Ieri după amiază, rezerviștii au adus la Tribunal primele 80 de dosare deschise împotriva celor care au decis tăierile de pensii. Kilograme de dosare în lăzi de plastic și muncă de peste o lună – așa arată la ora actuală nemulțumirea foștilor militari de carieră.
Și-au pregătit din luna ianuarie aceste dosare. Încă de când au primit primele pensii mai mici cu până la 70% au decis că vor face tot posibilul să-și recapete drepturile. Inițial au transmis un memoriu căre Guvern, apoi au protestat în fața Instituției Prefectului, iar acum s-au decis că cea mai justă cale este cea a instanțelor.
„Noi am consultat un avocat încă de acum o lună, dar nu eram convinși să vom apela și la această soluție. Ne-am fi dorit să rezolvăm conflicul pe cale amiabilă, printr-un memoriu, prin apelul la rațiune. Nu s-a putut, așa că am înregistrat primele dosare împotriva Ministerului Apărării și Ministerului de Interne“, spune Eugen Stroe, colonel în rezervă.
Ieri după amiază, doi dintre foștii șefi ai armatei române s-au prezentat la Tribunal pentru a-și înregistra cauzele pe rolul instanței tulcene.
Zeci de dosare
Numărul rezerviștilor nemulțumiți de recalcularea pensiilor militare este de câteva sute, dar numai 80 de dosare au fost deja văzute de un avocat și au îndeplinit toți pașii formali pentru a ajunge pe rolul Tribunalului. Acestea sunt doar primele dosare, spun pensionarii militari.
„Pe parcurs invităm colegii să facă același gest, să acționeze în instanță dacă se simt nedreptățiți. Avem un avocat foarte bun și suntem convinși să legea este de partea noastră“, mai spune Stroe.
Acesta a mai precizat că în total vor fi peste 130 de dosare, care acum sunt în lucru.
sursa :http://www.adevarul.ro/locale/tulcea/Tulcea-_Pensionarii_militari_au_carat_lazi_cu_dosare_la_Tribunal_0_432556754.html#commentsPage-1
vineri, 25 februarie 2011
Un articol scris de Mihai Eminescu (in presa anilor 1870)
"De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata... cum că o seamă de judecători si de administratori în România, sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru.
Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii.
Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie.
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti.
Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.
Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă.
Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat.
Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării..........
P.S. Măi Eminescule, mie nu-mi vine să cred că tu vorbești despre vremurile tale, și pace ! Adicătelea , noi, actualii, să nu ne fi ,,mișcat în ăștia 150 de ani, deloc ? Nici în sus nici...în jos ?!
sursa : maria n-va duva !
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata... cum că o seamă de judecători si de administratori în România, sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru.
Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii.
Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie.
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti.
Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.
Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă.
Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat.
Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării..........
P.S. Măi Eminescule, mie nu-mi vine să cred că tu vorbești despre vremurile tale, și pace ! Adicătelea , noi, actualii, să nu ne fi ,,mișcat în ăștia 150 de ani, deloc ? Nici în sus nici...în jos ?!
sursa : maria n-va duva !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)