Sesizand, la sfarsitul primului razboi mondial, importanţa noii arme-tancurile, în conflictele militare viitoare, conducerea armatei romane a a militat şi a obţinut înfiinţarea primei unităţi de tancuri din armata română anume B.I.C.L. cu garnizoana la Mihai Bravu la data de 1 august 1919. Batalionul a fost dotat cu tancuri “Renault F.T.1917”.
Iata, asadar, data-simbol de la care revendicăm aceasta importanta aniversare.

În perioada interbelică cu mare eforturi, scandaluri şi piedici dezvoltarea armei continuă, creşte numărul unităţilor care sunt dotate cu tancuri în special uşoare de tipurile “Skoda”, “Praga”, “R-2” şi foarte puţine germane de tip “T-3” şi “T-4”.

Lipsa de viziune a factorului politico-militar de atunci, ca şi de acum, a făcut ca armata română să intre în războiul al doilea cu o singură divizie blindată (D.1 BI-ulterior numită “România Mare”) lucru care s-a repercutat negativ asupra rezultatelor operaţiunilor viitoare. Subliniez în aceste condiţii eroismul şi jertfele tanchiştilor români care s-au acoperit de glorie în luptele pentru eliberarea Basarabiei, din Crimeea, Kuban, de la Stalingrad, în bătălia pentru Moldova (august 1944), pentru eliberarea Transilvaniei, Ungariei şi pînă la porţile Vienei. Unităţile noastre de tancuri au fost răsplătite, atît în est cît şi în vest prin citarea în numeroase ordine de zi ale comandamentelor superioare. Tanchiştii au fost decoraţi cu ordine şi medalii în timp ce 7.500 au căzut eroic.

Desigur “recunoştinţa” patriei s-a manifestat după război, ea este emblematică şi seamănă suspect cu grija manifestată chiar şi în ziua de azi. Armata a fost demoralizată, gradele inferioare umilite, înlocuite cu “oameni de origine sănătoasă” în timp ce marii comandanţi aşa cum au fost col. Pandele, Predescu, generalii: Emanoil Ionescu, Ioan Sion, Radu Korne au înfundat puşcăriile, au fost ucişi, au fost deposedaţi de bunuri şi drepturi şi au sfîrşit în anonimat.

O altă etapă, de această dată benefică, cu efecte pozitive în ce priveşte întărirea armei tancurilor ca şi a întregii armate, a început după eliminarea din cadrele partidului comunist a elementelor alogene. Este suficient să amintim creşterea numărului de unitati si mari unitati de tancuri, dotarea cu tancuri din cele mai moderne pentru acel timp de tipurile T.55.100, T-72 (de provenienţă sovietică) şi TR-580, TR-820 de producţie românească. Astfel puterea armei a crescut comparativ cu anul 1945 de 30 de ori.

Ce a urmat, e sfidator. O reforma a armatei care s-a soldat cu distrugerea în bună măsură a industriei naţionale de apărare, desfiinţarea a numeroase mari unitati si unitati, printre care şi cele de tancuri , ducînd aproape la dispariţia armei tancurilor şi lipsind forţele terestre de principala forţă de izbire.
Am făcut această rapidă trecere în revistă a istoricului armei , pornind de la o analiza a unuia ce este tanchist si-n ADN, general de brigadă (r) tancuri Grigore Marcel POP, pentru a vedea cum a fost şi este perceput rolul şi locul acesteia în cadrul forţelor terestre şi cu speranţa într-o revenire la raţiune a factorilor răspunzători de soarta ţării.

Cu acest prilej, conducerea filialei Olt a ANCMRR, membrii Clubului Parasutistilor Militari din Caracal ureaza tuturor tanchiştilor activi, în rezervă şi în retragere, veteranilor acestei arme, cu prilejul zilei armei tancurilor viata lunga, sănătate, succese, bunăstare precum si recunoaşterea pe care o meritati din plin !
“LA MULŢI ANI”