Wed, 02 Mar 2011 04:37:31 GMT Conform unor surse din interiorul UNPR Bucureşti, primarul Gheorghe Anghel s-a întâlnit zilele acestea cu preşedintele UNPR, Gabriel Oprea, ministrul Apărării Naţionale pentru a bate palma în vederea unei susţineri la viitoarele alegeri locale din 2012. Înţelegerea dintre edilul caracalean şi preşedintele UNPR prevede ca primul să susţină partidul în toată această perioadă, în schimbul acordării unui sprijin financiar municipiului Caracal, cum ar fi obţinerea unor fonduri pentru sistemul centralizat de căldură sau alte proiecte ale municipiului care nu au fost finalizate. În urma acestei înţelegeri, primarul municipiului Caracal, Gheorghe Anghel va candida la alegerile locale din 2012 din partea UNPR, această înţelegere fiind deja stabilită în proporţie de 99%. Tot în această înţelegere s-a stabilit ca şi oamenii care-l susţin pe edilul caracalean să sprijine UNPR în alegeri, aceştia urmând şi ei a se afilia politic partidului surogat. Întrebat despre această înţelegere, primarul Gheorghe Anghel nu a negat, dar nici nu a vrut să dea mai multe detalii, promiţându-ne că în maximum o săptămână va ieşi public şi va face precizări. Însă ne-a asigurat că va face o mişcare politică fără precedent, în interesul localităţii şi al caracalenilor, pentru a nu mai exista ambiguităţi în ceea ce priveşte sprijinul său politic. Se pare că PSD Olt, în urma acestei înţelegeri a primarului Gheorghe Anghel, încă vicepreşedinte PSD Olt, va primi o lovitură de imagine, cât şi politică, care îi va costa enorm la alegerile din 2012. Aşteptăm cu viu interes următoarea perioadă, care se anunţă vulcanică din punct de vedere politic în judeţul Olt, când se pare că mai mulţi lideri PSD vor emigra în UNPR, de unde să încerce, credem noi cu mari şanse, să mai ţină PSD-ul încă câţiva ani în Opoziţie.
Steriu negociază transferarea lui Frunzulică şi a lui Iordache la UNPR
Wed, 02 Mar 2011 04:37:30 GMT Surse din cadrul UNPR dau ca sigură transferarea a doi deputaţi social-democraţi la această formaţiune politică. Se pare că parlamentari în cauză îşi vor anunţa în scurt timp demisia din PSD sătui de situaţia de la Olt şi de modul cum actualul lider al organizaţiei judeţene înţelege să conducă structura teritorială a principalului partid de Opoziţie. Deputatul Valeriu Steriu, vicepreşedintele UNPR pare să calce pe urmele colegului său de la PDL, Marin Bobeş, şi să devină impresar, el negociind trecerea la această formaţiune politică nu doar a unor edili ci şi a doi dintre parlamentari: Doru Frunzulică şi Florin Iordache. Dacă informaţiile noastre se vor adeveri, UNPR va deveni formaţiunea politică din Olt cel mai bine reprezentată la nivel Parlamentar. PSD Olt ar rămâne, dacă informaţiile se vor concretiza, cu doar doi parlamentari din şase câte au obţinut la scrutinul din 2008: senatorii Ion Toma şi Dan Şova, npierzându-i întimpul scurs pe toţi cei patru deputaţi, unul în favoarea PDL iar restul de trei în favoarea UNPR.
www.olt-news.ro
Dupa discutiile purtate saptamana trecuta la Bucuresti intre reprezentantii UNPR si PDL Olt, postul de subprefect va reveni celor de la UNPR. Asadar, Jenel Copilau il va înlocui pe actualul subprefect de Olt, Virgil Panduru.
În momentul în care Copilău, preşedintele UNPR Olt, va fi numit în funcţia de subprefect, locul său va fi luat de deputatul Nicolae Stan. Deputatul de pe Colegiul de Nord, poreclit şi „Bulă”, a acceptat în cele din urmă să preia funcţia de preşedinte al organizaţiei judeţene de la UNPR Olt.
PS Adicătelea, ținând cont de nefireasca relație UNPR-PDL,domnul ec Anghel, premar of Caracal, va s-o pună de una, mai mare sau mai mică, alături de consilierii pedeliști ?! De ce oare i-o suporta pământul ăsta pe toți, măi fraților ? Politică de doi gologani...
vineri, 4 martie 2011
joi, 3 martie 2011
RUGA PENTRU TARA MEA FURATA
Dă-ne, Doamne, visul înapoi
Împlineşte-mi, Doamne, cea mai arzătoare dorinţă la adresa ţării mele, şi fă-o să se adune din risipirile în care au aruncat-o nişte conducători de mâna a noua. Adună-i la un loc pe toţi semenii mei şi îndreaptă-i într-o singură direcţie, cea care să-i ducă odată cu ţara spre un destin aşa cum l-au sperat cele 22 de milioane de români care în decembrie 1989 au avut un vis. Doamne, eu ştiu că nu există pe lumea asta un lucru nelalocul lui care să nu fie adus pe calea cea bună de dreapta Ta lucrare; ţara asta, în care m-am născut acum peste o jumătate de secol, parcă nu-mi mai aparţine mie, sau eu nu mă mai simt al ei, mi-a fost furată cu neruşinare de nişte hoţi la drumul mare.
Doamne, dacă ăştia ne-au readus în 21 de ani la vârsta copilăriei fragede în care ne târâm de-a buşilea prin noroi şi nu ne putem ridica în picioare decât învăţaţi de Fondul Monetar Internaţional şi tot tot felul de Uniuni şi Bănci, dă-ne nouă vise, idealuri şi chiar nebunii care să ne facă să ne ridicăm în picioare, să facem saltul la prima vedere imposibil şi să vorbim lumii aşa cum făceam pe vremea marilor bărbaţi din istoria care acum nici nu se mai învaţă în şcolile desfiinţate, comasate sau enclavizate.
Doamne, am credinţa că ai încercat să le dai cugetul bun celor care au ajuns în capul ţării, îndemnându-i să respecte jurământul pe care l-au depus la instalarea în funcţiile pentru care s-au crezut cei mai buni; i-a văzut o ţară întreagă rostind cu mâna pe Biblie şi pe Constituţie: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României.” Rezultatul „priceperii” acestor inşi care s-au înhăitat cu interlopi precum Bercea Mondial se vede dureros de limpede: România, ţara mea, a ajuns în topul ştirilor negative pe mapamond, iar sărăcia şi disperarea a cuprins multe milioane de români rămaşi fără speranţă; acestea sunt dovezi clare că indivizii care ne conduc şi-au încălcat jurământul de la un capăt la celălalt.
Trăzneşte-i, Doamne, pe toţi cei care au jurat strâmb şi pune în locul lor nişte oameni cu frică de Tine şi care să muncească pentru ţară şi popor. După ce au secătuit averea ţării şi au condus-o pe drumuri greşite, conducătorii de azi consideră că cei care au muncit cinstit până la ieşirea la pensie, ori nu mai putere să înfrunte de unii singuri ziua de mâine, trebuie „să iasă din sistem” pentru a nu se micşora partea din bugetul ţării care le intră lor în conturi. Însuşi preşedintele Băsescu, cel care a jurat pentru a nu ştiu câta oară în aceşti 21 de ani că-şi va dărui toată puterea şi priceperea pentru propăşirea materială a poporului său, şi care a făcut avere încă de pe vremea comunismului, declară fără să clipească: „...se încearcă acreditarea ideii că statul, guvernul este responsabil pentru fiecare cetăţean, ceea ce nu este adevărat, românii trebuie să înţeleagă că fiecare este responsabil pentru el, statul nu mai are resursele comunismului”. Prin aceste afirmaţii, preşedintele Traian Băsescu contrazice articolul 47 din Constituţia ţării care stipulează clar: „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”, ceea ce înseamnă că statul, la vreme de criză, sau prosperitate este responsabil pentru soarta cetăţenilor săi. Problema este la cei care conduc statul şi nu la cetăţenii obişnuiţi, care-şi fac treaba la locul de muncă.
Un fost dictator spunea cândva: „eu nu sunt dictator, doar am simplificat democraţia”. Preşedintele în funcţie simplifică zilnic modul de aplicare a Constituţiei întâlnindu-se la ceas de seară cu aleşii locali ai partidului din care a făcut parte şi punând la cale strategii şi şmecherii prin care fostul său partid să câştige şi alegerile de anul viitor. Asta, după ce el şi ai lui au demonstrat sinistru că acel „să trăiţi bine” cu care au câştigat alegerile precedente nu era pentru oamenii de rând, muritorii de foame de azi, ci pentru burţile lor nesătule. Oare asta este ţara pe care au visat-o românii în acel decembrie ’89?
Doamne, eu şi milioane de cetăţeni obişnuiţi dorim o ţară normală, în care să se trăiască decent, în care să nu fim nevoiţi să ne vindem locul de veci pentru a ne cumpăra medicamente, în care să nu mai fim batjocoriţi, aşa cum fac cu noi cei care se află acum la putere. Vrem oare prea mult?
Scoate, Doamne, ţara asta la liman şi odată cu ieşirea din criză adu-i poporului meu drept conducători persoane nepătate, tineri educaţi în afara ţării, fără de partid, care nu avut cum să fie corupţi de mentalitatea tartorilor politici de aici, oameni cinstiţi şi cu iubire de ţară. Ar fi timpul, Doamne, ca după 21 de ani de la căderea comunismului să nu ne mai conducă foştii nomenclaturişti, foştii securişti, foştii comunişti, fă astfel încât cei care au făcut Revoluţia cu adevărat şi cei cărora le-a fost dedicată să nu mai stea în umbra „foştilor”; dă-le, Doamne, tăria să iasă în faţă şi să arate prin fapte că le pasă de ţara lor.
Doamne, după ce a scăpat de un regim care i-a îngrădit până peste poate libertăţi elementare, poporul ăsta atât de încercat vrea acum un stat care să fie corect, aşa cum l-a visat şi cum este statuat în Constituţia pe care a votat-o. Statul în care trăim noi acum este unul care de nu găseşte drumul drept pentru cei mulţi, este o batjocură pusă la cale de tot felul de neaveniţi, un stat care îi fură până îi lasă fără speranţe pe cei cinstiţi şi îi îmbogăţeşte pe toţi şmecherii cu şi fără carnet de partid.
Doamne, de ce nu-i pedepseşti crunt pe cei care în 21 de ani au aruncat România şi poporul român într-o prăpastie din care greu ne vom mai ridica? Cum a fost posibil ca, după ce am reuşit să intrăm, cu greu, cu bune şi cu rele, în NATO şi Uniunea Europeană, sub guvernarea din ultimii doi ani, România să se consolideze pe ultimul loc în Euorpa la mai toate capitolele?
Adu-ne, Doamne, visul înapoi şi fă-ne să credem că nimic nu este pierdut, redă-ne încrederea în noi şi uneşte energiile celor care vor să facă bine pentru a ridica ţara mea din genunchi.
Ajută-mi, Doamne, ţara să facă din nou paşii necesari până la ieşirea din mocirlă şi apoi dă-i puterea să facă saltul în istorie, aşa cum este normal pentru un stat care este al şaptelea ca mărime în Europa.
Nădăjduiesc, Doamne Dumnezeul meu, că Tu mă vei auzi şi vei face în aşa fel încât vrăjmaşii ţării mele, hienele şi şacalii care au făcut-o harcea-parcea şi au băgat-o bucată cu bucată în buzunarele lor fără fund să se împuţineze şi să slăbească, astfel încât cei mânaţi de gândul bun să poată reconstrui din temelii aici o Grădină a Maicii Domnului, aşa cum a văzut-o Papa Ioan Paul al II-lea, atunci când i-a sărutat pământul, pe 7 mai 1999.
Primeşte Doamne şi glasul rugăciunii mele!
Împlineşte-mi, Doamne, cea mai arzătoare dorinţă la adresa ţării mele, şi fă-o să se adune din risipirile în care au aruncat-o nişte conducători de mâna a noua. Adună-i la un loc pe toţi semenii mei şi îndreaptă-i într-o singură direcţie, cea care să-i ducă odată cu ţara spre un destin aşa cum l-au sperat cele 22 de milioane de români care în decembrie 1989 au avut un vis. Doamne, eu ştiu că nu există pe lumea asta un lucru nelalocul lui care să nu fie adus pe calea cea bună de dreapta Ta lucrare; ţara asta, în care m-am născut acum peste o jumătate de secol, parcă nu-mi mai aparţine mie, sau eu nu mă mai simt al ei, mi-a fost furată cu neruşinare de nişte hoţi la drumul mare.
Doamne, dacă ăştia ne-au readus în 21 de ani la vârsta copilăriei fragede în care ne târâm de-a buşilea prin noroi şi nu ne putem ridica în picioare decât învăţaţi de Fondul Monetar Internaţional şi tot tot felul de Uniuni şi Bănci, dă-ne nouă vise, idealuri şi chiar nebunii care să ne facă să ne ridicăm în picioare, să facem saltul la prima vedere imposibil şi să vorbim lumii aşa cum făceam pe vremea marilor bărbaţi din istoria care acum nici nu se mai învaţă în şcolile desfiinţate, comasate sau enclavizate.
Doamne, am credinţa că ai încercat să le dai cugetul bun celor care au ajuns în capul ţării, îndemnându-i să respecte jurământul pe care l-au depus la instalarea în funcţiile pentru care s-au crezut cei mai buni; i-a văzut o ţară întreagă rostind cu mâna pe Biblie şi pe Constituţie: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României.” Rezultatul „priceperii” acestor inşi care s-au înhăitat cu interlopi precum Bercea Mondial se vede dureros de limpede: România, ţara mea, a ajuns în topul ştirilor negative pe mapamond, iar sărăcia şi disperarea a cuprins multe milioane de români rămaşi fără speranţă; acestea sunt dovezi clare că indivizii care ne conduc şi-au încălcat jurământul de la un capăt la celălalt.
Trăzneşte-i, Doamne, pe toţi cei care au jurat strâmb şi pune în locul lor nişte oameni cu frică de Tine şi care să muncească pentru ţară şi popor. După ce au secătuit averea ţării şi au condus-o pe drumuri greşite, conducătorii de azi consideră că cei care au muncit cinstit până la ieşirea la pensie, ori nu mai putere să înfrunte de unii singuri ziua de mâine, trebuie „să iasă din sistem” pentru a nu se micşora partea din bugetul ţării care le intră lor în conturi. Însuşi preşedintele Băsescu, cel care a jurat pentru a nu ştiu câta oară în aceşti 21 de ani că-şi va dărui toată puterea şi priceperea pentru propăşirea materială a poporului său, şi care a făcut avere încă de pe vremea comunismului, declară fără să clipească: „...se încearcă acreditarea ideii că statul, guvernul este responsabil pentru fiecare cetăţean, ceea ce nu este adevărat, românii trebuie să înţeleagă că fiecare este responsabil pentru el, statul nu mai are resursele comunismului”. Prin aceste afirmaţii, preşedintele Traian Băsescu contrazice articolul 47 din Constituţia ţării care stipulează clar: „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”, ceea ce înseamnă că statul, la vreme de criză, sau prosperitate este responsabil pentru soarta cetăţenilor săi. Problema este la cei care conduc statul şi nu la cetăţenii obişnuiţi, care-şi fac treaba la locul de muncă.
Un fost dictator spunea cândva: „eu nu sunt dictator, doar am simplificat democraţia”. Preşedintele în funcţie simplifică zilnic modul de aplicare a Constituţiei întâlnindu-se la ceas de seară cu aleşii locali ai partidului din care a făcut parte şi punând la cale strategii şi şmecherii prin care fostul său partid să câştige şi alegerile de anul viitor. Asta, după ce el şi ai lui au demonstrat sinistru că acel „să trăiţi bine” cu care au câştigat alegerile precedente nu era pentru oamenii de rând, muritorii de foame de azi, ci pentru burţile lor nesătule. Oare asta este ţara pe care au visat-o românii în acel decembrie ’89?
Doamne, eu şi milioane de cetăţeni obişnuiţi dorim o ţară normală, în care să se trăiască decent, în care să nu fim nevoiţi să ne vindem locul de veci pentru a ne cumpăra medicamente, în care să nu mai fim batjocoriţi, aşa cum fac cu noi cei care se află acum la putere. Vrem oare prea mult?
Scoate, Doamne, ţara asta la liman şi odată cu ieşirea din criză adu-i poporului meu drept conducători persoane nepătate, tineri educaţi în afara ţării, fără de partid, care nu avut cum să fie corupţi de mentalitatea tartorilor politici de aici, oameni cinstiţi şi cu iubire de ţară. Ar fi timpul, Doamne, ca după 21 de ani de la căderea comunismului să nu ne mai conducă foştii nomenclaturişti, foştii securişti, foştii comunişti, fă astfel încât cei care au făcut Revoluţia cu adevărat şi cei cărora le-a fost dedicată să nu mai stea în umbra „foştilor”; dă-le, Doamne, tăria să iasă în faţă şi să arate prin fapte că le pasă de ţara lor.
Doamne, după ce a scăpat de un regim care i-a îngrădit până peste poate libertăţi elementare, poporul ăsta atât de încercat vrea acum un stat care să fie corect, aşa cum l-a visat şi cum este statuat în Constituţia pe care a votat-o. Statul în care trăim noi acum este unul care de nu găseşte drumul drept pentru cei mulţi, este o batjocură pusă la cale de tot felul de neaveniţi, un stat care îi fură până îi lasă fără speranţe pe cei cinstiţi şi îi îmbogăţeşte pe toţi şmecherii cu şi fără carnet de partid.
Doamne, de ce nu-i pedepseşti crunt pe cei care în 21 de ani au aruncat România şi poporul român într-o prăpastie din care greu ne vom mai ridica? Cum a fost posibil ca, după ce am reuşit să intrăm, cu greu, cu bune şi cu rele, în NATO şi Uniunea Europeană, sub guvernarea din ultimii doi ani, România să se consolideze pe ultimul loc în Euorpa la mai toate capitolele?
Adu-ne, Doamne, visul înapoi şi fă-ne să credem că nimic nu este pierdut, redă-ne încrederea în noi şi uneşte energiile celor care vor să facă bine pentru a ridica ţara mea din genunchi.
Ajută-mi, Doamne, ţara să facă din nou paşii necesari până la ieşirea din mocirlă şi apoi dă-i puterea să facă saltul în istorie, aşa cum este normal pentru un stat care este al şaptelea ca mărime în Europa.
Nădăjduiesc, Doamne Dumnezeul meu, că Tu mă vei auzi şi vei face în aşa fel încât vrăjmaşii ţării mele, hienele şi şacalii care au făcut-o harcea-parcea şi au băgat-o bucată cu bucată în buzunarele lor fără fund să se împuţineze şi să slăbească, astfel încât cei mânaţi de gândul bun să poată reconstrui din temelii aici o Grădină a Maicii Domnului, aşa cum a văzut-o Papa Ioan Paul al II-lea, atunci când i-a sărutat pământul, pe 7 mai 1999.
Primeşte Doamne şi glasul rugăciunii mele!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)