Cum îşi pierd hârtiile valoarea sau cum am ieşit din al Doilea Război Mondial abia acum două zile

Oare nu va părea prea cinic unora dacă vor descoperi că am decis soarta a milioane de oameni în acest mod atât de neobişnuit? Hai mai bine s-o ardem. (vocea 1)
Nu! Păstreaz-o! (Vocea 2)
Era o zi de octombrie. Anul 1944. Moscova. Vocea 1 era Winston Churchill. Vocea 2 era Stalin.
Hârtia despre care vorbeau se referea la stabilirea procentajelor de influenţă în Europa de Sud Est între occidentali şi sovietici. Era o listă de ţări. În fruntea ei, subliniată era România. 90% Russia.


Restul istoriei îl cunoaşteţi. Instaurarea puterii comuniste în România apoi a totalitarismului. Aceasta a fost materializarea acestui 90% Russia. Cel puţin atât timp cât Russia era URSS.
Oricât de mult ne-am fi îndepărtat de linia Moscovei. Oricâtă notă discordantă am fi făcut, tot nu am fi putut trece dincolo. Libertatea noastră de mişcare era permisă doar în limitele foarte strâmte ale echilibrului stabilit între ruşi şi occidentali potrivit acestor procente. Noi mergeam în orice direcţie mergea Kremlinul.
Câtă vreme Kremlinul a fost stalinist, am avut şi noi Gulagul nostru. Când Kremlinul a început să îl critice pe Stalin, i-am scos şi noi pe care încă nu muriseră din închisorile comuniste. Când Kremlinul a vrut perestroika şi desfiinţarea partidului-stat, iar Ceauşescu a vrut “continuarea revoluţiei şi construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate” am avut 22 decembrie 1989.
Acest lucru ţinea de următorul fapt – înţelegerea încheiată de Stalin şi Churchill nu viza aspecte ideologice ci strategice. Realităţile ideologice se puteau schimba (şi s-au şi schimbat, de la Stalin la Gorbaciov, de la Gorbaciov la Ielţin, de la Ielţin la Putin) dar realităţile strategice nu.
O mare greşeală pe care o fac unii este să considere Războiul Rece o confruntare eminamente ideologică – nu ea fost una strategică în esenţa ei şi doar ideologică sub aspect formal (a se vedea că Putin are în ceea ce priveşte politica sa externă aceeaşi viziune strategică pe care o avea Gorbaciov – Germania se poate unifica dar NATO nu se poate extinde dincolo de graniţă dintre Germania nou unită şi Polonia, altfel Rusia se consideră ameninţată).
Faptul că înţelegerea viza aspecte strategice plasa România în sfera Rusiei şi după 1989. Acest Russia 90% urma să ne definească şi în post-comunism. Este meritul nostru ca am reuşit să schimbăm acest lucru.
Priviţi unde se află azi Bielorusia, unde se află azi Ucraina, unde se află Georgia! Şi priviţi unde ne aflăm noi. Noi suntem în NATO pentru că toate forţele politice din România au vrut ca ţara noastră să scape de acest Russia 90% pe care l-a scris în dreptul României Winston Churchill.
Ucraina este un bun exemplu – o ţară împărţită în două (înainte să fie împărţită în două din punct de vedere geografic şi cultural între Vest şi Est ea este împărţită în două şi din punctul de vedere al viziunilor cultural-strategice între Occident şi Rusia), care când vin porocalii la putere, bate la uşa NATO şi a UE iar când vin albaştrii, bate la uşa Kremlinului. Unii distrug ce construiesc ceilalţi, portocalii distrug cea au construit albaştrii în relaţia cu Moscova iar albaştrii distrug ce au construit portocalii în relaţia cu SUA şi NATO. Este o anihilare reciproca, iar aceasta plasează ţara într-o perpetua zonă gri…din care nu va ieşi niciodată decât dacă ţara se va rupe şi atunci cele două jumătăţi se vor duce în direcţiile pe care le susţin.
În România nu au existat astfel de forţe. Toate forţele politice au vrut să ducă ţară spre Occident. Occident care pentru noi românii însemna UE şi NATO. Surpriza neplăcută a fost să constatăm că în cele două organizaţii Rusia are un lobby mult mai puternic decât ne-am fi aşteptat şi ne-am fi dorit. Din această cauză simpla noastră apartenenţă la UE şi NATO nu putea constitui o garanţie că suntem percepuţi de Occident în totalitatea sa ca aparţinând Occidentului. Ori acest lucru plasa România pe un teren nesigur.
Stabilirea unei relaţii speciale cu SUA a însemnat stabilirea unei relaţii cu singura putere Occidentala care a consideră că dacă România doreşte să devină o parte a Occidentului acest lucru nu mai trebuie negociat şi cu Moscova (orice culoare politică ar avea aceasta – comunistă sau democrată). Pentru restul puterilor occidentale rămânem un obiect de negociere în înţelegerile lor cu Rusia, şi acum aşa cum se întâmpla şi în 1944 (poate cel mult în termenii altor procente).
Includerea României în sistemul american de apărare anti-racheta însemnă mai mult decât cooperare în domeniul securităţii. Înseamnă modificarea unei realităţi strategice care dura de mai bine de şase decenii în ai cărei parametri ţara noastră a trebuit să se evolueze de la aspecte precum forma de guvernământ, regimul politic şi chiar elitele politice.
Acum securitatea Americii se obţine şi pe teritoriul românesc, nu este vorba despre baze a căror importanţă depinde conjunctural de realităţile din Irak şi Afganistan, ci despre asigurarea securităţii la nivel global a celei mai solide democraţii a lumii – asta înseamnă că pentru SUA este vital ca influenţa americană în România să fie nu 90% ci 100%. Este o schimbarea a procentelor stabilite în 1944… este o răsturnare a lor.
Dacă de fapt un război durează atât cât durează şi consecinţele sale pentru beligeranţi, atunci pentru România, după 60 de ani, al Doilea Război Mondial a luat sfârşit.
Abia acum hârtia pe care Winston Churchill ar fi vrut s-o ardă, poate fi arsă. Ea este oricum scrum. De ieri este o simplă piesă de muzeu, fără valoare. Dacă britanicii ţin aşa mult la caligrafia lui Churchill pot să o ducă la muzeu, dacă nu o pot da la maculatură. Pe noi românii nu ne mai interesează. Am suferit oricum prea mult din cauza ei.
Notă
Dialogul Churchill-Stalin este preluat din
The Cold War: a history in documents and eyewitness accounts, Jussi M. Hanhimäki, Odd Arne Westad, Oxford University Press, 2004, p40
Sursa fotografiei este Wikipedia, the free Encyclopedia

sursa : d-ale lui chirica aurelianul

PDL îşi manifestă făţiş intenţia de diminuare a pensiilor militare-completare

După cum am comunicat mai devreme, în cursul dezbaterilor din Parlament, de la Comisia de muncă din Camera Deputaţilor, în cadrul cărora trebuia aprobată OUG1/2011 privind măsurile de recalculare a pensiilor militare, membrii PDL au părăsit şedinţa.

Retragerea de la dezbateri lor a avut loc după ce membrii comisiei au respins, cu 12 voturi împotrivă, propunerea deputatului PDL Gelu Vişan de amânare a dezbaterilor cu o săptămână pe motiv că nu există un punct de vedere al Guvernului şi al Ministerului de Finanţe cu privire la impactul bugetar pe care l-ar avea cinci amendamente aduse acestui proiect de act normativ, amendamente ce au fost adoptate în Comisia pentru apărare a Camerei Deputaţilor şi care, potrivit secretarului de stat în Ministerul Apărării Mihail Vasile-Ozunu, sunt susţinute de ministrul Gabriel Oprea.

Vişan a propus invitarea la următoarea şedinţă a ministrului Apărării, Gabriel Oprea, şi a ministrului de Finanţe, Gheorghe Ialomiţianu, propunerea fiind respinsă, de asemenea, la vot.

La rândul său, preşedintele Comisiei pentru muncă, Victor Paul Dobre, a declarat că dezbaterile vor fi reluate săptămâna viitoare. “Astăzi am avut în discuţie OUG nr. 1/2011. A fost prezentată ordonanţa, împreună cu o serie de amendamente însuşite de Comisia de apărare, şi am fost informaţi că sunt însuşite şi de Ministerul Apărării Naţionale (MApN), de către secretarul de stat Ozunu. Din păcate, nu am putut trece de dezbateri generale, întrucât, la solicitarea colegilor de la PDL, s-a încercat amânarea şedinţei. Neobţinându-se, s-au retras şi, din lipsă de cvorum, am suspendat şedinţa, urmând să reluăm dezbaterea săptămâna viitoare”, a spus Dobre.

Potrivit deputatului Niculae Mircovici, sunt cinci amendamente aduse OUG nr. 1/2011, acestea fiind formulate de Comisia pentru apărare, la propunerea sa şi a unor deputaţi care sunt de la diferite partide, inclusiv PDL, dar şi de la opoziţie. “
Aceste cinci amendamente vizează spiritul OUG 1/2011. Noi nu am fost împotriva prevederilor ordonanţei, ci am vizat doar o rezolvare corectă a unor cazuri care sunt prevăzute în ordonanţă. De exemplu, ordonanţa prevedea că în situaţia în care nu se găsesc documentele financiare pentru recalcularea pensiei, să se folosească salariul mediu brut pe economie al perioadei respective. Noi am venit în Comisia de apărare şi am spus că nu este nevoie să apelăm la salariul mediu brut decât pentru perioada anterioară anului 1952, pentru că, după acest an, există memoriile originale, adică dosarul fiecărui cadru militar unde sunt prevăzute solda, gradul şi funcţia pe care a avut-o. Or, în legislaţia vremii ştim cât era în 1980 funcţia de căpitan, ştim cât era în 1960,” a spus parlamentarul.

Potrivit deputatului Mircovici, nu este nevoie să apelezi la salariul mediu brut atâta timp cât ai posibilitatea să scoţi din dosarul original al ofiţerului ceea ce scrie în statul de plată. El a adăugat că nu există cazuri de ofiţeri, subofiţeri sau maiştri militari din armata română care să nu aibă acest dosar, pentru că în arhiva armatei române nu este o harababură. “Noi atunci când vorbim despre negăsirea unor documente de evidenţă contabilă, state de plată, ne gândim la faptul că au avut loc atâtea restructurări în armata română şi volumul de documente este atât de mare, când ne referim la statele de plată lunare, încât este imposibil ca într-o perioadă atât de scurtă să găseşti aceste state de plată. Şi nu poţi crea o situaţie de inechitate în care unii să primească pensie pe baza soldei pe care o au în statul de plată pe care l-ai găsit, iar altuia, la care ştii cât a avut salariul din memoriul original, să-i aplici salariul mediu brut pe economie. Este o inepţie. Şi acesta este motivul pentru care am cerut în Comisia de apărare – şi Comisia de apărare în marea majoritate a fost de acord – să adopte acest amendament”, a explicat Mircovici.

În ceea ce priveşte al doilea amendament adus OUG nr. 1/2011, acesta stipulează ca în cazul militarilor pentru care rezultă din recalculare o sumă mai mică a pensiei, să se păstreze suma avută în plată. “Acesta este un amendament pe care îl veţi găsi în toată legislaţia lumii. Oricând vrei să faci o recalculare, aşa cum s-a făcut prin Legea nr.19/1998, s-a prevăzut ca în situaţia în care prin recalculare rezultă un cuantum mai mic, se va plăti cuantumul aflat în plată”, a spus deputatul.

El a explicat cum s-a ajuns la acele “pensii nesimţite” la care face referire premierul Emil Boc şi a subliniat că situaţia lor s-ar fi putut rezolva pe cale administrativă, prin Ministerul de Finanţe. “Situaţia acestor pensii este următoarea: a apărut la un moment dat în legislaţie că pensia este un anumit procent din venitul ultimei luni – în cazul aviatorilor, al parlamentarilor, al magistraţilor. Aici s-a produs o ticăloşie din partea unora dintre ei, care ar trebui să răspundă dacă nu penal, măcar material, prin a da înapoi banii pe care i-au luat. De exemplu, dacă a avut 6.000 de lei salariul, la pensie trebuia să primească 80% din această sumă”, a explicat Mircovici. El a explicat că au existat cazuri în care o persoană, ştiind că va ieşi la pensie în luna decembrie, şi-a amânat toate plăţile ce au putut fi amânate. “De exemplu, cel care a luat al 13-lea salariu şi-a amânat primirea acestuia în decembrie, cei care primeau indemnizaţie de concediu au amânat-o pentru luna decembrie, în cazul aviatorilor – cel care ieşea la pensie a preluat toate zborurile, salturile cu paraşuta etc. Şi, atunci, la un moment dat, a ajuns la ultima lună pentru care se calcula pensia de la un salariu normal de 6.000 de lei la 30.000 de lei şi s-a calculat 80% din 30.000 de lei. În astfel de situaţii, trebuia să intervină administrativ statul şi să spună că s-a făcut o greşeală de calcul la pensie.(…) Şi, în termen de trei ani, să se ia înapoi toate sumele care s-au primit peste suma normală ce i s-ar cuvenit ca pensie. (…) Aceste situaţii ar trebui administrativ rezolvate, fără intervenţia parlamentului”, a conchis Mircovici.

El a adăugat că MApN susţine aceste amendamente.

AGERPRES

P.S. Ieri, in plenul comisiei de munca a Camerei, de partea pensionarilor militari au fost :parlamentarul g-rl Mircovici, SCMD, ANCMRR, PSD, PNL, MApN, cu toții vizând adoptarea cu amendamente a OUG 1/2011, respectiv amendamentul ca daca din recalculare rezulta un cuantum mai mic, sa ramana in plata cuantumul mai avantajos pensionarului. Reprezentanții PDL au fost, realmente , surprinși de această acțiune concertată . Opozitia a facut o mobilizare ca niciodata. Foarte probabil ca si cei de la UNPR ar fi votat amendamentul cu pricina, acesta fiind sustinut de MApN (ministrul Oprea), prin secretarul de stat Ozun si dna gl. Lupu. In aceasta situatie, PDL au parasit sala ca sa nu se poata face vot final. Niciun reprezentant prezent nu a solicitat un raport de respingere a OUG 1/2011, nefiind interesați ca vreun camarad pensionar , dintre cei cărora le-a crescut pensia, sa piarda /span>.
Așteptăm să vedem ce se va întâmpla săptămâna viitoare, la reluare...