George Friedman, fondatorul Stratfor Glogal Intelligence: Romania trebuie sa invete sa fie mai periculoasa pentru a exista, sa fie un risc pentru rusi, germani si, de ce nu, americani
de Anne-Marie Blajan HotNews.ro
George Friedman in interviul HotNews.ro
UE si NATO nu asigura Romaniei securitatea la care se gandea cand a vrut sa adere, de aceea Romania trebuie sa isi intareasca suveranitatea, sa aiba propria politica, bazata pe urmarirea intereselor nationale, spune fondatorul Stratfor, George Friedman intr-un interviu acordat HotNews.ro. Ultimii 20 de ani au fost un interludiu placut in istorie, de acum romanii trebuie sa-si gandeasca viitorul, dar e mai comod pentru ei sa se pretinda neajutorati si sa le decida altii viitorul.
Inainte de a-si incepe calatoria in Romania - saptamana trecuta a fost in Bucuresti -, fondatorul Stratfor a facut o caracterizare deloc flatanta a Romaniei, pe care a explicat-o in interviul pentru HotNews.ro.
Friedman scria: Romania a fost intotdeauna o tara greu de descifrat.
Romania este greu de inteles pentru ca are mai multe parti. Nu este o tara unitara, in felul in care e Ungaria. Are regiunea carpatica, regiunea Bucurestiului, are tinutul unguresc. Este o tara cu o istorie stranie, a fost intotdeauna o natiune, dar a fost ingropata foarte mult timp. A devenit o natiune suverana doar dupa Primul Razboi Mondial, apoi, dupa al Doilea Razboi Mondial, si-a pierdut din nou suveranitatea. Este o tara care, desi isi cunoaste sufletul, isi cauta locul in istorie, in Europa si in lume. De aceea este foarte greu sa o intelegi uneori.
Este orientata spre UE, dar este una dintre multele tari din uniune al carei loc nu este acolo.
Sa ne uitam la structura de baza a UE. In centru este Germania. Germania este o putere exportatoare masiva, al carei model este ciudat, pentru ca a inceput cu un model de tara exportatoare si asta nu a incetat nici acum. Pentru ca Romania sa se dezvolte, trebuie sa profite de avantajul sau competitiv. Iar avantajul ei este sa devina o tara exportatoare. Problema este ca in centrul UE se gaseste o putere gigantica ce exporta in Romania si este foarte greu pentru Romania sa gaseseasca locul in UE unde sa-si vanda bunurile. Are o populatie foarte talentata, bine calificata, are multe avantaje, insa acum, cand este vremea ca Romania sa fie un exportator agresiv, ea este coplesita de Germania. Si pentru mine chestiunea in sine nu e UE, ci Germania si daca lasa vreun spatiu de dezvoltare. Iar problema Romaniei este una comuna si altor tari sud-est europene.
Spre deosebire de polonezi, pentru care istoria si rezistenta sunt o traditie, romanii s-au adaptat la cum bat vanturile.
Daca ne uitam la comportamentul Romaniei inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Romania incerca sa gasesca o modalitate sa isi pastreze suveranitatea si sa fie in acord si cu germanii. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial a devenit un satelit comunist, dar diferit de ceilalti sateliti comunisti, incercand sa isi gaseasca propriul loc. Dar si l-a gasit intr-un mod foarte ciudat, cu Ceausescu. Dupa sfarsitul razboiului rece, Romania a vrut, mai mult decat orice, sa devina o tara normala. Iar definitia a ceea ce inseamna normal a fost pentru ea sa devina membru al NATO si al UE si apoi a crezut ca va fi ca toti ceilalti. Si in aceasta modalitate de a se adapta nu si-a definit identitatea.
George Friedman defineste problema esentiala a Romaniei:
Ca sa fii o natiune suverana e nevoie sa ai controlul asupra suveranitatii, a viitorului tau national, a puterii militare si economice pe care o ai. Romanii - si nu numai ei - si-au spus ca, daca sunt membri ai UE si NATO aceste organizatii vor avea grija de ea si ea va fi libera sa se ocupe de alte lucruri. Si cred ca asta e problema: pentru ca eu nu cred ca UE are grija de voi, in mod cert nu cred ca NATO o face, ca v-ar proteja daca s-ar intampla ceva. Traiti intr-o parte foarte periculoasa a lumii in care oricand se poate intampla ceva. Si trebuie sa va dezvoltati institutiile suveranitatii, dar asta se face greu, este scump si nu e tocmai confortabil. In aceasta faza se afla Romania.
Reporter: Romanii au crezut ca NATO si UE ii vor proteja, NATO prin invocarea articolului 5, iar pentru a adera la UE am adoptat standardele si politicile europene si am renuntat la bucati din suveranitatea noastra pentru a fi parte a acestui club. Si acum dvs. spuneti ca Romania trebuie sa isi construiasca si revendice suveranitatea.
Geroge Friedman: Acum 20 de ani, NATO era o puternica alianta militara. Insa europenii sunt dezarmati. Articolul 5 este un document interesant, si se pune intrebarea cine ar interveni. Sunt trei puteri militare care ar putea interveni: americanii, britanicii si turcii.
Dar nucleul NATO si nucleul UE sunt diferite, al UE e format din Franta si Germania, in NATO nu ele sunt nucleul. Si Franta si Germania nu sunt capabile sa va vina in ajutor. Deci este o asimetrie intre politica voastra de aparare si politica economica. Este foarte clar ca in apararea voastra, daca Rusia si-a schimba pozitia sau s-ar intampla ceva in Moldova, germanii nu ar putea veni in ajutor, nici francezii si nici nu se pune problema daca ar vrea sau nu.
In privinta politicii economice am remarcat ca Germania iese din recesiune, ca alte tari ale UE nu ies si asta este o chestiune serioasa. De 20 de ani, UE a experimentat prosperitatea, iar in acele vremuri de prosperitate problemele structurale ale UE au fost ascunse. Cand a aparut prima criza, in 2008, problemele structurale au iesit la iveala. Si se mai pune problema asupra a ceea ce vrea Romania si ceea ce vrea Germania. Vrea Germania sa stea in aceeasi relatie cu UE ca inainte?
(...) Unul dintre lucrurile pe care trebuie sa le inteleaga romanii este ca ideea lor despre UE ar putea sa nu mai coincida cu a germanilor, britanicii se indeparteaza de Europa si nu stiu ce pun francezii la cale.
Reporter: Ati mentionat mai devreme Moldova, iar interesul Romaniei referitor la aceasta tara este evident. Dvs. spuneati insa, in descrierea Romaniei, ca daca am antagoniza Rusia, romanii n-ar face nimic pentru sustinerea Moldovei. Autoritatile romane ar putea aduce contraargument actiunile din ultimul an si jumatate.
George Friedman: N-am vazut nicio actiune, am vazut discursuri, nu actiuni. Daca esti rus, si Putin este un rus foarte bun, si privesti harta iti spui: am controlul asupra Ucrainei - nu direct, dar am control -, Nistrul este o linie absolut critica de aparat. Este un spatiu intre Romania si influenta rusa, si acest spatiu este Basarabia, sa o numim asa. Pentru Basarabia, Stalin a renuntat la jumatate din Polonia. De ce este ea atat de importanta? Pentru ca daca NATO ar avea trupe in Basarabia, uitati-va cat de aproape ar fi de Odessa.
Pe de alta parte, daca rusii influenteaza aceast teritoriu - rusii au inca echipament militar acolo - si sunt la granita voastra va pot influenta perspectiva si comportamentul. Iar cel mai important lucru din punctul de vedere al rusilor este ca acest comportament comporta un risc foarte mic. Daca esueaza, viata continua ca pana acum. Daca au succes, sunt intr-o pozitie strategica mai buna, dar nu sunt riscuri pentru ei in a-si urma politicile in Moldova. Si as mai spune ca romanii nu au creat o situatie in care rusii sa simta ca risca ceva. Si nici nu puteau. Trebuie sa aiba o alianta functionala.
Una dintre dovezile ca NATO nu mai e functionala este faptul ca NATO nu are nicio pozitie in Moldova, nu poate oferi sustinere Romaniei in nimic din ceea ce priveste Moldova. Moldova este de interes national important, fundamental pentru Romania si trebuie evaluata orice alianta pe baza intrebarii daca aceasta ii sustine interesul national. Este foarte clar ca NATO nu o face. Germanii sunt mai interesati de relatia cu Rusia decat de relatia cu Romania.
Reporter: Germanii au adus pe masa discutiilor cu rusii problema transnistreana.
G.F.: Au adus in discutie singurul subiect pe care stiau ca rusii nu vor ceda niciodata.
Reporter: Credeti ca nu vor ceda niciodata?
G.F.: Daca as fi un geograf rus, m-as uita la raul Nistru si mi-as spune ca este fundamental sa pastrez controlul pe aceasta linie de demarcatie. Si mi-as mai spune ca Transnistria a fost adaugata Moldovei prin circumstante foarte ciudate, ca etnic nu seamana cu Moldova. Dar, lasand toate argumentele la o parte, mi-as spune ca nu-mi pasa de nimic: asupra acestei linii este absolut necesar sa pastrez controlul.
Este foarte interesant ca interventia germana a venit pe o chestiune unde stiau perfect ca rusii nu vor ceda. Nu au adus in discutie chestiuni mult mai interesante, privind Moldova - garantii ca rusii nu vor interveni in alegeri, garantii ca rusii nu vor mai desfasura forte acolo. Ceea ce a facut Merkel a parut a fi foarte util, in timp ce se concentra pe o chestiune unde nu exista speranta de rezolvare, a ignorat chestiuni mult mai importante pentru Germania: Moldova insasi. Este o femeie foarte inteligenta.
Reporter: Este o perspectiva interesanta, pentru ca exista analisti europeni care spun ca aducerea in discutia cu rusii a acestei chestiuni - retragerea trupelor din Transnistria - si stiindu-i pe rusi care, probabil nu isi vor retrage trupele, Merkel isi risca reputatia in UE, iar UE insusi isi prejudiciaza rolul de actor influent pe scena internationala. Par multe lucruri in joc.
G.F.: Ce e in joc? Ce se va schimba? Nu va mai importa gaz rusesc? Aici e problema: Europa este concentrata pe imagine, nu pe putere. Si asta e unul dintre multele cazuri care demonstreaza asta. Ce risca, de fapt, Merkel? In mod cert i-a consultat pe rusi, pe Medvedev, inainte sa faca miscarea asta, iar rusii au inteles clar ca nu trebuie neaparat sa cedeze, daca li se cere asta. Ceea ce a facut a fost sa creeze imaginea de actiune. (...) Daca as fi german asta as face si eu. Nu este in interesul lor sa se angajeze intr-o disputa cu Rusia pe tema Moldovei.
Problema este ca Romania nu si-a creat o politica externa pe cont propriu, ci incearca sa isi creeze una in contextul UE, care nu exista, ci sunt mai multe politici ale mai multor tari, ale caror interese nu coincid cu interesele voastre.
Reporter: O analiza Stratfor spunea ca SUA au recomandat Romaniei - in sustinerea fortelor democratice de la Chisinau - sa creeze organizatii media, ONG-uri, fonduri de investitii si a esuat. Romania a spus mereu ca are nevoie de sustinerea UE in ajutarea Moldovei, pentru ca singura nu poate face multe.
G.F.: Iata cum sta treaba: nu aveti sustinerea UE. Prin urmare, intrebarea pentru Romania este daca face ceva de una singura, nu face nimic sau incearca sa gaseasca alte relatii. Si mi se pare ca analiza Romaniei e de genul: daca atrag fortele europene de partea mea, atunci sunt mai puternica. E adevarat, numai ca nu atrageti fortele europene.
Moldova este o regiune romaneasca, a cazut in mainile rusilor din cauza pactului dintre Hitler si Stalin, nu poate fi revendicata fara riscuri, nu poate fi revendicata fara eforturi si din acest punct de vedere mi-e greu sa imi dau seama cum e Romania, ca sa ne intoarcem la inceputul discutiei.
Nu mi-e clar ca inteleg care sunt interesele nationale fundamentale ale Romaniei si ce riscuri este pregatita sa isi asume. Cred ca e in pozitia in care nu vrea sa isi asume niciun risc, ceea ce e perfect rezonabil, insa traiti intr-un colt de lume in care nu prea exista optiuni.
Si ultimii 20 de ani au fost un interludiu foarte placut in istorie. Inainte de asta intelegeati totul despre riscuri, ii intelegeati pe rusi, va intelegeati guvernul. Pentru 20 de ani a fost mai usor si cred ca faceti confuzie intre acesti 20 de ani si viitorul vostru. Rusii isi revin, germanii isi joaca jocul, americanii isi joaca jocul - care e diferit de al tuturor celorlalti - iar Romania are chestiuni strategice de clarificat, decizii strategice de luat. Iar ceea ce face ea in UE si NATO este sa se eschiveze de la a lua decizii strategice. Lasandu-le pe seama altora. Si nu merge asa.
Reporter: Ideea in Romania a fost ca, odata integrati in UE si NATO, avem asigurata securitatea, atat ca tara si natiune, cat si siguranta economica. Tocmai de aceea s-au si facut eforturile acelea pentru a corespunde tuturor standardelor necesare integrarii.
George Friedman: Aceasta era ideea in intreaga Europa, ca UE va rezolva problemele, dar acum nu mai suntem in 2005, ci in 2010, la doi ani dupa 2008, cand Romania are un sistem bancar detinut in mod coplesitor de banci staine, cel din Cehia e detinut in proportie de 96% de banci straine.
Aveti un sistem financiar care nu e numai sub controlul Bruxelles-ului, ci si sub controlul italian, austriac si al altora. Chestiunea e urmatoarea: ati fost dispusi sa renunati la suveranitate in schimbul securitatii. Si intrebarea este sunteti in siguranta? Infloreste economica romaneasca? Ideea este sa lasati sa treaca doar cativa ani. Eu insa cred ca atunci cand in centrul UE se afla o masina uriasa de export, tarile mai mici nu isi pot gasi un loc in UE si nu se pot proteja de exporturile germane. Nu vad in UE siguranta economica pe care o cautati. NATO, in ciuda intalnirilor institutionalizate, nu mai functioneaza ca o alianta militara.
Reporter: Incearca sa se redefineasca acum.
G.F.: Incearca sa se redefineasca, insa cum putem avea o alianta militara cand europenii nu au armata. Si, in final, se va ajunge ca americanii si britanicii sa treaca la actiune si europenii sa ii condamne. Si americanii nu prea mai au apetit pentru interventii.
Insa cel mai important lucru este ca starea psihologica de securitate si realitatea obiectiva a pozitiei Romaniei sunt diferite. Ideea ca in aceste doua institutii multilaterale ati gasit securitatea trebuie examinata cu multa grija, pentru ca nu e tocmai securitatea pe care o credeti. Asta nu inseamna ca trebuie sa parasiti UE si NATO. Cred ca Romania are nevoie de relatii bilaterale cu alte tari. Nicio tara nu va intra in relatii bilaterale cu o alta tara decat daca are interese. Si Romania trebuie sa fie in pozitia in care sa reprezinte greutate in calitate de aliat.
Reporter: O alta analiza Stratfor spunea ca Romania are doua optiuni: ca o tara ca Rusia sa gaseasca in Romania un partener de dialog, sau ca Romania sa devina terenul de confruntare intre Rusia si Occident. Spre care dintre aceste optiuni ne indreptam?
G.F.: Acum rusii sunt multumiti cu pozitia pe care o au. Din cauza razboaielor din Irak si Afghanistan, fortele americane s-au retras. Asta a deschis o fereastra de oportunitati pentru rusi sa sustina fortele prin care sa rastoarne rezultatele obtinute prin revolutiile colorate: atacul asupra Georgiei a fost un mesaj transmis Kievului sau Rigai.
Iar mesajul a fost: atat valoreaza garantiile americanilor. Iar acest mesaj a fost auzit. Pe americani i-a prins intr-un moment foarte prost, erau pe picior gresit. Acum rusii si-au recastigat pozitia geopolitica. Au comunitatea Belarus-Kazahstan-Rusia, si-au imbunatatit pozitia in Kirghistan si Tadjikistan, sunt pe alocuri peste tot, in Moldova le-ar placea.
Acum Rusia e in pozitia sa intre in legatura/contact cu Europa, pentru ca au obtinut ceea ce vroiau, nu cauta razboi, nu cauta sa ocupe Europa. S-au adresat partenerului lor natural, Germania, si germanii - care se simt inconfortabili cu NATO si UE - le raspund rusilor. Rusii le dau resurse, gaz natural, ei le dau inapoi capital si tehnologie. Germanii au o populatie in declin, nu mai vor turci, asa ca in loc sa aduca mana de lucru in Germania muta fabricile acolo unde este inca mana de lucru, in Rusia, care are si ea o populatie in declin, dar si surplus pe piata muncii, din cauza ineficientei. Este o relatie sinergica.
Si cred ca, dupa criza greaca, germanii s-au intrebat ce primesc de la UE. Si primesc acces la pietele voastre, dar nu vor sa va scoata din faliment. Cand estul Europei a fost in criza, Germania a vrut interventia FMI, adica banii americani, iar americanii au intervenit atunci. Dar cred ca e o greseala sa credeti ca americanii vor lasa FMI sa salveze de la faliment UE, doar daca germanii nu vor fi de acord sa scoata din faliment California.
Fie UE e o federatie de state, caz in care Romania si Germania sunt la fel de diferite precum Texas si California, fie este o zona de comert liber in care nimeni nu are obligatii fata de altcineva. Celor din exterior le-a devenit clar ce este UE si le e clar si germanilor ce vor.
Insa validarea psihologica pentru Romania, Ungaria si alte tari privind validarea iesirii din comunism a fost UE, a fost o majora necesitate psihologica. Si, din nefericire, in mintea lor a deveni parte a Europei a insemnat a deveni parte a UE. Cred ca e vremea sa recunoasteti ca Romania este europeana pentru ca este in Europa, ca este o tara suverana si are propriile interese, ca UE poate fi un instrument util daca e in interesul ei. Dar Romania trebuie sa se intoarca la istorie si asta e greu, pentru ca n-a fost niciodata o parte a istoriei, spre deosebire de Polonia, sau chiar Ungaria.
Reporter: Accentuati importanta relatiilor bilaterale cu alte tari si Romania nu are relatii cu Rusia.
G.F. Rusii nu au nimic sa va spuna.
Reporter: Dar ii putem face sa aiba lucruri sa ne spuna? Putem construi o relatie cu Rusia, ar trebui Romania sa construiasca un dialog?
G.F.: Este intotdeauna bine sa ai un dialog, daca ai ce sa discuti. Cand construiesti astfel de relatii te uiti la ceea ce are celalalt si iti doresti si tu sau de ce te temi si ai un dialog. Altfel, ai doar un pranz. Si ideea este ca rusii nu vad niciun risc cand se gandesc la Romania.
Reporter: Si de aceea nu ne acorda atentie...
G.F.: De ce ar face-o? Romania trebuie sa isi construiasca propriile capacitati, dar in acelasi timp trebuie sa aiba relatii bilaterale. Una cu SUA, alta cu Turcia, o mare putere la Marea Neagra. Marele noroc al Turciei este ca nu e membra a UE, altfel nu s-ar fi descurcat atat de bine cum o face acum. Este un potential partener comercial, un investitor, un hub energetic, si voi puteti deveni un punct nodal energetic prin proiectul AGRI, iar Azerbaidjanul este puternic influentat de Turcia. Conceputul cooperarii la Marea Neagra are sens, iar in acest context, Turcia este o mare putere, nu mai e Turcia de acum 10 ani. O orientare a Romaniei in aceasta directie, fara sa se neglijeze UE, ar fi foarte buna.
Romania trebuie sa ia decizii care au sens geografic si economic. Si, uitandu-ne la Marea Neagra, puteti avea succes. Rusii vorbesc cu turcii pentru ca au o armata mare, au o economie solida si le vorbesc cu grija. Ca sa-si pastreze pozitia, Romania trebuie sa aiba ceva care sa ingrijoreze rusii, sau germanii sau chiar americanii. Romania nu poate fi luata ca atare.
Reporter: Si ce avantaje ar putea avea Romania?
G.F.: Are o populatie creativa si dinamica, bine instruita, un cost al muncii scazut si este un bun loc pentru investitii, odata ce va clarificati regulile economice privind investitiile.
Un alt lucru pe care trebuie sa il aiba este o armata. Nu esti ascultat cu atentie in lumea asta daca nu ai o armata. Veti zice ca e costisitoare. Iar eu va voi spune sa va uitati la secolul trecut: 5% din PIB ar fi o suma colosala, dar ce ati fi platit sa evitati rusii si germanii. Daca voi credeti ca nu mai exista amenintari si nu vor mai exista, atunci sunteti intr-o pozitie foarte rationala. Pe de alta parte, trebuie sa va ganditi ca in aceasta parte de lume nu a fost un secol fara vreo tragedie. Si in aceste conditii 5% nu inseamna atat de mult.
Polonia credea in 1939 ca are o relatie cu germanii si cu rusii, care a facut radicala modernizare a armatei sale nenecesara.
Sunt doua chestiuni: nu poti ajuta o tara care se prabuseste intr-o saptamana. Si in al doilea rand, in aceasta lume nimeni nu ajuta o tara care nu se poate ajuta singura. Ideea ca germanii vor trimite tinerii sa lupte si sa moara in interesul Romaniei nu e rationala. Poti argumenta ca Rusia nu va fi agresiva, poate ca nu va fi, dar in trecut, de fiecare data cand o tara est-europeana a pariat ca o alta nu va fi agresiva, a pierdut.
Daca iti construiesti apararea si nu sunt agresivi, ai irosit ceva bani. daca iti construiesti apararea si de aceea nu sunt agresivi, nu vei sti niciodata. Dar daca iti construiesti apararea si vor veni, atunci aliantele inseamna ceva. Nimeni nu isi va trimite copiii sa va apere. Am doi copii in armata americana: fiica mea a fost in Irak, timp de 25 de luni, fiul meu este in aviatie. Ei nu vin aici sa apere romanii.
Daca e in interesul nostru, e o alta problema. Un lucru asupra caruia trebuie romanii, ca o natiune matura, sa isi puna intrebarea este cum sa fac sa transform asta in interesul americanilor?
Din punctul de vedere al americanilor, un cordon sanitar din Polonia pana in Romania este de mare interes si la asta s-ar putea si s-ar angaja SUA. Dar nu te poti angaja la ceva ce nu exista. Nu uitati, in timpul razboiului rece Germania de Vest a fost aparata de vest-germani. Si americanii au adaugat ceva acestei aparari. NATO a fost un loc in care s-au impartit greutatile (burden sharing). Si asta a inseamnat ca alte tari erau linia principala de aparare si americanii i-au sustinut.
Daca Romania spune ca e prea saraca sa se apere, cred ca isi decide soarta pe termen lung.
Reporter: Gresim cand supraevaluam parteneriatul strategic cu SUA?
G.F.: Romania nu e stupida, intelege foarte clar ca are nevoie de o relatie bilaterala cu SUA. Dar parteneriatul e parteneriat si inseamna ca fiecare parte face ceva pentru cealalta. America da semnalul Romaniei foarte clar ca e pregatita sa aiba genul de parteneriat pe care l-a avut cu Polonia: F16 este parte a acestuia. Ramane de vazut daca Romania va face fata provocarii sau nu.
Reporter: V-ati inceput calatoria in Europa de Est cu Romania. Ce impresii v-ati facut pana acum despre momentul in care se afla Romania.
G.F.: Cred ca Romania este la un punct de rascruce. Epoca sa de post-razboi rece s-a terminat. S-a terminat in 2008-2009 si inca nu si-a definit cum va merge inainte si e greu sa-si doreasca o continuare a unei epoci trecute.
E interesanta nostalgia pe care am gasit-o in Romania. Si nu e o nostalgie pentru comunism, ci pentru perioada 1991-2008. Este nostalgia pentru perioada post-razboi rece. Cand totul era simplu, era clar, stiati ce aveti de facut: daca intram in UE si in NATO, totul va fi bine.
E de inteles, Romania era extenuata psihic dupa perioada Ceausescu, dupa comunism, toti erau obositi si totul parea simplu.
Acum totul e complicat si impresia mea dupa ce am vorbit cu oameni este ca incep sa se adapteze, dar inca nu au depasit faza in care sa inteleaga ca lumea s-a schimbat in 2008, ca germanii vad altfel UE, ca invazia rusilor in Georgia in 2008 au schimbat lucrurile. Cred ca exista 90% dorinta de a continua sa credeti ca nimic nu s-a schimbat si 10% suspiciunea ca s-a schimbat. Si prima impresie e ca romanii, la suprafata neaga ca s-a intamplat ceva, insa in profunzime se lupta sa inteleaga si sa accepte asta. Cum poate face Romania fata acestei schimbari?
E interesant ca romanii se vad mai slabi decat ii vad altii: e o tara in sud-estul Europei, este mare, substantiala, poate insemna ceva. Dar romanii vor sa creada ca sunt slabi, pentru ca, daca sunt foarte slabi, nu trebuie sa actioneze, iar ei vor sa evite actiunea. Este ca si cum uneori isi spun ca, daca se conving ca sunt neajutorati, istoria isi va urma cursul si ei nu pot impiedica asta. Insa eu am sentimentul ca sunt constienti de asta, insa nu vor face nimic in aceasta privinta. (...) Exista un fel de pace in neajutorare. Cand esti neajutorat, nu poti face nimic.
Polonezii cauta solutii, ungurii sunt neajutorati si le place sentimentul, dar voi sunteti ancora sudica, sunteti mai aproape acum de rusi, fizic, decat oricine altcineva si aveti amintiri neplacute. In final Romania se va intoarce la istorie si va deveni o natiune istorica, actionand, asumandu-si riscuri. Va fi dureros psihologic, tind sa cred ca in Romania crizele nu sunt materiale, sunt psihologice.
Cred ca Romania trebuie sa aiba o politica nationala, care trebuie dezvoltata intern si pentru care trebuie platit in plan intern.
Reporter: Unii analisti europeni vorbesc despre reminiscente de gandire in America in paradigma razboiului rece. Este oare Romania judecata in aceasta paradigma si este ea cea corecta?
G.F.: Uitati razboiul rece, hai sa ne uitam la al Doilea Razboi Mondial. Exista aceeasi problema, Basarabia, aceeasi intrebare, relatia voastra cu Germania. Ganditi-va la Primul Razboi Mondial. Razboiul rece a fost un episod al unei chestiuni permanente in Europa: relatia germano-rusa. Celor care spun ca este gandire de razboi rece le-as raspunde ca este gandire de al Doilea Razboi Mondial sau de Primul Razboi Mondial.
Dimineata, cand se trezesc cei din Ministerul de Externe, se gandesc la aceeasi problema: se gandesc la rusi, se gandesc la nemti. Uneori se gandesc la francezi. Si, ca si in cele doua razboaie mondiale, se gandesc daca americanii sunt acolo, gata sa intervina.
Asa ca nu cred ca e gandire de razboi rece, ci e gandire geopolitica. De doua secole sunt intrebari care nu si-au gasit raspuns, sunt chestiuni fara rezolvare. Jocul se joaca la nesfarsit, in diferite forme.
Romania intotdeauna revine la Basarabia si pentru Basarabia devine mereu un deal intre Germania si Rusia. As spune ca in SUA e o recunoastere ca razboiul nu a fost abolit, ca geopolitica nu a fost abolita, ca SUA nu mai vrea sa lupte intr-un alt razboi rece, nu ne-a placut anteriorul, si tocmai de aceea suntem ingrijorati de ceea ce fac rusii cu germanii. Nu avem factori de presiune asupra germanilor, ei hotarasc de unii singuri, asa ca noi cautam modalitati de a preveni un razboi rece, limitand relatia germano-rusa. Pentru ca pot sa va asigur ca daca germanii si rusii se aliaza, voi veti fi mult mai nefericiti decat noi.
Reporter: In ultima dvs. carte, Urmatorii 100 de ani, avansati idei extrem de interesante, referitoare la diferite state ale lumii. V-as provoca la o prognoza, cum va arata Romania peste 100 de ani?
G.F.: Vad Romania ca parte a unei coalitii, dar nu mi-e clar ce fel de coalitie. Coalitia Europei este o iluzie, o iluzie foarte atractiva, dar ea nu exista. NATO e istorie. Cand ma uit la Romania vad ca interesele sale fundamentale sa fie in siguranta fata de Rusia.
Nu fiindca rusii sunt monstri sau agresivi, ci pentru ca sunt o putere imensa si voi sunteti una mica. America a calcat pe tari pentru ca nu le-au observat si asa fac si rusii. Iar rusii v-au calcat in picioare si inainte.
Va vad ingrijorati din cauza Rusiei, in timp veti fi ingrijorati si referitor la Turcia. Insa problema voastra este construirea propriei coalitii, nu adaugandu-va unei coalitii. Iar ea este Intermarium, singura capabila sa va asigure promovarea propriilor interese.
Un mare pericol e daca Germania isi creeaza o coalitie pe la spatele vostru cu rusii, sunteti in capcana de aceasta data. Dar Romania a fost mereu prinsa intre mari puteri, calcata in picioare in drumul lor spre o alta destinatie. Provocarea pentru Romania este sa invete sa devina mai periculoasa pentru a exista.
sursa : http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8042524-video-george-friedman-fondatorul-stratfor-romania-terbuie-invete-fie-mai-periculoasa-pentru-exista-fie-risc-pentru-rusi-germani-dece-nu-americani.htm
ps. CAM P-AICI NE SITUAM...
luni, 21 februarie 2011
Terorism juridic împotriva militarilor români
Există o lege prin care a fost adoptat statutul cadrelor militare.
Este legea 80/1995. A fost iniţiată, firesc, de Ministerul Apărării.
Este o lege organică. Asta înseamnă că ea nu poate fi modificată prin
alte legi ordinare, şi că, atunci cand între ea şi o lege obişnuită
apar contradicţii, ea, legea organică, are prioritate. De la apariţia
acestei legi şi pană în prezent, multe alte legi au mai apărut. Legi
care reglementează diverse domenii ale vieţii sociale, politice,
economice. Aşa cum, de altminteri, reglementează şi legea 80 în ceea
ce priveşte viaţa şi activitatea cadrelor militare. Căci viaţa de
militar nu se rezumă la a bate pas de defilare. Ce bine ar fi fost să
se rezume la atat! Nerezumandu-se la atat viaţa de militar, acel
statut adoptat prin legea 80 reglementează aspecte dintre cele mai
variate ale vieţii şi activităţii cadrelor militare, inclusiv de
natură educaţională, financiară, sanitară, pană şi matrimonială, căci,
nu-i aşa, militarii ăştia, cat or fi ei de militari, se mai şi
căsătoresc, mai şi studiază, mai şi trăiesc, mai fac şi copii, mai
sunt şi mutaţi de colo colo, se mai şi îmbolnăvesc, mai ies şi la
pensie, ş.a.m.d. Si, deşi după apariţia legii 80/95, multe legi au
apărut, legiuitorul nu a abrogat niciodată legea 80 printr-o altă lege
şi nici nu a lăsat-o a fi modificată, interpretată, completată, sau
adăugită de vreuna dintre celelalte legi adoptate după ea ci, de
fiecare dată cand a vrut să modifice această lege, a modificat-o, iar
lucrul ăsta s-a întamplat de mai multe ori, după ştiinţa mea de 7
(şapte) ori, din 1995 pană în 2007, inclusiv. Acesta este un prim
aspect.
In acel statut al cadrelor militare apar o serie de obligaţii, o serie
de interdicţii şi de îngrădiri de libertăţi cărora cadrele militare
sunt supuse, precum şi nişte drepturi ale cadrelor militare. Prin
aceste prevederi, cadrele militare sunt diferenţiate de ceilalţi
cetăţeni ai Patriei, în primul rand prin îngrădirile de libertăţi,
libertăţi care, de altminteri, sunt garantate prin Constituţie pentru
toţi ceilalţi cetăţeni. Odată făcută această diferenţiere, devine
evident faptul că aceste cadre militare nu mai pot fi judecate în mod
similar cu ceilalţi cetăţeni ai Patriei, cărora nimeni şi nimic nu le
îngrădeşte nici un drept, şi că acestor cadre militare, în aspectele
care sunt reglementate de legea 80, nu le poţi aplica prevederile
altor legi ci numai pe cele din legea 80. Acesta este un al doilea
aspect.
Cadrele militare nefiind chiar stat în stat şi nefiind ele decat tot
nişte cetăţeni ai acestei ţări, legiuitorul a găsit de cuviinţă că
anumite aspecte ale vieţii lor, deşi sunt prevăzute în acest statut,
trebuie, totuşi, să se desfăşoare potrivit legilor care reglementează
domeniile corespunzătoare acelor aspecte, astfel că, în acel statut,
anumite prevederi sunt urmate de trimiteri la alte legi, ceea ce
înseamnă că acele prevederi se interpretează şi se aplică prin
corelare cu legile la care se face trimitere. De exemplu, în statut se
prevede că, printre altele, “cadrele militare în activitate au
dreptul la reduceri de impozit pe venit şi ….. , potrivit
reglementărilor în vigoare”, ceea ce înseamnă că acest drept îl
primesc după cum sună reglementările referitoare la reducerile de
impozit. Sau, “femeile cadre militare au dreptul la concediu de
maternitate si la……, pe baza dispoziţiilor legale aplicabile pe plan
naţional”, ceea ce înseamnă că acest drept se acordă în conformitate
cu legislaţia naţională referitoare la acest aspect. Sau “încheierea
căsătoriei este liberă în condiţiile legii”, ceea ce înseamnă că
această problemă se judecă pe baza legilor referitoare la căsătorii,
nu pe baza prevederilor din statutul cadrelor militare. Aş putea
continua exemplele, dar mă gandesc că acest material va fi citit şi de
alte categorii de cititori, nu numai de jurişti, şi atunci nu e nevoie
să insist, întrucat celelalte categorii au înţeles deja esenţialul.
Anume că, întrucat la anumite prevederi din statut, legiuitorul a
făcut trimitere la alte legi, înseamnă că, acolo unde nu a făcut
trimiteri, legiuitorul a dorit ca acele prevederi să fie respectate ad
literam, fără corelare cu alte legi. Acesta este al treilea aspect.
Printre altele, în statutul cadrelor militare, adoptat după cum am
menţionat, printr-o lege organică, este prevăzut că “pensionarii
militari au dreptul gratuit la asistenţă sanitară şi medicamente în
reţeaua sanitară a M.Ap sau în alte reţele sanitare, cu decontarea
cheltuielilor de către acest minister”. Conform DEX şi manualelor
editate de Academia Română, cuvantul “gratuit” poate avea două
semnificaţii. Una, ca adverb, înseamnă FARA PLATA, adică fără să se
dea nici un ban. A doua, ca adjectiv, înseamnă NEJUSTIFICAT. Intrucat
este de neacceptat ideea că legiuitorul, în urma dezbaterilor din
Parlament-căci aşa a fost adoptată legea 80/95, nu prin asumarea
răspunderii guvernului sau prin alte proceduri, tot legale dar care
eludează dezbaterile din Parlament-ar fi putut adopta o lege care
consfinţeşte un drept nejustificat, este limpede că legiuitorul a
acordat pensionarilor militari dreptul la asistenţă medicală şi
medicamente fără ca aceştia să fie nevoiţi să plătească vreun ban.
Acesta ar fi al patrulea aspect.
Anume, ei recunosc că drepturile cadrelor militare sunt prevăzute în
legi speciale. Cu alte cuvinte, ce drepturi are un militar este
prevăzut în legea 80, iară nu în legea 95, sau legea 150, sau legea
cadastrului sau legea cimitirelor sau instrucţiunile METROREX. In
continuare, însã, adăugã că acele legi speciale nu prevăd scutirea de
la plata contribuţiei pentru asigurări de sănătate. Pentru ei,
explicaţia ştiinţifică a cuvantului “gratuit”, prevăzut neîntâmplãtor
în legea specială 80/95, nu face doi bani.
Mă întreb cum să procedez pentru a aduce la cunoştinţa legiuitorului
că aceşti juriştii îl acuză, în esenţă, că ar fi acordat un drept
nejustificat. Căci din moment ce trebuie plătit pentru acel drept,
înseamnă că termenul « gratuit » nu a fost folosit cu semnificaţia «
fără plată » ci cu cealaltă semnificaţie, cea de « nejustificat ».
Ce rezultă din toate abordările celor ce erau « suspectaţi pe nedrept
» cã vegheazã la respectarea legii? Rezultă clar că, după opinia lor,
prevederile acelei legi speciale, nu se interpretează aşa cum sunt
prevăzute în lege, ci după cu totul alte considerente. Adicătelea,
chiar şi acolo unde legea nu face trimitere la alte legi sau norme, ei
o fac. Nu există altă explicaţie a faptului că, deşi la prevederea
privind dreptul gratuit la asistenţă medicală legiuitorul nu a făcut
trimitere la alte legi, aşa cum am arătat că a făcut în cazul altor
prevederi, ei ţin morţiş să interpreteze această prevedere prin
corelare cu alte legi.
Si acum sã vedem ce ar însemna dacã s-ar accepta opinia celor pe
nedrept numiţi jurişti.
In acest statut al cadrelor militare există nişte prevederi
referitoare la nişte îngrădiri de libertăţi. Redau din statut: «
Cadrelor militare le este interzisă exercitarea unor drepturi şi
libertăţi, astfel: a) să facă parte din partide …ori să desfăşoare
propagandă în favoarea acestora…..c) să declare sau să participe la
grevă. ». Sau « Cadrelor militare le este restransă exercitarea unor
drepturi şi libertăţi, astfel: ….b) exprimarea în public a unor opinii
contrarea intereselor Romaniei şi forţelor armate nu este permisă. »
La aceste îngrădiri şi interdicţii de libertăţi, în lege nu se face
trimitere la alte legi, ceea ce înseamnă că ele ar trebui respectate
ad-literam. Dar ce au făcut « nevinovaţii » prin ceea ce au susţinut
ei mai devreme? Au susţinut ideea că şi acele prevederi din lege care
nu conţin trimiteri la alte legi pot fi interpretate prin corelare cu
alte legi. Adică, ţineţi-vă bine, pot să fac miting electoral în
unitate, sau grevă şi pot să înjur armata în gura mare îmbrăcat în
uniformă cu eghileţi, eventual chiar în timpul defilării militare de
Ziua Naţională, încălcand astfel prevederile legii 80, întrucat
corelez aceste prevederi cu prevederile din Constituţie, care îmi dau
voie să săvarşesc acele acţiuni. Si, vorba aia, Constituţia e mai
presus de legea 95 şi altele la care fac trimitere cei pe nedrept
suspectaţi cã ar fi jurişti.
Imaginaţi-vă că într-o zi cineva încalcă aceste restricţii. Ce va face
M.Ap.N.? Ii va acuza. Cui îi va cere acel minister argumentaţia pentru
acuzare? Juriştilor, nu? Si ce vor zice ei atunci? Nu mai contează ce
vor zice atunci, pentru că au avut grijă să dărame până atunci. Pentru
că cei ce ar fi, eventual, acuzaţi, se vor apăra cu argumentele
invocate chiar de ei. De unde le vor lua ? LE DAU EU, că am
documentele emanate chiar de acei jurişti, semnate şi parafate de ei!
Cineva m-a întrebat de unde atâta virulenţă în poziţia mea. Il voi lămuri acum.
Sunt aproape doi ani de când am semnalat că, după opinia mea, se
săvârşeşte un abuz prin oprirea forţată de bani din pensie pentru ca
pensionarii militari să poată beneficia de asistenţă medicală, în
condiţiile în care Legea nr. 80/95 le acordă dreptul gratuit la
asistenţă medicală. Am semnalat această problemă tuturor celor cu
atribuţiuni pe această linie, de la Secţia Pensii militare care
opreşte abuziv banii, până la miniştri ai apărării. Spun miniştri,
întrucât m-am adresat mai multora, nu doar unuia. Unul dintre ei chiar
s-a mirat întrebându-şi asistenţii “Cum adică, gratuit dacă
plătesc?!?”.
Pe parcursul tuturor demersurilor mele nu am vâzut nici un jurist
zicând măcar “da, dom’le, cel puţin aparent este o neconcordanţă, vom
încerca să o lămurim, dar până atunci vi se opresc aceşti bani pentru
că aşa s-a decis”. Niciodată! De fiecare dată au ţinut-o langă cu
prostiile pe care li le-am demontat. Ba mai mult, la întrebarea mea
insistentă « Cine a abrogat legea 80/95 ? », mi s-au dat tot felul de
răspunsuri, care mai de care mai ridicole, inclusiv de genul « a fost
abrogată implicit de legea 95 ». Am pretenţia că am un coeficient de
inteligenţă care-mi permite să înţeleg câte ceva şi din domenii în
care nu sunt specializat. Imi confirmă această pretenţie toate
rezultatele testelor la care am fost supus timp de peste 40 de ani cât
am purtat haina militară şi modul în care mi-am îndeplinit
responsabilităţile, adeseori în domenii pentru care nici măcar nu
existau specializări. Cu această credinţă, am analizat legea 95 şi am
constatat că legea respectivă abrogă explicit numeroase prevederi şi
legi anterioare, dar nu pomeneşte nimic în acest sens despre legea 80.
Nici nu ar fi avut cum!
Totuşi, m-am adresat Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public,
instituţii în care este de presupus că lucrează oameni pricepuţi în
domeniu, întrebând dacă există instituţia abrogării implicite.
Suspiciunea mea mi s-a confirmat şi, astfel, am aflat că nu există
prostie mai mare decât afirmaţia că o lege ar putea abroga vreo
prevedere anterioară altfel decât explicit. Ceea ce mi-a spus mie că
acei oameni care mi-au aruncat această afirmaţie în faţă m-au
considerat debil mintal, căci altminteri nu şi-ar fi putut permite să
invoce un astfel de argument.
Un alt motiv al “furiei” mele provine din modul tendenţios şi perfid
în care sunt redate în documentele pe care le întocmesc acei
rãuvoitori, sau incompetenţi, diverse extrase din legi. Astfel, ei
induc ideea că legea 95/06, atunci când se referă la beneficiarii
prevederii din legea 80/95 privind dreptul gratuit la asitenţă
medicală, ar face vorbire despre faptul că acei oameni primesc
asistenţă medicală gratuit doar “dacă plătesc contribuţia pentru
asigurări de sănătate” când, de fapt, legea 95/06 spune despre această
categorie că “beneficiază de asistenţă medicală gratuită…în condiţiile
plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate”.
Ei nu înţeleg faptul că această formulă, “în condiţiile plăţii”, nu
este univoc determinată ca însemnând “dacă plătesc”. Ea ar putea
însemna, de exemplu, că acei oameni, deşi nu trebuie să plătească,
beneficiază de asistenţă medicală gratuită în aceleaşi condiţii ca şi
cei ce plătesc acele contribuţii. De ce spun asta? Pentru că însăşi
legea 95 operează cu noţiunea de “condiţii” când descrie în ce anume
constă asistenţa medicală ce se acordă plătitorilor de contribuţii,
iar pentru cei care nu plătesc acele contribuţii legea prevede că
primesc numai asistenţă medicală de urgenţă. Era firesc şi obligatoriu
ca legea să prevadă faptul că cei ce beneficiază de dreptul la
gratuitatea asistenţei medicale, acordat de legea 80/95, deci care nu
trebuie să plătească asigurări de sănătate, beneficiază, totuşi, de
asistenţă medicală completă, ca şi când ar plăti, adică “în condiţiile
plăţii”, iară nu doar de asistenţă în cazuri de urgenţă, aşa cum
primesc ceilalţi neplătitori de asigurări.
Le-am sugerat să se uite să vadă cum este în alte armate reglementată
această problemă. Stiindu-i îndărătnici în a se lumina, le-am spus eu.
In soldele militarilor din alte armate este inclusă o “indemnizaţie
pentru asigurări de sănătate”. Adică, armata le dă banii cu care să-şi
plătească asigurarea de sănătate, având în vedere că sistemul sanitar
le pretinde să fie asiguraţi, iar armata le pretinde să fie sănătoşi.
Iar oamenii ăia îşi plătesc asigurările de sănătate acolo unde cred ei
că este mai bine pentru ei. Ei bine, atunci când s-a stabilit modul de
calculare a soldelor miltarilor români, această indemnizaţie NU a fost
introdusă pe motiv că militarilor români li se asigură asistenţă
medicală gratuit. Iar acuma, acei anti-jurişti susţin că militarilor
români trebuie să li se mai ia încă o dată nişte bani care li s-au mai
luat o dată.
Cineva poate să zică “da ce, dom’le, nu-i mai bine să-mi oprească ei
banii din pensie decât să mă duc eu să plătesc asigurarea sanitară?”.
Dincolo de faptul cã nu e normal sã-mi opreascã banii pe care nu mi
i-a dat, nu e mai bine aşa, şi am să spun de ce.
1. Dacă nu vreau să mă asigur, nu mă asigur. Desigur, îmi asum
riscul de a plăti sume uriaşe la nevoie, dar e treaba mea, e viaţa
mea, e sănătatea mea şi nimeni altcineva nu poate hotărî ce am eu voie
să fac cu ele. Imi asum şi riscul de a fi dat afară din armată, dacă
nu pot să-mi îndeplinesc atribuţiile din motive de sănătate netratată.
In acele ţări, omul nu este mai prejos decât colacul de la WC.
2. Dacă plătesc eu asigurarea, o plătesc eu, cui vreau eu şi în
condiţiile pe care le convin eu cu acel asigurator. Nu îmi stabileşte
nimeni altcineva aceste condiţii. Sau îşi închipuie cineva că e pe
post de Dumnezeu şi îmi dictează mie ce să fac cu sănătatea mea !?
In fine, un alt motiv al “furiei” mele este generat de modul
impardonabil în care au găsit de cuviinţă să răspundă la solicitările
mele, rezumându-se la a-mi trimite extrase din lege care erau înscrise
şi pe talonul meu de pensie, ca şi când eu nu aş fi ştiut să-l citesc,
şi lăsându-mă fără răspuns la întrebări timp de peste un an de zile.
La insistenţele mele şi din dispoziţia unuia dintre miniştri, au
catadicsit să se adreseze Ministerului Sănătăţii, iniţiatorul legii 95
pentru a cărei apărare se zbat ei, de fapt, cu preţul încălcării legii
80/95 care a fost iniţiată de ministerul de unde iau bani. Ei bine,
timp de peste un an de zile, ei nu au “îndrăznit” să ceară răspuns la
sesizarea pe care au trimis-o celor de la sănătate! Sau, dacă l-au
primit, mie nu mi l-au adus la cunoştinţă, deşi aşa se angajaseră
atunci când m-au informat despre demersul pe care l-au făcut. Vă daţi
seama cât de înteresaţi au fost! Cât suflet au pus ei întru lămurirea
acestei probleme care ţine de competenţa lor ! Pardon, ţine de
responsabilitatea lor, că de unde competenţă ?!
Si ca totul să fie « impardonabil de impardonabil », impricinaţii se
fac că nu observă că a fost încălcată însăşi legea cea mai dragă lor,
legea 95. Căci cei ne opresc banii ca şi când ni i-ar da din
buzunarele lor, nu au respectat niciuna din prevederile acelei legi.
Ei nu ne-au întrebat la ce casă de asigurări dorim să ne asigurăm, aşa
cum prevede legea, ei nu au un contract semnat de noi cu acea casă de
asigurări, căci, nu-i aşa, nici maşinile nu se asigură fără să se
încheie un contract în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile
părţilor. Ei ne-au tratat pe noi mai rău ca pe nişte maşini. Asta au
vrut, asta au. Maşinile se prăvălesc peste ei ! Si acum e târziu să le
mai oprească. Au avut atâţia ani la dispoziţie in care şi-au imaginat
că se pot c__a pe militarii români. Vor vedea că ceea ce au încercat
să facă pe noi le-a reuşit perfect, dar…pe ei !
Nu pot încheia fãrã sã le împãrtãşesc nepricepuţilor un gând juridic
de care, probabil, nu au auzit, ei fiind absolut neinteresaţi de
judecăţi de această natură. Iată-l : « Orice lege poate fi intepretată
în multiple feluri, dar cu o condiţie-aceea de a nu i se denatura
spiritul în care a fost gândită ». Iar spiritul legii 80/95, în
materia care ne priveşte, era acela de a asigura militarilor
asistenţă medicală FARA CA ACESTIA SA PLATEASCA CEVA. Căci atunci când
li s-au interzis nişte drepturi cetăţeneşti, nu li s-au dat
despăgubiri şi nici ei nu au cerut, ci s-au supus.
Probabil, se vor fi găsind destui care să interpreteze peroraţia mea
ca pe pretenţie nejustificată, că aşa e la noi-vinovat este mai
întotdeauna ăla care respectă regulile şi care pretinde respectarea
lor. Le voi preciza şi acestora, dacă sunt interesaţi, că, atunci când
s-a fundamentat acea lege 80/95 şi când s-a introdus acea prevedere
privind gratuitatea asistenţei medicale pentru militari, au fost avute
în vedere 2(două) categorii de argumente.
Unu l-am expus deja, cel referitor la neacordarea indemnizaţiei pentru
asistenţă medicală pe motiv că militarilor li se acordă gratuit
această asistenţă.
Al doilea este şi mai interesant, dar nu mă aştept să-l priceapă şi
indolenţii. Capacitatea de asistenţă medicală a armatei nu se poate
întreţine fără pacienţi, sau cu pacienţi care nu respectă regulile
specifice armatei, pe de o parte, iar pe de altă parte armata are
nevoie de oameni sănătoşi, şi dacă vor ei să-şi facă asigurări de
sănătate şi dacă nu vor. Adică, militarii nu trebuie să ajungă în
situaţia de a nu fi apţi medical din indiferent ce motive. Auzit-au
cârcotaşii că, pentru a-şi menţine luptătorii capacitatea de luptă
prin trageri asupra lor, ţintele dau bani trăgătorilor, nu dă armata
bani pe ţinte?! Militarii erau “ţintele” sistemului medical al
armatei.
Celor ce ar fi tentaţi să zică: « Dom’le, ăsta e nebun ! Fiindcă ăia
nu sunt de acord cu el, îi face cum îi vine la gură!” le reamintesc că
“ăia” sunt justiţiabili, nu cizmari (iertare cizmari, pentru
comparaţia nefericită!) şi un principiu de drept zice că dreptatea s-a
făcut atunci când şi cel condamnat, sau care pierde procesul,
ascultând spusele justiţiabililor îşi zice “măi, oamenii ăştia au
dreptate; aşa este, nu înţelesesem eu până acum”. Ii invit pe cei
dispuşi la a mă combate, să o facă. Dar în aşa fel încât să înţeleg şi
eu, nu numai ei.
***
P.S. In structura militară în care am lucrat peste 20 de ani, până la
ieşirea la pensie, dacă cineva ar fi acţionat precum aceştia, adică
atât de incompetent, atât de indolent, atât de dezinteresat, ar fi
fost mătrăşit imediat pentru că nu ne puteam permite să tragem
concluzii idioate din informaţiile la care aveam acces, sau să le
interpretăm ca nişte râme. Pe ei nu-i mătrăşeşte nimeni. Bag seama că,
într-adevăr, ei au fost implantaţi acolo ca să contribuie la dărâmarea
armatei, iar liderii actuali pentru asta îi ţin şi la asta îi
folosesc.
Iar pentru cei ce nu au înţeles nici acum gravitatea acţiunii lor,
le-o spun eu. Prin mârşava interpretare a legilor militare, seamănă
neîncredere în rândul militarilor, cu posibile consecinţe grave
privind starea morala a militarilor. Dacă văd că o lege clară ca
lumina zilei este înterpretată în fel şi chip, militarii se vor
întreba dacă să mai lupte, în caz de nevoie. Pentru că nu vor şti dacă
nu cumva, interpretând legea care i-ar fi obligat să lupte împotriva
inamicului, prin corelare cu legea viermilor de mătase, nevolnicii
jurişti vor sugera celor ce i-au implantat acolo să îi bage în
puşcărie pe acei miltari pentru că…au încălcat drepturile universale
ale inamicului, în loc să le mulţumească.
Contraamiral de flotilă în retragere
Inginer Marian IOAN
Este legea 80/1995. A fost iniţiată, firesc, de Ministerul Apărării.
Este o lege organică. Asta înseamnă că ea nu poate fi modificată prin
alte legi ordinare, şi că, atunci cand între ea şi o lege obişnuită
apar contradicţii, ea, legea organică, are prioritate. De la apariţia
acestei legi şi pană în prezent, multe alte legi au mai apărut. Legi
care reglementează diverse domenii ale vieţii sociale, politice,
economice. Aşa cum, de altminteri, reglementează şi legea 80 în ceea
ce priveşte viaţa şi activitatea cadrelor militare. Căci viaţa de
militar nu se rezumă la a bate pas de defilare. Ce bine ar fi fost să
se rezume la atat! Nerezumandu-se la atat viaţa de militar, acel
statut adoptat prin legea 80 reglementează aspecte dintre cele mai
variate ale vieţii şi activităţii cadrelor militare, inclusiv de
natură educaţională, financiară, sanitară, pană şi matrimonială, căci,
nu-i aşa, militarii ăştia, cat or fi ei de militari, se mai şi
căsătoresc, mai şi studiază, mai şi trăiesc, mai fac şi copii, mai
sunt şi mutaţi de colo colo, se mai şi îmbolnăvesc, mai ies şi la
pensie, ş.a.m.d. Si, deşi după apariţia legii 80/95, multe legi au
apărut, legiuitorul nu a abrogat niciodată legea 80 printr-o altă lege
şi nici nu a lăsat-o a fi modificată, interpretată, completată, sau
adăugită de vreuna dintre celelalte legi adoptate după ea ci, de
fiecare dată cand a vrut să modifice această lege, a modificat-o, iar
lucrul ăsta s-a întamplat de mai multe ori, după ştiinţa mea de 7
(şapte) ori, din 1995 pană în 2007, inclusiv. Acesta este un prim
aspect.
In acel statut al cadrelor militare apar o serie de obligaţii, o serie
de interdicţii şi de îngrădiri de libertăţi cărora cadrele militare
sunt supuse, precum şi nişte drepturi ale cadrelor militare. Prin
aceste prevederi, cadrele militare sunt diferenţiate de ceilalţi
cetăţeni ai Patriei, în primul rand prin îngrădirile de libertăţi,
libertăţi care, de altminteri, sunt garantate prin Constituţie pentru
toţi ceilalţi cetăţeni. Odată făcută această diferenţiere, devine
evident faptul că aceste cadre militare nu mai pot fi judecate în mod
similar cu ceilalţi cetăţeni ai Patriei, cărora nimeni şi nimic nu le
îngrădeşte nici un drept, şi că acestor cadre militare, în aspectele
care sunt reglementate de legea 80, nu le poţi aplica prevederile
altor legi ci numai pe cele din legea 80. Acesta este un al doilea
aspect.
Cadrele militare nefiind chiar stat în stat şi nefiind ele decat tot
nişte cetăţeni ai acestei ţări, legiuitorul a găsit de cuviinţă că
anumite aspecte ale vieţii lor, deşi sunt prevăzute în acest statut,
trebuie, totuşi, să se desfăşoare potrivit legilor care reglementează
domeniile corespunzătoare acelor aspecte, astfel că, în acel statut,
anumite prevederi sunt urmate de trimiteri la alte legi, ceea ce
înseamnă că acele prevederi se interpretează şi se aplică prin
corelare cu legile la care se face trimitere. De exemplu, în statut se
prevede că, printre altele, “cadrele militare în activitate au
dreptul la reduceri de impozit pe venit şi ….. , potrivit
reglementărilor în vigoare”, ceea ce înseamnă că acest drept îl
primesc după cum sună reglementările referitoare la reducerile de
impozit. Sau, “femeile cadre militare au dreptul la concediu de
maternitate si la……, pe baza dispoziţiilor legale aplicabile pe plan
naţional”, ceea ce înseamnă că acest drept se acordă în conformitate
cu legislaţia naţională referitoare la acest aspect. Sau “încheierea
căsătoriei este liberă în condiţiile legii”, ceea ce înseamnă că
această problemă se judecă pe baza legilor referitoare la căsătorii,
nu pe baza prevederilor din statutul cadrelor militare. Aş putea
continua exemplele, dar mă gandesc că acest material va fi citit şi de
alte categorii de cititori, nu numai de jurişti, şi atunci nu e nevoie
să insist, întrucat celelalte categorii au înţeles deja esenţialul.
Anume că, întrucat la anumite prevederi din statut, legiuitorul a
făcut trimitere la alte legi, înseamnă că, acolo unde nu a făcut
trimiteri, legiuitorul a dorit ca acele prevederi să fie respectate ad
literam, fără corelare cu alte legi. Acesta este al treilea aspect.
Printre altele, în statutul cadrelor militare, adoptat după cum am
menţionat, printr-o lege organică, este prevăzut că “pensionarii
militari au dreptul gratuit la asistenţă sanitară şi medicamente în
reţeaua sanitară a M.Ap sau în alte reţele sanitare, cu decontarea
cheltuielilor de către acest minister”. Conform DEX şi manualelor
editate de Academia Română, cuvantul “gratuit” poate avea două
semnificaţii. Una, ca adverb, înseamnă FARA PLATA, adică fără să se
dea nici un ban. A doua, ca adjectiv, înseamnă NEJUSTIFICAT. Intrucat
este de neacceptat ideea că legiuitorul, în urma dezbaterilor din
Parlament-căci aşa a fost adoptată legea 80/95, nu prin asumarea
răspunderii guvernului sau prin alte proceduri, tot legale dar care
eludează dezbaterile din Parlament-ar fi putut adopta o lege care
consfinţeşte un drept nejustificat, este limpede că legiuitorul a
acordat pensionarilor militari dreptul la asistenţă medicală şi
medicamente fără ca aceştia să fie nevoiţi să plătească vreun ban.
Acesta ar fi al patrulea aspect.
Anume, ei recunosc că drepturile cadrelor militare sunt prevăzute în
legi speciale. Cu alte cuvinte, ce drepturi are un militar este
prevăzut în legea 80, iară nu în legea 95, sau legea 150, sau legea
cadastrului sau legea cimitirelor sau instrucţiunile METROREX. In
continuare, însã, adăugã că acele legi speciale nu prevăd scutirea de
la plata contribuţiei pentru asigurări de sănătate. Pentru ei,
explicaţia ştiinţifică a cuvantului “gratuit”, prevăzut neîntâmplãtor
în legea specială 80/95, nu face doi bani.
Mă întreb cum să procedez pentru a aduce la cunoştinţa legiuitorului
că aceşti juriştii îl acuză, în esenţă, că ar fi acordat un drept
nejustificat. Căci din moment ce trebuie plătit pentru acel drept,
înseamnă că termenul « gratuit » nu a fost folosit cu semnificaţia «
fără plată » ci cu cealaltă semnificaţie, cea de « nejustificat ».
Ce rezultă din toate abordările celor ce erau « suspectaţi pe nedrept
» cã vegheazã la respectarea legii? Rezultă clar că, după opinia lor,
prevederile acelei legi speciale, nu se interpretează aşa cum sunt
prevăzute în lege, ci după cu totul alte considerente. Adicătelea,
chiar şi acolo unde legea nu face trimitere la alte legi sau norme, ei
o fac. Nu există altă explicaţie a faptului că, deşi la prevederea
privind dreptul gratuit la asistenţă medicală legiuitorul nu a făcut
trimitere la alte legi, aşa cum am arătat că a făcut în cazul altor
prevederi, ei ţin morţiş să interpreteze această prevedere prin
corelare cu alte legi.
Si acum sã vedem ce ar însemna dacã s-ar accepta opinia celor pe
nedrept numiţi jurişti.
In acest statut al cadrelor militare există nişte prevederi
referitoare la nişte îngrădiri de libertăţi. Redau din statut: «
Cadrelor militare le este interzisă exercitarea unor drepturi şi
libertăţi, astfel: a) să facă parte din partide …ori să desfăşoare
propagandă în favoarea acestora…..c) să declare sau să participe la
grevă. ». Sau « Cadrelor militare le este restransă exercitarea unor
drepturi şi libertăţi, astfel: ….b) exprimarea în public a unor opinii
contrarea intereselor Romaniei şi forţelor armate nu este permisă. »
La aceste îngrădiri şi interdicţii de libertăţi, în lege nu se face
trimitere la alte legi, ceea ce înseamnă că ele ar trebui respectate
ad-literam. Dar ce au făcut « nevinovaţii » prin ceea ce au susţinut
ei mai devreme? Au susţinut ideea că şi acele prevederi din lege care
nu conţin trimiteri la alte legi pot fi interpretate prin corelare cu
alte legi. Adică, ţineţi-vă bine, pot să fac miting electoral în
unitate, sau grevă şi pot să înjur armata în gura mare îmbrăcat în
uniformă cu eghileţi, eventual chiar în timpul defilării militare de
Ziua Naţională, încălcand astfel prevederile legii 80, întrucat
corelez aceste prevederi cu prevederile din Constituţie, care îmi dau
voie să săvarşesc acele acţiuni. Si, vorba aia, Constituţia e mai
presus de legea 95 şi altele la care fac trimitere cei pe nedrept
suspectaţi cã ar fi jurişti.
Imaginaţi-vă că într-o zi cineva încalcă aceste restricţii. Ce va face
M.Ap.N.? Ii va acuza. Cui îi va cere acel minister argumentaţia pentru
acuzare? Juriştilor, nu? Si ce vor zice ei atunci? Nu mai contează ce
vor zice atunci, pentru că au avut grijă să dărame până atunci. Pentru
că cei ce ar fi, eventual, acuzaţi, se vor apăra cu argumentele
invocate chiar de ei. De unde le vor lua ? LE DAU EU, că am
documentele emanate chiar de acei jurişti, semnate şi parafate de ei!
Cineva m-a întrebat de unde atâta virulenţă în poziţia mea. Il voi lămuri acum.
Sunt aproape doi ani de când am semnalat că, după opinia mea, se
săvârşeşte un abuz prin oprirea forţată de bani din pensie pentru ca
pensionarii militari să poată beneficia de asistenţă medicală, în
condiţiile în care Legea nr. 80/95 le acordă dreptul gratuit la
asistenţă medicală. Am semnalat această problemă tuturor celor cu
atribuţiuni pe această linie, de la Secţia Pensii militare care
opreşte abuziv banii, până la miniştri ai apărării. Spun miniştri,
întrucât m-am adresat mai multora, nu doar unuia. Unul dintre ei chiar
s-a mirat întrebându-şi asistenţii “Cum adică, gratuit dacă
plătesc?!?”.
Pe parcursul tuturor demersurilor mele nu am vâzut nici un jurist
zicând măcar “da, dom’le, cel puţin aparent este o neconcordanţă, vom
încerca să o lămurim, dar până atunci vi se opresc aceşti bani pentru
că aşa s-a decis”. Niciodată! De fiecare dată au ţinut-o langă cu
prostiile pe care li le-am demontat. Ba mai mult, la întrebarea mea
insistentă « Cine a abrogat legea 80/95 ? », mi s-au dat tot felul de
răspunsuri, care mai de care mai ridicole, inclusiv de genul « a fost
abrogată implicit de legea 95 ». Am pretenţia că am un coeficient de
inteligenţă care-mi permite să înţeleg câte ceva şi din domenii în
care nu sunt specializat. Imi confirmă această pretenţie toate
rezultatele testelor la care am fost supus timp de peste 40 de ani cât
am purtat haina militară şi modul în care mi-am îndeplinit
responsabilităţile, adeseori în domenii pentru care nici măcar nu
existau specializări. Cu această credinţă, am analizat legea 95 şi am
constatat că legea respectivă abrogă explicit numeroase prevederi şi
legi anterioare, dar nu pomeneşte nimic în acest sens despre legea 80.
Nici nu ar fi avut cum!
Totuşi, m-am adresat Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public,
instituţii în care este de presupus că lucrează oameni pricepuţi în
domeniu, întrebând dacă există instituţia abrogării implicite.
Suspiciunea mea mi s-a confirmat şi, astfel, am aflat că nu există
prostie mai mare decât afirmaţia că o lege ar putea abroga vreo
prevedere anterioară altfel decât explicit. Ceea ce mi-a spus mie că
acei oameni care mi-au aruncat această afirmaţie în faţă m-au
considerat debil mintal, căci altminteri nu şi-ar fi putut permite să
invoce un astfel de argument.
Un alt motiv al “furiei” mele provine din modul tendenţios şi perfid
în care sunt redate în documentele pe care le întocmesc acei
rãuvoitori, sau incompetenţi, diverse extrase din legi. Astfel, ei
induc ideea că legea 95/06, atunci când se referă la beneficiarii
prevederii din legea 80/95 privind dreptul gratuit la asitenţă
medicală, ar face vorbire despre faptul că acei oameni primesc
asistenţă medicală gratuit doar “dacă plătesc contribuţia pentru
asigurări de sănătate” când, de fapt, legea 95/06 spune despre această
categorie că “beneficiază de asistenţă medicală gratuită…în condiţiile
plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate”.
Ei nu înţeleg faptul că această formulă, “în condiţiile plăţii”, nu
este univoc determinată ca însemnând “dacă plătesc”. Ea ar putea
însemna, de exemplu, că acei oameni, deşi nu trebuie să plătească,
beneficiază de asistenţă medicală gratuită în aceleaşi condiţii ca şi
cei ce plătesc acele contribuţii. De ce spun asta? Pentru că însăşi
legea 95 operează cu noţiunea de “condiţii” când descrie în ce anume
constă asistenţa medicală ce se acordă plătitorilor de contribuţii,
iar pentru cei care nu plătesc acele contribuţii legea prevede că
primesc numai asistenţă medicală de urgenţă. Era firesc şi obligatoriu
ca legea să prevadă faptul că cei ce beneficiază de dreptul la
gratuitatea asistenţei medicale, acordat de legea 80/95, deci care nu
trebuie să plătească asigurări de sănătate, beneficiază, totuşi, de
asistenţă medicală completă, ca şi când ar plăti, adică “în condiţiile
plăţii”, iară nu doar de asistenţă în cazuri de urgenţă, aşa cum
primesc ceilalţi neplătitori de asigurări.
Le-am sugerat să se uite să vadă cum este în alte armate reglementată
această problemă. Stiindu-i îndărătnici în a se lumina, le-am spus eu.
In soldele militarilor din alte armate este inclusă o “indemnizaţie
pentru asigurări de sănătate”. Adică, armata le dă banii cu care să-şi
plătească asigurarea de sănătate, având în vedere că sistemul sanitar
le pretinde să fie asiguraţi, iar armata le pretinde să fie sănătoşi.
Iar oamenii ăia îşi plătesc asigurările de sănătate acolo unde cred ei
că este mai bine pentru ei. Ei bine, atunci când s-a stabilit modul de
calculare a soldelor miltarilor români, această indemnizaţie NU a fost
introdusă pe motiv că militarilor români li se asigură asistenţă
medicală gratuit. Iar acuma, acei anti-jurişti susţin că militarilor
români trebuie să li se mai ia încă o dată nişte bani care li s-au mai
luat o dată.
Cineva poate să zică “da ce, dom’le, nu-i mai bine să-mi oprească ei
banii din pensie decât să mă duc eu să plătesc asigurarea sanitară?”.
Dincolo de faptul cã nu e normal sã-mi opreascã banii pe care nu mi
i-a dat, nu e mai bine aşa, şi am să spun de ce.
1. Dacă nu vreau să mă asigur, nu mă asigur. Desigur, îmi asum
riscul de a plăti sume uriaşe la nevoie, dar e treaba mea, e viaţa
mea, e sănătatea mea şi nimeni altcineva nu poate hotărî ce am eu voie
să fac cu ele. Imi asum şi riscul de a fi dat afară din armată, dacă
nu pot să-mi îndeplinesc atribuţiile din motive de sănătate netratată.
In acele ţări, omul nu este mai prejos decât colacul de la WC.
2. Dacă plătesc eu asigurarea, o plătesc eu, cui vreau eu şi în
condiţiile pe care le convin eu cu acel asigurator. Nu îmi stabileşte
nimeni altcineva aceste condiţii. Sau îşi închipuie cineva că e pe
post de Dumnezeu şi îmi dictează mie ce să fac cu sănătatea mea !?
In fine, un alt motiv al “furiei” mele este generat de modul
impardonabil în care au găsit de cuviinţă să răspundă la solicitările
mele, rezumându-se la a-mi trimite extrase din lege care erau înscrise
şi pe talonul meu de pensie, ca şi când eu nu aş fi ştiut să-l citesc,
şi lăsându-mă fără răspuns la întrebări timp de peste un an de zile.
La insistenţele mele şi din dispoziţia unuia dintre miniştri, au
catadicsit să se adreseze Ministerului Sănătăţii, iniţiatorul legii 95
pentru a cărei apărare se zbat ei, de fapt, cu preţul încălcării legii
80/95 care a fost iniţiată de ministerul de unde iau bani. Ei bine,
timp de peste un an de zile, ei nu au “îndrăznit” să ceară răspuns la
sesizarea pe care au trimis-o celor de la sănătate! Sau, dacă l-au
primit, mie nu mi l-au adus la cunoştinţă, deşi aşa se angajaseră
atunci când m-au informat despre demersul pe care l-au făcut. Vă daţi
seama cât de înteresaţi au fost! Cât suflet au pus ei întru lămurirea
acestei probleme care ţine de competenţa lor ! Pardon, ţine de
responsabilitatea lor, că de unde competenţă ?!
Si ca totul să fie « impardonabil de impardonabil », impricinaţii se
fac că nu observă că a fost încălcată însăşi legea cea mai dragă lor,
legea 95. Căci cei ne opresc banii ca şi când ni i-ar da din
buzunarele lor, nu au respectat niciuna din prevederile acelei legi.
Ei nu ne-au întrebat la ce casă de asigurări dorim să ne asigurăm, aşa
cum prevede legea, ei nu au un contract semnat de noi cu acea casă de
asigurări, căci, nu-i aşa, nici maşinile nu se asigură fără să se
încheie un contract în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile
părţilor. Ei ne-au tratat pe noi mai rău ca pe nişte maşini. Asta au
vrut, asta au. Maşinile se prăvălesc peste ei ! Si acum e târziu să le
mai oprească. Au avut atâţia ani la dispoziţie in care şi-au imaginat
că se pot c__a pe militarii români. Vor vedea că ceea ce au încercat
să facă pe noi le-a reuşit perfect, dar…pe ei !
Nu pot încheia fãrã sã le împãrtãşesc nepricepuţilor un gând juridic
de care, probabil, nu au auzit, ei fiind absolut neinteresaţi de
judecăţi de această natură. Iată-l : « Orice lege poate fi intepretată
în multiple feluri, dar cu o condiţie-aceea de a nu i se denatura
spiritul în care a fost gândită ». Iar spiritul legii 80/95, în
materia care ne priveşte, era acela de a asigura militarilor
asistenţă medicală FARA CA ACESTIA SA PLATEASCA CEVA. Căci atunci când
li s-au interzis nişte drepturi cetăţeneşti, nu li s-au dat
despăgubiri şi nici ei nu au cerut, ci s-au supus.
Probabil, se vor fi găsind destui care să interpreteze peroraţia mea
ca pe pretenţie nejustificată, că aşa e la noi-vinovat este mai
întotdeauna ăla care respectă regulile şi care pretinde respectarea
lor. Le voi preciza şi acestora, dacă sunt interesaţi, că, atunci când
s-a fundamentat acea lege 80/95 şi când s-a introdus acea prevedere
privind gratuitatea asistenţei medicale pentru militari, au fost avute
în vedere 2(două) categorii de argumente.
Unu l-am expus deja, cel referitor la neacordarea indemnizaţiei pentru
asistenţă medicală pe motiv că militarilor li se acordă gratuit
această asistenţă.
Al doilea este şi mai interesant, dar nu mă aştept să-l priceapă şi
indolenţii. Capacitatea de asistenţă medicală a armatei nu se poate
întreţine fără pacienţi, sau cu pacienţi care nu respectă regulile
specifice armatei, pe de o parte, iar pe de altă parte armata are
nevoie de oameni sănătoşi, şi dacă vor ei să-şi facă asigurări de
sănătate şi dacă nu vor. Adică, militarii nu trebuie să ajungă în
situaţia de a nu fi apţi medical din indiferent ce motive. Auzit-au
cârcotaşii că, pentru a-şi menţine luptătorii capacitatea de luptă
prin trageri asupra lor, ţintele dau bani trăgătorilor, nu dă armata
bani pe ţinte?! Militarii erau “ţintele” sistemului medical al
armatei.
Celor ce ar fi tentaţi să zică: « Dom’le, ăsta e nebun ! Fiindcă ăia
nu sunt de acord cu el, îi face cum îi vine la gură!” le reamintesc că
“ăia” sunt justiţiabili, nu cizmari (iertare cizmari, pentru
comparaţia nefericită!) şi un principiu de drept zice că dreptatea s-a
făcut atunci când şi cel condamnat, sau care pierde procesul,
ascultând spusele justiţiabililor îşi zice “măi, oamenii ăştia au
dreptate; aşa este, nu înţelesesem eu până acum”. Ii invit pe cei
dispuşi la a mă combate, să o facă. Dar în aşa fel încât să înţeleg şi
eu, nu numai ei.
***
P.S. In structura militară în care am lucrat peste 20 de ani, până la
ieşirea la pensie, dacă cineva ar fi acţionat precum aceştia, adică
atât de incompetent, atât de indolent, atât de dezinteresat, ar fi
fost mătrăşit imediat pentru că nu ne puteam permite să tragem
concluzii idioate din informaţiile la care aveam acces, sau să le
interpretăm ca nişte râme. Pe ei nu-i mătrăşeşte nimeni. Bag seama că,
într-adevăr, ei au fost implantaţi acolo ca să contribuie la dărâmarea
armatei, iar liderii actuali pentru asta îi ţin şi la asta îi
folosesc.
Iar pentru cei ce nu au înţeles nici acum gravitatea acţiunii lor,
le-o spun eu. Prin mârşava interpretare a legilor militare, seamănă
neîncredere în rândul militarilor, cu posibile consecinţe grave
privind starea morala a militarilor. Dacă văd că o lege clară ca
lumina zilei este înterpretată în fel şi chip, militarii se vor
întreba dacă să mai lupte, în caz de nevoie. Pentru că nu vor şti dacă
nu cumva, interpretând legea care i-ar fi obligat să lupte împotriva
inamicului, prin corelare cu legea viermilor de mătase, nevolnicii
jurişti vor sugera celor ce i-au implantat acolo să îi bage în
puşcărie pe acei miltari pentru că…au încălcat drepturile universale
ale inamicului, în loc să le mulţumească.
Contraamiral de flotilă în retragere
Inginer Marian IOAN
Abonați-vă la:
Postări (Atom)