Mai ţineţi minte programul de reabilitare termică? Acea şarlatanie prin care statul se obliga să ajute cetăţenii la izolarea locuinţelor, în acelaşi timp sporind vânzările de pe pieţele de construcţii, amenajări şi termopane.
În urmă cu doi ani, Emil Boc declara plin de optimism că programul reprezintă o prioritate pe agenda Guvernului, ca la doar câteva luni să-l abandoneze datorită măsurilor de austeritate pe care a trebuit să le adopte în perioada de criză. Astăzi, reabilitarea termică e în impas, chiar dacă multe localităţi din ţară n-au primit nici până acum un leu din fondurile bugetate.
Programul a fost de la bun început sortit eşecului deoarece a plecat de la absurda premisă că proprietarul de locuinţă va plăti doar pentru 20% din lucrare. Evident, cineva trebuia să suporte restul cheltuilelilor în proporţie de 80%, iar acel cineva este statul, prin amabilitatea contribuabilului care îşi „donează” banii sub forma taxelor şi impozitelor. Deci, pentru orice om cu capul pe umeri, afirmaţia că proprietarul plăteşte doar 20% din lucrare ar fi trebuit să fie primul indiciu că programul guvernamental e o escrocherie.
Cel de-al doilea indiciu a fost situaţia economică tulbure. Când criza economică tocmai ce era acceptată la nivel guvernamental ca ipoteză de lucru pentru viitoarea platformă a Executivului, cetăţenii au fost păcăliţi că vor fi bani pentru reabilitarea tuturor locuinţelor din ţară care necesitau izolare termică.
Iar cel de-al treilea indiciu a fost faptul că programul se desfăşoară prin instituţiile statului. Pentru reabilitarea termică locuinţelor din întreaga ţară, statul ar fi trebuit să colecteze de la cetăţeni o sumă de bani mai mare decât valoarea totală a lucrărilor. Şi asta deoarece din bugetul strâns ar fi trebuit să plătească şi aparatul birocratic care a colectat banii şi a contractat firmele angajate să presteze serviciile. Deci din start e clar că intervenţia statului în acest program a mărit costurile. Şi, după cum era de aşteptat, cheltuiala a fost atât de mare încât reabilitarea termică nu s-a putut realiza decât parţial.
Pe lângă costurile aferente aparatului birocratic, cheltuielile au crescut exponenţial datorită corupţiei din cadrul instituţiilor publice care s-au ocupat de angajarea firmelor prestatoare de servicii. Evident, fiecare Primărie şi Consiliu Judeţean din ţară şi-a angajat rudele şi prietenii, au achiziţionat materiale la supra-preţ, iar serviciile prestate, pe lângă faptul că n-au respectat data limită, au lăsat mult de dorit din punct de vedere calitativ.
Însă cel mai tragic e că acest program ministerial, la fel ca oricare alt proiect al statului care presupune redistribuţie, a utilizat discreţionar banii tuturor cetăţenilor pentru reabilitarea termică a anumitor locuinţe, în special cele din zonele centrale cu vedere la stradă. Adică cele mai scumpe locuinţe care se află, surpriză, în posesia celor mai bogaţi cetăţeni.
La noi în oraş(Slatina ), spre exemplu, s-au reabilitat întâi blocurile din centru, după care, în fucţie de bugetul disponibil şi relaţiile de rudenie ale locatarilor cu autorităţile locale, au urmat şi altele, dar tot din zonele centrale. Altfel spus, toţi locuitorii oraşului, chiar şi cei care locuiesc la casă sau în cartierele dezavantajate au plătit pentru reabilitarea blocurilor din centru. Aceste locuinţe se află, de obicei, în posesia unor locatari care oricum şi-ar fi permis să suporte în întregime costurile cu reabilitarea. Dar aşa e în socialism, toţi plătim şi doar şmecherii câştigă.
sursa :http://www.evdo.ro/eveniment/Editorial/toti-platim--doar-smecherii-castiga.htm
PS Dăștept articol !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu