Acest segment de front, în caz de retragere, venea pe linia de fortificatii Focsani-Namaloasa-Galati. Segmentul de front stabilit avea o largime de 25 km între Erbiceni si Rediu Mitropoliei, la nord de Iasi, aparat de C. 5 A. român din A. IV-a, comandant generalul Nicolescu Constantin, iar Uniunea Sovietica sa fie anuntata.
Conspiartorii au fost Emil Bodnaras si Dumitru Damaceanu (fost un ofițer român, promovat ca general de brigadă si care a avut un rol predominant în lovitura de stat de la 23 august 1944 ).
Au mai fost cooptati în conjuratie generalul Aldea, maresal al Palatului si generalul Mihai Racovita, comandantul A. IV-a pe frontul din Moldova, P.C. la Piatra Neamt.
În legatura cu
situatia frontului din Moldova, trebuie facuta urmatoarea precizare: pe frontul
de est, începând cu anul 1944, Armata Româna a fost încadrata în Grupul de
Armate german "Ucraina Sud", comandant general-colonel Hans Friesner.
Dupa marea confruntare de tancuri sovieto-germana de la UMAN (5 martie 1944),
din zona mijlocie a râului Bug, pierduta de armata germana, s-a deschis drumul
armatelor sovietice care au atins granita de nord-est a României, pe Nistru.
Treptat, prin ample replieri, frontul român, întarit cu trupe germane, s-a
stabilizat la 17 aprilie 1944, pe linia est Carpati, pe râul Siret, pâna la
Pascani, apoi pe la nord de Târgul Frumos, nord Iasi, trece peste Prut si
ajunge la Nistru, la sud de Dubosari, apoi pe Nistru, Limanul Nistrului, Marea
Neagra.
Bodnaras îl anunta pe Stalin sa se pregateasca pentru 20
august
La începutul lunii
iulie 1944, o vizita discreta la Iasi a generalului Aurel Aldea, pentru a se
întâlni cu generalul Racovita, a prilejuit întocmirea unui plan strategic, în
sensul preconizat de Bodnaras-Damaceanu pentru deschiderea frontului în
"Poarta Iasiului", iar la sfârsitul lunii iulie 1944, Bodnaras i-a
comunicat lui Stalin toate detaliile necesare: deschiderea programata a
frontului; zona deschiderii; data prevazuta - 20 august. Pentru materializarea
planului, Stalin a ordonat încetinirea ritmului ofensivei sovietice pe frontul
din Polonia si transferarea de trupe pe frontul din Moldova în sectorul
stabilit.
Ofensiva sovietica a
început în dimineata zilei de 20 august, iar trupele române din "Poarta
Iasiului" s-au retras în cursul noptii. La ora 13.00, trupele sovietice au
intrat în Iasi, depasind trupele Armatei a IV-a, aflata în retragere
dezordonata. Maresalul Antonescu a facut o scurta vizita de inspectie pe front
în perioada 20-21 august 1944 si a constatat dezorganizarea frontului si
începutul retragerii disperate, dar s-a întors repede la Bucuresti, mai hotarât
ca oricând sa semneze armistitiul cu rusii.
"Antonescu reprezinta România, voi - pe nimeni"
Semnificativ pentru
prestigiul de care se bucura la Moscova Maresalul Antonescu este si raspunsul
dat de Molotov lui Lucretiu Patrascanu, la 12 septembrie 1944, prezent la
Moscova cu delegatia româna pentru semnarea armistitiului. Când Patrascanu a
întrebat de ce conditiile de armistitiu impuse de catre URSS României sunt mai
grele decât cele oferite lui Antonescu, Molotov i-a raspuns: "Antonescu
reprezenta România, iar voi nu reprezentati pe nimeni".
Dar orice tradare se
plateste scump, iar pretul tradarii a venit destul de repede. Primii care l-au
simtit au fost generalii M. Racovita si Gh. Mihail, primul ajunsese ministru de
razboi, iar al doilea - sef al Marelui Stat Major si ambii facusera parte din
comitetul militar care raspundea de implementarea deschiderii "Portii
Iasilor".
Catre începutul lunii
septembrie 1944, s-au intensificat presiunile comandamentelor sovietice de
subordonare a Armatei române, iar începând cu ziua de 7 septembrie, Armata
româna a intrat în subordinea Armatei sovietice, fiind împartita la diferite
grupuri de armate sovietice, iar Marinei române i-au fost debarcate echipajele
la 3 septembrie si înlocuite cu echipaje sovietice. Astfel, atributiile celor
doi militari au fost serios stirbite. Rasplata tradarii continua. Dupa razboi,
atât generalul Racovita, cât si generalul Aldea, sunt întemnitati, primul la
închisoarea din Sighet, unde moare în 1954, iar al doilea în închisoarea din
Aiud, unde moare în 1949.
Criticii actului de la 23 august 1944 (si nu sunt putini) îl
considera unii ca "act de înalta tradare", iar altii ca "grava
eroare politica". Si unii si altii au dreptate, el este atât act de înalta
tradare, cât si o grava eroare politica cu multiple implicatii si consecinte
nefaste pentru România. Acestia sustin, si le dam dreptate, ca Maresalul
Antonescu trebuia lasat sa încheie si sa semneze armistitiul, deoarece el îl
negociase si putea sa impuna rusilor, prin puternica sa armata de un milion de
oameni, un alt mod de actiune decât capitularea. Prin arestarea lui Antonescu si
capitularea întregii armate, din ordinul Regelui Mihai, înaintea semnarii
armistitiului cu rusii, România a pierdut baza juridica si morala a apararii
drepturilor sale, s-a dezonorat singura.
Capitularea
neconditionata a însemnat un dezastru national, un mare calvar pentru România,
ce îl va purta o lunga perioada de timp. Alaturi de cei circa 175.000 de
militari români care au luat drumul lagarelor sovietice de prizonieri dupa 23
august 1944, au mai fost deportati în URSS peste 20.000 de alti români si 72.000
de români de etnie germana. Prin nesemnarea armistitiului si capitularea
neconditionata, România si-a pierdut definitiv libertatea, i s-a refuzat
statutul de tara cobeligeranta, desi a fost a patra putere militara
participanta la înfrângerea Germaniei fasciste.
În decurs de un
deceniu si jumatate, dupa 23 august 1944, România a fost furata de catre rusi
de cel putin trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse
prin "armistitiu" dictat de Moscova.
Semnarea
armistitiului cu URSS, care continea destule conditii împovaratoare pentru
România, fata de armistitiul negociat cu Antonescu, a fost taraganata pâna la
12 septembrie 1944, iar protocolul privind raporturile dintre Armata româna si
Armata sovietica a fost semnat abia pe 25 septembrie, ceea ce a facut ca Armata
româna sa se angajeze singura în luptele pentru eliberarea Transilvaniei,
reusind ca, pâna catre jumatatea lunii septembrie, sa fie respinse de pe
teritoriul României, pâna la frontiera vremelnic impusa, trupele hitleristo-hortiste.
sursa http://www.historia.ro
