii. Evident, fiecare Primărie şi Consiliu Judeţean din ţară şi-a angajat rudele şi prietenii, au achiziţionat materiale la supra-preţ, iar serviciile prestate, pe lângă faptul că n-au respectat data limită, au lăsat mult de dorit din punct de vedere calitativ.
Însă cel mai tragic e că acest program ministerial, la fel ca oricare alt proiect al statului care presupune redistribuţie, a utilizat discreţionar banii tuturor cetăţenilor pentru reabilitarea termică a anumitor locuinţe, în special cele din zonele centrale cu vedere la stradă. Adică cele mai scumpe locuinţe care se află, surpriză, în posesia celor mai bogaţi cetăţeni.
La noi în oraş(Slatina ), spre exemplu, s-au reabilitat întâi blocurile din centru, după care, în fucţie de bugetul disponibil şi relaţiile de rudenie ale locatarilor cu autorităţile locale, au urmat şi altele, dar tot din zonele centrale. Altfel spus, toţi locuitorii oraşului, chiar şi cei care locuiesc la casă sau în cartierele dezavantajate au plătit pentru reabilitarea blocurilor din centru. Aceste locuinţe se află, de obicei, în posesia unor locatari care oricum şi-ar fi permis să suporte în întregime costurile cu reabilitarea. Dar aşa e în socialism, toţi plătim şi doar şmecherii câştigă.
sursa :http://www.evdo.ro/eveniment/Editorial/toti-platim--doar-smecherii-castiga.htm
PS Dăștept articol !
În urmă cu doi ani, Emil Boc declara plin de optimism că programul reprezintă o prioritate pe agenda Guvernului, ca la doar câteva luni să-l abandoneze datorită măsurilor de austeritate pe care a trebuit să le adopte în perioada de criză. Astăzi, reabilitarea termică e în impas, chiar dacă multe localităţi din ţară n-au primit nici până acum un leu din fondurile bugetate.
Programul a fost de la bun început sortit eşecului deoarece a plecat de la absurda premisă că proprietarul de locuinţă va plăti doar pentru 20% din lucrare. Evident, cineva trebuia să suporte restul cheltuilelilor în proporţie de 80%, iar acel cineva este statul, prin amabilitatea contribuabilului care îşi „donează” banii sub forma taxelor şi impozitelor. Deci, pentru orice om cu capul pe umeri, afirmaţia că proprietarul plăteşte doar 20% din lucrare ar fi trebuit să fie primul indiciu că programul guvernamental e o escrocherie.
Cel de-al doilea indiciu a fost situaţia economică tulbure. Când criza economică tocmai ce era acceptată la nivel guvernamental ca ipoteză de lucru pentru viitoarea platformă a Executivului, cetăţenii au fost păcăliţi că vor fi bani pentru reabilitarea tuturor locuinţelor din ţară care necesitau izolare termică.
Iar cel de-al treilea indiciu a fost faptul că programul se desfăşoară prin instituţiile statului. Pentru reabilitarea termică locuinţelor din întreaga ţară, statul ar fi trebuit să colecteze de la cetăţeni o sumă de bani mai mare decât valoarea totală a lucrărilor. Şi asta deoarece din bugetul strâns ar fi trebuit să plătească şi aparatul birocratic care a colectat banii şi a contractat firmele angajate să presteze serviciile. Deci din start e clar că intervenţia statului în acest program a mărit costurile. Şi, după cum era de aşteptat, cheltuiala a fost atât de mare încât reabilitarea termică nu s-a putut realiza decât parţial.
Pe lângă costurile aferente aparatului birocratic, cheltuielile au crescut exponenţial datorită corupţiei din cadrul instituţiilor publice care s-au ocupat de angajarea firmelor prestatoare de servicii. Evident, fiecare Primărie şi Consiliu Judeţean din ţară şi-a angajat rudele şi prietenii, au achiziţionat materiale la supra-preţ, iar serviciile prestate, pe lângă faptul că n-au respectat data limită, au lăsat mult de dorit din punct de vedere calitativ.
Însă cel mai tragic e că acest program ministerial, la fel ca oricare alt proiect al statului care presupune redistribuţie, a utilizat discreţionar banii tuturor cetăţenilor pentru reabilitarea termică a anumitor locuinţe, în special cele din zonele centrale cu vedere la stradă. Adică cele mai scumpe locuinţe care se află, surpriză, în posesia celor mai bogaţi cetăţeni.
La noi în oraş(Slatina ), spre exemplu, s-au reabilitat întâi blocurile din centru, după care, în fucţie de bugetul disponibil şi relaţiile de rudenie ale locatarilor cu autorităţile locale, au urmat şi altele, dar tot din zonele centrale. Altfel spus, toţi locuitorii oraşului, chiar şi cei care locuiesc la casă sau în cartierele dezavantajate au plătit pentru reabilitarea blocurilor din centru. Aceste locuinţe se află, de obicei, în posesia unor locatari care oricum şi-ar fi permis să suporte în întregime costurile cu reabilitarea. Dar aşa e în socialism, toţi plătim şi doar şmecherii câştigă.
sursa :http://www.evdo.ro/eveniment/Editorial/toti-platim--doar-smecherii-castiga.htm
PS Dăștept articol !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)