România şi Letonia par a fi experimente controlate ale teoriei politicii dure de austeritate a clicii iluminatilor, cazul României fiind relevant pentru o eventuală introducere a unor măsuri mai severe de ajustare în Portugalia sau Grecia, potrivit unui comentariu în cotidianul britanic Financial Times (FT).
Anii trecuti, guvernul român a adoptat măsuri de austeritate care, conştient sau nu, au copiat modelul Letoniei. Letonia şi România sunt singurele state membre ale Uniunii Europene care au scăzut simultan salariile cu aproximativ 30%, au majorat TVA şi au redus numărul angajaţilor din sectorul public cu circa 20%.
Astfel, atât România, cât şi Letonia par a fi experimente controlate de clica masonica pentru ipoteza că beneficiile unor politici îndrăzneţe de austeritate vor fi mai mari, întotdeauna, decât impactul negativ al declinului veniturilor din taxe, la care reducerile de cheltuieli au contribuit în primă fază, afirmă Cornel Ban, doctor în relaţii internaţionale şi politici comparate la Universitatea din Maryland, SUA.
Putem spune că, în prezent, asistăm la implementarea planului de creare a Noii Ordini Mondiale, în care un grup elitist exclusivist va controla toate centrele de putere: executiv, legislativ şi financiar. Dacă, până acum, au stat în umbră, acum ies la lumină. A trecut vremea discuţiilor şi se trece la implementarea planurilor discutate în spatele uşilor închise. se dovedeste astfel că teoriile conspiraţioniste nu sunt doar teorii.
A picat guvernul Greciei condus de un reprezentant al dinastiei Papandreou şi guvernul Italiei condus de Silvio Berlusconi. Greşeala fatală a lui Papandreou a fost că a îndrăznit să propună un referendum care să gireze (sau nu) planul de aşa-zisă salvare de la faliment a Greciei. Imediat a fost redus la tăcere şi dat la o parte. În locul lui a fost numit Lucas Papademos, fost vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene, membru al Comisiei Trilaterale.
În Italia Berlusconi si a dat demisia si. În locul lui a fost numit Mario Monti, preşedintele secţiunii europene a Comisiei Trilaterale şi membru al Grupului Bilderberg.
Avand in vedere ca noua garda guvernamentala din Italia si Grecia este compusa din fosti guvernatori ai bancilor “nationale”, care sunt, deloc intamplator, cu totii, si membri de seama trilaterali si bilderbergi, e foarte posibil sa vedem si la noi in tara o astfel de intronizare oficializata a acestor grupari: fie prin Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, fie prin Mihai Tanasescu, devenit omul FMI. in urma provocarilor si isteriiei mass mediei referitor la proteste "tinta" ar fi Isarescu, mai activ si mai vocal in spatiul public decat de obicei, si sustinator fervent al agendelor euro-globaliste de insclavizare economica a Romaniei si de experimentare a proiectelor economice maltusianiste. Daca tot este insusi presedintele UE, un ilustru membru Bilderberg, atunci de ce sa nu fie trimisi peste tot, in capul treburilor, agentii de baza ai retelei oculte?
Mesajul implicit este foarte clar: mai putina libertate, mai mult autoritarism tehnocratic de factura europeana (intelegand prin asta si ideologia si oamenii Bilderberg/Comisia Trilaterala), mai multa austeritate pentru oameni.
Asistam se pare, la inceputul unui “val” de “revolutii” tehnocratice, soft in tarile europene (atentie romania si ungaria)afectate de “criza” special planificata, unde, atunci cand se atinge momentul de varf al crizei, este inlocuita elita politica aleasa (macar formal si de fatada) asa zis democratic, dar lasata sa se compromita la maximum sai sa magnetizeze tot capitalul posibil de ura a populatiei, cu… salvatori “tehnocrati”, in esenta trans-nationali. Inlocuiti pur si simplu la ordin, la modul direct si imediat, de catre noul “politbirou” de la Bruxelles sau, mai bine zis, de la centrele de comanda clicii masonice.
E usor de inchipuit cum va fi poate prostita si opinia publica de la noi, prin aducerea lui Isarescu in prim plan, ca un fel de solutie de urgenta de tip european pentru scoaterea tarii din impas
. Va veni si acel moment, in care insesi natiunile vor vota delegarea de suveranitate catre o conducere centrala europeana. De altfel, acesta este intreg sensul procesului de revolta actual, care in prezent se afla la etapa tehnocratismului autoritar: conditionarea opiniilor publice nationale catre acceptarea solutiei europene. Votul pentru Europa este adevarata revolutie ce se coace in culisele bilderbergilor.
Cit despre manifestatiile aparute si sustinute din umbra de servicii nu libertatea adevarata se doreste, de vreme ce acestia sunt oamenii lor, masa lor de manevra, pregatita si antrenata anume pt aceste ocazii de catre servicii. Iar acum se lucreaza si propaganda media, la inocularea inocentei “suporterilor” si a “nediferentierii” intre protestatari, a prezentarii intr-o lumina roz, idilica, de grupare… . Cel putin o parte din cei de la Realitatea TV , Antena 3, B1Tv, RTV, etc asta vor sa induca. Mega-manipularea pusa la cale acolo cu concursul celor de la TV, unii din interes (complici), iar altii, din prostie (cei din studio, dati pe spate si cazuti in extaz in fata securistilor tineri – “ultrasi” doxati, cu facultate si cu retorica de sefi de ONG, nu de galerie! – deghizati in… lideri ai galeriilor infratite vorbeau doct despre… punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, despre investitiile in educatie si sanatate )) Si care veneau la TV, sa anunte ca oamenii lor… se retrag de la proteste (!), taman cu 10 minute inainte sa inceapa provocarile, ca sa aiba alibi-ul pregatit! A fost o lectie LIVE de inscenare perfecta si prostire in fata!
De fapt acum in piata universitatii este un EXPERIMENT..............
PENTRU CA Adevaratul MARE PERICOL si cursa in care cad inclusiv patriotii sinceri:
“SA VINA UN GUVERN DE TEHNOCRATI, EUROPEAN SAU MONDIAL SA NE SCAPE DE BASESCU!…
E necesar, e moral, e vital sa doresti caderea lui Basescu: mai mult: e “racoritor” ptr unii, e descatusant sa strigi Jos Basescu, dar… sa privim si mai departe...ceeea ce se doreste de fapt
CE CALCULE S-AU FACUT PTR ROMANIA SI CE SE DORESTE DE FAPT CU ACEST EXPERIMENT!!!
E cu neputinta sa ne inchipuim ca “opozitia”, “disidenta” si “revoltele” de ordin colectiv, mai ales cand iau o forma foarte explicita, publica, galagioasa, ostentativa si cu impact popular, de succes la mase, cand contin chemarea clara de inregimentare disciplinata, cand se contureaza ideologic si devin niste fenomene de o forta si de o influenta redutabila ar fi lasate sa se nasca si sa se dezvolte liber, de capul lor… Dintotdeauna aceste structuri au apelat la diversiuni. Diavolul insusi este Marele Diversionist al Istoriei. Sa ne imbatam deci cu amagirea ca de aceasta data ne-a uitat si ca nu va mai sti sa ia chipul “binelui”, tocmai acum cand, dupa atata amar de vreme, si el, si fortele omenesti care ii slujesc, au capatat o experienta uriasa, s-au iscusit si s-au rafinat pana la nivele de neimaginat?!
Este putin probabil ca totul sa fie intamplator si este foarte primejdios sa te arunci si sa musti momeala de a re actiona spontan, reflex, revoltat si disperat, dupa cum esti provocat sa o faci, si de a te duce rapid dupa aceia care iti ofera, suspect de generos, planuri si trasee de salvare foarte lumesti, care iti reduc anxietatea si iti hranesc dependenta psihologica, care stiu sa-ti vanda iluzia ca esti “pe maini bune”, ca nu mai esti singur si vulnerabil in fata asaltului generalizat si dezlantuit al raului, si ca, impreuna cu toti cei la fel de revoltati ca si tine, sub conducerea unor ASA ZISI lideri investiti cu toata increderea, veti putea chiar rasturna dintr-odata aceasta ordine criminala.
deci luare aminte.....
vom vedea cine trage sforile acum................. la final.......
susrsa : nea marin orcomand
miercuri, 25 ianuarie 2012
marți, 24 ianuarie 2012
Ultima ora
FMI recomandă Guvernului creşterea salariilor şi pensiilor
Experţii din cadrul Fondului Monetar Internaţional (FMI) sunt de părere că îngheţarea pensiilor şi salariilor în 2012 va face bugetul României mai constrângător, cu efecte negative asupra cererii interne şi creşterii economice. Din acest motiv, stafful FMI a făcut recomandarea ca autorităţile să ia în considerare o creştere modestă a salariilor şi pensiilor în acest an, în cazul în care condiţiile bugetare o permit. Drept răspuns, Emil Boc a anunţat că nu sunt bani la buget.
Decizia autorităţilor de la Bucureşti de a ţinti un deficit de 1,9% din PIB pe cash face foarte probabilă atingerea ţintei de deficit de 3% potrivit metodologiei Uniunii Europene (UE), însă acest lucru va avea anumite consecinţe, se arată în raportul elaborat de experţii FMI în urma celei de-a treia evaluări a acordului de supraveghere preventivă, care s-a derulat la sfârşitul anului trecut.
De asemenea, stafful FMI consideră că în condiţiile în care peste 80% din sistemul bancar este controlat de băncile străine (inclusiv din ţările din zona euro afectate de criză), România este deosebit de vulnerabilă la creşterea incertitudinilor în sectorul bancar din Europa. Deşi rezerve de capital şi lichiditate există în sistem, autorităţile ar trebui să-şi accelereze eforturile pentru a asigura stabilitatea în viitor. O monitorizare sporită a sectorului bancar ar trebui însoţită de planuri de rezervă pentru orice probleme bancare domestice precum şi pentru posibila contagiune din zona euro.
Experţii din cadrul Fondului Monetar Internaţional (FMI) sunt de părere că îngheţarea pensiilor şi salariilor în 2012 va face bugetul României mai constrângător, cu efecte negative asupra cererii interne şi creşterii economice. Din acest motiv, stafful FMI a făcut recomandarea ca autorităţile să ia în considerare o creştere modestă a salariilor şi pensiilor în acest an, în cazul în care condiţiile bugetare o permit. Drept răspuns, Emil Boc a anunţat că nu sunt bani la buget.
Decizia autorităţilor de la Bucureşti de a ţinti un deficit de 1,9% din PIB pe cash face foarte probabilă atingerea ţintei de deficit de 3% potrivit metodologiei Uniunii Europene (UE), însă acest lucru va avea anumite consecinţe, se arată în raportul elaborat de experţii FMI în urma celei de-a treia evaluări a acordului de supraveghere preventivă, care s-a derulat la sfârşitul anului trecut.
De asemenea, stafful FMI consideră că în condiţiile în care peste 80% din sistemul bancar este controlat de băncile străine (inclusiv din ţările din zona euro afectate de criză), România este deosebit de vulnerabilă la creşterea incertitudinilor în sectorul bancar din Europa. Deşi rezerve de capital şi lichiditate există în sistem, autorităţile ar trebui să-şi accelereze eforturile pentru a asigura stabilitatea în viitor. O monitorizare sporită a sectorului bancar ar trebui însoţită de planuri de rezervă pentru orice probleme bancare domestice precum şi pentru posibila contagiune din zona euro.
INCREDIBILLLLLLLL
Ofiterul Alexandru Gheorghe, un tanar locotenent de armata a venit in uniforma in Piata Universitatii
Un locotenent din Flotila 71 Aeriană Câmpia Turzii a sosit, în uniformă, în mijlocul protestatarilor din Piaţa Universităţii din Capitală si a facut declaratii de sustinere la adresa protestatarilor.
Tanarul ofiter, în vârstă de 27 de ani, se numeste Alexandru Gheorghe, lucrează de 8 ani în armată, si spune s-a alaturat protestului din Piata Universitatii din respect pentru această naţiune şi pentru a le demonstra că "Armata nu i-a părăsit". El afirma ca are 3100 de lei leafa, se afla pe functie de maior in cadrul unitatii din care face parte, si stie foarte clar ca risca sa fie arestat si ce repercursiuni ar avea acest gest de curaj.
"Am un salariu foarte bun, 31 de miloane de lei vechi pe lună. Deci nu banii m-au adus aici, ci dorinţa de demnitate. Aici sunt părinţii mei, sunt fraţii mei sunt rudele mele. Nu mai suport să fim călcaţi în picioare. Am lăsat un document de 12 pagini, pe un stick, unor apropiaţi. El este manifestul meu. Nu mi-e frică, eu aş fi putut fi în Afganistan acum, dar îmi iau măsuri de precauţie pentru a se afla adevărul".
"Eu am jurat credinţă ţării, nu unui guvern"
"Am venit aici din acelaşi motiv pentru care oamenii sunt aici. Raed Arafat este pentru mine un erou. (...) Colegii mei nu au curaj să vorbească. Au familii, copii şi credite în bănci. Eu am depus jurământul în faţa cetăţenilor, nu în faţa actualei puteri. Eu îmi asum răspunderea pentru ceea ce fac acum!" a declarat tânărul locotenent Alexandru Gheorghe.
Locotenentul este revoltat, potrivit celor declarate de el în piaţă, că omul simplu şi muncitor este batjocorit, iar "deasupra lui s-au ridicat nulităţi absolute" . "Dincolo de reducerea salariilor românii au nevoie de demnitate !"
"Eu nu scandez împotriva lui Traian Băsescu. Legal, el este comandantul suprem, dar deasupra lui este poporul", a mai spus ofiterul Alexandru Gheorghe.
Locotenentul Alexandru Gheorghe a declarat la Antena 3 că reprezintă un grup de militari la fel de revoltaţi ca şi el, dar care nu îndrăznesc să facă acest gest, fiindcă au familie, copii etc.
"Voi face puşcărie, nu-i problemă, dar voi fi cel mai liber om din România!"
La putin timp de la iesirea publica a locotenentului Alexandru Gheorghe, pe Facebook a fost creata o pagina speciala cu numele sau, care are 203 de like-uri la momentul publicarii informatiei, precum si un grupurile "Il sustin pe locotenentul Alexandru Gheorghe" si "Suntem alaturi de lt. Alexandru Gheorghe", scrie hotnews.ro.
Un locotenent din Flotila 71 Aeriană Câmpia Turzii a sosit, în uniformă, în mijlocul protestatarilor din Piaţa Universităţii din Capitală si a facut declaratii de sustinere la adresa protestatarilor.
Tanarul ofiter, în vârstă de 27 de ani, se numeste Alexandru Gheorghe, lucrează de 8 ani în armată, si spune s-a alaturat protestului din Piata Universitatii din respect pentru această naţiune şi pentru a le demonstra că "Armata nu i-a părăsit". El afirma ca are 3100 de lei leafa, se afla pe functie de maior in cadrul unitatii din care face parte, si stie foarte clar ca risca sa fie arestat si ce repercursiuni ar avea acest gest de curaj.
"Am un salariu foarte bun, 31 de miloane de lei vechi pe lună. Deci nu banii m-au adus aici, ci dorinţa de demnitate. Aici sunt părinţii mei, sunt fraţii mei sunt rudele mele. Nu mai suport să fim călcaţi în picioare. Am lăsat un document de 12 pagini, pe un stick, unor apropiaţi. El este manifestul meu. Nu mi-e frică, eu aş fi putut fi în Afganistan acum, dar îmi iau măsuri de precauţie pentru a se afla adevărul".
"Eu am jurat credinţă ţării, nu unui guvern"
"Am venit aici din acelaşi motiv pentru care oamenii sunt aici. Raed Arafat este pentru mine un erou. (...) Colegii mei nu au curaj să vorbească. Au familii, copii şi credite în bănci. Eu am depus jurământul în faţa cetăţenilor, nu în faţa actualei puteri. Eu îmi asum răspunderea pentru ceea ce fac acum!" a declarat tânărul locotenent Alexandru Gheorghe.
Locotenentul este revoltat, potrivit celor declarate de el în piaţă, că omul simplu şi muncitor este batjocorit, iar "deasupra lui s-au ridicat nulităţi absolute" . "Dincolo de reducerea salariilor românii au nevoie de demnitate !"
"Eu nu scandez împotriva lui Traian Băsescu. Legal, el este comandantul suprem, dar deasupra lui este poporul", a mai spus ofiterul Alexandru Gheorghe.
Locotenentul Alexandru Gheorghe a declarat la Antena 3 că reprezintă un grup de militari la fel de revoltaţi ca şi el, dar care nu îndrăznesc să facă acest gest, fiindcă au familie, copii etc.
"Voi face puşcărie, nu-i problemă, dar voi fi cel mai liber om din România!"
La putin timp de la iesirea publica a locotenentului Alexandru Gheorghe, pe Facebook a fost creata o pagina speciala cu numele sau, care are 203 de like-uri la momentul publicarii informatiei, precum si un grupurile "Il sustin pe locotenentul Alexandru Gheorghe" si "Suntem alaturi de lt. Alexandru Gheorghe", scrie hotnews.ro.
luni, 23 ianuarie 2012
TUDOR VLADIMIRESCU DE PESTE VEACURI
23 Ianuarie 1821
TUDOR VLADIMIRESCU
PROCLAMATIA DE LA PADES (fragment)
„Fraților locuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi! Nici o pravilă nu oprește pe om a întâmpina răul cu rău! Șarpele cand îți iasă înainte, dai cu ciomagul să-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori ni se primejduiește din mușcarea lui. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până cand să le fim robi? Veniti dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca sa ne fie nouă bine!"
SURSA : cioc-arlia
TUDOR VLADIMIRESCU
PROCLAMATIA DE LA PADES (fragment)
„Fraților locuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi! Nici o pravilă nu oprește pe om a întâmpina răul cu rău! Șarpele cand îți iasă înainte, dai cu ciomagul să-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori ni se primejduiește din mușcarea lui. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până cand să le fim robi? Veniti dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca sa ne fie nouă bine!"
SURSA : cioc-arlia
Un Goga antologic
"Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei...
Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti...
Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală".
Octavian Goga, în 1916!!!
Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti...
Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală".
Octavian Goga, în 1916!!!
sâmbătă, 21 ianuarie 2012
joi, 19 ianuarie 2012
DEZVALUIRE SOCANTA !
Surse bine informate au comunicat ca Traian Basescu, a indicat intr-un mediu restrans, in anul 2010 intr-o intalnire secreta cu Boc si consilieri sai, la vila Lac 1:
“… o Romanie moderna nu trebuie sa mai aiba peste 1,6 milioane pensionari ! Statul nostru nu ii poate sustine fara a intra in incapacitate de plata, iar imprumuturile nu-s deloc o solutie pe termen mediu. Reforma mea prevede IESIREA DIN SISTEM, prin liberalizari de utilitati, incat tiptil-tiptil, se reduc pe cale naturala, cca 380.000 pensionari/an…”
SURSA :http://megalit.ro/the-independent-sa-trimitem-la-judecata-fmi-in-locul-lui-strauss-kahn/
daca nu e vorba de comandantul nostru suprem, atunci:JOS BASESCU !
daca, totusi, e vorba de comandantul in cauza : IA-O"(N)SUS BASESCU !
“… o Romanie moderna nu trebuie sa mai aiba peste 1,6 milioane pensionari ! Statul nostru nu ii poate sustine fara a intra in incapacitate de plata, iar imprumuturile nu-s deloc o solutie pe termen mediu. Reforma mea prevede IESIREA DIN SISTEM, prin liberalizari de utilitati, incat tiptil-tiptil, se reduc pe cale naturala, cca 380.000 pensionari/an…”
SURSA :http://megalit.ro/the-independent-sa-trimitem-la-judecata-fmi-in-locul-lui-strauss-kahn/
daca nu e vorba de comandantul nostru suprem, atunci:JOS BASESCU !
daca, totusi, e vorba de comandantul in cauza : IA-O"(N)SUS BASESCU !
IMPORTANT ! DIN PARTEA CONDUCERII CENTRALE A ANCMRR
C O M U N I C A T
din 10 ianuarie 2012
Protecţia socială a fostelor cadre militare şi a familiilor acestora fiind unul din
obiectivele strategice prioritare şi permanente ale A.N.C.M.R.R., Biroul Permanent Central.,
continuând cu perseverenţă demersurile în această direcţie, este preocupat în momentul de
faţă de clarificarea problemelor apărute la finalizarea activităţii de revizuire a pensiilor
militare. În acest scop, cu avizul Ministerului Apărării Naţionale, Dl.Gabriel Oprea, la data
de 10 ianuarie 2012, a organizat în garnizoana Bucureşti o întâlnire de informare cu
reprezentanţi ai M.Ap.N.
La întâlnire au participat :
a/ Din partea A.N.C.M.R.R. : membri ai Biroului Permanent Central, ai Grupului de
consilieri seniori şi ai aparatului de lucru; preşedinţii filialelor de sector şi a Judeţului Ilfov însoţiţi de 3 camarazi ; preşedinţii asociaţiilor afiliate, cu însoţitori şi ai asociaţiilor cu care A.N.C.M.R.R. are relaţii de colaborare ;
b/ Din partea M.Ap.N. : general (r) Gheorghe Rotaru, consilier al ministrului ; generalmaior dr.Maria Lupu, şef al Direcţiei Financiar-Contabile ; colonel Dragoş Lucan, directorul Casei de pensii sectoriale a M.Ap.N.
Moderată de preşedintele A.N.C.M.R.R., general (r) prof. univ. dr. Mihai Iliescu,
întâlnirea s-a desfăşurat sub forma unui dialog civilizat, sincer şi deschis, întrebările fiind
determinate de cazuri concrete, iar răspunsurile cu adresă directă către cei implicaţi,
aprofundându-se şi unele din cauzele care au provocat actualele nemulţumiri. Totodată, au
fost explicate, pe înţelesul celor în cauză, căile şi modalităţile de soluţionare favorabilă, în
perioada imediat următoare, a nemulţumirilor apărute.
Din problemele ridicate şi răspunsurile date s-au desprins următoarele :
a/ S-au produs unele deficienţe grave în preluarea veniturilor realizate de pe documentele
existente (ştate de plată, ordine de zi pe unitate ş.a) şi introducerea lor în sistemul realizat în vederea revizuirii. În fişele care însoţesc deciziile sunt cazuri de înscriere a unor venituri
neconforme cu cele realizate ; diferenţe nejustificate, în sensul diminuării, de la o lună la alta; nu sunt înserate toate primele şi indemnizaţiile primite, acestea găsindu-se pe ştate separate, iar unele pe ştatele de pe eşaloanele superioare, evidenţe care după 15 ani au fost distruse, sumele găsindu-se în fişele personale ş.a.
S-a răspuns că Ministrul Apărării Naţionale a ordonat, dând termen de rezolvare până la
sfârşitul lunii martie 2012, ca celor care din cauza unor asemenea deficienţe li s-a diminuat
pensia şi sunt nemulţumiţi, documentele doveditoare a veniturilor să fie trimise arhivelor
militare pentru a fi recercetate.
De asemenea, pensionarii militari care au constatat în situaţia lor asemenea erori se pot
adresa, în continuare, centrelor militare judeţene/zonale/de sector, structurilor (eşaloanelor)
în care au fost încadraţi, arhivelor militare, solicitând noi date salariale la Casa de pensii
sectorială a M.Ap.N., aceasta fiind obligată să facă corectările necesare.
b/ Nu toţi cei care şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă (conform
H.G.nr.1294/2001 şi H.G. nr.1822/2004) în grupele 1 şi 2 de muncă, condiţii deosebite,
speciale şi alte condiţii, au beneficiat de majorarea punctajelor lunare în perioadele
respective. În asemenea situaţii se află unele funcţii militare, cei detaşaţi în direcţii speciale, la Guvern, Administraţia Prezidenţială ş.a., ele nefiind incluse în prevederile Ordinului general nr. M-116/2002, impunându-se revederea şi completarea neîntârziată a acestui ordin.
Cei care se află în această situaţie, să se adreseze Direcţiei Management Resurse Umane a
M.Ap.N., descriind situaţiile în care s-au aflat şi solicitând documente în acest sens.
c/ Cei detaşaţi pe anumite perioade în economia naţională şi nu şi-au identificat veniturile
pentru aceste perioade, să se adreseze arhivelor întreprinderilor în care au activat, solicitând
adeverinţe, pe care le vor trimite la Casa de pensii sectorială a M.Ap.N., în vederea luării în
considerare.
d/ Pentru ca procesul de revizuire a pensiilor militare să fie realizat în folosul tuturor
beneficiarilor actuali îndreptăţiţi, M.Ap.N. a prelungit perioada în care se poate interveni
pentru corectări până la 01.01.2014, perioadă în care se mai pot trimite adeverinţe cu
veniturile realizate.
e/ Biroul Permanent Central va continua demersurile, inclusiv pe calea instanţelor
judecătoreşti, pentru a determina acceptarea modificării art. 6 şi 7 ale O.U.G. nr.1/2011, în
sensul amendamentelor propuse de A.N.C.M.R.R.
f/ Biroul Permanent Central s-a angajat să întocmească un raport către Ministrul Apărării Naţionale cu situaţia existentă în teritoriu privind afectarea pensiilor militare şi în acelaşi timp să prezinte propuneri concrete privind asigurarea unor drepturi cum ar fi : grupele de muncă, sporuri, asistenţă sanitară şi medicală, etc care sunt în sfera de competenţă a M.A.N
.
g/ A fost stabilită necesitatea continuării preocupărilor pentru elaborarea unei legi a pensiilor militare, ca pensii ocupaţionale, care să corecteze anumite anomalii ale fostei Legi 164/2001, dar să păstreze ce s-a obţinut bun prin actualele reglementări.
Cadrele militare în rezervă şi în retragere prezente la întâlnirea informală au apreciat
solicitudinea cu care reprezentanţii M.Ap.N. au răspuns problemelor ridicate.
În încheiere, s-a exprimat încrederea că M.Ap.N. în parteneriat activ cu A.N.C.M.R.R,, va
continua să acţioneze în domeniul pensiilor cuvenite militarilor până la eliminarea completă
a surselor de nemulţumire, inclusiv pentru adoptarea unei legi specifice, în concordanţă cu
sistemul legislativ în domeniu din statele membre NATO şi UE.
BIROUL PERMANENT CENTRAL
din 10 ianuarie 2012
Protecţia socială a fostelor cadre militare şi a familiilor acestora fiind unul din
obiectivele strategice prioritare şi permanente ale A.N.C.M.R.R., Biroul Permanent Central.,
continuând cu perseverenţă demersurile în această direcţie, este preocupat în momentul de
faţă de clarificarea problemelor apărute la finalizarea activităţii de revizuire a pensiilor
militare. În acest scop, cu avizul Ministerului Apărării Naţionale, Dl.Gabriel Oprea, la data
de 10 ianuarie 2012, a organizat în garnizoana Bucureşti o întâlnire de informare cu
reprezentanţi ai M.Ap.N.
La întâlnire au participat :
a/ Din partea A.N.C.M.R.R. : membri ai Biroului Permanent Central, ai Grupului de
consilieri seniori şi ai aparatului de lucru; preşedinţii filialelor de sector şi a Judeţului Ilfov însoţiţi de 3 camarazi ; preşedinţii asociaţiilor afiliate, cu însoţitori şi ai asociaţiilor cu care A.N.C.M.R.R. are relaţii de colaborare ;
b/ Din partea M.Ap.N. : general (r) Gheorghe Rotaru, consilier al ministrului ; generalmaior dr.Maria Lupu, şef al Direcţiei Financiar-Contabile ; colonel Dragoş Lucan, directorul Casei de pensii sectoriale a M.Ap.N.
Moderată de preşedintele A.N.C.M.R.R., general (r) prof. univ. dr. Mihai Iliescu,
întâlnirea s-a desfăşurat sub forma unui dialog civilizat, sincer şi deschis, întrebările fiind
determinate de cazuri concrete, iar răspunsurile cu adresă directă către cei implicaţi,
aprofundându-se şi unele din cauzele care au provocat actualele nemulţumiri. Totodată, au
fost explicate, pe înţelesul celor în cauză, căile şi modalităţile de soluţionare favorabilă, în
perioada imediat următoare, a nemulţumirilor apărute.
Din problemele ridicate şi răspunsurile date s-au desprins următoarele :
a/ S-au produs unele deficienţe grave în preluarea veniturilor realizate de pe documentele
existente (ştate de plată, ordine de zi pe unitate ş.a) şi introducerea lor în sistemul realizat în vederea revizuirii. În fişele care însoţesc deciziile sunt cazuri de înscriere a unor venituri
neconforme cu cele realizate ; diferenţe nejustificate, în sensul diminuării, de la o lună la alta; nu sunt înserate toate primele şi indemnizaţiile primite, acestea găsindu-se pe ştate separate, iar unele pe ştatele de pe eşaloanele superioare, evidenţe care după 15 ani au fost distruse, sumele găsindu-se în fişele personale ş.a.
S-a răspuns că Ministrul Apărării Naţionale a ordonat, dând termen de rezolvare până la
sfârşitul lunii martie 2012, ca celor care din cauza unor asemenea deficienţe li s-a diminuat
pensia şi sunt nemulţumiţi, documentele doveditoare a veniturilor să fie trimise arhivelor
militare pentru a fi recercetate.
De asemenea, pensionarii militari care au constatat în situaţia lor asemenea erori se pot
adresa, în continuare, centrelor militare judeţene/zonale/de sector, structurilor (eşaloanelor)
în care au fost încadraţi, arhivelor militare, solicitând noi date salariale la Casa de pensii
sectorială a M.Ap.N., aceasta fiind obligată să facă corectările necesare.
b/ Nu toţi cei care şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă (conform
H.G.nr.1294/2001 şi H.G. nr.1822/2004) în grupele 1 şi 2 de muncă, condiţii deosebite,
speciale şi alte condiţii, au beneficiat de majorarea punctajelor lunare în perioadele
respective. În asemenea situaţii se află unele funcţii militare, cei detaşaţi în direcţii speciale, la Guvern, Administraţia Prezidenţială ş.a., ele nefiind incluse în prevederile Ordinului general nr. M-116/2002, impunându-se revederea şi completarea neîntârziată a acestui ordin.
Cei care se află în această situaţie, să se adreseze Direcţiei Management Resurse Umane a
M.Ap.N., descriind situaţiile în care s-au aflat şi solicitând documente în acest sens.
c/ Cei detaşaţi pe anumite perioade în economia naţională şi nu şi-au identificat veniturile
pentru aceste perioade, să se adreseze arhivelor întreprinderilor în care au activat, solicitând
adeverinţe, pe care le vor trimite la Casa de pensii sectorială a M.Ap.N., în vederea luării în
considerare.
d/ Pentru ca procesul de revizuire a pensiilor militare să fie realizat în folosul tuturor
beneficiarilor actuali îndreptăţiţi, M.Ap.N. a prelungit perioada în care se poate interveni
pentru corectări până la 01.01.2014, perioadă în care se mai pot trimite adeverinţe cu
veniturile realizate.
e/ Biroul Permanent Central va continua demersurile, inclusiv pe calea instanţelor
judecătoreşti, pentru a determina acceptarea modificării art. 6 şi 7 ale O.U.G. nr.1/2011, în
sensul amendamentelor propuse de A.N.C.M.R.R.
f/ Biroul Permanent Central s-a angajat să întocmească un raport către Ministrul Apărării Naţionale cu situaţia existentă în teritoriu privind afectarea pensiilor militare şi în acelaşi timp să prezinte propuneri concrete privind asigurarea unor drepturi cum ar fi : grupele de muncă, sporuri, asistenţă sanitară şi medicală, etc care sunt în sfera de competenţă a M.A.N
.
g/ A fost stabilită necesitatea continuării preocupărilor pentru elaborarea unei legi a pensiilor militare, ca pensii ocupaţionale, care să corecteze anumite anomalii ale fostei Legi 164/2001, dar să păstreze ce s-a obţinut bun prin actualele reglementări.
Cadrele militare în rezervă şi în retragere prezente la întâlnirea informală au apreciat
solicitudinea cu care reprezentanţii M.Ap.N. au răspuns problemelor ridicate.
În încheiere, s-a exprimat încrederea că M.Ap.N. în parteneriat activ cu A.N.C.M.R.R,, va
continua să acţioneze în domeniul pensiilor cuvenite militarilor până la eliminarea completă
a surselor de nemulţumire, inclusiv pentru adoptarea unei legi specifice, în concordanţă cu
sistemul legislativ în domeniu din statele membre NATO şi UE.
BIROUL PERMANENT CENTRAL
duminică, 15 ianuarie 2012
15 DE IANUARIE E-AL LUI EMINESCU...
MAI EMINESCULE MAI, DACA ERAM CONTEMPORANI TE ADMIRAM SI TE INVIDIAM, PROBABIL, DEOPOTRIVA...
DE CE? PAI D-AIA, FRATE , PENTRU CA, DESI MA FERICEAU TEXTELE TALE, TOT TU ERAI ALA NASPA CARE MA FACEAI SA MA SIMT PITIC DE TOT PE LANGA TINE !
ASA, CE SA-TI FAC IO TIE MA BRANDULE MA. IN AFARA DE A TE AMINTI ,,DE BINE,, ORICUI SI ORI DE CATE ORI AM OCAZIA ?!
DE CE? PAI D-AIA, FRATE , PENTRU CA, DESI MA FERICEAU TEXTELE TALE, TOT TU ERAI ALA NASPA CARE MA FACEAI SA MA SIMT PITIC DE TOT PE LANGA TINE !
ASA, CE SA-TI FAC IO TIE MA BRANDULE MA. IN AFARA DE A TE AMINTI ,,DE BINE,, ORICUI SI ORI DE CATE ORI AM OCAZIA ?!
Scrisoare deschisa catre presedintele Traian Basescu !
Domnule presedinte,
Va scrie cu intristare o tanara studenta,nascuta in Bucuresti care nu a crezut niciodata in dumneavoastra,nu v-a acordat votul si care a militat impotriva dumneavoastra ori de cate ori a avut ocazia .Puteti sa ma numiti instigatoare, sau opozanta. O opozanta,careia nu ii este frica de actuala putere,care nu are nimic de pierdut,ci are o viata pe care vrea sa o traiasca in Romania .Din perioada in care am inceput sa inteleg miscarile scenei politice,marturisesc ca m-au incercat o sumedenie de sentimente in ceea ce va priveste .
La inceput am fost amuzata ,va vedeam ca pe o caricatura politica si nu intelegeam cum lumea din jurul meu,printre care si parintii mei ar putea aprecia un astfel de om.Era exact perioada in care dumnevoastra erati Ministrul Transporturilor si erati implicat fara niciun dubiu in traficul de armament la nivel mondial .Spun fara niciun dubiu,deoarece ati catalogat toate dovezile facute publice drept simple speculatii .Spuneati intr-o declaratie de presa ca multi speculeaza ca sunteti alcoolic,multi speculeaza ca sunteti bolnav,multi speculeaza ca sunteti nu stiti cum . Eu cred cu tarie despre dumneavostra ca sunteti un alcoolic notoriu,un om bolnav,plin de frustrari,cu o obsesie maladiva de putere .Dumneavostra ati recunoscut ca v-ati aflat sub influenta bauturilor alcoolice si tot dumneavoastra i-ati aratat lui Serban Huidu in urma cu ceva vreme in timpul unei emisiuni cum se bea Whiskey .Sunteti un om frustrat domnule presedinte ! Un om care calca pe cadavre,un om care a instaurat in Romania dupa 1989 un sistem sovietic mult mai bine pus la punct decat a avut Ceausescu. Un om care a politizat absolut toate institutiile statului roman.Iar noi romanii,suntem victimele frustrarilor si tulburarilor de personalitate ale unei caricaturi politice maniaco-obsesive.
Se implinesc opt ani de zile de cand in Romania,tara membra UE minciuna este crez politic .Nu pot decat sa te privesc cu scarba Traian Basescu si in acelasi timp sa privesc cu satisfactie suferinta celor care te-au reales in functia de presedinte pe un kg de malai si o sticla de ulei .Dar noi ?Cei care nu te-am ales?Dar cei care au refuzat sa se prezinte la vot ? Tineretul este satul de conducerea ta.Tineretul nu te-a votat in 2009.Tineretul a luat zilele acestea atitudine publica si va exercita presiuni asupra liderilor opozitiei pentru suspendarea ta din functia de presedinte !
In momentul de fata poporul roman a ajuns in situatia de a face orice sa scape tara de de grupurile politico-economice portocalii de inspiratie mafiota, cu legaturi în lumea interlopa .Ai stiut sa profiti de ocazie Traian Basescu .Astfel de grupari mafiote n-au aparut peste noapte si au mai încercat sa preia controlul ori de câte ori au simtit ca statul este slab.La conducerea ta aceste grupari instrumenteaza dosare.
Este datoria noastra sa protestam.Este datoria noastra sa luptam pentru a le lasa mostenire copiiilor nostri o tara de prima mana (nu de mana a doua domnule presedinte ).In contextul politic si social actual,manifestarile de strada din ultimele zile au fost inevitabile .Daca vreti sa faceti un lucru onorabil pentru aceasta tara,dati-va demisia domnule presedinte,pentru a evita noi proteste si noi violente. Macar atat sa faceti pentru aceasta tara .
Inchei aceasta epistola prin a va spune ca imi este pur si simplu scarba sa ma gandesc la dumneavoastra si tin sa va amintesc faptul ca si Ceausescu s-a crezut invincibil .
Fara pic de consideratie
Un simplu cetatean !
sursa http://adelinabaescu.wordpress.com/2012/01/14/scrisoare-deschisa-catre-presedintele-traian-basescu/
ps : braaaaaaaaaaaaaaaaaavvvvvoooooooooooooooooooooo!
Va scrie cu intristare o tanara studenta,nascuta in Bucuresti care nu a crezut niciodata in dumneavoastra,nu v-a acordat votul si care a militat impotriva dumneavoastra ori de cate ori a avut ocazia .Puteti sa ma numiti instigatoare, sau opozanta. O opozanta,careia nu ii este frica de actuala putere,care nu are nimic de pierdut,ci are o viata pe care vrea sa o traiasca in Romania .Din perioada in care am inceput sa inteleg miscarile scenei politice,marturisesc ca m-au incercat o sumedenie de sentimente in ceea ce va priveste .
La inceput am fost amuzata ,va vedeam ca pe o caricatura politica si nu intelegeam cum lumea din jurul meu,printre care si parintii mei ar putea aprecia un astfel de om.Era exact perioada in care dumnevoastra erati Ministrul Transporturilor si erati implicat fara niciun dubiu in traficul de armament la nivel mondial .Spun fara niciun dubiu,deoarece ati catalogat toate dovezile facute publice drept simple speculatii .Spuneati intr-o declaratie de presa ca multi speculeaza ca sunteti alcoolic,multi speculeaza ca sunteti bolnav,multi speculeaza ca sunteti nu stiti cum . Eu cred cu tarie despre dumneavostra ca sunteti un alcoolic notoriu,un om bolnav,plin de frustrari,cu o obsesie maladiva de putere .Dumneavostra ati recunoscut ca v-ati aflat sub influenta bauturilor alcoolice si tot dumneavoastra i-ati aratat lui Serban Huidu in urma cu ceva vreme in timpul unei emisiuni cum se bea Whiskey .Sunteti un om frustrat domnule presedinte ! Un om care calca pe cadavre,un om care a instaurat in Romania dupa 1989 un sistem sovietic mult mai bine pus la punct decat a avut Ceausescu. Un om care a politizat absolut toate institutiile statului roman.Iar noi romanii,suntem victimele frustrarilor si tulburarilor de personalitate ale unei caricaturi politice maniaco-obsesive.
Se implinesc opt ani de zile de cand in Romania,tara membra UE minciuna este crez politic .Nu pot decat sa te privesc cu scarba Traian Basescu si in acelasi timp sa privesc cu satisfactie suferinta celor care te-au reales in functia de presedinte pe un kg de malai si o sticla de ulei .Dar noi ?Cei care nu te-am ales?Dar cei care au refuzat sa se prezinte la vot ? Tineretul este satul de conducerea ta.Tineretul nu te-a votat in 2009.Tineretul a luat zilele acestea atitudine publica si va exercita presiuni asupra liderilor opozitiei pentru suspendarea ta din functia de presedinte !
In momentul de fata poporul roman a ajuns in situatia de a face orice sa scape tara de de grupurile politico-economice portocalii de inspiratie mafiota, cu legaturi în lumea interlopa .Ai stiut sa profiti de ocazie Traian Basescu .Astfel de grupari mafiote n-au aparut peste noapte si au mai încercat sa preia controlul ori de câte ori au simtit ca statul este slab.La conducerea ta aceste grupari instrumenteaza dosare.
Este datoria noastra sa protestam.Este datoria noastra sa luptam pentru a le lasa mostenire copiiilor nostri o tara de prima mana (nu de mana a doua domnule presedinte ).In contextul politic si social actual,manifestarile de strada din ultimele zile au fost inevitabile .Daca vreti sa faceti un lucru onorabil pentru aceasta tara,dati-va demisia domnule presedinte,pentru a evita noi proteste si noi violente. Macar atat sa faceti pentru aceasta tara .
Inchei aceasta epistola prin a va spune ca imi este pur si simplu scarba sa ma gandesc la dumneavoastra si tin sa va amintesc faptul ca si Ceausescu s-a crezut invincibil .
Fara pic de consideratie
Un simplu cetatean !
sursa http://adelinabaescu.wordpress.com/2012/01/14/scrisoare-deschisa-catre-presedintele-traian-basescu/
ps : braaaaaaaaaaaaaaaaaavvvvvoooooooooooooooooooooo!
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
Analiza basmului romanesc
Vom demonta astazi un mit, si anume ca Fat-Frumos este personajul
pozitiv din basmele romanesti, iar Zmeul un ticalos fara pereche. in
fapt, asa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.
Pentru asta, sa facem mai intai un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele romanesti.
imparatul : e un mos senil si complet incompetent. Singurul merit ca a ajuns imparat e ca a fost primul nascut. Nu e in stare sa aiba grija de fii-sa, prin urmare ma intreb cum mama dracului ar putea avea grija de ditai imparatia. Nevasta-sa lipseste din peisaj, e subinteles moarta si l-a lasat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindca mosul are vreo 70 de ani si aia mica in jur de saispe. Desi e inconjurat de viziri, dregatori, sfatuitori, cand e sa ia vreo decizie iti vine sa-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata inapoi o primeste de nevasta si mai ia si jumatate de imparatie. Stramosul sau care a intemeiat dinastia se rasuceste in mormant.
Fata cea mare si fata cea mijlocie : sunt niste strambaciuni nasoale, plate si complexate, care-si urasc sora mai mica pentru ca e mignona, are fund, tate, e in centrul atentiei si e aia rapita, ba se mai si marita inaintea lor. Sunt atat de jenante ca nici un zmeu nu le vrea.
Fata cea mica : e aia rasfatata, bunaciunea invatata sa i se faca toate poftele. Mai e si curva de mica. Nici nu vreau sa vorbesc mai mult despre ea, ca ma enervez.
Fat-Frumos [Fefe] : de obicei, e unu caruia nu i-a placut cartea: ori print, ori vreun coate-goale. Frumusel si efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat sa frece menta in continuare si sa se ia la tranta prin iarba cu oile, cu fratii lui sau cu flacaii satului, da vrea sa dea lovitura. si, cand boul de imparat da sfoara-n tara cu fiica-sa si tronul premiu, normal ca se prezinta primul. Habar n-are cum arata fata imparatului, dar nici nu-l intereseaza prea mult, de fapt vrea imparatia. si oricum stie de la tovarasi ca de obicei e rapita bucata familiei, nu carjele alelante doua.
Calul : e singurul personaj pozitiv din toata povestea care merita apreciere. inainte de episodul cu jaratec zace slab, bubos si rapciugos in grajd, ceea ce arata inca o data ca imparatul e un idiot nu asa te porti cu o asemenea comoara. Calul e cel care ii face strategia lui Fat-Frumos, in vorbe putine si concise. Nu zice prea multe pentru ca probabil ii e jena sa intre-n vorba cu un oportunist analfabet. in sufletul lui, isi doreste safie in echipa Zmeului.
Mama Zmeilor : este exact opusul imparatul. in primul rand, la ea e sigur ca e mama zmeilor. Apoi, a facut trei baieti care e fiecare la casa lui, nu doua plangacioase si-o curva care stau pe capul lui, ca imparatul. si ia hotarari bune si de una singura, n-are nevoie de o armata de viziri, dregatori, sfatuitori, etc.
Zmeul : e un tip hotarat, energic si fortos. Probabil are un nas cat toate zilele, umbla neras, e paros si are palmele tabacite. Asta ce ne spune? Ca e un om care munceste! A tras din greu ca sa ajunga unde e , a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Asa merg lucrurile pe taramul celalalt, acolo nu-ti da nimeni un castel ca te cheama imparatul-nu-stiu-cum. E sigur ca Zmeul si-a cladit palatul cu mainile lui. Bine, o mai fi avut niste muncitori pe care i-a mancat dupa aia, dar sunt convins ca a stat cu ei acolo, pe capul lor, sa vada cum pun aia marmura in baie, sa nu-l traga-n piept si sa-l fure. si mi se pare normal sa-i manance la sfarsit, stim cu totii cum sunt muncitorii.
Mai stim ca are o mosie imensa, pop...ata cu tot felul de jivine ticaloase. Chiar credeti ca e usor de administrat asa ceva, sa-i tii in frau pe toti aia? Pai aia nu sunt prosti ca taranii imparatului, daca nu stai cu pleoapa pe ei Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscator de oameni, un excelent strateg militar si un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit in sentimente si cam fara noroc la femei. I-a venit varsta insuratorii, a stat, a analizat, a cercetat, si-a cautat nevasta. n-a gasit pe nimeni pe placul lui in propriul taram [ce s-alegi din jivinele alea?], deci s-a uitat la vecini. S-a indragostit de fata aia mica a imparatului [stie ce-i frumos, macar fizic, si nici nu incalca eticheta, tinteste la acelasi rang] si a procedat in consecinta, asa cum cerea traditia: a luat-o la el. Asa a facut si tac-su cu ma-sa, si bunicul lui, si strabunicul lui, la vremea lor. Asa e normal: clar, fara ascunzisuri, umblat cu soalda si alte prosteli. Pui problema direct: Fa, te iubesc, te vreau! Treci incoace. si prostul chiar o iubeste: n-o forteaza, n-o siluieste, e romantic, are o gradina cu trandafiri, o-nconjoara de bogatii, ii face toate poftele. N-am auzit nici o poveste in care Zmeul s-o tina pe printesa legata in beci, goala-pusca si sa vina s-o violeze cand are el chef, dupa cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, matasuri fine, rochii, giuvaere, o tine-n puf. Omul e familist si serios, nu-si uita indatoririle: se duce-n fiecare zi la munca si anunta civilizat, cu buzduganul, cand vine acasa. si toate astea pentru ea, ca sa n-o sufoce cu atentie, sa-i lase spatiu, sa fie libera, sa aiba matracuca timp sa-si faca unghiile, sa nu faca istericale ca, vezi doamne, a intrat peste ea in camera si-a vazut-o cu masca de castraveti pe fata.
Carevasazica, moldoveanca traieste in puf, ii face prostul toate poftele, si, in semn de multumire, ce face? Se amorezeaza de Fat-Frumos ca are parul mai ingrijit si tenul mai putin acneic [vezi, n-ai vrut sa te culci cu Zmeul] si se hotaraste sa fuga cu el. Da mai intai incep sa se harjoneasca in pat, in patul pe care Zmeul cu mana lui il cioplise, din niste busteni taiati tot de el din padure, si-i carase-n carca pana la ultimul etaj al castelului, sa aiba japita peisaj cand se trezeste dimineata sub baldachin. si prostii aia doi stau pana ii prinde Zmeul, caruia in sfarsit! i se aprind beculetele.
Mai departe, Zmeul lupta corect, Fat-Frumos triseaza: bea apa vie de la un corb pe care-l mituieste, da cu peria, gresia, naframa in fine, face tot ce poate sa lupte cat mai putin si sa-i bage pe altii la inaintare.
Din toate astea, eu pricep ca morala basmului romanesc e urmatoarea:
- daca esti un smecher metrosexual si stii sa profiti de pe urma tontilor incompetenti ajunsi in pozitii de conducere, te aranjezi pe viata.
- daca esti o fitoasa analfabeta si de bani-gata, ai toate sansele sa umble toti dupa fundul tau si dupa averea lu tac-tu.
- daca esti un tip cinstit, muncitor si care lupta dupa reguli, pici de papagal.
Daca basmul romanesc ar fi avut macar o urma de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gatul lui Fefe cu doua degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bataie sora cu moartea si ar fi trimis-o racheta inapoi la tac-su acasa. Apoi si-ar fi strans armata, ar fi navalit pe taramul imparatului si i-ar fi facut prapad, ar fi violat, jefuit si ucis tot ce i-ar fi stat in cale, ar fi unit cele doua taramuri si si-ar fi facut harem din toate gagicile alea proaste ca noaptea.
Pentru ca fiecare merita sa-si traiasca propriul basm.
P.S. Orice asemanare cu persoane din viata reala este o pura intamplare.
Pentru asta, sa facem mai intai un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele romanesti.
imparatul : e un mos senil si complet incompetent. Singurul merit ca a ajuns imparat e ca a fost primul nascut. Nu e in stare sa aiba grija de fii-sa, prin urmare ma intreb cum mama dracului ar putea avea grija de ditai imparatia. Nevasta-sa lipseste din peisaj, e subinteles moarta si l-a lasat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindca mosul are vreo 70 de ani si aia mica in jur de saispe. Desi e inconjurat de viziri, dregatori, sfatuitori, cand e sa ia vreo decizie iti vine sa-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata inapoi o primeste de nevasta si mai ia si jumatate de imparatie. Stramosul sau care a intemeiat dinastia se rasuceste in mormant.
Fata cea mare si fata cea mijlocie : sunt niste strambaciuni nasoale, plate si complexate, care-si urasc sora mai mica pentru ca e mignona, are fund, tate, e in centrul atentiei si e aia rapita, ba se mai si marita inaintea lor. Sunt atat de jenante ca nici un zmeu nu le vrea.
Fata cea mica : e aia rasfatata, bunaciunea invatata sa i se faca toate poftele. Mai e si curva de mica. Nici nu vreau sa vorbesc mai mult despre ea, ca ma enervez.
Fat-Frumos [Fefe] : de obicei, e unu caruia nu i-a placut cartea: ori print, ori vreun coate-goale. Frumusel si efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat sa frece menta in continuare si sa se ia la tranta prin iarba cu oile, cu fratii lui sau cu flacaii satului, da vrea sa dea lovitura. si, cand boul de imparat da sfoara-n tara cu fiica-sa si tronul premiu, normal ca se prezinta primul. Habar n-are cum arata fata imparatului, dar nici nu-l intereseaza prea mult, de fapt vrea imparatia. si oricum stie de la tovarasi ca de obicei e rapita bucata familiei, nu carjele alelante doua.
Calul : e singurul personaj pozitiv din toata povestea care merita apreciere. inainte de episodul cu jaratec zace slab, bubos si rapciugos in grajd, ceea ce arata inca o data ca imparatul e un idiot nu asa te porti cu o asemenea comoara. Calul e cel care ii face strategia lui Fat-Frumos, in vorbe putine si concise. Nu zice prea multe pentru ca probabil ii e jena sa intre-n vorba cu un oportunist analfabet. in sufletul lui, isi doreste safie in echipa Zmeului.
Mama Zmeilor : este exact opusul imparatul. in primul rand, la ea e sigur ca e mama zmeilor. Apoi, a facut trei baieti care e fiecare la casa lui, nu doua plangacioase si-o curva care stau pe capul lui, ca imparatul. si ia hotarari bune si de una singura, n-are nevoie de o armata de viziri, dregatori, sfatuitori, etc.
Zmeul : e un tip hotarat, energic si fortos. Probabil are un nas cat toate zilele, umbla neras, e paros si are palmele tabacite. Asta ce ne spune? Ca e un om care munceste! A tras din greu ca sa ajunga unde e , a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Asa merg lucrurile pe taramul celalalt, acolo nu-ti da nimeni un castel ca te cheama imparatul-nu-stiu-cum. E sigur ca Zmeul si-a cladit palatul cu mainile lui. Bine, o mai fi avut niste muncitori pe care i-a mancat dupa aia, dar sunt convins ca a stat cu ei acolo, pe capul lor, sa vada cum pun aia marmura in baie, sa nu-l traga-n piept si sa-l fure. si mi se pare normal sa-i manance la sfarsit, stim cu totii cum sunt muncitorii.
Mai stim ca are o mosie imensa, pop...ata cu tot felul de jivine ticaloase. Chiar credeti ca e usor de administrat asa ceva, sa-i tii in frau pe toti aia? Pai aia nu sunt prosti ca taranii imparatului, daca nu stai cu pleoapa pe ei Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscator de oameni, un excelent strateg militar si un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit in sentimente si cam fara noroc la femei. I-a venit varsta insuratorii, a stat, a analizat, a cercetat, si-a cautat nevasta. n-a gasit pe nimeni pe placul lui in propriul taram [ce s-alegi din jivinele alea?], deci s-a uitat la vecini. S-a indragostit de fata aia mica a imparatului [stie ce-i frumos, macar fizic, si nici nu incalca eticheta, tinteste la acelasi rang] si a procedat in consecinta, asa cum cerea traditia: a luat-o la el. Asa a facut si tac-su cu ma-sa, si bunicul lui, si strabunicul lui, la vremea lor. Asa e normal: clar, fara ascunzisuri, umblat cu soalda si alte prosteli. Pui problema direct: Fa, te iubesc, te vreau! Treci incoace. si prostul chiar o iubeste: n-o forteaza, n-o siluieste, e romantic, are o gradina cu trandafiri, o-nconjoara de bogatii, ii face toate poftele. N-am auzit nici o poveste in care Zmeul s-o tina pe printesa legata in beci, goala-pusca si sa vina s-o violeze cand are el chef, dupa cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, matasuri fine, rochii, giuvaere, o tine-n puf. Omul e familist si serios, nu-si uita indatoririle: se duce-n fiecare zi la munca si anunta civilizat, cu buzduganul, cand vine acasa. si toate astea pentru ea, ca sa n-o sufoce cu atentie, sa-i lase spatiu, sa fie libera, sa aiba matracuca timp sa-si faca unghiile, sa nu faca istericale ca, vezi doamne, a intrat peste ea in camera si-a vazut-o cu masca de castraveti pe fata.
Carevasazica, moldoveanca traieste in puf, ii face prostul toate poftele, si, in semn de multumire, ce face? Se amorezeaza de Fat-Frumos ca are parul mai ingrijit si tenul mai putin acneic [vezi, n-ai vrut sa te culci cu Zmeul] si se hotaraste sa fuga cu el. Da mai intai incep sa se harjoneasca in pat, in patul pe care Zmeul cu mana lui il cioplise, din niste busteni taiati tot de el din padure, si-i carase-n carca pana la ultimul etaj al castelului, sa aiba japita peisaj cand se trezeste dimineata sub baldachin. si prostii aia doi stau pana ii prinde Zmeul, caruia in sfarsit! i se aprind beculetele.
Mai departe, Zmeul lupta corect, Fat-Frumos triseaza: bea apa vie de la un corb pe care-l mituieste, da cu peria, gresia, naframa in fine, face tot ce poate sa lupte cat mai putin si sa-i bage pe altii la inaintare.
Din toate astea, eu pricep ca morala basmului romanesc e urmatoarea:
- daca esti un smecher metrosexual si stii sa profiti de pe urma tontilor incompetenti ajunsi in pozitii de conducere, te aranjezi pe viata.
- daca esti o fitoasa analfabeta si de bani-gata, ai toate sansele sa umble toti dupa fundul tau si dupa averea lu tac-tu.
- daca esti un tip cinstit, muncitor si care lupta dupa reguli, pici de papagal.
Daca basmul romanesc ar fi avut macar o urma de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gatul lui Fefe cu doua degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bataie sora cu moartea si ar fi trimis-o racheta inapoi la tac-su acasa. Apoi si-ar fi strans armata, ar fi navalit pe taramul imparatului si i-ar fi facut prapad, ar fi violat, jefuit si ucis tot ce i-ar fi stat in cale, ar fi unit cele doua taramuri si si-ar fi facut harem din toate gagicile alea proaste ca noaptea.
Pentru ca fiecare merita sa-si traiasca propriul basm.
P.S. Orice asemanare cu persoane din viata reala este o pura intamplare.
vineri, 13 ianuarie 2012
AMARACIUNE ...
Vântul puternic și tendința de răcire a vremii m-au ținut azi "holbat" la T.V.
Unde este oare solidaritatea ANCMRR, SCMDRR, ş.a., cu societatea civilă?
Facem întâmplător parte din privilegiaţii societăţii ?
Noi oare nu am pierdut nimic?
Simţim nevoiea unui S.O.S. numai atunci când vrem să fim compătimiţi ?
Păcat că ne-am numit "apărători ai cuceririlor revolulţionare" ale poporului". Merităm să fim consideraţi în afara societăţii noi cei cu "pensiile nesimţite", care având asistenţa medicală gratuită atunci când fişa postului ne obilga "să fim beton" nu aveam nevoie de ea, iar acum când toate "pârăie" şi "troznesc" trebuie să alegem între "comuniunea" cu interesele "soldatului Daniel" sau să apelăm la "inepuizabilele" resurse acumulate în "vremea răposatului Ceaşcă"
amar de nic tud
Unde este oare solidaritatea ANCMRR, SCMDRR, ş.a., cu societatea civilă?
Facem întâmplător parte din privilegiaţii societăţii ?
Noi oare nu am pierdut nimic?
Simţim nevoiea unui S.O.S. numai atunci când vrem să fim compătimiţi ?
Păcat că ne-am numit "apărători ai cuceririlor revolulţionare" ale poporului". Merităm să fim consideraţi în afara societăţii noi cei cu "pensiile nesimţite", care având asistenţa medicală gratuită atunci când fişa postului ne obilga "să fim beton" nu aveam nevoie de ea, iar acum când toate "pârăie" şi "troznesc" trebuie să alegem între "comuniunea" cu interesele "soldatului Daniel" sau să apelăm la "inepuizabilele" resurse acumulate în "vremea răposatului Ceaşcă"
amar de nic tud
Marele Masturbator
Medicina încă nereformată de T. Băsescu consemnează existenţa mai multor tipuri de onanişti. Unii au nevoie pentru a se excita şi a ajunge la orgasm de poze sau de filme. Alţii urmăresc femei prin parcuri şi se masturbează privindu-le de la o distanţă convenabilă. Mai sunt şi fetişiştii, cei care folosesc, de pildă, chiloţi sau ciorapi de damă pentru a se autosatisface.
Există însă şi ipsaţionişti fundamentalişti, talibani ai masturbării. Ei nu au nevoie decât de priveliştea propriului corp gol, propriilor organe genitale pentru a se monta. Acestei categorii îi aparţine T. Băsescu.
E un chin profesional pentru mine să mai scriu despre individul Băsescu. Orice făptură înzestrată cu raţiune de pe teritoriul acestei ţări cred că şi-a putut dat seama, după 7 ani, cu cine are de-a face. Iar fanii care i-au mai rămas nu sunt accesabili pe calea raţiunii. O fac acum încă o dată pentru că mai e nevoie, cred, să fie spus limpede un lucru.
Crearea scandalului Legii Sănătăţii de către T. Băsescu nu are legătură cu Sănătatea. Cum nici scandalul Legii Educaţiei nu s-a iscat pentru că T. Băsescu era deosebit de interesat de Educaţie. Pe omul acesta nu-l interesează cu adevărat nici economia, nici societatea, nici istoria, nici chiar politica, deşi s-a pronunţat cu vehemenţă în toate aceste domenii. Şi nici în primul rând banii. Poate că există interese private pedeliste în spatele Legii Sănătăţii, dar nu acestea sunt determinante pentru atitudinea hidoasă reafişată de T. Băsescu în aceste zile.
Motorul principal al fiinţei actualului preşedinte este Puterea. T. Băsescu se masturbează tot timpul în oglindă cu Puterea. A-şi impune voinţa, fără a ţine seama de părerea nimănui, a călca în picioare oameni, indiferent cât de valoroşi, care-i stau în cale, a ameninţa, a insulta şi a umili sunt exerciţii care îl fac să juiseze. Puţin îi pasă cât rău face României, atât pe plan intern, cât şi extern. Nu e nicio deosebire între atitudinea lui T. Băsescu faţă de Franţa şi Germania când acestea s-au opus intrării României în spaţiul Schengen şi modul în care s-a străduit să-l desfiinţeze pe dr. Raed Arafat.
Şi reuşeşte să-i masturbeze şi pe alţii. Cei care sunt atraşi de el, îşi autosatisfac prin gesturile lui frustrările mai mult sau mai puţin conştiente, dorinţa mocnită de Putere. Când T. Băsescu a cârâit cinic şi grotesc la televizor: "Cine pleacă? Ghici, ghicitoarea mea!", fiind vorba de alungarea de la locul său a unuia dintre rarii profesionişti oneşti din aparatul de stat românesc, iubitorii de Băsescu au icnit de extaz. Când a răspuns presei sfidător şi aberant, că nu interesează ce-a discutat el cu râzăreţul vraci politic Ciuhodaru, băgat pe o uşă şi scos pe cealaltă, cum nu interesează nici ce discută cu nevasta sa, aceiaşi au izbucnit fiecare în aplauze, chiar dacă taman atunci făceau sex.
Ce n-au înţeles iubitorii de Băsescu e că idolul lor nu dă doi bani pe iubirea nimănui. Ceea ce-l face să înflorească, ca demn exponent al sectei securisto-comuniste, este teama, respectul îngrozit, teroarea pe care o poate stârni.
T. Băsescu este întruchiparea înfiorătoarei fraze a lui George Orwell: "The sole purpose of Power is Power".
Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului GANDUL
SURSA :http://www.gandul.info/puterea-gandului/marele-masturbator-9143879
PS. Tare materialul, maestre! L-as fi primit cu exceptional daca-l intuiai pe eroul tau ( si-al neamului!), daca inscrisul matale nu era urmare doar a repetatelor chinuri la care te-a(ne-a) supus marele conducator !
Mai are nitel si pradatorul asta natural ridica violul de neam la rang de arta...
Există însă şi ipsaţionişti fundamentalişti, talibani ai masturbării. Ei nu au nevoie decât de priveliştea propriului corp gol, propriilor organe genitale pentru a se monta. Acestei categorii îi aparţine T. Băsescu.
E un chin profesional pentru mine să mai scriu despre individul Băsescu. Orice făptură înzestrată cu raţiune de pe teritoriul acestei ţări cred că şi-a putut dat seama, după 7 ani, cu cine are de-a face. Iar fanii care i-au mai rămas nu sunt accesabili pe calea raţiunii. O fac acum încă o dată pentru că mai e nevoie, cred, să fie spus limpede un lucru.
Crearea scandalului Legii Sănătăţii de către T. Băsescu nu are legătură cu Sănătatea. Cum nici scandalul Legii Educaţiei nu s-a iscat pentru că T. Băsescu era deosebit de interesat de Educaţie. Pe omul acesta nu-l interesează cu adevărat nici economia, nici societatea, nici istoria, nici chiar politica, deşi s-a pronunţat cu vehemenţă în toate aceste domenii. Şi nici în primul rând banii. Poate că există interese private pedeliste în spatele Legii Sănătăţii, dar nu acestea sunt determinante pentru atitudinea hidoasă reafişată de T. Băsescu în aceste zile.
Motorul principal al fiinţei actualului preşedinte este Puterea. T. Băsescu se masturbează tot timpul în oglindă cu Puterea. A-şi impune voinţa, fără a ţine seama de părerea nimănui, a călca în picioare oameni, indiferent cât de valoroşi, care-i stau în cale, a ameninţa, a insulta şi a umili sunt exerciţii care îl fac să juiseze. Puţin îi pasă cât rău face României, atât pe plan intern, cât şi extern. Nu e nicio deosebire între atitudinea lui T. Băsescu faţă de Franţa şi Germania când acestea s-au opus intrării României în spaţiul Schengen şi modul în care s-a străduit să-l desfiinţeze pe dr. Raed Arafat.
Şi reuşeşte să-i masturbeze şi pe alţii. Cei care sunt atraşi de el, îşi autosatisfac prin gesturile lui frustrările mai mult sau mai puţin conştiente, dorinţa mocnită de Putere. Când T. Băsescu a cârâit cinic şi grotesc la televizor: "Cine pleacă? Ghici, ghicitoarea mea!", fiind vorba de alungarea de la locul său a unuia dintre rarii profesionişti oneşti din aparatul de stat românesc, iubitorii de Băsescu au icnit de extaz. Când a răspuns presei sfidător şi aberant, că nu interesează ce-a discutat el cu râzăreţul vraci politic Ciuhodaru, băgat pe o uşă şi scos pe cealaltă, cum nu interesează nici ce discută cu nevasta sa, aceiaşi au izbucnit fiecare în aplauze, chiar dacă taman atunci făceau sex.
Ce n-au înţeles iubitorii de Băsescu e că idolul lor nu dă doi bani pe iubirea nimănui. Ceea ce-l face să înflorească, ca demn exponent al sectei securisto-comuniste, este teama, respectul îngrozit, teroarea pe care o poate stârni.
T. Băsescu este întruchiparea înfiorătoarei fraze a lui George Orwell: "The sole purpose of Power is Power".
Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului GANDUL
SURSA :http://www.gandul.info/puterea-gandului/marele-masturbator-9143879
PS. Tare materialul, maestre! L-as fi primit cu exceptional daca-l intuiai pe eroul tau ( si-al neamului!), daca inscrisul matale nu era urmare doar a repetatelor chinuri la care te-a(ne-a) supus marele conducator !
Mai are nitel si pradatorul asta natural ridica violul de neam la rang de arta...
miercuri, 11 ianuarie 2012
O ALTA GAFA DE PROPORTII A MApN ? !
IN CONFORMITATE CU PREVEDERILE LEGII ARHIVELOR nr 16, actualizata se prevede :
Art. 21. - Creatorii de documente sau, după caz, persoanele juridice succesoare ale acestora sunt obligaţi să elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice, certificate, copii şi extrase de pe documentele pe care le creează, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut la art. 13, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant.@
Serviciile prestate de către Arhivele Naţionale pentru rezolvarea solicitărilor persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice se efectuează, contra cost, în condiţiile prevăzute de lege.
CONCLUZIA : ADEVERINTELE CU VENITURILE FOSTELOR CADRE MILITARE, UTILIZATE LA RECALCULAREA-REVIZUIREA ...SI CE-O MAI URMA , ESTE MUSAI SA FIE INTOCMITE, CERTIFICATE DE CATRE DEPOZITELE DE ARHIVA, NU DE CATRE CMJ-uri...
zile grozave !
Art. 21. - Creatorii de documente sau, după caz, persoanele juridice succesoare ale acestora sunt obligaţi să elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice, certificate, copii şi extrase de pe documentele pe care le creează, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut la art. 13, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant.@
Serviciile prestate de către Arhivele Naţionale pentru rezolvarea solicitărilor persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice se efectuează, contra cost, în condiţiile prevăzute de lege.
CONCLUZIA : ADEVERINTELE CU VENITURILE FOSTELOR CADRE MILITARE, UTILIZATE LA RECALCULAREA-REVIZUIREA ...SI CE-O MAI URMA , ESTE MUSAI SA FIE INTOCMITE, CERTIFICATE DE CATRE DEPOZITELE DE ARHIVA, NU DE CATRE CMJ-uri...
zile grozave !
DESPRE PENSII SI NU NUMAI . DEZBATERE
Autorităţile lasă de înţeles că art. 53 din Constituţie s-ar putea aplica şi în cazul unor greve de amploare sau al unor manifestaţii anti-autorităţi. Poate chiar împotriva pensionarilor “terorişti”
21.01.2011
Gheorghe Piperea avertizează
Chestiunea pensiilor militare reduse de autorităţi s-a ridicat la tensiuni maxime. Se vorbeşte chiar despre o mare manifestaţie a pensionarilor militari, pentru 24 ianuarie 2011, convocată chiar sub indicativul de alarmă de război (“Radu cel frumos”, poreclit de organizatori “Radu cel frumos II”, este indicativul pe care, în decembrie 1989, ni l-au comunicat comandanţii unităţilor militare în care unii ca mine erau soldaţi, la revoluţie; din câte îmi amintesc, este o alarmă de luptă reală şi nu un exerciţiu de alarmare obişnuit în pregatirea militară). Este evident că mulţi au început să roiască în jurul acestei chestiuni sociale grave pentru a scoate profit. Sunt, în zonă, foarte mulţi avocaţi, spre exemplu, care se oferă să sprijine demersurile judiciare ale pensionarilor pentru a-şi prezerva sau, dupa caz, pentru a-şi recupera drepturile. Dacă te uiţi cu atenţie la ei, îţi poţi da seama că sunt cam aceeaşi avocaţi care, în urmă cu 6 luni, nu numai că mă criticau pentru declanşarea unor procese colective (multe dintre ele fiind preluate de mine pro bono), ci chiar erau împotriva ideii de proces colectiv, pe motiv că acest gen de proces nu e reglementat în Româniia. Acum, pentru că e la modă, toata lumea face procese colective, în mai toate domeniile.
Dincolo de interesele personale, eventual politice, ale celor care pun gaz pe focul acestei tensiuni sociale, este cazul să reamintesc că democraţia luptă cu forţa dreptului, şi nu cu forţa pumnului. Drepturile se realizează pe căile normale, fie prin negociere sau mediere, fie în instanţele de judecată.
Anarhia este opusul democraţiei
În plus, autorităţile române şi-au construit în anul 2010 inclusiv scenariul suspendării drepturilor civile, în baza art. 53 din Constituţie şi, cu această ocazie oferită de cei mai vocali militari rezervişti, ar putea trece la treabă.
Sa rememorăm modul în care legile austerităţii din iunie 2010 (Legea 118 si Legea 119) au fost construite şi, ulterior, consfinţite de Curtea Constituţională.
Legile respective prevedeau reduceri ale salariilor bugetarilor cu 25%, ale indemnizaţiilor de somaj şi de creştere a copilului cu 15% şi ale pensiilor din sistemul public general cu 15%. Se mai prevedea recalcularea pensiilor speciale (de fapt, pensii ocupaţionale, de genul pensiilor militarilor sau ale aviatorilor). Cu excepţia dispoziţiilor relative la pensiile din sistemul public şi la pensiile speciale ale magistraţilor, toate celelalte dispoziţii au fost calificate de Curtea Constituţională ca fiind în acord cu Constitutia. O mică rezervă şi-a lăsat Curtea – măsurile sunt temporare, până la 31 dec 2010. Evident, măsurile nu sunt deloc temporare şi, evident, între timp Curtea şi-a schimbat la 180% poziţia, caci este, nu-i asa, o curte cu atribuţii politico – jurisdicţionale, şi nu o instanţă independentă. În plus, reducerile salariilor bugetarilor nu au fost de doar 25% ci, uneori, chiar de 40% (vă spun din experienţă proprie, de profesor universitar, că acesta este procentul real de reducere, şi nu cel de 25%). Iar între timp, pensiile din sistemul public, mai mari de 750 de lei, desi păreau că au scăpat furiei austerităţii de dragul austerităţii, au fost reduse şi ele, prin impunerea unui procent de 5,5% cu titlu de contribuţie la asigurarile de sănătate. In fine, în cazul pensiilor “speciale” s-au operat modificari chiar şi de 70%, ca urmare a recalculării, pe motiv de trecere în sistemul unitar de pensii.
Bizareria constă în faptul că legile austerităţii îşi propun reducerea pensiilor speciale şi nu majorarea lor, în ciuda a ceea spune ministrul Apărării. Dar poate pentru gabriel Oprea, doctor în drept la Chişinău, austeritatea însemna abundenţă
Înainte de a trece la subiectul real al discuţiei, vreau să vă atrag atenţia asupra unui paradox. În intenţia de a da bine pe sticlă, oficiali din Ministerul Apărării, în frunte cu ministrul Oprea, au dat asigurări că nicio pensie de o valoare sub 3000 de lei nu a scăzut ci, dimpotrivă, multe dintre acestea au crescut (!!?). În afară de faptul că afirmaţia este o minciună sfruntată (am procese colective pe rol sau în curs de constituire cu câteva sute de pensionari şi, în toate cazurile, pensia s-a redus, dovada fiind extrasele de cont de card de pensii sau, după caz, cupoanele de pensii ). Bizareria constă în faptul că legile austerităţii îşi propun reducerea pensiilor speciale şi nu majorarea lor. Dar, poate că pentru domnul Oprea, doctor în drept la Chişinău şi conducător de doctorate la Bucureşti, austeritatea înseamnă de fapt abundenţă
Pensionarii, şomerii, părinţii care stau acasă pentru a-şi îngriji copiii mici, profesorii, medicii, poliţiştii şi alţi profitori de aceeaşi factură sunt periculoşi pentru siguranţa Statului Român. Raţiuni de stat impun Guvernului să le reducă acestora drepturile băneşti. Cel puţin asta rezultă din declaraţiile oficialilor români din 2010-2011 şi din nota de fundamentare a legilor austerităţii. După aceştia, reducerile respective sunt restricţii de drepturi premise de art. 53 din Constituţie.
Există voci în PDL care sugerează că, de fapt, soluţia crizei la noi în ţară ar fi falimentul. Sau poate că autorităţile ne avertizează că soluţia art. 53 din Constituţie poate fi adoptată şi în cazul unor greve de amploare sau al unor manifestaţii anti-autorităţi
Nu e cazul să redau conţinutul acestui text din Constituţie (de existenţa căruia nu ştiu câţi dintre noi erau conştienţi în iunie 2010, dar pe care îl ştim acum, practic, pe dinafară). Esenţial este că acest text permite Statului român ca, în condiţii excepţionale care reclamă, de regulă, declararea stării de asediu sau de necesitate, să restrângă exerciţiul unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. Restricţia trebuie să aibă caracter temporar, să fie compatibilă cu principiile statului democratic şi să nu pună în dubiu existenţa însăşi a dreptului.
Apelul la ”soluţia” art. 53 poate să se traducă prin faptul că Statul român este într-o situaţie economică mult mai gravă decât ne lasă pe noi autorităţile să credem. Ce poate fi mai grav decât criza? Evident, falimentul statului. Există voci chiar in PDL care sugerează că, de fapt, soluţia crizei la noi în ţară ar fi falimentul. Într-adevăr, această stare de faliment este asimilabilă dezastrului. Sau poate că autorităţile ne avertizează că soluţia art. 53 din Constituţie poate fi adoptată şi în cazul unor greve de amploare sau al unor manifestaţii anti-autorităţi. Într-adevăr, dreptul la întrunire poate fi suspendat, dacă se declară stare de asediu sau de urgenţă. Nu ştiu dacă oamenii vor putea fi ţinuţi în casa printr-o astfel de “soluţie”, dar autorităţile ar putea invoca ilegalitatea întrunirilor. În fine, poate că apelul la acest art. 53 este un mesaj către judecătorii Curţii Constituţionale, care au mai apelat la acest text pentru a justifica alte runde de restricţii de drepturi, ca de exemplu, în decembrie 2009 şi în decembrie anul trecut.
Soluţia Guvernului este, mai presus de toate posibilele teorii ale conspiraţiei, o mare şi impardonabilă gafă
Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti la care se referă art. 53 din Constituţie sunt, de regulă, drepturile cu caracter politic sau electoral, precum şi, în anumite limite, dreptul de proprietate. De exemplu, pe perioada stării de necesitate, drepturile electorale sunt suspendate. La fel şi dreptul de acces la informaţiile cu caracter public. Dreptul de proprietate, spre exemplu, poate fi restrâns printr-o inundaţie controlată care, pentru a avea efectul salvarii de la inundaţie a unei regiuni sau a unei comunităţi, este distructivă pentru una sau mai multe proprietăţi individuale. Nu sunt vizate, totuşi, drepturile cu caracter economic şi social ale indivizilor, cum ar fi dreptul la remuneraţie sau dreptul la pensie ori dreptul la indemnizaţiile de securitate socială. În definitiv, chiar şi pe timp de război, omul trebuie să fie plătit pentru munca sa, în bani sau în produse. A, şi era să uit : pensionarii, bugetarii, şomerii şi mamele aflate în concediu pentru îngirjirea copilului au dreptul la viaţă, deci şi la prestaţiile bugetare sau sociale pentru a se susţine pe timp de război.
Măsurile de austeritate nu pot fi decit temporareşi că nu se pot repeta fără a aduce atingere însăşi “substanţei” dreptului şi fără a pune în discuţie serios însăşi siguranţa natională.
Pe de altă parte, criza economică nu poate fi asimilată cu niciuna dintre situaţiile de excepţie la care se referă art. 53. În nota de fundamentare a celor două legi pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea în iunie 2010 în Parlament se atrage atenţia că, în 2009, Curtea Constituţională a Româniiei a validat un act normativ prin care Guvernul Boc mai tăiase odată din pensii, bazându-şi argumentaţia chiar pe art. 53 din Constituţie. Numai că, cine are curiozitatea să citească decizia cu nr 1414/2009, în special la p.9, va observa că acest argument se întoarce fix împotriva Guvernului Boc, întrucât acolo se atrage atenţia că măsurile nu pot fi decit temporareşi că nu se pot repeta fără a aduce atingere însăşi “substanţei” dreptului şi fără a pune în discuţie serios însăşi … siguranţa natională.
Iată ce ne spune Curtea Constituţională în decizia sa cu nr. 1414/2009 : “se impune subliniat însă faptul că de esenţa legitimităţii Constituţionale a restrângerii exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi este caracterul excepţional şi temporar al acesteia. Într-o societate democratică, regula este cea a exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, restrângerea fiind prevazută ca excepţie, dacă nu exista o altă soluţie pentru a salvgarda valori ale statului care sunt puse în pericol. Este sarcina statului să găsească soluţii pentru contracararea efectelor crizei economice, printr-o politică economică şi socială adecvată. Diminuarea veniturilor personalului din autorităţile si instituţiile publice nu poate constitui, pe termen lung, o masură proporţională cu situaţia invocată de iniţiatorul proiectului de lege. Dimpotrivă, eventuala intervenţie legislativă în sensul prelungirii acestei măsuri poate determina efecte contrarii celor vizate, în sensul tulburării bunei funcţionări a instituţiilor şi autorităţilor statului”.
Criza economică nu este o scuză a autorităţilor, ci chiar obiectul de activitate a acestora
Dacă ne uităm un pic la modul în care tratează criza economică alte state europene, mult mai afectate de criză decât România, vom observa că, într-adevar, criza economică nu poate fi un pretext pentru restrângerea drepturilor. În Letonia, ţara europeana cea mai afectată de criză, cu un deficit bugetar de 19% anul trecut, Curtea sa Constituţională a statuat că dreptul la pensie nu poate fi redus sau restricţionat pe motiv de criză economică. Înţelegerile cu împrumutătorii internaţionali (instanţa se refera la marele nostru prieten, FMI, care a declarat acum 3 zile că este dezamăgit că măsurile de austeritate impuse chiar de FMI au eşuat…) nu pot, în ele însele, să constituie argumente pentru limitarea drepturilor fundamentale. Cu singura diferenţă că, la noi, Curtea Constituţională a acceptat ca argument criza economică, dar numai temporar, este evident că sistemul judiciar româniesc nu va mai accepta o a doua limitare a drepturilor sub pretextul crizei.
Până la urmă, de ce ne mai trebuie Guvern – sau, mai bine zis, de ce ne mai trebuie acest Guvern – dacă el nu este capabil să rezolve criza?
De altfel, CEDO a fixat acest principiu chiar în doua speţe recente contra României, respectiv, cauza Moldoveanu contra României (29 iulie 2008), reiterată în cauza Aurelia Popa contra României (26 ianuarie 2010), atunci când a statuat că “autorităţile nu se pot prevala de lipsa de resurse financiare pentru a nu onora o datorie fondata pe o decizie a justiţiei”.
Un aspect de-a dreptul straniu al notei de fundamentare a legilor pe care şi-a asumat răspunderea guvernul mi-a atras atenţia în mod special, întrucât amanuntul este inclus în notă pentru a da o şi mai mare cădere justificarii acestor măsuri de restricţie a drepturilor. Există un citat greşit dintr-o lucrare a prof Corneliu Bârsan, judecător la CEDO. Este vorba de Comentariul la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, vol I (CH Beck, 2005), p.924. Mai întâi, este vorba de o speţă din 1961, şi nu din 1967, aşa cum greşit se indică în nota de fundamentare (p.14 din notă), mai precis, speţa Lawless vs Irlanda. După cum se vede, este o speţă veche de aproape 50 de ani. Oare nu s-a schimbat nimic de atunci? Conceptul de securitate şi siguranţă naţională nu a mai evoluat între timp? În orice caz, în speţa Lawless vs Irlanda este vorba de o situaţie de război : Armata Republicană Irlandeză (IRA) era atunci în plina ascensiune şi făcea prăpăd în Irlanda de Nord şi în Marea Britanie. Pe de altă parte, prof. Bârsan, citind şi alţi autori (de ex., pe Fr. Sudre, un francez) spune negru pe alb că, chiar şi în situaţii excepţionale, statul nu are dreptul arbitrar de a limita drepturile. El (statul) trebuie să fie supus unui control, întrucât lipsa acestui control ar putea conduce la “suprimarea principiului preeminenţei dreptului şi ar face să prevaleze raţiunea de stat (n.n. – ca la comunişti şi la fascişti …) asupra raţiunii democratice”. Prof. Bârsan insista asupra necesităţii salvgardării … democraţiei.
Cu gesturi autoritariste salvăm noi democraţia ?
În orice caz, prof. Bârsan arată că, în cei 50 de ani de la aplicarea CEDO, art. 15 din Convenţie (echivalentul art. 53 din Constituţia noastră, nn) nu a fost utilizat decât în cazuri de război, lovituri de stat, pericol public ce ameninţa viaţa naţiunii sau terorism. Aşadar, criza economică – prezentă peste tot în Europa şi în lume, deci o banalitate – nu poate fi considerată un pericol public ce amentinţă viaţa naţiunii. În orice caz, nu poţi asimila pensionarii, mamele ce stau acasa să îşi îngrijească copiii mici şi nici şomerii (aruncaţi pe stradă de politici economice idioate) cu teroriştii.
Cei care şi-au câştigat drepturile prin lege sau prin justiţie a nu vor ezita să dea Statul român şi reprezentanţii săi în judecată pentru despăgubiri la CEDO
În altă ordine de idei, politica de austeritate a Guvernului s-a lovit şi se va lovi mulţi ani de acum încolo de jurisprudenţă clară a CEDO în materie de drepturi câştigate şi bănuiala legitimă. Legea română care intră în contradicţie cu prevederile CEDO sau jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg este înlăturată de la aplicare chiar de judecătorul intern, întrucât o astfel de lege, conform Contituţiei, este inaplicabilă(pentru conformitate, dl. Preşedinte, dl. Premier şi dl. Ministru al Apărării pot citi cu atenţie art. 20 din Consituţie şi poate că se vor edifica). Cei care şi-au câştigat drepturile prin lege sau prin justiţie au o speranţă legitimă de a-şi vedea realizate aceste drepturi şi mulţi dintre aceştia nu vor ezita să dea Statul român şi reprezentanţii săi în judecată pentru despăgubiri, iar dacă nu vor câştiga în instanţele române se vor îndrepta, aproape firesc, după ultima “modă”, către CEDO. Care le va da dreptate, întrucât la CEDO este aplicabil principiul precedentului judiciar – o soluţie aplică unei speţe este obligatorie pentru toate speţele viitoare identice sau similare. Consecinţa – tribunale blocate, costuri judiciare uriaşe, oameni purtaţi pe drumuri, tensiuni sociale, anarhie. La final, cine va fi culpabil de atingerea adusa siguranţei naţionale?
Ce înseamnă speranţa legitimăîn concepţia CEDO rezultă din foarte multe decizii ale acesteia, dar cea mai relevantă este chiar cauza Viaşu contra României (29 mai 2009). CEDO a statuat că “noţiunea de “bunuri” poate cuprinde atât bunuri actuale, cât şi valori patrimoniale, incusiv în anumite situaţii bine stabilite, creanţe al căror titular demonstrează că au o baza suficientă în dreptul intern şi în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puţin o “speranţă legitimă” să obţină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate”. Însuşi Guvernul face referire, în pledoaria sa în cauza Viaşu contra României, la cauza Broniowski contra Poloniei, aratând că decizia de condamnare a Statului polonez a fost corectă, întrucât Statul polonez a impus limitări succesive ale dreptului reclamantului de a beneficia de o creanţă împotriva statului, transformându-l astfel, într-un drept iluzoriu şi afectându-i însăşi substanţa. În speţă Viaşu contra României, la pct 72 şi, respective, pct. 64 se arată că “situaţia […] rezultă dintr-o activitate normativă excesivă şi, în final, foarte ineficientă, astfel cum o demonstrează statisticile” […], “încât claritatea şi previzibilitatea impuse de noţiunea de “legalitate” au fost grav incălcate”. Iar la pct. 75 se notează : “Curtea constată că încălcarea dreptului reclamantului […] îşi are originea într-o problema majoră ce rezultă dintr-o disfuncţionalitate a legislaţiei române si dintr-o practică administrativă care a afectat şi mai poate afecta în viitor un număr mare de persoane”.
sursa : vorba electronului
21.01.2011
Gheorghe Piperea avertizează
Chestiunea pensiilor militare reduse de autorităţi s-a ridicat la tensiuni maxime. Se vorbeşte chiar despre o mare manifestaţie a pensionarilor militari, pentru 24 ianuarie 2011, convocată chiar sub indicativul de alarmă de război (“Radu cel frumos”, poreclit de organizatori “Radu cel frumos II”, este indicativul pe care, în decembrie 1989, ni l-au comunicat comandanţii unităţilor militare în care unii ca mine erau soldaţi, la revoluţie; din câte îmi amintesc, este o alarmă de luptă reală şi nu un exerciţiu de alarmare obişnuit în pregatirea militară). Este evident că mulţi au început să roiască în jurul acestei chestiuni sociale grave pentru a scoate profit. Sunt, în zonă, foarte mulţi avocaţi, spre exemplu, care se oferă să sprijine demersurile judiciare ale pensionarilor pentru a-şi prezerva sau, dupa caz, pentru a-şi recupera drepturile. Dacă te uiţi cu atenţie la ei, îţi poţi da seama că sunt cam aceeaşi avocaţi care, în urmă cu 6 luni, nu numai că mă criticau pentru declanşarea unor procese colective (multe dintre ele fiind preluate de mine pro bono), ci chiar erau împotriva ideii de proces colectiv, pe motiv că acest gen de proces nu e reglementat în Româniia. Acum, pentru că e la modă, toata lumea face procese colective, în mai toate domeniile.
Dincolo de interesele personale, eventual politice, ale celor care pun gaz pe focul acestei tensiuni sociale, este cazul să reamintesc că democraţia luptă cu forţa dreptului, şi nu cu forţa pumnului. Drepturile se realizează pe căile normale, fie prin negociere sau mediere, fie în instanţele de judecată.
Anarhia este opusul democraţiei
În plus, autorităţile române şi-au construit în anul 2010 inclusiv scenariul suspendării drepturilor civile, în baza art. 53 din Constituţie şi, cu această ocazie oferită de cei mai vocali militari rezervişti, ar putea trece la treabă.
Sa rememorăm modul în care legile austerităţii din iunie 2010 (Legea 118 si Legea 119) au fost construite şi, ulterior, consfinţite de Curtea Constituţională.
Legile respective prevedeau reduceri ale salariilor bugetarilor cu 25%, ale indemnizaţiilor de somaj şi de creştere a copilului cu 15% şi ale pensiilor din sistemul public general cu 15%. Se mai prevedea recalcularea pensiilor speciale (de fapt, pensii ocupaţionale, de genul pensiilor militarilor sau ale aviatorilor). Cu excepţia dispoziţiilor relative la pensiile din sistemul public şi la pensiile speciale ale magistraţilor, toate celelalte dispoziţii au fost calificate de Curtea Constituţională ca fiind în acord cu Constitutia. O mică rezervă şi-a lăsat Curtea – măsurile sunt temporare, până la 31 dec 2010. Evident, măsurile nu sunt deloc temporare şi, evident, între timp Curtea şi-a schimbat la 180% poziţia, caci este, nu-i asa, o curte cu atribuţii politico – jurisdicţionale, şi nu o instanţă independentă. În plus, reducerile salariilor bugetarilor nu au fost de doar 25% ci, uneori, chiar de 40% (vă spun din experienţă proprie, de profesor universitar, că acesta este procentul real de reducere, şi nu cel de 25%). Iar între timp, pensiile din sistemul public, mai mari de 750 de lei, desi păreau că au scăpat furiei austerităţii de dragul austerităţii, au fost reduse şi ele, prin impunerea unui procent de 5,5% cu titlu de contribuţie la asigurarile de sănătate. In fine, în cazul pensiilor “speciale” s-au operat modificari chiar şi de 70%, ca urmare a recalculării, pe motiv de trecere în sistemul unitar de pensii.
Bizareria constă în faptul că legile austerităţii îşi propun reducerea pensiilor speciale şi nu majorarea lor, în ciuda a ceea spune ministrul Apărării. Dar poate pentru gabriel Oprea, doctor în drept la Chişinău, austeritatea însemna abundenţă
Înainte de a trece la subiectul real al discuţiei, vreau să vă atrag atenţia asupra unui paradox. În intenţia de a da bine pe sticlă, oficiali din Ministerul Apărării, în frunte cu ministrul Oprea, au dat asigurări că nicio pensie de o valoare sub 3000 de lei nu a scăzut ci, dimpotrivă, multe dintre acestea au crescut (!!?). În afară de faptul că afirmaţia este o minciună sfruntată (am procese colective pe rol sau în curs de constituire cu câteva sute de pensionari şi, în toate cazurile, pensia s-a redus, dovada fiind extrasele de cont de card de pensii sau, după caz, cupoanele de pensii ). Bizareria constă în faptul că legile austerităţii îşi propun reducerea pensiilor speciale şi nu majorarea lor. Dar, poate că pentru domnul Oprea, doctor în drept la Chişinău şi conducător de doctorate la Bucureşti, austeritatea înseamnă de fapt abundenţă
Pensionarii, şomerii, părinţii care stau acasă pentru a-şi îngriji copiii mici, profesorii, medicii, poliţiştii şi alţi profitori de aceeaşi factură sunt periculoşi pentru siguranţa Statului Român. Raţiuni de stat impun Guvernului să le reducă acestora drepturile băneşti. Cel puţin asta rezultă din declaraţiile oficialilor români din 2010-2011 şi din nota de fundamentare a legilor austerităţii. După aceştia, reducerile respective sunt restricţii de drepturi premise de art. 53 din Constituţie.
Există voci în PDL care sugerează că, de fapt, soluţia crizei la noi în ţară ar fi falimentul. Sau poate că autorităţile ne avertizează că soluţia art. 53 din Constituţie poate fi adoptată şi în cazul unor greve de amploare sau al unor manifestaţii anti-autorităţi
Nu e cazul să redau conţinutul acestui text din Constituţie (de existenţa căruia nu ştiu câţi dintre noi erau conştienţi în iunie 2010, dar pe care îl ştim acum, practic, pe dinafară). Esenţial este că acest text permite Statului român ca, în condiţii excepţionale care reclamă, de regulă, declararea stării de asediu sau de necesitate, să restrângă exerciţiul unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. Restricţia trebuie să aibă caracter temporar, să fie compatibilă cu principiile statului democratic şi să nu pună în dubiu existenţa însăşi a dreptului.
Apelul la ”soluţia” art. 53 poate să se traducă prin faptul că Statul român este într-o situaţie economică mult mai gravă decât ne lasă pe noi autorităţile să credem. Ce poate fi mai grav decât criza? Evident, falimentul statului. Există voci chiar in PDL care sugerează că, de fapt, soluţia crizei la noi în ţară ar fi falimentul. Într-adevăr, această stare de faliment este asimilabilă dezastrului. Sau poate că autorităţile ne avertizează că soluţia art. 53 din Constituţie poate fi adoptată şi în cazul unor greve de amploare sau al unor manifestaţii anti-autorităţi. Într-adevăr, dreptul la întrunire poate fi suspendat, dacă se declară stare de asediu sau de urgenţă. Nu ştiu dacă oamenii vor putea fi ţinuţi în casa printr-o astfel de “soluţie”, dar autorităţile ar putea invoca ilegalitatea întrunirilor. În fine, poate că apelul la acest art. 53 este un mesaj către judecătorii Curţii Constituţionale, care au mai apelat la acest text pentru a justifica alte runde de restricţii de drepturi, ca de exemplu, în decembrie 2009 şi în decembrie anul trecut.
Soluţia Guvernului este, mai presus de toate posibilele teorii ale conspiraţiei, o mare şi impardonabilă gafă
Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti la care se referă art. 53 din Constituţie sunt, de regulă, drepturile cu caracter politic sau electoral, precum şi, în anumite limite, dreptul de proprietate. De exemplu, pe perioada stării de necesitate, drepturile electorale sunt suspendate. La fel şi dreptul de acces la informaţiile cu caracter public. Dreptul de proprietate, spre exemplu, poate fi restrâns printr-o inundaţie controlată care, pentru a avea efectul salvarii de la inundaţie a unei regiuni sau a unei comunităţi, este distructivă pentru una sau mai multe proprietăţi individuale. Nu sunt vizate, totuşi, drepturile cu caracter economic şi social ale indivizilor, cum ar fi dreptul la remuneraţie sau dreptul la pensie ori dreptul la indemnizaţiile de securitate socială. În definitiv, chiar şi pe timp de război, omul trebuie să fie plătit pentru munca sa, în bani sau în produse. A, şi era să uit : pensionarii, bugetarii, şomerii şi mamele aflate în concediu pentru îngirjirea copilului au dreptul la viaţă, deci şi la prestaţiile bugetare sau sociale pentru a se susţine pe timp de război.
Măsurile de austeritate nu pot fi decit temporareşi că nu se pot repeta fără a aduce atingere însăşi “substanţei” dreptului şi fără a pune în discuţie serios însăşi siguranţa natională.
Pe de altă parte, criza economică nu poate fi asimilată cu niciuna dintre situaţiile de excepţie la care se referă art. 53. În nota de fundamentare a celor două legi pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea în iunie 2010 în Parlament se atrage atenţia că, în 2009, Curtea Constituţională a Româniiei a validat un act normativ prin care Guvernul Boc mai tăiase odată din pensii, bazându-şi argumentaţia chiar pe art. 53 din Constituţie. Numai că, cine are curiozitatea să citească decizia cu nr 1414/2009, în special la p.9, va observa că acest argument se întoarce fix împotriva Guvernului Boc, întrucât acolo se atrage atenţia că măsurile nu pot fi decit temporareşi că nu se pot repeta fără a aduce atingere însăşi “substanţei” dreptului şi fără a pune în discuţie serios însăşi … siguranţa natională.
Iată ce ne spune Curtea Constituţională în decizia sa cu nr. 1414/2009 : “se impune subliniat însă faptul că de esenţa legitimităţii Constituţionale a restrângerii exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi este caracterul excepţional şi temporar al acesteia. Într-o societate democratică, regula este cea a exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, restrângerea fiind prevazută ca excepţie, dacă nu exista o altă soluţie pentru a salvgarda valori ale statului care sunt puse în pericol. Este sarcina statului să găsească soluţii pentru contracararea efectelor crizei economice, printr-o politică economică şi socială adecvată. Diminuarea veniturilor personalului din autorităţile si instituţiile publice nu poate constitui, pe termen lung, o masură proporţională cu situaţia invocată de iniţiatorul proiectului de lege. Dimpotrivă, eventuala intervenţie legislativă în sensul prelungirii acestei măsuri poate determina efecte contrarii celor vizate, în sensul tulburării bunei funcţionări a instituţiilor şi autorităţilor statului”.
Criza economică nu este o scuză a autorităţilor, ci chiar obiectul de activitate a acestora
Dacă ne uităm un pic la modul în care tratează criza economică alte state europene, mult mai afectate de criză decât România, vom observa că, într-adevar, criza economică nu poate fi un pretext pentru restrângerea drepturilor. În Letonia, ţara europeana cea mai afectată de criză, cu un deficit bugetar de 19% anul trecut, Curtea sa Constituţională a statuat că dreptul la pensie nu poate fi redus sau restricţionat pe motiv de criză economică. Înţelegerile cu împrumutătorii internaţionali (instanţa se refera la marele nostru prieten, FMI, care a declarat acum 3 zile că este dezamăgit că măsurile de austeritate impuse chiar de FMI au eşuat…) nu pot, în ele însele, să constituie argumente pentru limitarea drepturilor fundamentale. Cu singura diferenţă că, la noi, Curtea Constituţională a acceptat ca argument criza economică, dar numai temporar, este evident că sistemul judiciar româniesc nu va mai accepta o a doua limitare a drepturilor sub pretextul crizei.
Până la urmă, de ce ne mai trebuie Guvern – sau, mai bine zis, de ce ne mai trebuie acest Guvern – dacă el nu este capabil să rezolve criza?
De altfel, CEDO a fixat acest principiu chiar în doua speţe recente contra României, respectiv, cauza Moldoveanu contra României (29 iulie 2008), reiterată în cauza Aurelia Popa contra României (26 ianuarie 2010), atunci când a statuat că “autorităţile nu se pot prevala de lipsa de resurse financiare pentru a nu onora o datorie fondata pe o decizie a justiţiei”.
Un aspect de-a dreptul straniu al notei de fundamentare a legilor pe care şi-a asumat răspunderea guvernul mi-a atras atenţia în mod special, întrucât amanuntul este inclus în notă pentru a da o şi mai mare cădere justificarii acestor măsuri de restricţie a drepturilor. Există un citat greşit dintr-o lucrare a prof Corneliu Bârsan, judecător la CEDO. Este vorba de Comentariul la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, vol I (CH Beck, 2005), p.924. Mai întâi, este vorba de o speţă din 1961, şi nu din 1967, aşa cum greşit se indică în nota de fundamentare (p.14 din notă), mai precis, speţa Lawless vs Irlanda. După cum se vede, este o speţă veche de aproape 50 de ani. Oare nu s-a schimbat nimic de atunci? Conceptul de securitate şi siguranţă naţională nu a mai evoluat între timp? În orice caz, în speţa Lawless vs Irlanda este vorba de o situaţie de război : Armata Republicană Irlandeză (IRA) era atunci în plina ascensiune şi făcea prăpăd în Irlanda de Nord şi în Marea Britanie. Pe de altă parte, prof. Bârsan, citind şi alţi autori (de ex., pe Fr. Sudre, un francez) spune negru pe alb că, chiar şi în situaţii excepţionale, statul nu are dreptul arbitrar de a limita drepturile. El (statul) trebuie să fie supus unui control, întrucât lipsa acestui control ar putea conduce la “suprimarea principiului preeminenţei dreptului şi ar face să prevaleze raţiunea de stat (n.n. – ca la comunişti şi la fascişti …) asupra raţiunii democratice”. Prof. Bârsan insista asupra necesităţii salvgardării … democraţiei.
Cu gesturi autoritariste salvăm noi democraţia ?
În orice caz, prof. Bârsan arată că, în cei 50 de ani de la aplicarea CEDO, art. 15 din Convenţie (echivalentul art. 53 din Constituţia noastră, nn) nu a fost utilizat decât în cazuri de război, lovituri de stat, pericol public ce ameninţa viaţa naţiunii sau terorism. Aşadar, criza economică – prezentă peste tot în Europa şi în lume, deci o banalitate – nu poate fi considerată un pericol public ce amentinţă viaţa naţiunii. În orice caz, nu poţi asimila pensionarii, mamele ce stau acasa să îşi îngrijească copiii mici şi nici şomerii (aruncaţi pe stradă de politici economice idioate) cu teroriştii.
Cei care şi-au câştigat drepturile prin lege sau prin justiţie a nu vor ezita să dea Statul român şi reprezentanţii săi în judecată pentru despăgubiri la CEDO
În altă ordine de idei, politica de austeritate a Guvernului s-a lovit şi se va lovi mulţi ani de acum încolo de jurisprudenţă clară a CEDO în materie de drepturi câştigate şi bănuiala legitimă. Legea română care intră în contradicţie cu prevederile CEDO sau jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg este înlăturată de la aplicare chiar de judecătorul intern, întrucât o astfel de lege, conform Contituţiei, este inaplicabilă(pentru conformitate, dl. Preşedinte, dl. Premier şi dl. Ministru al Apărării pot citi cu atenţie art. 20 din Consituţie şi poate că se vor edifica). Cei care şi-au câştigat drepturile prin lege sau prin justiţie au o speranţă legitimă de a-şi vedea realizate aceste drepturi şi mulţi dintre aceştia nu vor ezita să dea Statul român şi reprezentanţii săi în judecată pentru despăgubiri, iar dacă nu vor câştiga în instanţele române se vor îndrepta, aproape firesc, după ultima “modă”, către CEDO. Care le va da dreptate, întrucât la CEDO este aplicabil principiul precedentului judiciar – o soluţie aplică unei speţe este obligatorie pentru toate speţele viitoare identice sau similare. Consecinţa – tribunale blocate, costuri judiciare uriaşe, oameni purtaţi pe drumuri, tensiuni sociale, anarhie. La final, cine va fi culpabil de atingerea adusa siguranţei naţionale?
Ce înseamnă speranţa legitimăîn concepţia CEDO rezultă din foarte multe decizii ale acesteia, dar cea mai relevantă este chiar cauza Viaşu contra României (29 mai 2009). CEDO a statuat că “noţiunea de “bunuri” poate cuprinde atât bunuri actuale, cât şi valori patrimoniale, incusiv în anumite situaţii bine stabilite, creanţe al căror titular demonstrează că au o baza suficientă în dreptul intern şi în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puţin o “speranţă legitimă” să obţină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate”. Însuşi Guvernul face referire, în pledoaria sa în cauza Viaşu contra României, la cauza Broniowski contra Poloniei, aratând că decizia de condamnare a Statului polonez a fost corectă, întrucât Statul polonez a impus limitări succesive ale dreptului reclamantului de a beneficia de o creanţă împotriva statului, transformându-l astfel, într-un drept iluzoriu şi afectându-i însăşi substanţa. În speţă Viaşu contra României, la pct 72 şi, respective, pct. 64 se arată că “situaţia […] rezultă dintr-o activitate normativă excesivă şi, în final, foarte ineficientă, astfel cum o demonstrează statisticile” […], “încât claritatea şi previzibilitatea impuse de noţiunea de “legalitate” au fost grav incălcate”. Iar la pct. 75 se notează : “Curtea constată că încălcarea dreptului reclamantului […] îşi are originea într-o problema majoră ce rezultă dintr-o disfuncţionalitate a legislaţiei române si dintr-o practică administrativă care a afectat şi mai poate afecta în viitor un număr mare de persoane”.
sursa : vorba electronului
Primarul Caracalului, Gheorghe Anghel, a pierdut procesul cu PSD Olt
Magistraţii craioveni nu au admis recursul lui Anghel
Luni, la Curtea de Apel Craiova, s-a judecat recursul formulat de Gheorghe Anghel în procesul cu Organizaţia PSD Olt, în urma căruia instanţa îl obligă pe primar să pună în aplicare hotărârea politică.
„Respinge recursul. Obligă recurentul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimaţi. Irevocabilă”, este soluţia dată de magistraţii craioveni.
Anghel n-a convocat şedinţe ordinare de peste un an
În luna noiembrie a anului trecut, Comitetul executiv al Organizaţiei municipale PSD Caracal a stabilit ca cinci dintre cei şase consilieri locali social-democraţi să fie excluşi din partid. Conform legii, această decizie politică ducea la pierderea mandatelor de drept ale consilierilor Valerică Ionescu, Dănuţ Ghiţă, Eugenia Oprea, Georgeta Mincă şi Filimon Sebastian Pavel, dacă primarul Gheorghe Anghel ar fi ţinut cont de unele acte normative în vigoare. Acesta nu a dat curs solicitării partidului, pentru a-şi proteja cei cinci acoliţi, cu ajutorul cărora să-şi păstreze majoritatea în Consiliul Local.
„În luna noiembrie 2010, Organizaţia PSD Olt a comunicat Primăriei municipiului Caracal şi Consiliului Local Caracal hotărârea excluderii celor cinci din partid. Domnul primar nu a respectat Legea 393/2004 şi Legea 215/2001, conform cărora, în prima şedinţă ordinară, ar fi trebuit să introducă pe ordinea de zi proiectul de hotărâre privind revocarea din funcţie a celor cinci consilieri. Până în luna aprilie 2011, primarul a refuzat să întrunească în şedinţă Consiliul Local Caracal. În aprilie, când primarul a convocat o astfel de şedinţă, nu a introdus pe ordinea de zi proiectul privind excluderea celor cinci”, ne-a declarat consilierul caracalean Ion Bondrescu.
Fiindcă primarul nu a vrut să aducă la cunoştinţa legislativului caracalean hotărârea de revocare din funcţia de consilier local a celor cinci, Organizaţia PSD Olt, prin preşedintele Paul Stănescu, şi prin consilierul local PSD Caracal, Ion Bondrescu, au introdus o acţiune la Tribunalul Olt, prin care solicitau instanţei să-l oblige pe primarul Anghel să includă pe ordinea de zi a primei şedinţe ordinare propunerea de constatare a încetării de drept a calităţii de consilier local pentru cei cinci. Plângerea a fost depusă pe 17 august 2011 la Tribunalul Olt, iar la prima înfăţişare, pe 13 septembrie, primarul Gheorghe Anghel a obţinut o amânare, pentru a-şi angaja un apărător. Cauza s-a judecat pe 27 septembrie, iar soluţia magistraţilor îl obligă pe edilul Caracalului să facă ce spune legea. Recursul formulat de edil faţă de decizia magistraţilor olteni a fost respins de Curtea de Apel Craiova.
sursa :http://www.gazetanoua.ro/index.php?mod=stiri&id=11275&title=Gheorghe-Anghel--obligat-de-instanta-sa-puna-in-aplicare-decizia-PSD.html
PS. O fi de bine ? O fi de mai rau ? Mare branza, parerea mea !
zile mai calde, eurocaracalenilor!
Luni, la Curtea de Apel Craiova, s-a judecat recursul formulat de Gheorghe Anghel în procesul cu Organizaţia PSD Olt, în urma căruia instanţa îl obligă pe primar să pună în aplicare hotărârea politică.
„Respinge recursul. Obligă recurentul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimaţi. Irevocabilă”, este soluţia dată de magistraţii craioveni.
Anghel n-a convocat şedinţe ordinare de peste un an
În luna noiembrie a anului trecut, Comitetul executiv al Organizaţiei municipale PSD Caracal a stabilit ca cinci dintre cei şase consilieri locali social-democraţi să fie excluşi din partid. Conform legii, această decizie politică ducea la pierderea mandatelor de drept ale consilierilor Valerică Ionescu, Dănuţ Ghiţă, Eugenia Oprea, Georgeta Mincă şi Filimon Sebastian Pavel, dacă primarul Gheorghe Anghel ar fi ţinut cont de unele acte normative în vigoare. Acesta nu a dat curs solicitării partidului, pentru a-şi proteja cei cinci acoliţi, cu ajutorul cărora să-şi păstreze majoritatea în Consiliul Local.
„În luna noiembrie 2010, Organizaţia PSD Olt a comunicat Primăriei municipiului Caracal şi Consiliului Local Caracal hotărârea excluderii celor cinci din partid. Domnul primar nu a respectat Legea 393/2004 şi Legea 215/2001, conform cărora, în prima şedinţă ordinară, ar fi trebuit să introducă pe ordinea de zi proiectul de hotărâre privind revocarea din funcţie a celor cinci consilieri. Până în luna aprilie 2011, primarul a refuzat să întrunească în şedinţă Consiliul Local Caracal. În aprilie, când primarul a convocat o astfel de şedinţă, nu a introdus pe ordinea de zi proiectul privind excluderea celor cinci”, ne-a declarat consilierul caracalean Ion Bondrescu.
Fiindcă primarul nu a vrut să aducă la cunoştinţa legislativului caracalean hotărârea de revocare din funcţia de consilier local a celor cinci, Organizaţia PSD Olt, prin preşedintele Paul Stănescu, şi prin consilierul local PSD Caracal, Ion Bondrescu, au introdus o acţiune la Tribunalul Olt, prin care solicitau instanţei să-l oblige pe primarul Anghel să includă pe ordinea de zi a primei şedinţe ordinare propunerea de constatare a încetării de drept a calităţii de consilier local pentru cei cinci. Plângerea a fost depusă pe 17 august 2011 la Tribunalul Olt, iar la prima înfăţişare, pe 13 septembrie, primarul Gheorghe Anghel a obţinut o amânare, pentru a-şi angaja un apărător. Cauza s-a judecat pe 27 septembrie, iar soluţia magistraţilor îl obligă pe edilul Caracalului să facă ce spune legea. Recursul formulat de edil faţă de decizia magistraţilor olteni a fost respins de Curtea de Apel Craiova.
sursa :http://www.gazetanoua.ro/index.php?mod=stiri&id=11275&title=Gheorghe-Anghel--obligat-de-instanta-sa-puna-in-aplicare-decizia-PSD.html
PS. O fi de bine ? O fi de mai rau ? Mare branza, parerea mea !
zile mai calde, eurocaracalenilor!
marți, 10 ianuarie 2012
Nichita Stănescu Poetul şi soldatul
Poetul ca şi soldatul
nu are viaţă personală.
Viaţa lui personală este praf
şi pulbere.
El ridică în cleştii circonvoluţiunilor lui
sentimentele furnicii
şi le apropie, le apropie de ochi
până când le face una cu propriul său ochi.
El îşi pune urechia pe burta câinelui flămând
şi îi miroase cu nasul lui botul întredeschis
până când nasul lui şi botul câinelui
sunt totuna.
Pe căldurile groaznice
el îşi face vânt cu aripile păsărilor
pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare
Să nu-l credeţi pe poet când plânge
Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui
El a stors lucrurile de lacrimi
El plânge cu lacrima lucrurilor.
Poetul e ca şi timpul
Mai repede sau mai încet
mai mincinos sau mai adevărat
Feriţii-vă să-i spuneţi ceva poetului
Mai ales feriţi-vă să-i spuneţi un lucru adevărat
Dar şi mai şi, feriţi-vă să-i spuneţi un lucru simţit
Imediat el o să spună că el l-a zis,
şi o să-l spună într-aşa fel încât şi voi
o să ziceţi că într-adevăr
el l-a zis
Dar mai ales vă conjur,
nu puneţi mâna pe poet!
Nu, nu puneţi niciodată mâna pe poet!
...Decât numai atunci când mâna voastră
este subţire ca raza
Şi numai aşa mâna voastră, ar putea
să treacă prin el
Altfel ea nu va trece prin el,
şi degetele voastre vor rămâne pe el,
şi tot el va fi acela care se va lăuda
că are mai multe degete decât voi.
Şi voi veţi fi obligaţi să spuneţi o da,
că într-adevăr el are mai multe degete...
Dar e mai bine, dacă-mi daţi crezare,
cel mai bine ar fi să nu puneţi
niciodată mâna pe poet.
...Şi nici nu merită să puneţi mâna pe el.
Poetul e ca şi soldatul
nu are viaţă personală.
nu are viaţă personală.
Viaţa lui personală este praf
şi pulbere.
El ridică în cleştii circonvoluţiunilor lui
sentimentele furnicii
şi le apropie, le apropie de ochi
până când le face una cu propriul său ochi.
El îşi pune urechia pe burta câinelui flămând
şi îi miroase cu nasul lui botul întredeschis
până când nasul lui şi botul câinelui
sunt totuna.
Pe căldurile groaznice
el îşi face vânt cu aripile păsărilor
pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare
Să nu-l credeţi pe poet când plânge
Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui
El a stors lucrurile de lacrimi
El plânge cu lacrima lucrurilor.
Poetul e ca şi timpul
Mai repede sau mai încet
mai mincinos sau mai adevărat
Feriţii-vă să-i spuneţi ceva poetului
Mai ales feriţi-vă să-i spuneţi un lucru adevărat
Dar şi mai şi, feriţi-vă să-i spuneţi un lucru simţit
Imediat el o să spună că el l-a zis,
şi o să-l spună într-aşa fel încât şi voi
o să ziceţi că într-adevăr
el l-a zis
Dar mai ales vă conjur,
nu puneţi mâna pe poet!
Nu, nu puneţi niciodată mâna pe poet!
...Decât numai atunci când mâna voastră
este subţire ca raza
Şi numai aşa mâna voastră, ar putea
să treacă prin el
Altfel ea nu va trece prin el,
şi degetele voastre vor rămâne pe el,
şi tot el va fi acela care se va lăuda
că are mai multe degete decât voi.
Şi voi veţi fi obligaţi să spuneţi o da,
că într-adevăr el are mai multe degete...
Dar e mai bine, dacă-mi daţi crezare,
cel mai bine ar fi să nu puneţi
niciodată mâna pe poet.
...Şi nici nu merită să puneţi mâna pe el.
Poetul e ca şi soldatul
nu are viaţă personală.
luni, 9 ianuarie 2012
Infractor sau contravenient ?
Cum se prostituează politic un contraamiral !
Într-una dintre intromisiunile sale nocturne, contraamiralul Tiberiu Frăţilă (cel care, vă amintiţi, spunea că a petrecut un an şi şapte luni în „teatrele de operaţii”) a „comis-o”!
Şi totuşi…legea?
Există o Lege în România care se cheamă (aproximativ) „Legea protecţiei datelor cu caracter personal”. Chiar dacă aceasta se referă strict la datele personale de identitate, ea se extinde şi la datele financiare şi contabile ale fiecărei persoane. Ideea este că doar organele de anchetă ale statului pot fi abiltate să ceară sau să dezvăluie sursa veniturilor şi cantitatea acestora pentru persoanele private.
Oricum, la emisiunea „Subiectiv”, de pe 5 ianurie de la Antena 3, Tibi Frăţilă dezvăluia - cu de la sine putere – cuantumul pensiilor a doi cetăţeni privaţi, recte col.(r) Mircea Dogaru şi col.(r) Valeriu Pricină. Acum, stăm şi ne întrebăm dacă, anterior, contraamiralul de „teatre de operaţii” a cerut aprobarea celor doi domni colonei pentru a dezvălui public, la o oră de maximă audienţă, valoarea câştigurilor lor! Repetăm faptul că, cele două persoane sunt persoane private, nu au legături de serviciu cu M.Ap.N. şi nici nu sunt funcţionari publici supuşi legii declaraţiilor de avere!
După câte ştim, cei doi nu au primit nicio solicitare oficială din partea M.Ap.N. (al cărui „purtător de cuvânt” este Tibi) pentru acest demers!
Şi atunci, dacă tot are această largheţe în comunicarea datelor confidenţiale, avem şi noi câteva întrebări pentru tânărul contraamiral:
- dacă tot are capacitatea să facă publice pensiile anumitor persoane, de ce nu le face publice pe toate? De ce să mai fie păstrate în tabelele publicate pe site-ul M.Ap.N. doar datele numerice şi să nu fie afişate direct numele beneficiarilor?
- doar de dragul moralei creştine! Ce câştiguri/venituri reale lunare/salariale/pensii reale şi totale au următorii generali: Iordănescu, Oprea, Onţanu? Dar generalii Rotaru sau Savu? Dar generalul Iliescu? Ce pensii şi bonusuri au şefii de la ANCMRR ?
- care mai este starea de comunicare a lui Tibi cu domnişoara Adela Popescu, ce venituri are aceasta şi câte mijloace logistice ale Armatei sunt folosite de către UNPR pentru „solidificarea” organizaţiilor judeţene? Câţi subofiţeri şi maiştri militari au fost avansaţi la gradul de colonel (chiar în judeţul lui de baştină, Constanţa) şi câţi sunt şefi de organizaţii UNPR?
- ce CNP are domnul Frăţilă, dacă tot putem face publice datele personale ale militarilor activi sau în rezervă? (sic !)
Frăţilă şi declaraţiile politice ale lui Emil Boc
Tibi Frăţilă n-a fost niciodată vreun mare purtător de cuvânt, ci doar un UTC-ist. Chiar ne amintim şi acum cu ironie perioada anilor 2000-2001, atunci când alţi confraţi ai săi îşi căutau cu disperare un loc de muncă în faţa tăvălugului creat de „reorganizarea” Marinei Militare (SMFN) şi de introducere a criteriilor de desfiinţare a unităţilor militare în conformitate cu cerinţele Alianţei Nord-Atlantice, iar el a avut noroc.
Se pripăşise de mai mulţi ani pe la structura de propagandă, pe la relaţii-publice, de fapt încă din 1985, la doar un an de la absolvirea Institutului de Marină (doar un an de „trupă” a avut actualul contraamiral, restul au fost la UTC şi la „relaţii-publice!).
Unii nu au avut acest noroc. Şi el, ca şi alţii, nu a avut bafta, sau mintea necesară, să „intre” la Academia Militară ca să fie propozabil pentru o funcţie superioară.
Însă el a preferat această sinecură. Unii au preferat să se lase purtaţi de val şi să plece din Armată, deşi nu asta îşi doriseră, ca şi mulţi alţi colegi de-ai lui, comandanţi de nave şi divizioane cu mulţi ani de experienţă, dar fără experienţă politică la PCR înainte de 1989.
La fel a fost şi cazul maiorului Daniel Ciortanu, despre care Frăţilă a ţinut să fie foarte maliţios. Diferenţa dintre maiorul Ciortanu şi Tibi Frăţilă este că primul nu a fost secretar UTC!
Totuşi, cea mai declasificantă frază a lui Tibi mi s-a părut acea insinuare, preluată parcă din frazeologia abruptă a lui Emil Boc: „păi…la 41 de ani să ieşi cu 2300 de lei pensie…!” Cu alte cuvinte, proaspătul contraamiral, fost UTC-ist, îl lua „la refec” pe maior: „cum îţi mai permiţi, măi nesimţitule, să mai faci scandal când Ţara deja ţi-a dat ceva ce nu meriţi”? Păi, în acest caz, putem întreba şi noi: „păi, la 50 de ani să ai 6000 de lei salariu, cât are un contraamiral, nu e nesimţire?”
Ce a vrut să insinueze cu asta contraamiralul în referirea făcută la Mr.(r) Daniel Ciortanu? Că acest om este cumva „nesimţit”? Că nu-şi merită pensia după ce a fost trecut în rezervă? Că este „ne-demn” de această pensie? Că el este un „fost-ofiţer”, aşa cum spunea preşedintele Băsescu? Abia aşteptăm momentul în care Frăţilă va fi un „fost contraamiral”, să-l vedem cât de vocal va mai fi!
Mai mult decât atât, Frăţilă insinua că maiorul prezentat la Antena 3 nu ar fi avut carieră militară „completă”. Ce o fi însemnând asta numai Emil Boc, Gabriel Oprea şi cu amicul Tibi ştiu. Oricum, este clar că dacă acel om nu ar fi avut „carieră militară completă” (adică cei 20 de ani!), nu ar fi putut ieşi la pensie, nu-i aşa?
Tiberiu Frăţilă nu a fost niciodată vreun excepţional gânditor militar (ne rezumăm la această categorisire), ci un excepţional executant. Dar memoria lui Frăţilă este scurtă, atât cea trecută cât şi cea posibil viitoare: din nefericire şi el este militar. Şi pe el îl vor lovi deciziile următoarelor guverne, cum ar fi, de exemplu, „cine a făcut propagandă UNPR nu mai ia pensie deloc”! Şi asta ar putea fi un exemplu de comportament al politicii viitoare de care Tibi ar trebui să ţină cont atunci când mai face propagandă UNPR!
Dar nu ne facem griji: unduios, uleios şi adaptabil cum îl cunoaştem, Frăţilă va şti să treacă şi în barca altui partid. Cum a trecut de la PCR la UNPR, va şti să treacă şi la USL!
Dar, dacă tot este „specialist” în comunicare, Tibi ar trebui să conştientizeze că starea de angoasă inserată în rândul rezerviştilor militari s-a extins şi asupra cadrelor militare în activitate! Şi ei se gândesc la ce minciuni o să mai profereze Gabriel Oprea, prin gura lui Tibi, mâine-poimâine, când vor ieşi şi ei la pensie!
Şi totuşi: infractor sau contravenient ?
Facem pe această cale un apel discret „organelor” militare îndrituite cu „primele cercetări” pentru a ne spune dacă fapta domnului Tibi Frăţilă, de dezvăluire ilegală a datelor unor persoane private este de natură infracţională sau contravenţională? Sau generalilor avansaţi de Gabriel Oprea nu li se aplică legea?
Nu ne-ar mira nici asta! Orice regim are nevoie de propriii lui pupin-…doctrinişti !
de Petrică Toma
Într-una dintre intromisiunile sale nocturne, contraamiralul Tiberiu Frăţilă (cel care, vă amintiţi, spunea că a petrecut un an şi şapte luni în „teatrele de operaţii”) a „comis-o”!
Şi totuşi…legea?
Există o Lege în România care se cheamă (aproximativ) „Legea protecţiei datelor cu caracter personal”. Chiar dacă aceasta se referă strict la datele personale de identitate, ea se extinde şi la datele financiare şi contabile ale fiecărei persoane. Ideea este că doar organele de anchetă ale statului pot fi abiltate să ceară sau să dezvăluie sursa veniturilor şi cantitatea acestora pentru persoanele private.
Oricum, la emisiunea „Subiectiv”, de pe 5 ianurie de la Antena 3, Tibi Frăţilă dezvăluia - cu de la sine putere – cuantumul pensiilor a doi cetăţeni privaţi, recte col.(r) Mircea Dogaru şi col.(r) Valeriu Pricină. Acum, stăm şi ne întrebăm dacă, anterior, contraamiralul de „teatre de operaţii” a cerut aprobarea celor doi domni colonei pentru a dezvălui public, la o oră de maximă audienţă, valoarea câştigurilor lor! Repetăm faptul că, cele două persoane sunt persoane private, nu au legături de serviciu cu M.Ap.N. şi nici nu sunt funcţionari publici supuşi legii declaraţiilor de avere!
După câte ştim, cei doi nu au primit nicio solicitare oficială din partea M.Ap.N. (al cărui „purtător de cuvânt” este Tibi) pentru acest demers!
Şi atunci, dacă tot are această largheţe în comunicarea datelor confidenţiale, avem şi noi câteva întrebări pentru tânărul contraamiral:
- dacă tot are capacitatea să facă publice pensiile anumitor persoane, de ce nu le face publice pe toate? De ce să mai fie păstrate în tabelele publicate pe site-ul M.Ap.N. doar datele numerice şi să nu fie afişate direct numele beneficiarilor?
- doar de dragul moralei creştine! Ce câştiguri/venituri reale lunare/salariale/pensii reale şi totale au următorii generali: Iordănescu, Oprea, Onţanu? Dar generalii Rotaru sau Savu? Dar generalul Iliescu? Ce pensii şi bonusuri au şefii de la ANCMRR ?
- care mai este starea de comunicare a lui Tibi cu domnişoara Adela Popescu, ce venituri are aceasta şi câte mijloace logistice ale Armatei sunt folosite de către UNPR pentru „solidificarea” organizaţiilor judeţene? Câţi subofiţeri şi maiştri militari au fost avansaţi la gradul de colonel (chiar în judeţul lui de baştină, Constanţa) şi câţi sunt şefi de organizaţii UNPR?
- ce CNP are domnul Frăţilă, dacă tot putem face publice datele personale ale militarilor activi sau în rezervă? (sic !)
Frăţilă şi declaraţiile politice ale lui Emil Boc
Tibi Frăţilă n-a fost niciodată vreun mare purtător de cuvânt, ci doar un UTC-ist. Chiar ne amintim şi acum cu ironie perioada anilor 2000-2001, atunci când alţi confraţi ai săi îşi căutau cu disperare un loc de muncă în faţa tăvălugului creat de „reorganizarea” Marinei Militare (SMFN) şi de introducere a criteriilor de desfiinţare a unităţilor militare în conformitate cu cerinţele Alianţei Nord-Atlantice, iar el a avut noroc.
Se pripăşise de mai mulţi ani pe la structura de propagandă, pe la relaţii-publice, de fapt încă din 1985, la doar un an de la absolvirea Institutului de Marină (doar un an de „trupă” a avut actualul contraamiral, restul au fost la UTC şi la „relaţii-publice!).
Unii nu au avut acest noroc. Şi el, ca şi alţii, nu a avut bafta, sau mintea necesară, să „intre” la Academia Militară ca să fie propozabil pentru o funcţie superioară.
Însă el a preferat această sinecură. Unii au preferat să se lase purtaţi de val şi să plece din Armată, deşi nu asta îşi doriseră, ca şi mulţi alţi colegi de-ai lui, comandanţi de nave şi divizioane cu mulţi ani de experienţă, dar fără experienţă politică la PCR înainte de 1989.
La fel a fost şi cazul maiorului Daniel Ciortanu, despre care Frăţilă a ţinut să fie foarte maliţios. Diferenţa dintre maiorul Ciortanu şi Tibi Frăţilă este că primul nu a fost secretar UTC!
Totuşi, cea mai declasificantă frază a lui Tibi mi s-a părut acea insinuare, preluată parcă din frazeologia abruptă a lui Emil Boc: „păi…la 41 de ani să ieşi cu 2300 de lei pensie…!” Cu alte cuvinte, proaspătul contraamiral, fost UTC-ist, îl lua „la refec” pe maior: „cum îţi mai permiţi, măi nesimţitule, să mai faci scandal când Ţara deja ţi-a dat ceva ce nu meriţi”? Păi, în acest caz, putem întreba şi noi: „păi, la 50 de ani să ai 6000 de lei salariu, cât are un contraamiral, nu e nesimţire?”
Ce a vrut să insinueze cu asta contraamiralul în referirea făcută la Mr.(r) Daniel Ciortanu? Că acest om este cumva „nesimţit”? Că nu-şi merită pensia după ce a fost trecut în rezervă? Că este „ne-demn” de această pensie? Că el este un „fost-ofiţer”, aşa cum spunea preşedintele Băsescu? Abia aşteptăm momentul în care Frăţilă va fi un „fost contraamiral”, să-l vedem cât de vocal va mai fi!
Mai mult decât atât, Frăţilă insinua că maiorul prezentat la Antena 3 nu ar fi avut carieră militară „completă”. Ce o fi însemnând asta numai Emil Boc, Gabriel Oprea şi cu amicul Tibi ştiu. Oricum, este clar că dacă acel om nu ar fi avut „carieră militară completă” (adică cei 20 de ani!), nu ar fi putut ieşi la pensie, nu-i aşa?
Tiberiu Frăţilă nu a fost niciodată vreun excepţional gânditor militar (ne rezumăm la această categorisire), ci un excepţional executant. Dar memoria lui Frăţilă este scurtă, atât cea trecută cât şi cea posibil viitoare: din nefericire şi el este militar. Şi pe el îl vor lovi deciziile următoarelor guverne, cum ar fi, de exemplu, „cine a făcut propagandă UNPR nu mai ia pensie deloc”! Şi asta ar putea fi un exemplu de comportament al politicii viitoare de care Tibi ar trebui să ţină cont atunci când mai face propagandă UNPR!
Dar nu ne facem griji: unduios, uleios şi adaptabil cum îl cunoaştem, Frăţilă va şti să treacă şi în barca altui partid. Cum a trecut de la PCR la UNPR, va şti să treacă şi la USL!
Dar, dacă tot este „specialist” în comunicare, Tibi ar trebui să conştientizeze că starea de angoasă inserată în rândul rezerviştilor militari s-a extins şi asupra cadrelor militare în activitate! Şi ei se gândesc la ce minciuni o să mai profereze Gabriel Oprea, prin gura lui Tibi, mâine-poimâine, când vor ieşi şi ei la pensie!
Şi totuşi: infractor sau contravenient ?
Facem pe această cale un apel discret „organelor” militare îndrituite cu „primele cercetări” pentru a ne spune dacă fapta domnului Tibi Frăţilă, de dezvăluire ilegală a datelor unor persoane private este de natură infracţională sau contravenţională? Sau generalilor avansaţi de Gabriel Oprea nu li se aplică legea?
Nu ne-ar mira nici asta! Orice regim are nevoie de propriii lui pupin-…doctrinişti !
de Petrică Toma
BARBOLOGIADA
SUGESTIE
Amintește de contribuția armatei romane la falimentul companiei de lame de rasPUTIN , care ar trebui promovat... PURTĂTOR DE CUVÂNT!
DAR e musai de cercetat ce-a făcut în ultimii XX ani,
ca să n-o luam iar ... în BARBĂ !
SURSA : sTOPs 2012
duminică, 8 ianuarie 2012
SESIZARE ( sugestie)
“Domnului Preşedinte al României şi al C.S.A.Ţ.
Subsemnatul Oprea Gabriel, P.(u) în evidenţa Ministerului Apărării Naţionale din România, ultimul grad în activitate – lt.colonel, livret militar cu seria F, nr. 44444, CNP 112334455667X, vă semnalez prin acest memoriu, ca o datorie de conştiinţă, anumite probleme despre care am certitudinea că nu v-au fost aduse la cunoştinţă în momentul în care aţi decis să promulgaţi desfiinţarea pensiilor militare în România.
Problema de fond este aceea că abrogarea legii pensiilor militare afectează în mod direct siguranţa naţională a României şi în mod implicit şi interesul naţional. Dacă tematica nu a fost importantă pentru decidenţii politici la momentul respectiv, fiind abordată strict doctrinar, consecinţele abrogării legii pensiilor militare asupra siguranţei naţionale nu pot fi negate, nu pot fi ignorate şi nu poate fi declinată nici responsabilitatea decidenţilor politici pentru superficialitatea lor.
Menţionez despre mine: fost ofiţer de comandă şi stat major pe tot parcursul carierei (vânători de munte, cercetare prin paraşutare şi poliţie militară), prin urmare nu am făcut niciodată parte din trupele auxiliare (finanţe, logistică, justiţie, resurse umane, informaţii), ci întotdeauna din trupele combatante şi care sunt cele mai afectate de desfiinţarea pensiilor militare, indiferent că sunt active sau în rezervă.
Este importantă referirea la trupele auxiliare, întrucât eu am impresia că dvs. aţi fost consiliat exact de reprezentanţi ai acestui spectru al trupelor auxiliare (din care a făcut parte şi actualul ministru al apărării Gabriel Oprea) care în fapt sunt simpli civili îmbrăcaţi în uniforme militare şi care din perspectiva dumnealor de pseudo-militari, nu au înţeles şi nu vor înţelege niciodată ce înseamnă trupe combatante şi eficienţa unei armate integrate în NATO.
În măsura în care este relevant pentru dvs.: am fost ofiţer în armata comunistă doar 15 luni – deci nu am cum să fiu influenţat de mentalităţile acelor vremuri, am fost instruit în afară de România, şi în Germania şi în Austria alături de trupe speciale ale acestor state, am participat la o misiune de luptă în Iraq în anul 2003, la o misiune de luptă în Afganistan în anul 2006, iar legat strict de problematica necesităţii existenţei în armatele moderne a pensiilor militare – am beneficiat şi de consiliere (curs management carieră) din parte trupelor americane, suficient cât să înţeleg de ce armatele statele NATO beneficiază de pensii militare. (În memoriu fac abstracţie de faptul că mi s-a desfiinţat dreptul la pensie militară, mi s-a stabilit şi un alt tip de pensie diminuat ca şi cuantum cu 41 % fiind obligat să plătesc şi restanţe statului în valoare de 14 680 lei ca şi cum aş fi săvârşit o infracţiune).
Domnule Preşedinte, din analiza mea, a altor militari în rezervă, dar şi activi (cu cei din ultima categorie am bunul obicei de întreţine relaţii de prietenie), reiese cu claritate o concluzie: impactul major cauzat de abrogarea legii pensiilor militare este acela că Armata României va avea militari cu vârste de 60 de ani în trupele combatante, inclusiv în teatrele de operaţii, deci structuri operaţionale ineficiente în caz de conflict armat, din cauza vârstei. Dacă un militar din trupele auxiliare (finanţe, logistică, justiţie, resurse umane, informaţii) poate fi eficient chiar şi la vârsta de 85 de ani, un militar din trupele operaţionale trebuie înlocuit obligatoriu după vârsta de 40-45-50 de ani (în funcţie de sarcinile efective), întrucât este de la sine înţeles că un conflict armat nu poate fi susţinut cu luptători în vârsta – situaţie în care acum se află Forţele Armate Române. Eu sunt sigur că nici dvs. nu puteţi acorda credibilitate unei armate cu militari combatanţi cu vârste de 60 de ani şi nici un stat NATO nu are o asemenea o asemenea configuratiei a armatei, cu excepţia României acum.
Domnule Preşedinte, dvs. sunteţi un om tehnic de aceea vă prezint câteva informaţii şi o argumentaţie în mod explicit şi succint pentru a înţelege exact ce s-a întâmplat.
Înainte de aderarea României la NATO, armata română a fost guvernată de ineficienţă cauzată de perpetuarea unor principii şi structuri ale vechii armate comuniste. Prin urmare, odată cu declanşarea procedurilor de aderare la NATO s-a trecut la reorganizarea, restructurarea, modernizarea şi eficientizarea armatei române – procese paralele, dar cu scopuri şi finalităţi diferite. Eu nu mă refer nici la reorganizare, nici la restructurare, ci doar la conceptul de modernizare şi eficientizare a armatei care ar trebui să guverneze Armata României şi astăzi. Legat de acest ultim concept, odată cu aderarea la NATO, au fost implementate 4 reguli noi legate strict de eficientizarea carierei militare şi implicit a performanţei în actul de comandă şi execuţie în desfăşurarea acţiunilor militare, menite să fie funcţionale inclusiv astăzi şi cât timp România va fi membră a NATO:
1) Piramidă ierhică a gradelor cu baza în jos, astfel încât mereu cei cu grade superioare să fie numeric mai puţini decât cei cu grade inferioare. Raportul stabilit a fost de circa 1/3 pentru ofiţeri şi 1/2 pentru subofiţeri (funcţional şi astăzi) şi a avut drept scop să elimine situaţia din armata comunistă în care (într-o exprimare oarecum exagerată menită să reliefeze un contrast) generalii erau mai mulţi decât caporalii sau coloneii decât locotenenţii. Cu alte cuvinte s-a ajuns la o situaţie de normalitate din punct de vedere al ierarhiei, situaţia de principiu (există fluctuaţii de raport numeric, dar principiul este corect) la ofiţeri fiind astfel: la 1 general – 3 colonei – 9 lt. colonei – 27 maiori – 81 căpitani – 243 de slt./lt. La subofiţeri s-a procedat în mod similar. De reţinut: cu cât gradul este mai mic, cu atât acel ofiţer/subofiţer are atribuţii mai apropiate de desfăşurarea efectivă a acţiunilor pe câmpul de luptă (teatrul de operaţii) în cadrul unor structuri combatante, fenomen normal şi logic.
2) Eliminarea „salturilor în carieră” specifice armatei comuniste, cu aspectele derivate ale acesteia – corupţia şi „nepotismul”. Militarii, în afară de grade deţin şi funcţii ierarhizate după acelaşi criteriu al gradelort. Odată cu aderarea la NATO au fost eradicate situaţiile prin care (de exemplu) un locotenent putea ocupa o funcţie de colonel sau general, fiind evident că nu avea nicio experienţă şi a fost introdus un principiu de normalitate: gradul să fie echivalent cu funcţia gradului.
3) Pentru a fi evitată situaţia în care ofiţerii şi subofiţerii din structurile combatante (majoritari în armată) să depăşească o vârstă de ineficienţă în unităţi de luptă, în L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) s-au introdus 2 articole (92 şi 93) care limitau stagiul într-un grad, astfel încât cei cu grade inferioare direct implicaţi în acţiuni combatante să fie înlocuiţi permanent la atingerea vârstei de ineficienţă pentru a mai desfăşura direct acţiuni de luptă, la grade superioare care presupun neimplicare directă în acţiuni militare. Acest mecanism a fost realizat de Legea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) care a impus limitări de vârstă în grad până la care militarii de carieră puteau fi menţinuţi în activitate, astfel:
Pentru ofiţeri, art. 92:
a) pentru sublocotenent şi aspirant: 35 ani;
b) pentru locotenent: 38 ani;
c) pentru căpitan: 42 ani;
d) pentru maior şi locotenent-comandor: 47 ani;
e) pentru locotenent-colonel şi căpitan-comandor: 53 ani;
f) pentru colonel şi comandor: 55 ani;
g) pentru general de brigadă – cu o stea, general de flotilă aeriană – cu o stea şi contraamiral de flotilă – cu o stea: 56 ani;
h) pentru general maior – cu două stele, contraamiral – cu două stele: 57 ani;
i) pentru general locotenent – cu trei stele, viceamiral – cu trei stele: 58 ani;
j) pentru general – cu patru stele, amiral – cu patru stele: 59 ani;
Pentru subofiţeri/maiştri militari, art. 93:
a) pentru maistru militar clasa a V-a şi sergent: 37
b) pentru maistru militar clasa a IV-a şi sergent major: 38
c) pentru maistru militar clasa a III-a şi plutonier: 42
d) pentru maistru militar clasa a II-a şi plutonier-major: 47
e) pentru maistru militar clasa I şi plutonier adjutant: 53
f) pentru maistru militar principal şi plutonier adjutant principal: 55
Vă rog, să reţineţi: structura operaţională de bază a trupelor combatante este batalionul (similare) unde gradul maxim (şi în acelaşi timp – funcţia maximă) existent pentru un ofiţer este de locotenent-colonel şi este deţinut de comandantul de batalion, care devine astfel şi cel mai vârstnic ofiţer din structură. Este normală această limitare a vârstei într-un anume grad întrucât nu poate exista sublocotenent comandant de pluton infanterie sau căpitan comandant de companie vânători de munte sau lt.colonel comandant de batalion de paraşutisti cu vârste de 58-60 de ani, care să fie şi eficienţi în teatrele de operaţii, prin urmare aceşti oameni trebuie înlocuiţi permanent la atingerea vârstei de uzură în structuri combatante (standard NATO) de militari mereu (mai) tineri. Acest lucru se poate întâmplă doar prin transferul celor din prima categorie pe funcţii care nu mai presupun implicare directă în acţiuni militare. Problema în acest caz este însă condiţionată de piramida gradelor expusă la la pct. 1) şi de unde rezultă că din 81 de căpitani nu pot fi avansaţi decât 27 la gradul următor de maior, şi din 243 de slt./lt. nu pot fi avansaţi decât 81 la gradul de căpitan. În orice situaţie, din cei 243 de slt./lt. de la baza piramidei, doar 3 pot deveni colonei şi obţine astfel o vechime completă Apare astfel situaţia de blocaj: ce se întâmplă cu ceilalţi?
4) Pentru a pune în aplicare primele 2 puncte legate de eficientizare există doar 2 soluţii practice:
- la atingerea limitei de vârstă în grad, 2 din 3 militari să fie daţi efectiv afară fără nici un drept. Soluţia este neviabilă, întrucât nimeni nu s-ar angaja într-un sistem în care ştie că la 40-45-50 de ani rămâne fără loc de muncă şi fără nici un drept;
- soluţia NATO: acei oameni care indiferent ce ar face, nu au funcţii corespunzătoare pentru a fi avansaţi la noile grade, să aibă opţiunea de a se pensiona anticipat, cu drept de pensie militară în funcţie de gradul maxim la care a reuşit fiecare să ajungă, după 15, 20 sau 25 ani de serviciu militar, în funcţie de fiecare stat. Aplicarea principiului contribuţiei în astfel de cazuri are un carcater discriminatoriu întrucât acelor militari nu li s-a permis să ajungă la o vechime şi o contribuţie completă din cauza restricţiilor sistemului. Pe de altă parte, acei militari nu devin simpli pensionari, ci completează rezerva operativă a armatei, toate armatele având o componentă activă şi una de rezervă – prin urmare acei militari nu pot fi declaraţi pensionari unitari, întrucât au obligaţii militare în plus faţă de ceilalţi cetăţeni. De aceea statele NATO au legi ale pensiilor militare.
În acest context, a aplicării principiilor de eficienţă stipulate în art. 92 şi 93 din L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) a apărut Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, lege concepută după legi similare funcţionale în celelalte state membre ale NATO, iar scopul principal al acestei legi nu a fost acela de oferi privilegii pentru personalul restructurat aşa cum aţi fost informat şi s-a acreditat ideea în mass media, ci a avut ca scop esenţial întinerirea permanentă a armatei, prin înlocuirea militarilor din trupele combatante la atingerea vârstei de uzură maximă în structurile operaţionale.
Domnule Preşedinte, eu vă informez că abrogarea legii pensiilor militare pentru Armata României s-a realizat prin încălcarea principiului de eficienţă al NATO menţionat de mine la pct. 2). Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat a fost abrogată, iar militarii au fost incluşi în lege unitară de pensionare, însă pentru a se putea realiza acest lucru, au fost abrogate şi art. 92 şi 93 din L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), astfel încât toţi ofiţerii şi subofiţerii, combatanţi sau auxiliari, se vor pensiona la vârsta de 60 de ani. În acest moment, la fel ca în vechea armată comunistă, din nou nu mai există limite de vârstă în grad în L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), prin urmare Armata României va avea subofiţeri şi ofiţeri combatanţi cu vârste de 59-60 de ani, ceea ce este absurd, aceasta nu mai este armată, ci un fel de azil de vârstnici îmbrăcaţi în uniforme militare. Piramida gradelor expusă la pct. nr.1) a rămas identică cu cea stabilită de NATO, dar pentru a se justifica strict doctrinar şi contabil abrogarea legii pensiilor militare, s-au eliminat şi limitele de vârstă în grad prevăzute la art. 92 şi 93 din L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), astfel încât ca şi în vechea armata comunistă, orice ofiţer şi subofiţer poate atinge vârsta completă de pensionare (după noua legislaţie/L. nr. 263 din 2010, aceasta este de 60 de ani, atinsă în mod gradual). Însă, cum piramida gradelor expusa la pct. 1) este strictă, neexistând posibilităţi de avansare pe o funcţie mai depărtată de cerinţele dure ale câmpului de luptă, iar NATO nu permite revenirea la starea de fapt a ierarhiei ineficiente de dinainte de aderare, acest fapt înseamnă că ofiţerii şi subofiţerii din structurile de luptă “îngheaţă” pe funcţiile pe care sunt acum, fenomen care conduce la “îmbătrânirea” zi de zi a armatei române combatante şi prin urmare aducerea acesteia din nou în stare de ineficienţă. Am afirmat că prin abrogarea legislaţiei de pensionare pentru militari, dvs. aţi fost consiliat probabil de persoane care nu cunosc cariera militară şi nici principiile de eficienţă ale NATO sau de către personal auxiliar (necombatant) din structurile active ale armatei. Într-adevăr, din perspectiva unei consilieri ignorante şi superficiale, nu pot exista diferenţe de uzură între a fi ofiţer auxiliar (finanţe, jurist, logistică, resurse umane, informaţii) la vârsta de 60 de ani sau ofiţer combatant având aceeaşi vârstă de 60 de ani, însă această abordare nu poate avea o altă finalitate decât existenţa unei armate aduse în stadiul de ineficienţă operaţională.
Domnule Preşedinte, considerentul meu este că dvs. aţi fost indus în eroare când aţi făcut referire la faptul că restructurarea armatei ar fi fost cauza pensionărilor anticipate, este complet neadevărat, restructurarea armatei cu disponibilizările aferente este una şi are legătură doar cu reorganizarea armatei pentru aderarea la NATO, iar pensionarea anticipată pusă în aplicare de Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat a avut ca scop doar eficientizarea armatei prin întinerirea permanentă a structurilor sale cât timp aceasta armata va fi în NATO, principiu care ar trebui să funcţioneze şi astăzi şi peste 50 de ani. Restructurarea armatei nu are nicio legătură cu Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, restructurarea a fost reglementată în realitate, de O.G. nr. 7/1998 (aprobată prin L. nr. 37/2001) şi în baza căreia au fost disponibilizaţi militari, iar aici au apărut 2 situaţii distincte: şi cu drept la pensie militară dacă oamenii respectivi îndeplineau şi această condiţie, dar au fost disponibilizaţi şi oameni fără drept de pensie. Prin urmare, dreptul la pensie militară nu are nicio legătură cu restructurările, ci doar cu eficientizarea armatei prin întinerirea permanentă a structurilor combatante.
Domnule Preşedinte, eu vă mai informez şi despre alte consecinţe ale abrogării legii pensiilor militare. Armata României, ca orice altă armată, are 2 componente: una activă cu 75 000 de militari, dar şi una de rezervă cu 45 000 de militari – din care cca. 20 000 de ofiţeri şi subofiţeri (estimare proprie), ultima componentă putând fi mobilizată oricând în situaţii de necesitate, prin urmare Armata României este un întreg, rezerviştii ei nu sunt simpli pensionari unitari, ci au obligaţii militare. De asemenea, v-aş ruga să reţineţi că nu oricine este pensionar militar face parte din rezerva operativă a armatei, întrucât în baza L. nr. 53/2011 „Limitele de varsta in grad pana la care cadrele militare in rezerva pot fi mentinute in evidenta sunt de 55 de ani pentru clasa I, 60 de ani pentru clasa a II-a si 63 de ani pentru clasa a III-a.” Prin urmare, în rezerva operativă a Armatei României nu sunt decât ofiţeri şi subofiţeri rezervişti cu vârsta sub 63 de ani, iar în urma departăjării pe clase de vârstă este evident că în practică, primii şi de regulă şi exclusiv mobilizaţi, sunt doar cei din clasa I, deci sub 55 de ani, care sunt exact pensionaţii anticipat în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Nu în ultimă instanţă, sunt sigur că aţi observat că întrucât după noua legislaţie (L. nr. 263/2010), militarii se vor pensiona la vârsta de 60 de ani, în viitor dispar practic clasele I şi II de rezervă (cele formate din rezervişti cu vârste sub 60 de ani), la completare nemaiexistând decât rezervişti clasa a III-a cu vârste între 60 şi 63 de ani, ceea ce este nu numai lipsă de realism, dar nu poate fi asigurat nici necesarul numeric de completare a trupelor din rezerva operativă. V-aş ruga să mai reţineţi: în urma revizuirii, aproape tuturor ofiţerilor din rezerva de mobilizare ni s-a diminuat cuantumul pensiilor militare şi avem de plătit statului şi sume cuprinse între 5000 – 20 000 lei, noi suntem cei 10% cu cuantum scazut, dar tot noi suntem şi ofiţerii de comandă şi de stat major din rezerva operativă a armatei. Este evident că niciodată o componentă de rezervă a unei armate nu poate funcţiona cu ofiţeri rezervişti demoralizaţi, prin urmare se poate trage concluzia că în acest moment, structurile de rezervă au o comandă nefuncţională, ceea ce înseamnă o afectare a siguranţei naţionale a României.
În data de 23 ianuarie 2011, dvs. aţi declarat că “militarii de carieră vor avea creştere de pensie iar cei care au plecat mai devreme au avut şi multe alte posibilităţi în viaţă, inclusiv să meargă la televizor. Şi dacă vor avea câte o uşoară scădere de pensie, asta-i viaţa! În democraţie, cel mai important este să iei o măsură în avantajul majorităţii. Iar în momentul de faţă, prin recalcularea pensiilor, majoritatea militarilor trecuţi în rezervă câştigă la pensie”. De fapt, dvs. aţi trecut cu uşurinţă peste un amănunt: nu toţi pensionarii militari sunt şi militari în rezervă (militari în rezervă fiind de fapt doar cei cu atribuţii la mobilizare, ceilalţi au titulatura “în retragere”), cei din rezerva operativă fiind exact cei pe care îi “blamaţi” dvs., respectiv, militarii pensionaţi anticipat şi cărora le-au fost diminuate şi pensiile la revizuire. În urma revizuirii pensiilor militare şi a schimbării legislaţiei de pensionare, a câştigat într-adevăr, o mare majoritate de pensionari militari ai generaţiilor comuniste (inclusiv toţi secretarii P.C.R. ai celor 5 unităţi în care am lucrat), pensionari neafectaţi de noua carieră, şi ceea ce este mai important – acei foşti militari nici măcar nu mai fac parte, datorită vârstei, din rezerva operativă şi nu mai sunt incluşi astfel, în sistemul de siguranţă naţională. Nu contează amănuntele, este foarte bine că au câştigat, însă reversul medaliei este acela că au pierdut un drept exact militarii în activitate şi militarii din rezerva operativă, aceste 2 categorii fiind elemente ale sistemului de siguranţă naţională. Domnule Preşedinte, eu vă readuc aminte că în situaţii de conflict armat nu mai funcţionează principiul democraţiei, în sensul că un conflict se desfăşoară cu mobilizarea minorităţii rezerviştilor şi care am pierdut şi la cuantumul pensiei, nu cu mobilizarea majorităţii care, în fapt, nu mai are nici un tip de obligaţie militară. Aţi afirmat la un moment dat că dacă o anumită perioadă a istoriei s-ar repeta, aţi trece Prutul şi dvs. precum mareşalul Antonescu. Cu cine domnule Preşedinte, cu o armată activă operaţională adusă la vârsta de ineficienţă şi cu o rezervă operativă cu pensiile tăiate, chiar credeţi că funcţionează?
Domnule Preşedinte, în urma celor relatate de mine, eu sunt convins că aveţi suficient fler cât să realizaţi că înapoia unei astfel de situaţii care a determinat desfiinţarea pensiilor militare, au existat cu totul alte motive decât cele expuse în acel lobby intens pentru principiul contributivităţii. Vă explic ce s-a întâmplat: nu este vorba de niciun principiu al contributivităţii ca argument pentru desfiinţarea pensiilor militare, în realitate, oameni de culise ai fostului regim comunist (tot din trupele auxiliare cărora li s-au alăturat şi foştii secretari PCR şi UTC), au premeditat cum pot să îşi mărească propriile pensii şi atât. Cu un lobby intens centrat în mod fals pe principiul contribuţiei şi cu un sprijin politic adecvat, acei oameni menţionaţi de mine şi-au atins propriul interes meschin de ordin financiar, cu preţul desfiinţării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi a consecinţelor menţionate de mine asupra eficienţei armatei. Bineînţeles că acei indivizi nu ar fi reuşit niciodată această manevră de culise fără a se ascunde în marea masă a pensionarilor militari, de aceea a fost necesară emiterea unei noi legislaţii care să se aplice în mod unitar la toţi. Astfel, în urma abrogării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi după procesul de revizuire, a crescut cuantumul pensiilor pentru 90% dintre pensionarii militari, însă scopul real a fost acela de a-şi mări pensiile doar cei din categoriile menţionate care au iniţiat tot acest proces. Analiza legislaţiei de revizuire (O.U.G. nr. 1/2011) scoate la iveală cu uşurinţă faptul că invocatul principiu al contributivităţii a fost un argument fals pentru schimbarea legislaţiei, întrucât acesta nu se mai regăseşte în procesul de revizuire. Astfel, la stabilirea noului cuantum este aplicat un algoritm pentru absolut toţi pensionarii militari ca şi cum toţi ar fi fost pensionaţi anticipat, inclusiv pentru cei din armata comunistă, baza de calcul pentru o vechime completă fiind de numai 20 de ani, vechimea completă reală adusă iniţial în argumentaţie fiind însă de 30 de ani – practic nu există niciun principiu al contributivităţii la revizuire. În acest mod, cei cu vechime completă şi-au însuşit criteriile de pensionare ale celor mult “blamaţi” ca având vechime incompletă şi astfel au crescut pensiile a 90% dintre foştii militari (ceea ce a determinat mărirea efortului bugetar cu 30% pentru fondul alocat pensiilor militarilor, deşi iniţial s-a acreditat ideea că ar fi o reducere), iar în urma diverselor combinaţii contabile au pierdut la cuantum 10% dintre pensionarii militari, adică exact cei din armata modernă a României pensionaţi în baza unei legi standard NATO – Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi care mai fac parte şi din rezerva operativă a armatei.
Domnule Preşedinte, în baza OUG nr. 1/2011 – în aceste zile eu şi toţi ofiţerii din rezerva operativă a României urmează să primim noi decizii de pensii astfel încât de la 1 ianuarie 2012 vom avea un cuantum diminuat din cauza faptului că nu am făcut parte integral din armata comunistă pentru a avea o vechime completă şi mai avem şi de returnat statului diverse sume de bani din ceea ce este deja diminuat (nu am primit decizii, dar cunoaştem datele – sunt afişate public pe site-ul M.Ap.N.). Eu aş dori să vă mai informez ceva: dintre toţi ofiţerii rezervei operative, la revizuire, cele mai abrupte pierderi le suportăm exact cei din elita Armatei României şi a oricărei armate. Nu doresc să epatez, însă această elită este definită strict prin încadrarea militarilor în cauză în grupa de muncă cu cel mai mare risc profesional denumită ALTE CONDIŢII: piloţi, cercetaşi prin paraşutare (eu sunt în această situaţie), alpinişti militari (eu sunt şi în această situaţie), paraşutişti, marina de luptă, scafandreria de luptă, pirotehnişti, luptători în teatrele de operaţii (eu sunt şi în această situaţie). Nu doresc nici să vă plictisesc cu amănunte, ci doar să vă semnalez cu câtă uşurinţă este batjocorită elita armatei de către trupele auxiliare, cu sprijinul politicienilor. Sunt 3 grupe de muncă pentru militari şi care presupun adăugarea la vechimea efectivă a 3 luni vechime suplimentară (grupa denumită CONDIŢII DEOSEBITE), 6 luni vechime suplimentară (grupa denumită CONDIŢII SPECIALE) sau 12 luni vechime suplimentară (grupa denumită ALTE CONDIŢII – din această grupă fac parte eu şi cei menţionaţi de mine) la fiecare an lucrat, în funcţiile de condiţiile de muncă ale fiecăruia. În mod evident că matematic acest lucru înseamnă o majorare de pensie cu 25%, 50% şi 100% în funcţiile de grupa de muncă a fiecăruia. Domnule Preşedinte, matematica funcţionează mai puţin la noi, cei din grupa cu cel mai mare risc denumită ALTE CONDIŢII, în sensul că la revizuire, printr-un artificiu simplu [în OUG nr. 1/2011, în anexa 3, art. 3.3.(c) este anulat de art. 14 (c)], legiuitorii au stabilit: 3 luni = majorare 25%, 6 luni = majorare 50% şi 12 luni = majorare tot 50%. Prin urmare, deşi ni se recunoaşte valoarea de a face parte din grupa cu cel mai mare risc profesional (fiecare am fost cel puţin o dată în situaţia de a ne pierde viaţa), la revizuirea pensiilor acest fapt are doar caracter teoretic şi simbolic, militarii “speciali” ai armatei fiind retrogradaţi la grupa imediat inferioară ca risc şi astfel, iar pierdem la cuantum. Aceasta este încă o consecinţă a abrogării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi astfel reiese cum parte din majorările de pensii ale foştilor secretari PCR şi UTC, provin şi din banii reţinuţi celor din elita armatei.
Domnule Preşedinte, eu am încercat o abordare tehnică şi lipsită de patimă şi am încercat să punctez aspecte logice legate de siguranţa naţională, eficienţa armatei, de consecinţele schimbării legislaţiei pentru militari, dar şi de mecanismele de culise dinapoia acestui proces. În condiţiile în care această stare de lucruri continuă, întrucât eu sunt încă militar în componenta de rezervă a Armatei României şi am încă obligaţii militare, devine elementar să reacţionez şi eu în felul în care cred de cuviinţă. Dacă statul al cărui preşedinte sunteţi, tratează în mod aşa de superficial nu numai probleme legate de anularea unor drepturi pentru cetăţeni (în mod neprincipial, deci după îndeplinirea de către cetăţeni a obligaţiilor în slujba statului şi care au generat acele drepturi), ci şi conceptul de siguranţă naţională, sunt nevoit să îmi revizuiesc şi eu obligaţiile de loialitate faţă de un astfel de stat. Prin urmare, după primirea deciziei prin care voi fi înştiinţat că mi s-a anulat dreptul la pensie militară, mi s-a stabilit un cuantum diminuat şi sunt obligat să returnez şi bani statului ca şi cum aş fi fost infractor, nu îmi mai rămâne decât să înştiinţez şi eu în mod oficial statul că mă autodegrevez de obligaţiile jurământului militar în ceea ce priveşte orice loialitate faţă de stat şi structurile sale, ceea ce voi şi face. Vă asigur că pot face diferenţa între noţiunea de stat şi cea de popor şi ştiu că nu reprezintă acelaşi lucru. În mod normal, din punct de vedere al ideologilor care au permis ca aceste lucruri să se întâmple, gestul meu nu este nicio pierdere pentru rezerva operativă a armatei. Conform concepţiei acestor ideologi pentru care este evident că nu este nicio diferenţă între un ofiţer rezervist şi un pensionar de la fosturile C.A.P. şi cum nu mai există pensionari militari, sunt sigur că pot fi înlocuit oricând în caz de necesitate de vreo bunică din cele 5 milioane de pensionari unitari. În fond, eu nu am încălcat nicio regulă în relaţiile stabilite cândva între statul român şi mine, ci statul român le-a încălcat şi s-a dezis de mine, iar loialitatea este întotdeauna reciprocă.
Domnule Preşedinte, eu v-am furnizat suficiente date încât dvs. să aveţi suficiente motive să doriţi să reaşezaţi lucrurile în ordine şi v-am înaintat acest memoriu, având în mine convingerea că o veţi şi face.
Semnat:
Gabriel Oprea (…………………………adresa completa)
P.(u) = pensionar unitar”
Cei care inteleg, sa faca precum am facut eu. Sa elimine ceea ce nu le convine, dar sa se rezume intotdeauna la adevar. Ideea este ca ne mintim cat putem, dar e o limita la care inrosim si nu ne simtim confortabil. Sa ne privim in oglinda si vom intelege mai bine!
sursa : preluare cdr Marin Ion
Subsemnatul Oprea Gabriel, P.(u) în evidenţa Ministerului Apărării Naţionale din România, ultimul grad în activitate – lt.colonel, livret militar cu seria F, nr. 44444, CNP 112334455667X, vă semnalez prin acest memoriu, ca o datorie de conştiinţă, anumite probleme despre care am certitudinea că nu v-au fost aduse la cunoştinţă în momentul în care aţi decis să promulgaţi desfiinţarea pensiilor militare în România.
Problema de fond este aceea că abrogarea legii pensiilor militare afectează în mod direct siguranţa naţională a României şi în mod implicit şi interesul naţional. Dacă tematica nu a fost importantă pentru decidenţii politici la momentul respectiv, fiind abordată strict doctrinar, consecinţele abrogării legii pensiilor militare asupra siguranţei naţionale nu pot fi negate, nu pot fi ignorate şi nu poate fi declinată nici responsabilitatea decidenţilor politici pentru superficialitatea lor.
Menţionez despre mine: fost ofiţer de comandă şi stat major pe tot parcursul carierei (vânători de munte, cercetare prin paraşutare şi poliţie militară), prin urmare nu am făcut niciodată parte din trupele auxiliare (finanţe, logistică, justiţie, resurse umane, informaţii), ci întotdeauna din trupele combatante şi care sunt cele mai afectate de desfiinţarea pensiilor militare, indiferent că sunt active sau în rezervă.
Este importantă referirea la trupele auxiliare, întrucât eu am impresia că dvs. aţi fost consiliat exact de reprezentanţi ai acestui spectru al trupelor auxiliare (din care a făcut parte şi actualul ministru al apărării Gabriel Oprea) care în fapt sunt simpli civili îmbrăcaţi în uniforme militare şi care din perspectiva dumnealor de pseudo-militari, nu au înţeles şi nu vor înţelege niciodată ce înseamnă trupe combatante şi eficienţa unei armate integrate în NATO.
În măsura în care este relevant pentru dvs.: am fost ofiţer în armata comunistă doar 15 luni – deci nu am cum să fiu influenţat de mentalităţile acelor vremuri, am fost instruit în afară de România, şi în Germania şi în Austria alături de trupe speciale ale acestor state, am participat la o misiune de luptă în Iraq în anul 2003, la o misiune de luptă în Afganistan în anul 2006, iar legat strict de problematica necesităţii existenţei în armatele moderne a pensiilor militare – am beneficiat şi de consiliere (curs management carieră) din parte trupelor americane, suficient cât să înţeleg de ce armatele statele NATO beneficiază de pensii militare. (În memoriu fac abstracţie de faptul că mi s-a desfiinţat dreptul la pensie militară, mi s-a stabilit şi un alt tip de pensie diminuat ca şi cuantum cu 41 % fiind obligat să plătesc şi restanţe statului în valoare de 14 680 lei ca şi cum aş fi săvârşit o infracţiune).
Domnule Preşedinte, din analiza mea, a altor militari în rezervă, dar şi activi (cu cei din ultima categorie am bunul obicei de întreţine relaţii de prietenie), reiese cu claritate o concluzie: impactul major cauzat de abrogarea legii pensiilor militare este acela că Armata României va avea militari cu vârste de 60 de ani în trupele combatante, inclusiv în teatrele de operaţii, deci structuri operaţionale ineficiente în caz de conflict armat, din cauza vârstei. Dacă un militar din trupele auxiliare (finanţe, logistică, justiţie, resurse umane, informaţii) poate fi eficient chiar şi la vârsta de 85 de ani, un militar din trupele operaţionale trebuie înlocuit obligatoriu după vârsta de 40-45-50 de ani (în funcţie de sarcinile efective), întrucât este de la sine înţeles că un conflict armat nu poate fi susţinut cu luptători în vârsta – situaţie în care acum se află Forţele Armate Române. Eu sunt sigur că nici dvs. nu puteţi acorda credibilitate unei armate cu militari combatanţi cu vârste de 60 de ani şi nici un stat NATO nu are o asemenea o asemenea configuratiei a armatei, cu excepţia României acum.
Domnule Preşedinte, dvs. sunteţi un om tehnic de aceea vă prezint câteva informaţii şi o argumentaţie în mod explicit şi succint pentru a înţelege exact ce s-a întâmplat.
Înainte de aderarea României la NATO, armata română a fost guvernată de ineficienţă cauzată de perpetuarea unor principii şi structuri ale vechii armate comuniste. Prin urmare, odată cu declanşarea procedurilor de aderare la NATO s-a trecut la reorganizarea, restructurarea, modernizarea şi eficientizarea armatei române – procese paralele, dar cu scopuri şi finalităţi diferite. Eu nu mă refer nici la reorganizare, nici la restructurare, ci doar la conceptul de modernizare şi eficientizare a armatei care ar trebui să guverneze Armata României şi astăzi. Legat de acest ultim concept, odată cu aderarea la NATO, au fost implementate 4 reguli noi legate strict de eficientizarea carierei militare şi implicit a performanţei în actul de comandă şi execuţie în desfăşurarea acţiunilor militare, menite să fie funcţionale inclusiv astăzi şi cât timp România va fi membră a NATO:
1) Piramidă ierhică a gradelor cu baza în jos, astfel încât mereu cei cu grade superioare să fie numeric mai puţini decât cei cu grade inferioare. Raportul stabilit a fost de circa 1/3 pentru ofiţeri şi 1/2 pentru subofiţeri (funcţional şi astăzi) şi a avut drept scop să elimine situaţia din armata comunistă în care (într-o exprimare oarecum exagerată menită să reliefeze un contrast) generalii erau mai mulţi decât caporalii sau coloneii decât locotenenţii. Cu alte cuvinte s-a ajuns la o situaţie de normalitate din punct de vedere al ierarhiei, situaţia de principiu (există fluctuaţii de raport numeric, dar principiul este corect) la ofiţeri fiind astfel: la 1 general – 3 colonei – 9 lt. colonei – 27 maiori – 81 căpitani – 243 de slt./lt. La subofiţeri s-a procedat în mod similar. De reţinut: cu cât gradul este mai mic, cu atât acel ofiţer/subofiţer are atribuţii mai apropiate de desfăşurarea efectivă a acţiunilor pe câmpul de luptă (teatrul de operaţii) în cadrul unor structuri combatante, fenomen normal şi logic.
2) Eliminarea „salturilor în carieră” specifice armatei comuniste, cu aspectele derivate ale acesteia – corupţia şi „nepotismul”. Militarii, în afară de grade deţin şi funcţii ierarhizate după acelaşi criteriu al gradelort. Odată cu aderarea la NATO au fost eradicate situaţiile prin care (de exemplu) un locotenent putea ocupa o funcţie de colonel sau general, fiind evident că nu avea nicio experienţă şi a fost introdus un principiu de normalitate: gradul să fie echivalent cu funcţia gradului.
3) Pentru a fi evitată situaţia în care ofiţerii şi subofiţerii din structurile combatante (majoritari în armată) să depăşească o vârstă de ineficienţă în unităţi de luptă, în L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) s-au introdus 2 articole (92 şi 93) care limitau stagiul într-un grad, astfel încât cei cu grade inferioare direct implicaţi în acţiuni combatante să fie înlocuiţi permanent la atingerea vârstei de ineficienţă pentru a mai desfăşura direct acţiuni de luptă, la grade superioare care presupun neimplicare directă în acţiuni militare. Acest mecanism a fost realizat de Legea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) care a impus limitări de vârstă în grad până la care militarii de carieră puteau fi menţinuţi în activitate, astfel:
Pentru ofiţeri, art. 92:
a) pentru sublocotenent şi aspirant: 35 ani;
b) pentru locotenent: 38 ani;
c) pentru căpitan: 42 ani;
d) pentru maior şi locotenent-comandor: 47 ani;
e) pentru locotenent-colonel şi căpitan-comandor: 53 ani;
f) pentru colonel şi comandor: 55 ani;
g) pentru general de brigadă – cu o stea, general de flotilă aeriană – cu o stea şi contraamiral de flotilă – cu o stea: 56 ani;
h) pentru general maior – cu două stele, contraamiral – cu două stele: 57 ani;
i) pentru general locotenent – cu trei stele, viceamiral – cu trei stele: 58 ani;
j) pentru general – cu patru stele, amiral – cu patru stele: 59 ani;
Pentru subofiţeri/maiştri militari, art. 93:
a) pentru maistru militar clasa a V-a şi sergent: 37
b) pentru maistru militar clasa a IV-a şi sergent major: 38
c) pentru maistru militar clasa a III-a şi plutonier: 42
d) pentru maistru militar clasa a II-a şi plutonier-major: 47
e) pentru maistru militar clasa I şi plutonier adjutant: 53
f) pentru maistru militar principal şi plutonier adjutant principal: 55
Vă rog, să reţineţi: structura operaţională de bază a trupelor combatante este batalionul (similare) unde gradul maxim (şi în acelaşi timp – funcţia maximă) existent pentru un ofiţer este de locotenent-colonel şi este deţinut de comandantul de batalion, care devine astfel şi cel mai vârstnic ofiţer din structură. Este normală această limitare a vârstei într-un anume grad întrucât nu poate exista sublocotenent comandant de pluton infanterie sau căpitan comandant de companie vânători de munte sau lt.colonel comandant de batalion de paraşutisti cu vârste de 58-60 de ani, care să fie şi eficienţi în teatrele de operaţii, prin urmare aceşti oameni trebuie înlocuiţi permanent la atingerea vârstei de uzură în structuri combatante (standard NATO) de militari mereu (mai) tineri. Acest lucru se poate întâmplă doar prin transferul celor din prima categorie pe funcţii care nu mai presupun implicare directă în acţiuni militare. Problema în acest caz este însă condiţionată de piramida gradelor expusă la la pct. 1) şi de unde rezultă că din 81 de căpitani nu pot fi avansaţi decât 27 la gradul următor de maior, şi din 243 de slt./lt. nu pot fi avansaţi decât 81 la gradul de căpitan. În orice situaţie, din cei 243 de slt./lt. de la baza piramidei, doar 3 pot deveni colonei şi obţine astfel o vechime completă Apare astfel situaţia de blocaj: ce se întâmplă cu ceilalţi?
4) Pentru a pune în aplicare primele 2 puncte legate de eficientizare există doar 2 soluţii practice:
- la atingerea limitei de vârstă în grad, 2 din 3 militari să fie daţi efectiv afară fără nici un drept. Soluţia este neviabilă, întrucât nimeni nu s-ar angaja într-un sistem în care ştie că la 40-45-50 de ani rămâne fără loc de muncă şi fără nici un drept;
- soluţia NATO: acei oameni care indiferent ce ar face, nu au funcţii corespunzătoare pentru a fi avansaţi la noile grade, să aibă opţiunea de a se pensiona anticipat, cu drept de pensie militară în funcţie de gradul maxim la care a reuşit fiecare să ajungă, după 15, 20 sau 25 ani de serviciu militar, în funcţie de fiecare stat. Aplicarea principiului contribuţiei în astfel de cazuri are un carcater discriminatoriu întrucât acelor militari nu li s-a permis să ajungă la o vechime şi o contribuţie completă din cauza restricţiilor sistemului. Pe de altă parte, acei militari nu devin simpli pensionari, ci completează rezerva operativă a armatei, toate armatele având o componentă activă şi una de rezervă – prin urmare acei militari nu pot fi declaraţi pensionari unitari, întrucât au obligaţii militare în plus faţă de ceilalţi cetăţeni. De aceea statele NATO au legi ale pensiilor militare.
În acest context, a aplicării principiilor de eficienţă stipulate în art. 92 şi 93 din L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) a apărut Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, lege concepută după legi similare funcţionale în celelalte state membre ale NATO, iar scopul principal al acestei legi nu a fost acela de oferi privilegii pentru personalul restructurat aşa cum aţi fost informat şi s-a acreditat ideea în mass media, ci a avut ca scop esenţial întinerirea permanentă a armatei, prin înlocuirea militarilor din trupele combatante la atingerea vârstei de uzură maximă în structurile operaţionale.
Domnule Preşedinte, eu vă informez că abrogarea legii pensiilor militare pentru Armata României s-a realizat prin încălcarea principiului de eficienţă al NATO menţionat de mine la pct. 2). Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat a fost abrogată, iar militarii au fost incluşi în lege unitară de pensionare, însă pentru a se putea realiza acest lucru, au fost abrogate şi art. 92 şi 93 din L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), astfel încât toţi ofiţerii şi subofiţerii, combatanţi sau auxiliari, se vor pensiona la vârsta de 60 de ani. În acest moment, la fel ca în vechea armată comunistă, din nou nu mai există limite de vârstă în grad în L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), prin urmare Armata României va avea subofiţeri şi ofiţeri combatanţi cu vârste de 59-60 de ani, ceea ce este absurd, aceasta nu mai este armată, ci un fel de azil de vârstnici îmbrăcaţi în uniforme militare. Piramida gradelor expusă la pct. nr.1) a rămas identică cu cea stabilită de NATO, dar pentru a se justifica strict doctrinar şi contabil abrogarea legii pensiilor militare, s-au eliminat şi limitele de vârstă în grad prevăzute la art. 92 şi 93 din L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), astfel încât ca şi în vechea armata comunistă, orice ofiţer şi subofiţer poate atinge vârsta completă de pensionare (după noua legislaţie/L. nr. 263 din 2010, aceasta este de 60 de ani, atinsă în mod gradual). Însă, cum piramida gradelor expusa la pct. 1) este strictă, neexistând posibilităţi de avansare pe o funcţie mai depărtată de cerinţele dure ale câmpului de luptă, iar NATO nu permite revenirea la starea de fapt a ierarhiei ineficiente de dinainte de aderare, acest fapt înseamnă că ofiţerii şi subofiţerii din structurile de luptă “îngheaţă” pe funcţiile pe care sunt acum, fenomen care conduce la “îmbătrânirea” zi de zi a armatei române combatante şi prin urmare aducerea acesteia din nou în stare de ineficienţă. Am afirmat că prin abrogarea legislaţiei de pensionare pentru militari, dvs. aţi fost consiliat probabil de persoane care nu cunosc cariera militară şi nici principiile de eficienţă ale NATO sau de către personal auxiliar (necombatant) din structurile active ale armatei. Într-adevăr, din perspectiva unei consilieri ignorante şi superficiale, nu pot exista diferenţe de uzură între a fi ofiţer auxiliar (finanţe, jurist, logistică, resurse umane, informaţii) la vârsta de 60 de ani sau ofiţer combatant având aceeaşi vârstă de 60 de ani, însă această abordare nu poate avea o altă finalitate decât existenţa unei armate aduse în stadiul de ineficienţă operaţională.
Domnule Preşedinte, considerentul meu este că dvs. aţi fost indus în eroare când aţi făcut referire la faptul că restructurarea armatei ar fi fost cauza pensionărilor anticipate, este complet neadevărat, restructurarea armatei cu disponibilizările aferente este una şi are legătură doar cu reorganizarea armatei pentru aderarea la NATO, iar pensionarea anticipată pusă în aplicare de Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat a avut ca scop doar eficientizarea armatei prin întinerirea permanentă a structurilor sale cât timp aceasta armata va fi în NATO, principiu care ar trebui să funcţioneze şi astăzi şi peste 50 de ani. Restructurarea armatei nu are nicio legătură cu Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, restructurarea a fost reglementată în realitate, de O.G. nr. 7/1998 (aprobată prin L. nr. 37/2001) şi în baza căreia au fost disponibilizaţi militari, iar aici au apărut 2 situaţii distincte: şi cu drept la pensie militară dacă oamenii respectivi îndeplineau şi această condiţie, dar au fost disponibilizaţi şi oameni fără drept de pensie. Prin urmare, dreptul la pensie militară nu are nicio legătură cu restructurările, ci doar cu eficientizarea armatei prin întinerirea permanentă a structurilor combatante.
Domnule Preşedinte, eu vă mai informez şi despre alte consecinţe ale abrogării legii pensiilor militare. Armata României, ca orice altă armată, are 2 componente: una activă cu 75 000 de militari, dar şi una de rezervă cu 45 000 de militari – din care cca. 20 000 de ofiţeri şi subofiţeri (estimare proprie), ultima componentă putând fi mobilizată oricând în situaţii de necesitate, prin urmare Armata României este un întreg, rezerviştii ei nu sunt simpli pensionari unitari, ci au obligaţii militare. De asemenea, v-aş ruga să reţineţi că nu oricine este pensionar militar face parte din rezerva operativă a armatei, întrucât în baza L. nr. 53/2011 „Limitele de varsta in grad pana la care cadrele militare in rezerva pot fi mentinute in evidenta sunt de 55 de ani pentru clasa I, 60 de ani pentru clasa a II-a si 63 de ani pentru clasa a III-a.” Prin urmare, în rezerva operativă a Armatei României nu sunt decât ofiţeri şi subofiţeri rezervişti cu vârsta sub 63 de ani, iar în urma departăjării pe clase de vârstă este evident că în practică, primii şi de regulă şi exclusiv mobilizaţi, sunt doar cei din clasa I, deci sub 55 de ani, care sunt exact pensionaţii anticipat în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Nu în ultimă instanţă, sunt sigur că aţi observat că întrucât după noua legislaţie (L. nr. 263/2010), militarii se vor pensiona la vârsta de 60 de ani, în viitor dispar practic clasele I şi II de rezervă (cele formate din rezervişti cu vârste sub 60 de ani), la completare nemaiexistând decât rezervişti clasa a III-a cu vârste între 60 şi 63 de ani, ceea ce este nu numai lipsă de realism, dar nu poate fi asigurat nici necesarul numeric de completare a trupelor din rezerva operativă. V-aş ruga să mai reţineţi: în urma revizuirii, aproape tuturor ofiţerilor din rezerva de mobilizare ni s-a diminuat cuantumul pensiilor militare şi avem de plătit statului şi sume cuprinse între 5000 – 20 000 lei, noi suntem cei 10% cu cuantum scazut, dar tot noi suntem şi ofiţerii de comandă şi de stat major din rezerva operativă a armatei. Este evident că niciodată o componentă de rezervă a unei armate nu poate funcţiona cu ofiţeri rezervişti demoralizaţi, prin urmare se poate trage concluzia că în acest moment, structurile de rezervă au o comandă nefuncţională, ceea ce înseamnă o afectare a siguranţei naţionale a României.
În data de 23 ianuarie 2011, dvs. aţi declarat că “militarii de carieră vor avea creştere de pensie iar cei care au plecat mai devreme au avut şi multe alte posibilităţi în viaţă, inclusiv să meargă la televizor. Şi dacă vor avea câte o uşoară scădere de pensie, asta-i viaţa! În democraţie, cel mai important este să iei o măsură în avantajul majorităţii. Iar în momentul de faţă, prin recalcularea pensiilor, majoritatea militarilor trecuţi în rezervă câştigă la pensie”. De fapt, dvs. aţi trecut cu uşurinţă peste un amănunt: nu toţi pensionarii militari sunt şi militari în rezervă (militari în rezervă fiind de fapt doar cei cu atribuţii la mobilizare, ceilalţi au titulatura “în retragere”), cei din rezerva operativă fiind exact cei pe care îi “blamaţi” dvs., respectiv, militarii pensionaţi anticipat şi cărora le-au fost diminuate şi pensiile la revizuire. În urma revizuirii pensiilor militare şi a schimbării legislaţiei de pensionare, a câştigat într-adevăr, o mare majoritate de pensionari militari ai generaţiilor comuniste (inclusiv toţi secretarii P.C.R. ai celor 5 unităţi în care am lucrat), pensionari neafectaţi de noua carieră, şi ceea ce este mai important – acei foşti militari nici măcar nu mai fac parte, datorită vârstei, din rezerva operativă şi nu mai sunt incluşi astfel, în sistemul de siguranţă naţională. Nu contează amănuntele, este foarte bine că au câştigat, însă reversul medaliei este acela că au pierdut un drept exact militarii în activitate şi militarii din rezerva operativă, aceste 2 categorii fiind elemente ale sistemului de siguranţă naţională. Domnule Preşedinte, eu vă readuc aminte că în situaţii de conflict armat nu mai funcţionează principiul democraţiei, în sensul că un conflict se desfăşoară cu mobilizarea minorităţii rezerviştilor şi care am pierdut şi la cuantumul pensiei, nu cu mobilizarea majorităţii care, în fapt, nu mai are nici un tip de obligaţie militară. Aţi afirmat la un moment dat că dacă o anumită perioadă a istoriei s-ar repeta, aţi trece Prutul şi dvs. precum mareşalul Antonescu. Cu cine domnule Preşedinte, cu o armată activă operaţională adusă la vârsta de ineficienţă şi cu o rezervă operativă cu pensiile tăiate, chiar credeţi că funcţionează?
Domnule Preşedinte, în urma celor relatate de mine, eu sunt convins că aveţi suficient fler cât să realizaţi că înapoia unei astfel de situaţii care a determinat desfiinţarea pensiilor militare, au existat cu totul alte motive decât cele expuse în acel lobby intens pentru principiul contributivităţii. Vă explic ce s-a întâmplat: nu este vorba de niciun principiu al contributivităţii ca argument pentru desfiinţarea pensiilor militare, în realitate, oameni de culise ai fostului regim comunist (tot din trupele auxiliare cărora li s-au alăturat şi foştii secretari PCR şi UTC), au premeditat cum pot să îşi mărească propriile pensii şi atât. Cu un lobby intens centrat în mod fals pe principiul contribuţiei şi cu un sprijin politic adecvat, acei oameni menţionaţi de mine şi-au atins propriul interes meschin de ordin financiar, cu preţul desfiinţării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi a consecinţelor menţionate de mine asupra eficienţei armatei. Bineînţeles că acei indivizi nu ar fi reuşit niciodată această manevră de culise fără a se ascunde în marea masă a pensionarilor militari, de aceea a fost necesară emiterea unei noi legislaţii care să se aplice în mod unitar la toţi. Astfel, în urma abrogării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi după procesul de revizuire, a crescut cuantumul pensiilor pentru 90% dintre pensionarii militari, însă scopul real a fost acela de a-şi mări pensiile doar cei din categoriile menţionate care au iniţiat tot acest proces. Analiza legislaţiei de revizuire (O.U.G. nr. 1/2011) scoate la iveală cu uşurinţă faptul că invocatul principiu al contributivităţii a fost un argument fals pentru schimbarea legislaţiei, întrucât acesta nu se mai regăseşte în procesul de revizuire. Astfel, la stabilirea noului cuantum este aplicat un algoritm pentru absolut toţi pensionarii militari ca şi cum toţi ar fi fost pensionaţi anticipat, inclusiv pentru cei din armata comunistă, baza de calcul pentru o vechime completă fiind de numai 20 de ani, vechimea completă reală adusă iniţial în argumentaţie fiind însă de 30 de ani – practic nu există niciun principiu al contributivităţii la revizuire. În acest mod, cei cu vechime completă şi-au însuşit criteriile de pensionare ale celor mult “blamaţi” ca având vechime incompletă şi astfel au crescut pensiile a 90% dintre foştii militari (ceea ce a determinat mărirea efortului bugetar cu 30% pentru fondul alocat pensiilor militarilor, deşi iniţial s-a acreditat ideea că ar fi o reducere), iar în urma diverselor combinaţii contabile au pierdut la cuantum 10% dintre pensionarii militari, adică exact cei din armata modernă a României pensionaţi în baza unei legi standard NATO – Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi care mai fac parte şi din rezerva operativă a armatei.
Domnule Preşedinte, în baza OUG nr. 1/2011 – în aceste zile eu şi toţi ofiţerii din rezerva operativă a României urmează să primim noi decizii de pensii astfel încât de la 1 ianuarie 2012 vom avea un cuantum diminuat din cauza faptului că nu am făcut parte integral din armata comunistă pentru a avea o vechime completă şi mai avem şi de returnat statului diverse sume de bani din ceea ce este deja diminuat (nu am primit decizii, dar cunoaştem datele – sunt afişate public pe site-ul M.Ap.N.). Eu aş dori să vă mai informez ceva: dintre toţi ofiţerii rezervei operative, la revizuire, cele mai abrupte pierderi le suportăm exact cei din elita Armatei României şi a oricărei armate. Nu doresc să epatez, însă această elită este definită strict prin încadrarea militarilor în cauză în grupa de muncă cu cel mai mare risc profesional denumită ALTE CONDIŢII: piloţi, cercetaşi prin paraşutare (eu sunt în această situaţie), alpinişti militari (eu sunt şi în această situaţie), paraşutişti, marina de luptă, scafandreria de luptă, pirotehnişti, luptători în teatrele de operaţii (eu sunt şi în această situaţie). Nu doresc nici să vă plictisesc cu amănunte, ci doar să vă semnalez cu câtă uşurinţă este batjocorită elita armatei de către trupele auxiliare, cu sprijinul politicienilor. Sunt 3 grupe de muncă pentru militari şi care presupun adăugarea la vechimea efectivă a 3 luni vechime suplimentară (grupa denumită CONDIŢII DEOSEBITE), 6 luni vechime suplimentară (grupa denumită CONDIŢII SPECIALE) sau 12 luni vechime suplimentară (grupa denumită ALTE CONDIŢII – din această grupă fac parte eu şi cei menţionaţi de mine) la fiecare an lucrat, în funcţiile de condiţiile de muncă ale fiecăruia. În mod evident că matematic acest lucru înseamnă o majorare de pensie cu 25%, 50% şi 100% în funcţiile de grupa de muncă a fiecăruia. Domnule Preşedinte, matematica funcţionează mai puţin la noi, cei din grupa cu cel mai mare risc denumită ALTE CONDIŢII, în sensul că la revizuire, printr-un artificiu simplu [în OUG nr. 1/2011, în anexa 3, art. 3.3.(c) este anulat de art. 14 (c)], legiuitorii au stabilit: 3 luni = majorare 25%, 6 luni = majorare 50% şi 12 luni = majorare tot 50%. Prin urmare, deşi ni se recunoaşte valoarea de a face parte din grupa cu cel mai mare risc profesional (fiecare am fost cel puţin o dată în situaţia de a ne pierde viaţa), la revizuirea pensiilor acest fapt are doar caracter teoretic şi simbolic, militarii “speciali” ai armatei fiind retrogradaţi la grupa imediat inferioară ca risc şi astfel, iar pierdem la cuantum. Aceasta este încă o consecinţă a abrogării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi astfel reiese cum parte din majorările de pensii ale foştilor secretari PCR şi UTC, provin şi din banii reţinuţi celor din elita armatei.
Domnule Preşedinte, eu am încercat o abordare tehnică şi lipsită de patimă şi am încercat să punctez aspecte logice legate de siguranţa naţională, eficienţa armatei, de consecinţele schimbării legislaţiei pentru militari, dar şi de mecanismele de culise dinapoia acestui proces. În condiţiile în care această stare de lucruri continuă, întrucât eu sunt încă militar în componenta de rezervă a Armatei României şi am încă obligaţii militare, devine elementar să reacţionez şi eu în felul în care cred de cuviinţă. Dacă statul al cărui preşedinte sunteţi, tratează în mod aşa de superficial nu numai probleme legate de anularea unor drepturi pentru cetăţeni (în mod neprincipial, deci după îndeplinirea de către cetăţeni a obligaţiilor în slujba statului şi care au generat acele drepturi), ci şi conceptul de siguranţă naţională, sunt nevoit să îmi revizuiesc şi eu obligaţiile de loialitate faţă de un astfel de stat. Prin urmare, după primirea deciziei prin care voi fi înştiinţat că mi s-a anulat dreptul la pensie militară, mi s-a stabilit un cuantum diminuat şi sunt obligat să returnez şi bani statului ca şi cum aş fi fost infractor, nu îmi mai rămâne decât să înştiinţez şi eu în mod oficial statul că mă autodegrevez de obligaţiile jurământului militar în ceea ce priveşte orice loialitate faţă de stat şi structurile sale, ceea ce voi şi face. Vă asigur că pot face diferenţa între noţiunea de stat şi cea de popor şi ştiu că nu reprezintă acelaşi lucru. În mod normal, din punct de vedere al ideologilor care au permis ca aceste lucruri să se întâmple, gestul meu nu este nicio pierdere pentru rezerva operativă a armatei. Conform concepţiei acestor ideologi pentru care este evident că nu este nicio diferenţă între un ofiţer rezervist şi un pensionar de la fosturile C.A.P. şi cum nu mai există pensionari militari, sunt sigur că pot fi înlocuit oricând în caz de necesitate de vreo bunică din cele 5 milioane de pensionari unitari. În fond, eu nu am încălcat nicio regulă în relaţiile stabilite cândva între statul român şi mine, ci statul român le-a încălcat şi s-a dezis de mine, iar loialitatea este întotdeauna reciprocă.
Domnule Preşedinte, eu v-am furnizat suficiente date încât dvs. să aveţi suficiente motive să doriţi să reaşezaţi lucrurile în ordine şi v-am înaintat acest memoriu, având în mine convingerea că o veţi şi face.
Semnat:
Gabriel Oprea (…………………………adresa completa)
P.(u) = pensionar unitar”
Cei care inteleg, sa faca precum am facut eu. Sa elimine ceea ce nu le convine, dar sa se rezume intotdeauna la adevar. Ideea este ca ne mintim cat putem, dar e o limita la care inrosim si nu ne simtim confortabil. Sa ne privim in oglinda si vom intelege mai bine!
sursa : preluare cdr Marin Ion
luni, 2 ianuarie 2012
ARMATA UMILITA DIN NOU
Marţi, 27 Decembrie 2011, 22:10
Hai sa uneperizăm!
Acum câteva zile, in şedinţa de guvern, premierul a cerut tăierea ordinului M-50 de la militari.
Toată lumea fost de acord, mai puţin ministrul Oprea. Se spune că s-a încercat impunerea măsurii, iar Oprea a ameninţat că dacă se va lua această măsură, el va pleca din guvern şi din coaliţie cu partid cu tot. Până la urmă s-a căzut la pace. Poate fi adevărat sau poate fi doar un zvon aruncat ca să întâmpine eventualele nemulţumiri ale militarilor, faţă de ministrul lor, mişcare inteligentă de altfel. Indiferent care ar fi adevărul, Ordinul a rămas, dar se impozitează cu 16%. Acuma efectul psihologic este bine gândit. Militarii nu vor mai face scandal, ştiind că le-a trecut glonţul pe lângă ureche şi (dacă legenda cu opoziţia lui Oprea se adevereşte) că au în ministrul Oprea un om care îi mai protejează cât de cât. Totul e bine gândit. Chiar dacă nu a fost vorba de anularea ordinului, zvonul cu anularea şi intervenţia lui Oprea e suficient ca să îi facă să accepte impozitarea, pentru că până la urmă tot sunt taxaţi militarii. Nu mai contează faptul că acest ordin sau această compensare în bani a normei de hrană nu reprezintă un venit ci o compensaţie. Atâta vreme cât se acordă în bani, BOC taie. Bunicul lui a fost tăietor de lemne, el e tăietor de salarii, pensii, indemnizaţii, ajutoare, compensaţii adică tot ce poate umple bugetul special al Guvernului, ca să poată fi folosit în caz de „calamitate“ la alegeri. Uşor, uşor, vor dispărea toate drepturile, toate compensaţiile şi culmea, oamenii nici nu vor şti când le-au pierdut nici dacă le-au avut vreodată.
Şi ca să fie Crăciunul militarilor fericit, au primit un ordin prin care sunt obligaţi să servească gustarea în cazărmi, (prin firme de partid, care vor câştiga dacă nu au câştigat deja „licitaţiile”) un fel de cornul şi laptele, dar nu gratuit ca la elevi ci contra a 150-200 de lei pe lună. Deci „VOLENS NOLENS, AGHIASMULS GREGORIUS BIBET”. Sau ăţi place sau nu, domnule militar, serveşti masa cum vrem noi, când vrem noi, de la cine vrem noi, indiferent daca îţi place sau nu. A spus cineva ceva de dictatură? Unde, când, cum ?
Militarii pierd dintr-un condei cam vreo 200 lei pe lună care intră în buzunarele PDL sau UNPR, iar prin Ardeal şi UDMR pentru că firmele care vor câştiga licitaţiile de hrănire sunt firme de casă, başca impozitarea normei de hrană. Bucuraţi-vă! Aşa sunt atraşi tinerii să îmbrăţişeze haina militară, o haină care nu se mai dă, se cumpără, o haină care nu mai oferă prestanţă şi respect pentru că o poartă şi primari care nu au făcut nici măcar armata .. dar o fac acum .. de râs, o meserie care înseamnă numai privaţiuni, obligaţii, iar drepturi pauză. Regulamentele militare, cum ar fi Regulamentul Serviciului Interior au devenit de mult secrete de serviciu, militarii nu le pot studia pentru că nu prea există, cunosc din ele doar ceea ce li se spune şi li se spun doar obligaţiile, mulţi habar nu au ce drepturi au, sau că ar exista aşa ceva prin armată.
CINE DĂ DREPTUL UNUI OM, SA FORŢEZE ALT OM SĂ MĂNÂNCE CE VREA EL ŞI DE UNDE VREA EL, LA PREŢUL LA CARE VREA EL? Nici mâncarea nu au voie să şi-o mai aleagă militarii? A AUZIT CINEVA PRIN ARMATĂ DE DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI ? DAR DOMNUL GENERAL DE JUSTIŢIE ? DAR EXPERTUL ÎN DREPT CONSTITUŢIONAL ? Comandanţii de unităţi care vor pune în aplicare acest ordin, să nu uite articolul art.8, Alin 1.b, din Legea 80, care stipulează: “Cadrelor militare nu li se poate ordona şi le este interzis să execute acte contrare legii, obiceiurilor războiului şi convenţiilor internaţionale la care România este parte; neexecutarea ordinelor în aceste condiţii nu atrage răspunderea penală şi civilă a subordonaţilor;”
Ceauşescu ne obliga să mâncăm peşte şi noi îl înjuram, deşi acum toţi nutriţioniştii recomandă, soia şi peşte. Băsescu, impune acum dieta celor ce nu au posibilitatea să spună nu, numai şi numai ca să le mai scoată ceva din buzunar. Firmele care vor aproviziona unităţile militare vor proceda cum au precedat şi cele care au cumpărat tehnica „dezmembrată” contra cauciucuri, sau cele care au livrat carburanţi sau cele care au făcut cămăşi pentru armată. Peste 5 ani, o să mai fie un şef de serviciu sau direcţie judecat şi va plăti contractele care se fac acum, dar până atunci, se vor îngrăşa toţi si vor pune deoparte bani negri pentru amenzi albe pentru că oricum o condamnare cu suspendare se prescrie repede.
Toate astea, se întâmplă în timp ce militarii plecaţi din ţară sunt puşi să facă frumos în faţa camerelor de luat vederi, să cânte „O brad Frumos” ca să vadă toată lumea ce fericiţi sunt ei şi cum întâmpină Sărbătorile de iarnă cu bucurie, ca şi cum ar fi mine improvizate. Ce mai improvizează Guvernul anul viitor pentru militari?
Unii spun că în timp ce militarii de acasă sunt obligaţi să mănânce ce le dau firmele de partid, cei din misiuni, pleacă la misiune câte două zile cu 2 l de apă de persoana şi mâncare pentru o jumătate de zi. Asta înseamnă legea compensaţiei în varianta Boc. Şi ca să nu se simtă discriminaţi, unii spun că li s-a înjumătăţit misia.
Acum civilii pot striga bucuroşi, ARMATA E SUB NOI !
Nu face nimic, nimeni nu e veşnic. Se schimbă ei polii pământului dar un amărât de guvern.
Urez pe această cale tuturor prietenilor, cunoştinţelor, foştilor colegi şi întregii armate române Un An Mai Bun, sănătate, cei plecaţi în misiuni oriunde ar fi ei, să se întoarcă sănătoşi şi întregi acasă şi să îşi păstreze verticalitatea şi încrederea!
LA MULŢI ANI MILITARI ROMÂNI !
P.S. Ce deosebire este între o mină afgană şi Boc ? Peste mină ai trecut, a făcut poc şi poţi scăpa. Peste Boc dacă treci odată, nu ai scăpat, mai face Boc de 3 ori de fiecare dată mai tare.
Autor: Neacsu Marin
Hai sa uneperizăm!
Acum câteva zile, in şedinţa de guvern, premierul a cerut tăierea ordinului M-50 de la militari.
Toată lumea fost de acord, mai puţin ministrul Oprea. Se spune că s-a încercat impunerea măsurii, iar Oprea a ameninţat că dacă se va lua această măsură, el va pleca din guvern şi din coaliţie cu partid cu tot. Până la urmă s-a căzut la pace. Poate fi adevărat sau poate fi doar un zvon aruncat ca să întâmpine eventualele nemulţumiri ale militarilor, faţă de ministrul lor, mişcare inteligentă de altfel. Indiferent care ar fi adevărul, Ordinul a rămas, dar se impozitează cu 16%. Acuma efectul psihologic este bine gândit. Militarii nu vor mai face scandal, ştiind că le-a trecut glonţul pe lângă ureche şi (dacă legenda cu opoziţia lui Oprea se adevereşte) că au în ministrul Oprea un om care îi mai protejează cât de cât. Totul e bine gândit. Chiar dacă nu a fost vorba de anularea ordinului, zvonul cu anularea şi intervenţia lui Oprea e suficient ca să îi facă să accepte impozitarea, pentru că până la urmă tot sunt taxaţi militarii. Nu mai contează faptul că acest ordin sau această compensare în bani a normei de hrană nu reprezintă un venit ci o compensaţie. Atâta vreme cât se acordă în bani, BOC taie. Bunicul lui a fost tăietor de lemne, el e tăietor de salarii, pensii, indemnizaţii, ajutoare, compensaţii adică tot ce poate umple bugetul special al Guvernului, ca să poată fi folosit în caz de „calamitate“ la alegeri. Uşor, uşor, vor dispărea toate drepturile, toate compensaţiile şi culmea, oamenii nici nu vor şti când le-au pierdut nici dacă le-au avut vreodată.
Şi ca să fie Crăciunul militarilor fericit, au primit un ordin prin care sunt obligaţi să servească gustarea în cazărmi, (prin firme de partid, care vor câştiga dacă nu au câştigat deja „licitaţiile”) un fel de cornul şi laptele, dar nu gratuit ca la elevi ci contra a 150-200 de lei pe lună. Deci „VOLENS NOLENS, AGHIASMULS GREGORIUS BIBET”. Sau ăţi place sau nu, domnule militar, serveşti masa cum vrem noi, când vrem noi, de la cine vrem noi, indiferent daca îţi place sau nu. A spus cineva ceva de dictatură? Unde, când, cum ?
Militarii pierd dintr-un condei cam vreo 200 lei pe lună care intră în buzunarele PDL sau UNPR, iar prin Ardeal şi UDMR pentru că firmele care vor câştiga licitaţiile de hrănire sunt firme de casă, başca impozitarea normei de hrană. Bucuraţi-vă! Aşa sunt atraşi tinerii să îmbrăţişeze haina militară, o haină care nu se mai dă, se cumpără, o haină care nu mai oferă prestanţă şi respect pentru că o poartă şi primari care nu au făcut nici măcar armata .. dar o fac acum .. de râs, o meserie care înseamnă numai privaţiuni, obligaţii, iar drepturi pauză. Regulamentele militare, cum ar fi Regulamentul Serviciului Interior au devenit de mult secrete de serviciu, militarii nu le pot studia pentru că nu prea există, cunosc din ele doar ceea ce li se spune şi li se spun doar obligaţiile, mulţi habar nu au ce drepturi au, sau că ar exista aşa ceva prin armată.
CINE DĂ DREPTUL UNUI OM, SA FORŢEZE ALT OM SĂ MĂNÂNCE CE VREA EL ŞI DE UNDE VREA EL, LA PREŢUL LA CARE VREA EL? Nici mâncarea nu au voie să şi-o mai aleagă militarii? A AUZIT CINEVA PRIN ARMATĂ DE DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI ? DAR DOMNUL GENERAL DE JUSTIŢIE ? DAR EXPERTUL ÎN DREPT CONSTITUŢIONAL ? Comandanţii de unităţi care vor pune în aplicare acest ordin, să nu uite articolul art.8, Alin 1.b, din Legea 80, care stipulează: “Cadrelor militare nu li se poate ordona şi le este interzis să execute acte contrare legii, obiceiurilor războiului şi convenţiilor internaţionale la care România este parte; neexecutarea ordinelor în aceste condiţii nu atrage răspunderea penală şi civilă a subordonaţilor;”
Ceauşescu ne obliga să mâncăm peşte şi noi îl înjuram, deşi acum toţi nutriţioniştii recomandă, soia şi peşte. Băsescu, impune acum dieta celor ce nu au posibilitatea să spună nu, numai şi numai ca să le mai scoată ceva din buzunar. Firmele care vor aproviziona unităţile militare vor proceda cum au precedat şi cele care au cumpărat tehnica „dezmembrată” contra cauciucuri, sau cele care au livrat carburanţi sau cele care au făcut cămăşi pentru armată. Peste 5 ani, o să mai fie un şef de serviciu sau direcţie judecat şi va plăti contractele care se fac acum, dar până atunci, se vor îngrăşa toţi si vor pune deoparte bani negri pentru amenzi albe pentru că oricum o condamnare cu suspendare se prescrie repede.
Toate astea, se întâmplă în timp ce militarii plecaţi din ţară sunt puşi să facă frumos în faţa camerelor de luat vederi, să cânte „O brad Frumos” ca să vadă toată lumea ce fericiţi sunt ei şi cum întâmpină Sărbătorile de iarnă cu bucurie, ca şi cum ar fi mine improvizate. Ce mai improvizează Guvernul anul viitor pentru militari?
Unii spun că în timp ce militarii de acasă sunt obligaţi să mănânce ce le dau firmele de partid, cei din misiuni, pleacă la misiune câte două zile cu 2 l de apă de persoana şi mâncare pentru o jumătate de zi. Asta înseamnă legea compensaţiei în varianta Boc. Şi ca să nu se simtă discriminaţi, unii spun că li s-a înjumătăţit misia.
Acum civilii pot striga bucuroşi, ARMATA E SUB NOI !
Nu face nimic, nimeni nu e veşnic. Se schimbă ei polii pământului dar un amărât de guvern.
Urez pe această cale tuturor prietenilor, cunoştinţelor, foştilor colegi şi întregii armate române Un An Mai Bun, sănătate, cei plecaţi în misiuni oriunde ar fi ei, să se întoarcă sănătoşi şi întregi acasă şi să îşi păstreze verticalitatea şi încrederea!
LA MULŢI ANI MILITARI ROMÂNI !
P.S. Ce deosebire este între o mină afgană şi Boc ? Peste mină ai trecut, a făcut poc şi poţi scăpa. Peste Boc dacă treci odată, nu ai scăpat, mai face Boc de 3 ori de fiecare dată mai tare.
Autor: Neacsu Marin
Abonați-vă la:
Postări (Atom)