Vi se pare cunoscut?Secretele puterii politice după A.N. Chomsky

Avram Noam Chomsky - n. 1924 este un reputat lingvist american, profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology (MIT).

În afara mediilor academice, Chomsky este mult mai cunoscut în lumea întreagă pentru activitatea sa politică, îndeosebi în ceea ce priveşte critica vitriolantă la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar şi a guvernelor altor mari puteri. Drept care este considerat şi o personalitate marcantă a stângii politice din Statele Unite.
Noam Chomsky a identificat şi a explicat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, regulile de bază ale manipulării pe care se bazează puterea politică în criză de legimitate şi pe care el le numeşte strategii ale diversiunii. Ele au fost sintetizate în ceea ce poate fi numit "Decalogul Chomsky".Decalogul Chomsky
1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate. Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii. Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile. Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău. Pentru aceasta: Mecanismele propagandei "albe" (oficială, integral asumată de guvern), "gri" (parţial asumată) şi "negre" (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său. Pentru aceasta: Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte. Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor. Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare. Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă. Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei. Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă şi sunt uşor de controlat.10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare. Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.
Vi se pare cunoscut?

POVEŞTILE NEŞTIUTE ale AŞILOR aviaţiei române

Plecau la luptă pentru că nu voiau ca adversarii să creadă că ţara noastră era sat fără câini. Erau tineri, frumoşi şi curajoşi. Aşii aviaţiei de vânătoare din România au fost la ...înălţime, în timpul celui de-al doilea război Mondial. Dar şi timpurile erau altele. Luptau, nu ca să ucidă, ci ca să repurteze victorii. Se bucurau dacă vedeau că se deschide paraşuta inamicului atins, pentru că ştiau că şi pe adversar îl aştepta acasă o mamă, o soţie sau iubită. Şi pentru că a venit vorba de iubire, nici ai noştri nu puteau să o ignore. Căci era vremea cântecelor lui Moscopol, aşa că şi eroul aviator Alexandru Şerbănescu se urca în carlingă cântând "frumoasa mea cu ochii verzi".

Acum si atunci
Acum suntem ocupati si grabiti. Atunci se canta "frumoasa mea cu ochii verzi", se dezrobeau Basarabia, Bucovina si se plangea Ardealul.

Acum suntem hartuiti de lehamite si napaditi de probleme secunde. Atunci se zbura pe Messerschmitt-uri si se murea sus, foarte sus, pe cer. Pe cerul din partea romaneasca. Cei care n-au murit in nopti de spaima si de foc la Karpovka, in stepe dezolant de pustii prafuite ori inzapezite, dupa ce reveneau in tara, mureau peste orase., peste paduri si lanuri de grau, peste rafinarii, peste bastini si peste iubiri...Si evident, se pleca la razboi...

In timp ce noi depozitam amintirile în foldere, ei, cei cativa care au trait si atunci, si acum, isi aşeaza aducerile aminte, undeva în adâncul sufletului. Departe de noi, cei care traim si trecem grabit pe langa ele. Atunci, ei au trait si bine, si frumos...

Ion Dobran a fost unul dintre cei mai buni piloti de lupta pe care i-a avut Romania in cel de-al doilea razboi mondial. De cand se stie, era bolnav de zbor. Mic, isi facea aripi din pene de placaj si alerga cu ele prin curte, asteptand sa se inalte asemeni orataniilor care fugeau speriate din calea lui. Si, cum nu reusise niciodata sa se desprinda din batatura, macar cu un pas, isi pusese in gand sa sara de pe un deal cu aripile-i de lemn.

Si-a tot "zburat" asa, spre paraul din vale...pana sa vina razboiul...

De la aripile din pene de placaj, elevul Dobran a inceput sa scruteze si altfel orizontul la care visase toata copilaria.

Există o imagine deranjant de frumoasă, de armonioasă şi de unitară despre perioada interbelică în discursul contemporanilor. Însă, din diverse publicaţii periodice interbelice şi din povestiri de istorie orală, lucrurile apar ca fiind mult mai triste, insa mult mai interesante.

Ei, galanterii din vremea razboiului! Si asa se face ca intr-o seara, Dobran cu Senchea, un alt pilot, dau o fuga, din Odessa pana-n Bucuresti... sa se distreze.

Ei, povesti uitate din vremuri in care in tara , hai sa spunem, multe in tara, mergeau bine. Spunem “multe”, pentru ca intr-o tara in care copiii invata sa se joace cu mastile de gaze pe chipuri, nu ne putem imagina ca toate sunt la locul lor.

Dar, prilejurile adevarate de afirmare, pentru pilotii romani, aveau sa vina curand...

Toate au mers aproape bine pana cand aliatii si-au dat seama ca aici e atat de bine, incat Romania poate furniza atata petrol incat sa alimenteze o treime din nevoia masinii de razboi a Axei.

Ion Dobran este singurul supravietuitor din Grupul 9 Vanatoare condus de Alexandru Serbanescu. Oameni ca ei, toti cei care si-au servit patria cu sangele lor, au intrat in istorie; in acea istorie care nu e doar o stiinta a societatilor disparute, ci o impreunare a celor ce sunt cu cei care nu mai sunt. Celor care nu mai sunt le oferim, cateodata, nume de strazi, de scoli, unii chiar fac cate-un film despre ei. Top Gun şi Pearl Harbor sunt filme la care privim fascinati de curajul aviatorilor ce sfideaza moartea, protagonisti dublati de cascadori.

Un film despre Ion Dobran sau Alexandru Şerbănescu, cavaleri ai aerului, inca nu s-a facut...Primul, a pacalit moartea pana acum, la cei 93 de ani, celalalt a fost el pacalit de ea, la 32. La aceasta varsta, pilotul Alexandru Serbanescu canta "Frumoasa mea cu ochii verzi", pleca la lupta spunand: "Tara mea nu e sat fara caini" si murea in timp ce o iubea pe Mademoiselle Garnier!

Aproape toti ofiterii Armatei Romane, la terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, au fost epurati de catre comunisti. Sute si-au gasit sfirsitul in inchisori. Sub imperiul "psihozei razbunarilor", dupa cum singur a numit-o, Petru Groza a ordonat inlocuirea vechilor generali cu analfabeti. Pe masura decimarii elitei militare, locul fostilor ofiteri era luat de oameni fideli Partidului. Ofiteri cu patru clase si un an de scoala militara, pentru ca trendul era... de la scoala primara, direct la Academia Militara!

Un mare ganditor al secolului ce tocmai a trecut spunea ca "un erou este cineva care face ceea ce poate". Probabil ca eroul nu este mai curajos decât un om obişnuit, dar este curajos cinci minute mai mult, pentru ca a cunoscut in viata lucruri mai de preţ decât insasi viaţa lui.

Eleonora Arbanas este unul dintre putinii care si-au dat seama ca memoria acelora care au stiut ce sa faca in cele cinci minute in plus, trebuie pastrata intacta. Poate ca ea fusese un copil al unuia dintre cei care, cu vreo treizeci de ani in urma, invatasera sa se joace cu masca de gaze pe chip... Prin anii saptezeci, dintr-o intamplare, in viata ei s-a schimbat ceva...

Eleonora Arbanas hotaraste, dupa ce aude acea piesa de teatru radiofonic, sa-i scrie reala biografie a lui Alexandru Serbanescu. El nu era nici tovaras, si nici nu a luptat pentru vreun partid. El a vrut ca toata lumea sa stie ca aici nu este sat fara caini. Simplu. Si, desi Eleonora Arbanas stia un lucru de care s-ar fi putut prevala cu usurinta, oportunismul nu a impins-o sa se ajute de o simpla informatie, care i-ar fi netezit drumul... Ceausescu s-a nascut la doar cativa kilometri de locul in care familia lui Serbanescu avea o mica afacere. Camionul familiei Serbanescu transporta catre Bucuresti faina de la moara.

Istoria nu se scrie cu "ce-ar fi fost daca... nu s-ar fi intamplat asa". Ceausescu a venit la Bucuresti si a ajuns sef de stat. Seful unui stat si al unei natiuni din care faceau parte toti aceia care aparasera tara in razboi. Ca un motto al trecerii lor pe cer, pilotii militari din acele vremuri aveau pictate pe aparatele de zbor numele nevestelor sau al iubitelor, indemnuri mobilizatoare de genul "Hai fetita!" Pe avionul lui Ion Dobran era scris "PANTA RHEI". Eterna curgere.

Piloţii militari de astazi trăiesc la viteză supersonică acolo sus, în înaltul cerului, unde si-au dorit de foarte mici sa ajunga. Un alt fel de PANTA RHEI.


sursa :http://www.realitatea.net/reporterii-realitatii-povestile-nestiute-ale-asilor-aviatiei-romane_1040351.html