ASOCIAŢIA NAŢIONALǍ A CADRELOR MILITARE ÎN REZERVǍ ŞI RETRAGERE
FILIALA JUD. VRANCEA “STEFAN CEL MARE”
Focşani,
Cercul Militar
Str. Cezar Boliac, nr.8
Jud. Vrancea
Nr. 32/2011 ; data: 07.05.2011
Către,
DOMNUL MINISTRU AL APARARII NATIONALE
Subiect : dezbaterile din Comisia de Muncă asupra PL-x 158/2011 (OUG 1/2011).
Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere filiala Vrancea „Ştefan cel
Mare” vă mulţumeşte pe această cale, pentru efortul constant pe care l-aţi depus şi îl
depuneţi pentru salvarea pensiilor militare de la o tăiere drastică şi vă asigură de toată
consideraţia şi respectul membrilor noştri.
Adunarea generala vă roagă, în virtutea prerogativelor funcţiei pe care o cu onoare o
exercitaţi, ca prin membri delegaţi care vor fi prezenţi în data de 10.Mai 2011, să fiţi de
acord ca la dezbaterea din Parlamentul României Camera Deputaţilor respectiv la
Comisia de Muncă, cu măcar 3din amendamente propuse de membri asociaţiei noastre.
Considerăm că cele trei amendamente mai jos prezentate, sunt cele
mai importante pentru noi, drept pentru care le trimitem către dumneavoastră în anexa
şi pentru care vă cerem sprijinul.
Vă mulţumim anticipat pentru înţelegere,
CU DEOSEBITĂ CONSIDERATIE ,
Preşedintele A.N.C.M.R.R. Filiala jud. Vrancea „Ştefan cel Mare”
Cpt. C.dor (r) ing. Chirica Aurelian
chiricaaurelian@yahoo.com
ASOCIAŢIA NAŢIONALǍ A CADRELOR MILITARE ÎN REZERVǍ ŞI RETRAGERE
FILIALA JUD. VRANCEA “STEFAN CEL MARE”
Focşani,
Cercul Militar
Str. Cezar Boliac, nr.8
Jud. Vrancea
Nr. 27/2011 ; data: 03.05.2011
Către,
CAMERA DEPUTATILOR
Comisia pentru muncă şi protecţie socială
În atenţia: Domnului Preşedinte, Deputat Dobra Victor Paul
Subiect : Amendamente la O.U.G.1/ 2011 PL-x 158/2011.(varianta restrânsă)
Vă înaintăm alăturat propunerile de amendamente formulate de membri asociaţiei noastre, cadre militare în rezervă:
1. Art. 1. -
„ (4) In cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, pană cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad şi al soldei de funcţie minime corespunzătoare gradului militar deţinut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puţin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioara anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.”
Propunere:
„ (4) In cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, pană cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul mediu al soldei (venitului) dintre ultima lună înaintea perioadei lipsă, şi prima lună după perioada lipsă , dar nu mai puţin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioara anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.”
Motivare:
Considerăm această măsură ca nelegală şi abuzivă, deoarece încadrările noastre în funcţii au avut un caracter pronunţat de stabilitate, lucru care a determinat o vechime fără întreruperi, în acelaşi loc de muncă, respectiv pe aceeaşi funcţie.
Pentru lipsa datelor pentru o anumită perioadă, lucru independent de voinţa noastră,
nu putem fi ”pedepsiţi”. Considerăm că acest cuantum este mult mai apropiat de valoarea reală a veniturilor, de care au beneficiat cadrele militare.
2. Art. 7. -
(1) În cazul pensiilor prevăzute la art. 5 şi 6, nu mai târziu de data de 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plată sau de recuperat, după caz, în funcţie de cuantumurile rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în anexa nr. 1.
Propunere:
să scoateţi textul ”sau de recuperat, după caz” şi să adăugaţi în continuare după punctul 2 punctul 3:
• (3) In cazul în care cuantumul pensiei revizuite este mai mic decât cel aflat în plată se menţine în plată cuantumul cel mai avantajos.
Restul articolelor se vor modifica corespunzător.
Motivare:
- Legea 263/ 2010 art. 169 alin (5) În situaţia în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(4) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menţine acest cuantum pană la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de lege, se obţine un cuantum al pensiei mai mare.
- justificarea se găseşte şi în art. 1 al OUG 1/2011 . -(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu pană la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Legea 119 prevede :
art.4 (2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte in baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000… iar la
Art. 7 (1) Procedura de stabilire, plata, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Cu privire la cuantumul pensiei, prevederile leg 19/2000 arată:
Art. 180. - (6) Cuantumul pensiilor se stabileşte pe baza prevederilor art. 76, …;
(7) În situaţia în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6), este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos.
Iată că, principiul reglementat de Lega19/2000 şi de Legea 263/2010 ne dă dreptate şi susţin punctul nostru de vedere.
Având în vedere prevederea art. 7 al Legii 119/2010 şi prevederea contrară din art. 7 OUG1/ 2011 trebuie să remarcăm că, regulile de tehnică legislativă interzic existenţa dublei reglementări având acelaşi obiect, adică cuantumul pensiilor noastre în plată.
ANEXA Nr. 3 Metodologia din 28 ianuarie 2011
3. Art. 5. -
(3) Valoarea punctului de pensie prevăzută la alin. (1) este de 732,80 lei, stabilită prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010.
Propunere:
• (3) Valoarea punctului de pensie prevăzută la alin. (1) este de 732,80 lei, stabilită prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010 şi se majorează cu procentul de creştere a soldelor de grad şi funcţie a cadrelor militare în activitate.
Motivare:
- Legea 80/1995 art. 4 Cadrele militare se pot afla în una dintre următoarele situaţii:
a) în activitate, când ocupă o funcţie militară….
b) în rezervă, când nu ocupă o funcţie militară, dar întrunesc condiţiile prevăzute de lege
pentru a fi chemate să îndeplinească serviciul militar ca rezervişti concentraţi sau mobilizaţi,
iar la nevoie, în calitate de cadre militare în activitate;
Aceste prevederi demonstrează faptul că militarii, şi după ieşirea la pensie, trebuie să răspundă „prezent” la chemarea tării şi pot fi concentraţi sau mobilizaţi, iar la nevoie, devin cadre militare active cu toate privaţiunile şi restricţiile vieţii militare. Din acest motiv trebuie să existe o permanentă corelare între valoarea punctului de pensie şi soldele militarilor activi.
CU DEOSEBITĂ CONSIDERATIE ,
Preşedintele A.N.C.M.R.R. Filiala jud. Vrancea „Ştefan cel Mare”
Cpt. C.dor (r) ing. Chirica Aurelian
chiricaaurelian@yahoo.com
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR
COMISIA JURIDICĂ,
DE DISCIPLINĂ ŞI IMUNITĂŢI Bucureşti, 12 aprilie 2011
PL-x 158/2011
AVIZ
asupra
proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată, spre dezbatere şi avizare, în procedură de urgenţă, cu proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, trimis cu adresa nr. PL-x 158 din 30 martie 2011, înregistrat cu nr.31/265 din 31 martie 2011.
Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, în condiţiile articolului 115 alineatul (5) teza a III-a din Constituţia României, republicată.
Camera Deputaţilor este Cameră decizională, în conformitate cu art. 75 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, republicată şi art. 92 alin.(9) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
Proiectul de lege are ca obiect de reglementare stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în sensul revizuirii pensiilor recalculate potrivit art.1 lit. a) şi b) din Legea nr.119/2010, conform salariului mediu brut pe economie. Prin iniţiativa legislativă se propune ca obligaţia identificării şi transmiterii actelor necesare să revină instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, până la data de 31 octombrie 2011. Se reglementează, de asemenea, ca pensiile pentru care nu au putut fi identificate veniturile lunare realizate, să fie recalculate prin utilizarea cuantumului soldei de grad şi al soldei de funcţie minime corespunzătoare gradului militar deţinut.
Potrivit prevederilor art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a dezbătut iniţiativa legislativă în şedinţa din 12 aprilie 2011.
Membrii Comisiei au examinat proiectul de lege supus avizării, expunerea de motive, avizul favorabil, cu observaţii şi propuneri al Consiliului Legislativ, aviz cu nr.107 din 28 ianuarie 2011 şi amendamentele Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere, Filiala judeţului Vrancea, înregistrate cu nr.31/265 din 5 aprilie 2011.
În urma dezbaterilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a hotărât, cu majoritate de voturi (2 voturi împotrivă), avizarea favorabilă a proiectului de lege, cu recomandarea ca amendamentele Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere, Filiala judeţului Vrancea să fie transmise Comisiei pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor, comisie sesizată în fond cu această iniţiativă legislativă.
În raport de obiectul şi conţinutul reglementării, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor organice, în conformitate cu art.73 alin.(3) lit. p), fiind incidente prevederile art.76 alin.(1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTE, SECRETAR,
Daniel Buda Gabriel Andronache
Consilier parlamentar,
Rodica Penescu
P.S. Întreaga mea apreciere pentru implicarea Dvs în amendarea, in interesul pensionarilor de azi și de mâine, a legislației în vigoare ! Sprijinul oltenilor il veți avea cu certitudine d-le Chirică !
Libertatea de exprimare (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. CONSTITUTIA ROMANIEI art.30
duminică, 8 mai 2011
sâmbătă, 7 mai 2011
Cum îşi pierd hârtiile valoarea sau cum am ieşit din al Doilea Război Mondial abia acum două zile
Oare nu va părea prea cinic unora dacă vor descoperi că am decis soarta a milioane de oameni în acest mod atât de neobişnuit? Hai mai bine s-o ardem. (vocea 1)
Nu! Păstreaz-o! (Vocea 2)
Era o zi de octombrie. Anul 1944. Moscova. Vocea 1 era Winston Churchill. Vocea 2 era Stalin.
Hârtia despre care vorbeau se referea la stabilirea procentajelor de influenţă în Europa de Sud Est între occidentali şi sovietici. Era o listă de ţări. În fruntea ei, subliniată era România. 90% Russia.
Restul istoriei îl cunoaşteţi. Instaurarea puterii comuniste în România apoi a totalitarismului. Aceasta a fost materializarea acestui 90% Russia. Cel puţin atât timp cât Russia era URSS.
Oricât de mult ne-am fi îndepărtat de linia Moscovei. Oricâtă notă discordantă am fi făcut, tot nu am fi putut trece dincolo. Libertatea noastră de mişcare era permisă doar în limitele foarte strâmte ale echilibrului stabilit între ruşi şi occidentali potrivit acestor procente. Noi mergeam în orice direcţie mergea Kremlinul.
Câtă vreme Kremlinul a fost stalinist, am avut şi noi Gulagul nostru. Când Kremlinul a început să îl critice pe Stalin, i-am scos şi noi pe care încă nu muriseră din închisorile comuniste. Când Kremlinul a vrut perestroika şi desfiinţarea partidului-stat, iar Ceauşescu a vrut “continuarea revoluţiei şi construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate” am avut 22 decembrie 1989.
Acest lucru ţinea de următorul fapt – înţelegerea încheiată de Stalin şi Churchill nu viza aspecte ideologice ci strategice. Realităţile ideologice se puteau schimba (şi s-au şi schimbat, de la Stalin la Gorbaciov, de la Gorbaciov la Ielţin, de la Ielţin la Putin) dar realităţile strategice nu.
O mare greşeală pe care o fac unii este să considere Războiul Rece o confruntare eminamente ideologică – nu ea fost una strategică în esenţa ei şi doar ideologică sub aspect formal (a se vedea că Putin are în ceea ce priveşte politica sa externă aceeaşi viziune strategică pe care o avea Gorbaciov – Germania se poate unifica dar NATO nu se poate extinde dincolo de graniţă dintre Germania nou unită şi Polonia, altfel Rusia se consideră ameninţată).
Faptul că înţelegerea viza aspecte strategice plasa România în sfera Rusiei şi după 1989. Acest Russia 90% urma să ne definească şi în post-comunism. Este meritul nostru ca am reuşit să schimbăm acest lucru.
Priviţi unde se află azi Bielorusia, unde se află azi Ucraina, unde se află Georgia! Şi priviţi unde ne aflăm noi. Noi suntem în NATO pentru că toate forţele politice din România au vrut ca ţara noastră să scape de acest Russia 90% pe care l-a scris în dreptul României Winston Churchill.
Ucraina este un bun exemplu – o ţară împărţită în două (înainte să fie împărţită în două din punct de vedere geografic şi cultural între Vest şi Est ea este împărţită în două şi din punctul de vedere al viziunilor cultural-strategice între Occident şi Rusia), care când vin porocalii la putere, bate la uşa NATO şi a UE iar când vin albaştrii, bate la uşa Kremlinului. Unii distrug ce construiesc ceilalţi, portocalii distrug cea au construit albaştrii în relaţia cu Moscova iar albaştrii distrug ce au construit portocalii în relaţia cu SUA şi NATO. Este o anihilare reciproca, iar aceasta plasează ţara într-o perpetua zonă gri…din care nu va ieşi niciodată decât dacă ţara se va rupe şi atunci cele două jumătăţi se vor duce în direcţiile pe care le susţin.
În România nu au existat astfel de forţe. Toate forţele politice au vrut să ducă ţară spre Occident. Occident care pentru noi românii însemna UE şi NATO. Surpriza neplăcută a fost să constatăm că în cele două organizaţii Rusia are un lobby mult mai puternic decât ne-am fi aşteptat şi ne-am fi dorit. Din această cauză simpla noastră apartenenţă la UE şi NATO nu putea constitui o garanţie că suntem percepuţi de Occident în totalitatea sa ca aparţinând Occidentului. Ori acest lucru plasa România pe un teren nesigur.
Stabilirea unei relaţii speciale cu SUA a însemnat stabilirea unei relaţii cu singura putere Occidentala care a consideră că dacă România doreşte să devină o parte a Occidentului acest lucru nu mai trebuie negociat şi cu Moscova (orice culoare politică ar avea aceasta – comunistă sau democrată). Pentru restul puterilor occidentale rămânem un obiect de negociere în înţelegerile lor cu Rusia, şi acum aşa cum se întâmpla şi în 1944 (poate cel mult în termenii altor procente).
Includerea României în sistemul american de apărare anti-racheta însemnă mai mult decât cooperare în domeniul securităţii. Înseamnă modificarea unei realităţi strategice care dura de mai bine de şase decenii în ai cărei parametri ţara noastră a trebuit să se evolueze de la aspecte precum forma de guvernământ, regimul politic şi chiar elitele politice.
Acum securitatea Americii se obţine şi pe teritoriul românesc, nu este vorba despre baze a căror importanţă depinde conjunctural de realităţile din Irak şi Afganistan, ci despre asigurarea securităţii la nivel global a celei mai solide democraţii a lumii – asta înseamnă că pentru SUA este vital ca influenţa americană în România să fie nu 90% ci 100%. Este o schimbarea a procentelor stabilite în 1944… este o răsturnare a lor.
Dacă de fapt un război durează atât cât durează şi consecinţele sale pentru beligeranţi, atunci pentru România, după 60 de ani, al Doilea Război Mondial a luat sfârşit.
Abia acum hârtia pe care Winston Churchill ar fi vrut s-o ardă, poate fi arsă. Ea este oricum scrum. De ieri este o simplă piesă de muzeu, fără valoare. Dacă britanicii ţin aşa mult la caligrafia lui Churchill pot să o ducă la muzeu, dacă nu o pot da la maculatură. Pe noi românii nu ne mai interesează. Am suferit oricum prea mult din cauza ei.
Notă
Dialogul Churchill-Stalin este preluat din
The Cold War: a history in documents and eyewitness accounts, Jussi M. Hanhimäki, Odd Arne Westad, Oxford University Press, 2004, p40
Sursa fotografiei este Wikipedia, the free Encyclopedia
sursa : d-ale lui chirica aurelianul
Nu! Păstreaz-o! (Vocea 2)
Era o zi de octombrie. Anul 1944. Moscova. Vocea 1 era Winston Churchill. Vocea 2 era Stalin.
Hârtia despre care vorbeau se referea la stabilirea procentajelor de influenţă în Europa de Sud Est între occidentali şi sovietici. Era o listă de ţări. În fruntea ei, subliniată era România. 90% Russia.
Restul istoriei îl cunoaşteţi. Instaurarea puterii comuniste în România apoi a totalitarismului. Aceasta a fost materializarea acestui 90% Russia. Cel puţin atât timp cât Russia era URSS.
Oricât de mult ne-am fi îndepărtat de linia Moscovei. Oricâtă notă discordantă am fi făcut, tot nu am fi putut trece dincolo. Libertatea noastră de mişcare era permisă doar în limitele foarte strâmte ale echilibrului stabilit între ruşi şi occidentali potrivit acestor procente. Noi mergeam în orice direcţie mergea Kremlinul.
Câtă vreme Kremlinul a fost stalinist, am avut şi noi Gulagul nostru. Când Kremlinul a început să îl critice pe Stalin, i-am scos şi noi pe care încă nu muriseră din închisorile comuniste. Când Kremlinul a vrut perestroika şi desfiinţarea partidului-stat, iar Ceauşescu a vrut “continuarea revoluţiei şi construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate” am avut 22 decembrie 1989.
Acest lucru ţinea de următorul fapt – înţelegerea încheiată de Stalin şi Churchill nu viza aspecte ideologice ci strategice. Realităţile ideologice se puteau schimba (şi s-au şi schimbat, de la Stalin la Gorbaciov, de la Gorbaciov la Ielţin, de la Ielţin la Putin) dar realităţile strategice nu.
O mare greşeală pe care o fac unii este să considere Războiul Rece o confruntare eminamente ideologică – nu ea fost una strategică în esenţa ei şi doar ideologică sub aspect formal (a se vedea că Putin are în ceea ce priveşte politica sa externă aceeaşi viziune strategică pe care o avea Gorbaciov – Germania se poate unifica dar NATO nu se poate extinde dincolo de graniţă dintre Germania nou unită şi Polonia, altfel Rusia se consideră ameninţată).
Faptul că înţelegerea viza aspecte strategice plasa România în sfera Rusiei şi după 1989. Acest Russia 90% urma să ne definească şi în post-comunism. Este meritul nostru ca am reuşit să schimbăm acest lucru.
Priviţi unde se află azi Bielorusia, unde se află azi Ucraina, unde se află Georgia! Şi priviţi unde ne aflăm noi. Noi suntem în NATO pentru că toate forţele politice din România au vrut ca ţara noastră să scape de acest Russia 90% pe care l-a scris în dreptul României Winston Churchill.
Ucraina este un bun exemplu – o ţară împărţită în două (înainte să fie împărţită în două din punct de vedere geografic şi cultural între Vest şi Est ea este împărţită în două şi din punctul de vedere al viziunilor cultural-strategice între Occident şi Rusia), care când vin porocalii la putere, bate la uşa NATO şi a UE iar când vin albaştrii, bate la uşa Kremlinului. Unii distrug ce construiesc ceilalţi, portocalii distrug cea au construit albaştrii în relaţia cu Moscova iar albaştrii distrug ce au construit portocalii în relaţia cu SUA şi NATO. Este o anihilare reciproca, iar aceasta plasează ţara într-o perpetua zonă gri…din care nu va ieşi niciodată decât dacă ţara se va rupe şi atunci cele două jumătăţi se vor duce în direcţiile pe care le susţin.
În România nu au existat astfel de forţe. Toate forţele politice au vrut să ducă ţară spre Occident. Occident care pentru noi românii însemna UE şi NATO. Surpriza neplăcută a fost să constatăm că în cele două organizaţii Rusia are un lobby mult mai puternic decât ne-am fi aşteptat şi ne-am fi dorit. Din această cauză simpla noastră apartenenţă la UE şi NATO nu putea constitui o garanţie că suntem percepuţi de Occident în totalitatea sa ca aparţinând Occidentului. Ori acest lucru plasa România pe un teren nesigur.
Stabilirea unei relaţii speciale cu SUA a însemnat stabilirea unei relaţii cu singura putere Occidentala care a consideră că dacă România doreşte să devină o parte a Occidentului acest lucru nu mai trebuie negociat şi cu Moscova (orice culoare politică ar avea aceasta – comunistă sau democrată). Pentru restul puterilor occidentale rămânem un obiect de negociere în înţelegerile lor cu Rusia, şi acum aşa cum se întâmpla şi în 1944 (poate cel mult în termenii altor procente).
Includerea României în sistemul american de apărare anti-racheta însemnă mai mult decât cooperare în domeniul securităţii. Înseamnă modificarea unei realităţi strategice care dura de mai bine de şase decenii în ai cărei parametri ţara noastră a trebuit să se evolueze de la aspecte precum forma de guvernământ, regimul politic şi chiar elitele politice.
Acum securitatea Americii se obţine şi pe teritoriul românesc, nu este vorba despre baze a căror importanţă depinde conjunctural de realităţile din Irak şi Afganistan, ci despre asigurarea securităţii la nivel global a celei mai solide democraţii a lumii – asta înseamnă că pentru SUA este vital ca influenţa americană în România să fie nu 90% ci 100%. Este o schimbarea a procentelor stabilite în 1944… este o răsturnare a lor.
Dacă de fapt un război durează atât cât durează şi consecinţele sale pentru beligeranţi, atunci pentru România, după 60 de ani, al Doilea Război Mondial a luat sfârşit.
Abia acum hârtia pe care Winston Churchill ar fi vrut s-o ardă, poate fi arsă. Ea este oricum scrum. De ieri este o simplă piesă de muzeu, fără valoare. Dacă britanicii ţin aşa mult la caligrafia lui Churchill pot să o ducă la muzeu, dacă nu o pot da la maculatură. Pe noi românii nu ne mai interesează. Am suferit oricum prea mult din cauza ei.
Notă
Dialogul Churchill-Stalin este preluat din
The Cold War: a history in documents and eyewitness accounts, Jussi M. Hanhimäki, Odd Arne Westad, Oxford University Press, 2004, p40
Sursa fotografiei este Wikipedia, the free Encyclopedia
sursa : d-ale lui chirica aurelianul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)