Soarta României, jucată la pariuri în Europa

Cum poţi câştiga 6.000 de euro investind doar o sută? Simplu: joci la o casă de pariuri şi mizezi pe ieşirea României din Uniunea Europeană. Este doar unul din scenariile politice pe care se înghesuie mai nou pariorii.

 

Falimentul economic al României le-ar putea aduce unora încasări frumuşele. Dacă pariază corect. Casa britanică Betfair a lansat un pariu privind ţările Uniunii Europene cu cele mai mari şanse să intre în colaps.

România este pe locul doi, după Grecia, şi urmată, la mică distanţă de Bulgaria şi Ungaria. Ţara noastră are o cotă de 15 la 1, ceea ce înseamnă că dacă pariezi 100 de euro, poţi câştiga 1500. Alt pariu Betfair este ce ţară va ieşi prima din Uniunea Europeană? Casa britanică ne-a acordat cele mai mici şanse, România având o cotă de 60 la 1, scrie capital.ro.

Cine ar paria pe noi ar putea obţine 6.000 de euro la 100 pariaţi în cazul când acest scenariu s-ar adeveri. Cele mai mari şanse le au Luxemburg, Danemarca, Germania şi Franţa. În prezent, românii joacă în medie 5 euro la pariurile politice, faţă de 15 euro, în timpul alegerilor prezidenţiale din 2009.

Betfair le permite utilizatorilor să-şi încerce şansele şi în ceea ce priveşte destinul Guvernului Boc. Premierul Emil Boc are şanse de 1,9 la 1 să rămână în funcţie până la fârşitul anului, în timp cota privind o eventuală debarcare a sa este de 1,8 la 1.  Sursa : realitatea.net 29 06 2010

AVERTISMENT DUR AL LUI BARROSO : U.E. ESTE IN MARE PERICOL !

Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso are o viziune apocaliptică despre UE: Democraţia europeană este în pericol

Dictatorii ar putea reveni în fruntea statelor europene !

Potrivit cotidianului britanic Daily Mail, Barroso le-ar fi spus săptămâna trecută unor lideri de confederaţii sindicale din Europa că statele din sudul continentului -Grecia, Spania şi Portugalia mai ales - ar putea cădea pradă loviturilor militare şi revoltelor violente provocate de faptul că guvernele acestor ţări riscă să rămînă fără niciun ban.

Barroso a prezentat, potrivit aceluiaşi ziar, o viziune pur şi simplu "apocaliptică" în cazul în care guvernele din statele cu probleme de deficit bugetar renunţă sau refuză să aplice pînă la capăt măsurile de austeritate bugetară, care să le permită să-şi revină economic. Toate cele trei state menţionate - Grecia, Spania şi Portugalia - s-au democratizat abia în anii '70, după ani grei de dictatură. De altfel, avertismentul-şoc al lui Barroso apare după ce s-a aflat că liderii europeni ar pregăti un pachet de ajutor pentru Spania, pachet de sute de miliarde de euro, asemănător cu cel pentru Grecia.

Daily Mail scrie că alte ţări din Uniunea Europeană care se confruntă deja cu proteste legate de măsurile de austeritate sunt Italia, Ungaria şi România, unde salariile din sectorul public urmează să fie reduse cu 25%. Tonul şocant al avertismentului lui Barroso - cunoscut ca un lider optimist şi foarte cumpătat în afirmaţii radicale - subliniază îngrijorarea majoră de la Bruxelles că actuala criză a deficitelor bugetare riscă să ducă nu doar la colapsul monedei euro, ci al Uniunii Europene însăşi şi în primul rând al democraţiilor fragile, mai scrie cotidianul britanic.

Avertismentul lui Barroso reprezintă cea mai recentă verigă dintr-un lung şir de declaraţii alarmiste făcute de lideri europeni. Şeful sindicaliştilor europeni a declarat, marţi, că Europa ar putea ajunge din nou în situaţia anilor '30. “Este extrem de periculos. Acum ne aflăm în 1931 şi ne îndreptăm înapoi către 1930 cu Marea Depresiune şi ne trezim cu dictatură militară”, a spus într-un interviu acordat portalului EUobserver, John Monks, secretarul general al Congresului Sindicatelor Europene. “Nu spun că suntem deja acolo, dar poate fi o problemă foarte serioasă, nu numai din punct de vedere economic, ci şi politic”, a adăugat Monks.

Un eventual faliment al Spaniei ar reprezenta o problemă uriaşă pentru unitatea Uniunii Europene, în condţiile în care această ţară contribuie cu aproape 12% din PIB-ul UE. În comparaţie, Grecia, care a dat atâtea bătăi de cap statelor din zona euro, contribuie la PIB-ul european cu doar 2,5 procente.

Marţi, comisarul european pentru economie, Ollie Rehn, a declarat că Cipru, Danemarca şi Finlanda s-au alăturat ţărilor din UE cu deficite bugetare excesive.

Rehn a recomandat ca Finlanda să-şi corecteze deficitul bugetar până în 211, Cipru până în 2012, iar Danemarca în 2013.

“Intrarea celor trei ţări în rândul statelor care şi au depăşit ţintele pentru deficit bugetar arată gravitatea crizei economice şi fiscale prin care trecem”, a declarat comisarul european, citat de EU Observer.

Sursa : REALITATEA.NET/16.10.2010

DIVIDE ET IMPERA !MOTIVATIA CURTII CONSTITUTIONALE DIN 25 06 2010

I. Referitor la critica de neconstitutionalitate privind încalcarea art.15 alin.(2) din Constitutie, Înalta Curte de Casatie si Justitie considera ca dispozitiile Legii privind unele masuri în domeniul pensiilor care prevad recalcularea pensiilor de serviciu prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevazut de Legea nr.19/2000, încalca principiul constitutional al neretroactivitatii legii, potrivit caruia „legea dispune numai pentru viitor,cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.”
Curtea retine ca, de principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementata printr-o lege speciala, are doua componente, si anume pensia contributiva si un supliment din partea statului. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, pe când partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment tine de politica statului în domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, astfel cum este reglementat în art.47 alin.(2) din Constitutie.
Pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de catre legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar daca exista o ratiune suficient de puternica spre a duce în final la diminuarea prestatiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul de fata, o atare ratiune este, asa cum rezulta din Expunerea de motive a legii criticate, atât grava situatie de criza economica si financiara cu care se confrunta statul (bugetul de stat si cel al asigurarilor sociale de stat), cât si necesitatea reformarii sistemului de pensii, prin eliminarea inechitatilor din acest sistem.
Având în vedere acestea, Curtea constata ca în conceptul de „drepturi câstigate” pot intra doar prestatiile deja realizate pâna la intrarea în vigoare a noii reglementari. Prin urmare, numai daca legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestatii deja încasate s-ar fi încalcat dispozitiile art.15 alin.(2) din Constitutie. În acest sens este si Decizia nr.458 din 2 decembrie 2003, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat ca „o lege nu este retroactiva atunci când modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune în timpul urmator intrarii ei în vigoare, adica în domeniul ei propriu de aplicare.”
În concluzie, Curtea constata ca dispozitiile Legii privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constitutionale ale art.15 alin.(2) privind neretroactivitatea legii.
II. Referitor la critica de neconstitutionalitate privind încalcarea art.20 din Constitutie, raportat la art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea retine ca, potrivit art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale”. Notiunea de „bun” utilizata de acest text are o semnificatie autonoma, putându-se considera ca pensia este un bun care intra sub protectia acestui text.
Având în vedere însa cele doua componente ale pensiei de serviciu, precum si faptul ca a doua componenta, adica suplimentul din partea statului, se acorda numai în masura în care exista resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fara afectarea partii contributive, nu poate avea semnificatia unei exproprieri.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în hotarârea pronuntata în Cauza Muller contra Austriei, 1972, a subliniat faptul ca, desi art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie garanteaza drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurari sociale, „acest text nu poate fi interpretat în sensul ca acea persoana ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.”

IN SCHIMB….
Curtea constata ca principiul independentei justitiei apara pensia de serviciu a magistratilor, ca parte integranta a stabilitatii financiare a acestora, în aceeasi masura cu care apara celelalte garantii ale acestui principiu.
Având în vedere toate aceste considerente si tinând cont de jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la pensia de serviciu a magistratilor, Curtea constata ca statutul constitutional al magistratilor - statut dezvoltat prin lege organica si care cuprinde o serie de incompatibilitati si interdictii, precum si responsabilitatile si riscurile pe care le implica exercitarea acestor profesii, impune acordarea pensiei de serviciu ca o componenta a independentei justitiei, garantie a statului de drept, prevazut de art.1 alin.(3) din Legea fundamentala.
Asadar, obiectia de neconstitutionalitate a legii criticate, raportata la principiul independentei justitiei este întemeiata si, prin urmare, Curtea constata ca dispozitiile art.1 lit.c) din Legea privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor - prin care se elimina „pensiile de serviciu ale judecatorilor, procurorilor si judecatorilor, respectiv magistratilor asistenti ai Curtii Constitutionale” – sunt neconstitutionale.

ASADAR….
În numele legii
Decide:
1. Constata ca dispozitiile art.1 lit.a), b), d) – i) si art.2-12 din Legea privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor sunt constitutionale.
2. Constata ca dispozitiile art.1 lit.c) din Legea privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor sunt neconstitutionale, în raport cu prevederile art.124 alin.(3) si art.132 alin.(1) din Constitutie.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica presedintelui României, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dezbaterile au avut loc la 24 si 25 iunie 2010 si la acestea au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán, Tudorel Toader, judecatori.

BRAVOS MONCHER, PENTRU UNII MUMA IAR PENTRU ALTII, MUSAI, CIUMA...!
CATA IPOCRIZIE !

CAT PRIVESTE
diminuarea cu 15% a urmatoarelor cheltuieli bugetare:
1) indemnizatia de somaj, prestatiile sociale din partea statului ce vizeaza plata unor sume pentru încurajarea somerilor de a se angaja,
2) pensiile, precum si indemnizatia de însotitor pentru pensionarii de invaliditate gradul I (art.9 al legii). Textul în cauza are urmatorul cuprins: „(1) De la data intrarii în vigoare a prezentei legi, cuantumul brut al pensiilor cuvenite sau aflate în plata, precum si indemnizatia de însotitor pentru pensionarii de invaliditate gradul I, se diminueaza cu 15%.
(2) La determinarea cuantumului brut al pensiilor, precum si a indemnizatiei de însotitor pentru pensionarii de invaliditate gradul I, c vor fi stabilite sau acordate începând cu data intrarii în vigoare a prezentei legi, valoarea punctului de pensie utilizata este de 622.9 lei”.
3) obligatiile statului rezultate din contractele colective de munca ca urmare a disponibilizarilor prin concedieri colective;
4) indemnizatia pentru cresterea copilului, fara a scadea însa sub pragul de 600 RON;
5) cuantumul indemnizatiilor acordate urmasilor membrilor Academiei Române, membrilor Academiei Oamenilor de Stiinta din România;
6) ajutorul lunar acordat sotului supravietuitor;
7) indemnizatia de merit prevazuta de Legea nr.118/2002 privind instituirea indemnizatiei de merit;
8) indemnizatiile prevazute de Legea nr.341/2004 a recunostintei fatade eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989.
III. Fixarea cuantumului pensiei sociale minime la 350 RON.
IV. Eliminarea ajutoarelor sau indemnizatiilor la iesirea la pensie, retragere sau la trecerea în rezerva.
V. Biletele de odihna pentru anul 2010 nu se vor mai contracta de catre Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale.
VI. Se abroga, prin art.16 al legii, o serie de prevederi legale care vizeaza cheltuieli bugetare de personal, dar si alte prestatii sociale din partea statului.
VII. Potrivit art.17 alin.(1) din lege, masurile de diminuare a cheltuielilor se aplica pâna la 31 decembrie 2010. De asemenea, alin.(2) al aceluiasi text legal prevede ca „(2) Începând cu data de 1 ianuarie 2011 se vor aplica politici sociale si de personal care sa asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicarii masurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010, în conditiile Legii-cadru nr.330/2009, precum si cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat pentru anul 2011”.
Dispozitiile constitutionale pretins încalcate sunt cele ale art.1 alin.(5) privind suprematia Constitutiei si obligativitatea respectarii legilor, art.11 privind dreptul international si dreptul intern, art.16 alin.(1) privind egalitatea, art.20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art.44 privind dreptul de proprietate privata, art.47 privind nivelul de trai, art.53 privind restrângerea exercitiului unui drept sau al unei libertati si art.56 alin.(2) privind asezarea justa a sarcinilor fiscale. Totodata, sunt considerate ca fiind încalcate si urmatoarele acte cu caracter international:
- Declaratia Universala a Drepturilor Omului, si anume art.17 cu privire la dreptul de proprietate, art.23 pct.3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabila si la protectie sociala si art.25 pct.1 privind dreptul la un nivel de trai decent;
- art.2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice – privind recunoasterea de catre statele semnatare a tuturor drepturilor garantate de Pact persoanelor care se afla pe teritoriul lor;
- art.6 din Tratatul Uniunii Europene privind recunoasterea drepturilor, libertatilor si principiilor rezultate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
- Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, si anume art.1 privind demnitatea umana, art.17 alin.(1) privind dreptul de proprietate, art.25 privind drepturile persoanelor în vârsta, art.34 alin.(1) privind securitatea sociala si asistenta sociala si art.52 alin.(1) privind întinderea si interpretarea drepturilor si principiilor.
- art.15 privind derogarea în caz de stare de urgenta si art.18 privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si art.1 par.1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind protectia proprietatii.
- Carta sociala europeana, si anume art.1 pct.2 si 4 privind dreptul la munca, art.4 privind dreptul la o salarizare echitabila, art.20 privind egalitatea de sanse a lucratorilor, art.23 privind dreptul persoanelor vârstnice la protectie speciala, art.24 privind protectia lucratorilor în caz de concediere si art.F din Partea a V-a privind derogarile în caz de razboi sau de pericol public.
Examinând obiectia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
I. Cererile de interventie în nume propriu formulate de domnii Iuliu Popescu Regnard si Alexandru Petculescu sunt inadmisibile, întrucât institutia interventiei prevazuta de art.49 si urm. din Codul de procedura civila nu este compatibila cu procedura de judecata din fata Curtii Constitutionale (ad similis, a se vedea, Decizia nr.82 din 15 ianuarie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.33 din 16 ianuarie 2009). Potrivit art.14 din Legea nr.47/1992, numai Curtea Constitutionala se poate pronunta asupra compatibilitatii regulilor din procedura civila cu procedura din fata sa; or, în procedura prevazuta de art.146 lit.a) din Constitutie, o atare interventie este inadmisibila, fiind contrara regulilor procedurale stabilite prin Legea nr.47/1992.
II. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate ce vizeaza neconstitutionalitatea diminuarii cuantumului salariului personalului bugetar, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiata pentru argumentele ce vor fi expuse în cele ce urmeaza. Referitor la calificarea de catre autorii sesizarii a masurii de reducere a cuantumului salariilor ca fiind un impozit, nereglementat de art.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.927 din 23 decembrie 2003, Curtea constata ca o atare calificare este eronata. Potrivit art.2 pct.29 din Legea nr.500/2002 privind finantele publice, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.597 din 13 august 2003, impozitul este definit ca fiind acea „prelevare obligatorie, fara contraprestatie si nerambursabila, efectuata de catre administratia publica pentru satisfacerea necesitatilor de interes general”, deci, impozitul este un venit cu caracter de regularitate al bugetului de stat. În schimb, Curtea observa ca, în cauza de fata, nu este stabilita o noua sursa de venit la bugetul de stat, ci, din contra, masurile criticate vizeaza cheltuielile bugetare, si anume reducerea lor. Astfel, reducerea de 25% a salariilor nu se constituie într-un venit la bugetul de stat, ci în reducerea cheltuielilor pe care acesta trebuie sa le suporte.
Cu alte cuvinte, statul nu îsi mai plateste obligatiile financiare la valoarea lor nominala pentru a proteja bugetul, fara, însa, a institui o noua sursa de venituri la buget sub forma impozitului. De altfel, se poate constata ca, în mod implicit, ca efect al reducerii cheltuielilor, scad si veniturile la bugetul de stat, spre exemplu, fiind afectat cuantumul impozitului pe venit colectat de catre stat. Ca atare, Curtea nu poate retine încalcarea art.1 alin.(5) si art.56 alin.(2) dinConstitutie.
Raportat la critica de neconstitutionalitate cu privire la încalcarea art.16 din Constitutie, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiata, întrucât angajatii din mediul public nu se afla în aceeasi situatie juridica precum cei din mediul privat. Cei ce sunt angajati în raporturi de munca în mediul bugetar sunt legati, în mod esential, din punct de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizatiile sau soldele de bugetul public national, de încasarile si de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinte în ceea ce priveste diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizatiile/ soldele reprezinta astfel de cheltuieli – mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de munca sunt guvernate, întotdeauna, de contractul individual de munca încheiat între un angajat si un angajator. Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.448 din 15 septembrie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.872 din 28 septembrie 2005, a statuat: „contractul individual de munca este conventia prin care se materializeaza vointa angajatorului si a viitorului salariat de a intra într-un raport juridic de munca. În aceasta conventie, negociata si liber consimtita, sunt prevazute, în limitele stabilite de legislatie si de contractele colective de munca, toate elementele necesare pentru cunoasterea conditiilor de desfasurare si de încetare a raportului de munca, drepturile, obligatiile si raspunderile ambelor parti”. Or, obligarea de catre stat, deci de catre un tert, raportat la contractul individual de munca încheiat, atât a angajatorului de a-si reduce cheltuielile de personal, cât si a angajatului în sensul diminuarii veniturilor sale, ar încalca în mod flagrant art.1 alin.(3) si (5), art.41, art.44 si art.45 din Constitutie.
De asemenea, Curtea constata ca este neîntemeiata si critica de neconstitutionalitate ce vizeaza încalcarea art.1 alin.(5) din Constitutie, în sensul ca Guvernul nu ar fi respectat anumite cerinte privitoare la initierea proiectului de lege, exigente prevazute expres de Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.260 din 21 aprilie 2010, întrucât dispozitiile legale la care se face referire în obiectia de neconstitutionalitate nu au relevanta constitutionala.
Cu referire la critica de neconstitutionalitate care vizeaza pretinsa încalcare a art.41 din Constitutie, instanta de contencios constitutional retine ca, în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr.1221 din 12 noiembrie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.804 din 2 decembrie 2008, a stabilit expressis verbis ca dreptul la munca este un drept complex care include si dreptul la salariu. Astfel, salariul reprezinta o componenta a dreptului la munca si reprezinta contraprestatia angajatorului în raport de munca prestata de catre angajat în baza unor raporturi de munca. Efectele raporturilor de munca stabilite între angajat si angajator se concretizeaza în obligatii de ambele parti, iar una dintre obligatiile esentiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestata. Întrucât dreptul la salariu este corolarul unui drept constitutional, si anume dreptul la munca, se constata ca diminuarea sa se constituie într-o veritabila restrângere a exercitiului dreptului la munca. O atare masura se poate realiza numai în conditiile strict si limitativ prevazute de art.53 din Constitutie. Pentru ca restrângerea mentionata sa poata fi justificata, trebuie întrunite, în mod cumulativ, cerintele expres prevazute de art.53 din Constitutie, si anume:
- sa fie prevazuta prin lege;
- sa se impuna restrângerea sa;
- restrângerea sa se circumscrie motivelor expres prevazute de textul constitutional, si anume pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav;
- sa fie necesara într-o societate democratica;
- sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o;
- sa fie aplicata în mod nediscriminatoriu;
- sa nu aduca atingere existentei dreptului sau a libertatii.
Astfel, Curtea retine ca diminuarea cuantumului salariului/ indemnizatiei/soldei, ca un corolar al dreptului la munca, cu 25% este prevazuta prin legea criticata si se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, solutia legislativa cuprinsa în art.1 al legii criticate a fost determinata de apararea securitatii nationale, astfel cum rezulta din expunerea de motive a Guvernului. Este evident ca securitatea nationala nu implica numai securitatea militara, deci domeniul militar, ci are si o componenta sociala si economica. Astfel, nu numai existenta unei situatii manu militari atrage aplicabilitatea notiunii de „securitate nationala” din textul art.53, ci si alte aspecte din viata statului – precum cele economice, financiare, sociale – care ar putea afecta însasi fiinta statului prin amploarea si gravitatea fenomenului.
În acest sens, prin Decizia nr.1414 din 4 noiembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat ca situatia de criza financiara mondiala ar putea afecta, în lipsa unor masuri adecvate, stabilitatea economica a tarii si, implicit, securitatea nationala.
De asemenea, prin Deciziile nr.188 si nr.190 din 2 martie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.237 din 14 aprilie 2010, respectiv nr.224 din 9 aprilie 2010, si Decizia nr.712 din 25 mai 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.416 din 22 iunie 2010, Deciziile nr.711 si nr.713 din 25 mai 2010, Decizia nr.823 din 22 iunie 2010, nepublicate înca, Curtea a analizat constitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.71/2009, care suspenda executarea unor hotarâri judecatoresti si esalona plata sumelor de bani rezultate din acestea, pornind tocmai de la premisa situatiei de criza economica avuta în vedere prin Decizia nr.1414 din 4 noiembrie 2009.
În consecinta, Curtea va trebui sa stabileasca daca se mentine în continuare existenta unei amenintari la adresa stabilitatii economice a tarii, deci, implicit la adresa securitatii nationale.
Astfel, Curtea constata ca, în expunerea de motive a legii criticate, se arata ca potrivit evaluarii Comisiei Europene, „activitatea economica a României ramâne slaba si, contrar asteptarilor initiale, cel mai probabil, cresterea economica s-a mentinut negativa în primul trimestru al anului 2010. […] Pâna la sfârsitul anului 2010, se asteapta ca inflatia sa scada în continuare la aproximativ 3.75% datorita cererii interne slabe si implementarii unei politici monetare prudente. Redresarea mai slaba a cererii interne a diminuat importurile, prognozându-se acum un deficit de cont curent de circa 5% din PIB pentru 2010, comparativ cu 5.5% initial”.
Se mai arata ca „din misiunea de evaluare efectuata de Serviciile Comisiei împreuna cu expertii FMI si ai Bancii Mondiale în perioada 26 aprilie – 10 mai 2010, pentru a analiza progresele înregistrate în ceea ce priveste conditiile specifice atasate transei a treia în valoare de 1,15 miliarde de Euro în cadrul programului de asistenta financiara, a rezultat faptul ca, în conditiile politicilor curente, tinta de deficit fiscal pentru 2010, de 6,4% din PIB, nu va putea fi îndeplinita, din cauza unor deteriorari a conditiilor economice, a unor dificultati în colectarea veniturilor si derapajelor pe partea de cheltuieli. Guvernul României si-a asumat angajamentul de a lua masuri compensatorii suplimentare ce trebuie adoptate si implementate înainte de eliberarea de catre Comisie a celei de-a treia transe din împrumutul UE. […] De asemenea, se precizeaza faptul ca, în cazul în care aceste actiuni nu sunt implementate pâna în iunie 2010 sau nu conduc la consolidarea anticipata, vor fi implementate actiuni suplimentare de majorare a veniturilor la buget, inclusiv masuri de majorare a cotelor de impunere, pentru a se elimina orice diferenta bugetara anticipata”.
În consecinta, Curtea constata ca aceasta amenintare la adresa stabilitatii economice continua sa se mentina, astfel încât Guvernul este îndrituit sa adopte masuri corespunzatoare pentru combaterea acesteia. Una dintre aceste masuri este reducerea cheltuielilor bugetare, masura concretizata, printre altele, în diminuarea cuantumului salariilor/ indemnizatiilor/ soldelor cu 25%.
De asemenea, Curtea observa ca autorii obiectiei pornesc de la o ipoteza gresita, si anume ca pentru aplicarea restrângerii mentionate ar fi trebuit declarata starea de urgenta, asediu sau necesitate, institutii prevazute la art.93 din Constitutie. Or, chiar daca instituirea starii de urgenta sau asediu poate avea drept consecinta restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertati, sfera de aplicare a art.53 nu se circumscrie numai situatiilor prevazute de art.93 din Constitutie. În consecinta, Curtea constata ca, în situatia de speta, art.53 teza referitoare la securitatea nationala este aplicabil si, în acelasi timp, se constituie într-un temei pentru justificarea masurilor preconizate.
Curtea retine ca restrângerea prevazuta de legea criticata este necesara într-o societate democratica, tocmai pentru mentinerea democratiei si salvgardarea fiintei statului.
Cu privire la proportionalitatea situatiei care a determinat restrângerea, Curtea constata ca exista o legatura de proportionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/ indemnizatiei/ soldei) si scopul legitim urmarit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat), si ca exista un echilibru echitabil între cerintele de interes general ale colectivitatii si protectia drepturilor fundamentale ale individului.
Curtea constata, totodata, ca masura legislativa criticata este aplicata în mod nediscriminatoriu, în sensul ca reducerea de 25% se aplica tuturor categoriilor de personal bugetar în acelasi cuantum si mod.
Curtea retine ca legea criticata nu aduce atingere substantei dreptului, din moment ce conditiile prevazute de art.53 din Constitutie, analizate anterior, sunt respectate. Curtea observa, de asemenea, ca masura criticata are un caracter temporar, tocmai pentru a nu se afecta substanta dreptului constitutional protejat. Astfel, este evident ca restrângerea exercitiului unui drept trebuie sa dureze numai atât timp cât se mentine amenintarea în
considerarea careia aceasta masura a fost edictata.
În acest sens, Curtea constata ca masura criticata are o durata limitata în timp, si anume pâna la data de 31 decembrie 2010. Cu privire la invocarea faptului ca art.17 alin.(2) din lege acorda o posibilitate nelimitata Guvernului sau Parlamentului de a aplica, dupa data de 31 decembrie 2010, diminuarea cu 25% a salariilor, Curtea constata ca aceasta critica nu este reala, întrucât astfel cum rezulta din textul de lege mentionat, începând cu data de 1 ianuarie 2011 se revine la cuantumul salariilor/indemnizatiilor si soldelor de dinainte de adoptarea acestor masuri de diminuare, în conditiile încadrarii în politicile sociale si de personal care, la rândul lor, trebuie sa se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare. Astfel, în urma aplicarii masurilor criticate se va mentine în plata acelasi cuantum al salariilor/indemnizatiilor si soldelor ca cel de dinaintea reducerilor operate prin legea criticata. Este o obligatie de rezultat pe care si-o impune legiuitorul pentru ca, în caz contrar, s-ar ajunge la încalcarea caracterului temporar al restrângerii exercitiului drepturilor; or, tocmai acest caracter temporar al restrângerii exercitiului drepturilor este de esenta textului art.53 din Constitutie.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constata ca masura de diminuare a cuantumului salariului/ indemnizatie/ soldei cu 25%, constituie o restrângere a exercitiului dreptului constitutional la munca ce afecteaza dreptul la salariu, cu respectarea, însa, a prevederilor art.53 din Constitutie.
III. Cu referire la critica de neconstitutionalitate privind reducerea cuantumului pensiilor, Curtea constata ca aceasta este întemeiata pentru urmatoarele motive:
Pensia este o forma de prestatie de asigurari sociale platita lunar [art.7 alin.(2) si art.90 alin.(1) din Legea nr.19/2000, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.140 din 1 aprilie 2000] în baza legii, inerenta si indisolubil legata de calitatea de pensionar, obtinuta în baza unei decizii de pensionare, cu respectarea tuturor prevederilor legale impuse de legiuitor.
Potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.19/2000, dreptul la asigurari sociale este garantat de stat si se exercita, în conditiile legii mentionate, prin sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale. Acesta se organizeaza si functioneaza, printre altele si pe principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite [art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000]. Aceasta înseamna ca pensia, ca prestatie din partea sistemului public de pensii, intra sub incidenta principiului contributivitatii.
Art.9 alin.(1) teza întâi din legea criticata reglementeaza diminuarea cu 15% a cuantumului brut al pensiilor cuvenite sau aflate în plata, de asemenea, art.9 alin.(2) teza întâi din aceeasi lege prevede ca valoarea punctului de pensie utilizat pentru determinarea cuantumului brut al pensiilor ce vor fi stabilite sau acordate începând cu data intrarii în vigoare a legii este de 622,9 lei. În consecinta, în mod evident, prevederile anterior mentionate vizeaza pensiile contributive cuvenite sau aflate în plata si cele ce vor fi stabilite sau acordate.
În cauza Stec si altii împotriva Regatului Unit, 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca art.1 din Protocolul aditional la Conventie nu vizeaza un drept de a dobândi proprietatea în sistemul regimului de securitate sociala. Este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricarui regim de securitate sociala sau de a alege tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acorda în oricare dintre aceste regimuri. Singura conditie impusa statului este aceea de a respecta art.14 din Conventie privind nediscriminarea. Daca, în schimb, statul a adoptat o legislatie care reglementeaza drepturi provenite din sistemul de asigurari sociale – indiferent daca acestea rezulta sau nu din plata unor contributii-, acea legislatie trebuie sa fie considerata ca generând un interes patrimonial în sensul art.1 din Protocolul aditional la Conventie. Cu alte cuvinte, Curtea a abandonat distinctia dintre beneficiile de natura contributiva si cele necontributive sub aspectul incidentei art.1 din Protocolul aditional la Conventie [a se vedea, în acelasi sens, si cauza Andrejeva împotriva Letoniei, 2009 (si nu Akdeejeva împotriva Letoniei, 2007, astfel cum este, în mod eronat, indicat în obiectia de neconstitutionalitate)].
Distinct de exigentele Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Constitutia României prevede, în mod expres, la art.47 alin.(2) dreptul la pensie, ca drept fundamental. Textul constitutional nu califica dreptul la pensie doar din perspectiva unui interes patrimonial al persoanei, ci, consacrând în mod expres dreptul la pensie ca un drept fundamental, impune statului obligatii constitutionale suplimentare, astfel încât sa se asigure un nivel de ocrotire al acestui drept superior celui prevazut de Conventie si de Protocoalele sale aditionale. În aceste conditii devine aplicabil art.60 din Conventie, potrivit caruia „nici o dispozitie din prezenta conventie nu va fi interpretata ca limitând sau aducând atingere drepturilor omului si libertatilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricarei parti contractante sau oricarei alte conventii la care aceasta partecontractanta este parte.” Curtea constata ca dreptul la pensie este un drept preconstituit înca din perioada activa a vietii individului, acesta fiind obligat prin lege sa contribuie la bugetul asigurarilor sociale de stat procentual raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naste obligatia statului ca în perioada pasiva a vietii individului sa îi plateasca o pensie al carei cuantum sa fie guvernat de principiul contributivitatii, cele doua obligatii fiind intrinsec si indisolubil legate. Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasiva a vietii persoanei asigurate contributiile varsate de catre aceasta la bugetul asigurarilor sociale de stat în temeiul principiului contributivitatii si de a asigura mijloacele de subzistenta a celor ce au dobândit acest drept în conditiile legii (perioada contributiva, vârsta de pensionare etc.) Astfel, statul are obligatia pozitiva de a lua toate masurile necesare realizarii acestei finalitati si de a se abtine de la orice comportament de natura a limita dreptul la asigurari sociale. Desi sumele platite cu titlu de contributie la asigurarile sociale nu reprezinta un depozit la termen si, prin urmare, nu pot da nastere vreunui drept de creanta asupra statului sau asupra fondurilor de asigurari sociale (Decizia Curtii Constitutionale nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.45 din 22 ianuarie 2007), ele îndreptatesc persoana care a realizat venituri si care a platit contributia sa la bugetul asigurarilor sociale de stat sa beneficieze de o pensie care sa reflecte nivelul veniturilor realizate în perioada activa a vietii. Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivitatii, se constituie într-un drept câstigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptata nici macar cu caracter temporar. Prin sumele platite sub forma contributiilor la bugetul asigurarilor sociale, persoana în cauza, practic, si-a câstigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivitatii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenta dreptului la pensie, iar derogarile, chiar si temporare, referitoare la obligatia statului de a plati cuantumul pensiei rezultat în urma aplicarii acestui principiu afecteaza substanta dreptului la pensie. Aceasta nu înseamna ca legea nu poate în viitor sa reaseze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însa, tot pe principiul contributivitatii, pentru ca în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evolutiei în reglementarea juridica a acestui domeniu. De aceea, daca, prin reasezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul aratat mai sus, rezulta un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat sa adopte reglementari similare art.180 alin.(7) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.140 din 1 aprilie 2000, si anume sa mentina în plata cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementarilor anterior în vigoare daca acesta este mai avantajos. Aceasta este o masura de protectie a persoanelor care beneficiaza de pensie în sensul art.47 alin.(2) din Constitutie, constituind, de asemenea, o speranta legitima a asiguratului, întemeiata pe prevederile legale în vigoare cu privire la obtinerea si încasarea unui anumit cuantum al pensiei. De asemenea, Curtea constata si anumite insuficiente de redactare a textului art.9 din lege. Astfel, potrivit art.9 alin.(1) din legea criticata, are loc o diminuare cu 15% a cuantumului pensiilor cuvenite sau aflate în plata, ceea ce coroborat cu art.17 alin.(1) din lege duce la concluzia ca o atare diminuare este temporara – pâna la 31 decembrie 2010. Însa, cu privire la pensiile ce vor fi stabilite sau acordate, a fost diminuata chiar valoarea punctului de pensie, astfel încât coroborarea acestui text legal cu art.17 alin.(1) din lege nu mai apare ca fiind una clara, ceea ce înseamna ca pentru aceste pensii legiuitorul va trebui sa adopte ulterior o lege pentru a le aduce dupa 1 ianuarie 2011 la nivelul pensiilor care erau în plata la momentul intrarii în vigoare a legii criticate. Altfel, s-ar crea o diferenta de tratament nepermisa între pensiile aflate în plata si cele ce vor fi stabilite sau acordate. Mai mult, proportional, valoarea punctului de pensie în ipoteza art.9 alin.(1) din lege ar fi mai mica decât cea reglementata de art.9 alin.(2) din lege, ceea ce este, de asemenea, inadmisibil. Totodata, Curtea constata ca dificultatile bugetului asigurarilor sociale de stat nu pot fi opuse dreptului la pensie în sensul diminuarii, chiar si temporare, a cuantumului pensiei, dreptul constitutional la pensie neputând fi afectat de proasta gestionare a bugetului respectiv de catre stat. De asemenea, Curtea observa si unele considerente de principiu referitoare la dreptul la pensie în jurisprudenta altor curti constitutionale. Astfel, Curtea Constitutionala a Ungariei, prin Decizia nr.455/B/1995, a stabilit ca pensia calculata dupa regulile sistemului de asigurari sociale nu poate fi afectata, iar prin Decizia nr.277/B/1997 a statuat ca modificarea unilaterala a cuantumului pensiilor este neconstitutionala, cu referire directa la imposibilitatea legiuitorului de a scadea pensiile mari pentru a creste pensiile mici. Totodata, prin Decizia nr.39/1999 (XII.21), aceeasi instanta constitutionala a statuat ca pensia (contributiva) este un drept câstigat si cumparat într-o atât de mare masura, încât modificarea cuantumului sau nominal este neconstitutionala. De altfel, considerente similare se regasesc si în Decizia Curtii Constitutionale din Letonia nr.2009-43-01 din 21 decembrie2009.
În consecinta, având în vedere gradul ridicat de protectie oferit prin Constitutie acestui drept, pentru motivele sus aratate, reducerea cuantumului pensiei contributive, indiferent de procent si indiferent de perioada, nu poate fi realizata. Rezulta ca art.53 din Constitutie nu poate fi invocat ca temei pentru restrângerea exercitiului dreptului la pensie. Totodata, Curtea constata ca, potrivit art.54 lit.a) din Legea nr.19/2000, invaliditatea de gradul I este caracterizata „prin pierderea totala a capacitatii de munca, a capacitatii de autoservire, de auto-conductie sau de orientare spatiala, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanenta din partea altei persoane”. În consecinta, diminuarea cu 15% a indemnizatiilor de însotitor pentru pensionarii de invaliditate gradul I, precum si stabilirea unei valori a punctului de pensie inferioara celei existente necesara la calculul cuantumului brut al indemnizatiei de însotitor contravine art.47 alin.(1) din Constitutie, statul neîndeplinindu-si obligatia de a lua masuri adecvate de protectie sociala.
IV. Curtea constata ca prestatiile sociale care au fost eliminate de textul art.16 din legea criticata nu sunt prevazute la nivel constitutional, astfel încât legiuitorul este liber sa aprecieze asupra acordarii sau neacordarii acestora, în functie de posibilitatile bugetare ale statului. În consecinta, eliminarea acestor prestatii sociale nu contravine prevederilor constitutionale invocate.
V. Cu privire la prestatiile sociale ale caror cuantum a fost diminuat, Curtea constata urmatoarele:
- cuantumul prestatiilor sociale prevazute expres de textul constitutional al art.47 (de exemplu: ajutorul de somaj) pot fi diminuate cu respectarea conditiilor impuse de art.53 din Constitutie; cele constatate de catre Curte la analiza constitutionalitatii restrângerii exercitiului dreptului la munca fiind mutatis mutandis aplicabile si în acest caz;
- cuantumul prestatiilor sociale care nu sunt prevazute de textul constitutional al art.47 (de exemplu cele cuprinse la art.15 din legea criticata) poate fi dimensionat de catre legiuitor în functie de posibilitatile bugetare existente la un moment dat; astfel, reducerea acestui cuantum nu contravine prevederilor constitutionale invocate.
VI. Curtea retine ca legea criticata nu contravine prevederile actelor cu caracter international invocate în sustinerea criticilor de neconstitutionalitate având în vedere marja de apreciere a statului în realizarea si garantarea drepturilor sociale si economice. De altfel, astfel cum s-a aratat mai sus, neconstitutionalitatea art.9 din lege rezulta din însusi textul constitutional al art.47, si nu din prevederile actelor internationale invocate.
VII. Curtea observa ca, prin Decizia nr.415 din 14 aprilie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.294 din 5 mai 2010, a stabilit ca „dispozitiile art.147 alin.(1) din Constitutie disting - cu privire la obligatia de a pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei - între competenta Parlamentului, pentru dispozitiile din legi, pe de-o parte, si cea a Guvernului, pentru dispozitiile din ordonante ale acestuia, pe de alta parte. Ca atare, pe o perioada de 45 de zile de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei decizii, Guvernul nu poate adopta o ordonanta de urgenta pentru a pune de acord prevederile Legii […] constatate ca fiind neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei, dar poate initia un proiect de lege în acord cu cele stabilite prin prezenta decizie.”Raportat la situatia de fata, Curtea retine ca legea criticata a fost adoptata prin procedura angajarii raspunderii Guvernului în fata Camerei Deputatilor si Senatului, în sedinta comuna din data de 7 iunie 2010. Chiar daca legea a fost adoptata prin aceasta procedura, ea este si va ramâne un act al Parlamentului atât în sens formal, cât si material. Prin urmare, potrivit art.147 alin.(2) din Constitutie, Curtea constata ca este de competenta exclusiva a Parlamentului reexaminarea dispozitiilor constatate ca fiind neconstitutionale pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale, iar reexaminarea se va realiza tot în sedinta comuna a celor doua Camere ale Parlamentului. Curtea, totodata, constata ca, în aplicarea art.147 alin.(2) din Constitutie, Parlamentul va reexamina numai dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale pentru a le pune de acord cu prezenta decizie si, în masura în care se impune, va recorela celelalte dispozitii ale legii ca si operatiune de tehnica legislativa. Ad similis, a se vedea, Decizia Curtii Constitutionale nr.1177 din 12 decembrie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.871 din 20 decembrie 2007.
VIII. În final, Curtea constata ca, potrivit Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr.1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronuntate în cadrul controlului de constitutionalitate, puterea de lucru judecat ce însoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta. Astfel, Curtea retine ca atât considerentele, cât si dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii, potrivit dispozitiilor art.147 alin.(4) din Constitutie, si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept.....

En large
Vezi aici Decizia 873 a CCR
Vezi aici Decizia 874 a CCR

CARE VA FI MOTIVUL VIITOARELOR RAZBOAIE ???

Pe masura ce incepem sa protejam mediul, unele din riscurile mai serioase de conflict vor fi eliminate, insa se vor naste alte posibilitati de criza. Razboaiele petrolului, care se desfasoara deja de cateva decenii pe Pamant, ar putea sa se termine odata cu petrolul, insa tipuri noi de conflict, controverse si suprize neplacute ne asteapta in viitor (inclusiv un ultim val de razboaie pentru petrol).

O privire rapida in viitor, aruncata de Foreign Policy, sugereaza ca instabilitatea produsa de aceasta tranzitie energetica mult-asteptata ne va forta sa ne confruntam cu noi forme de conflict. Iata doar cateva posibile tensiuni geopolitice in era energiei "verzi":

Razboaiele comerciale

O sursa de tensiune internationala va fi "protectionismul verde", adica incercarea unor tari de a ridica limite comerciale in fata tarilor care nu adopta masuri de limitare a emisiilor poluante. Marirea si caderea puterilor petroliere

Vom fi martori ai consecintelor maririi si decaderii statelor a caror economie se bazeaza pe petrol. Mai intai, cresterea pretului la petrol - pana la 250 de dolari per baril, potrivit unor estimari- le va umple trezoreriile. Cu acesti bani, statele brusc imbogatite vor cumpara actiuni ieftine americane, dand emotii nationalistilor.

Vor fi cateva decenii de prosperitate si putere.

Insa nu va mai fi cale de intoarcere o data ce petrolul va incepe sa se sfarseasca.

Statele petroliere bogate si puternice vor intra in declin. Cele mai prevazatoare se vor folosi din timp de bani pentru a-si investi intelept banii. Insa moartea lenta a economiei bazate pe petrol va duce la presiuni sociale si fracturi politice. Toate aceste convulsii se vor simti in intreaga lume.

Socurile de dupa boom-ul nuclear

Nu se va putea reversa schimbarea climaterica fara o mai larga folosire a energiei nucleare. Este eficienta, nu polueaza, o tona metrica de uraniu produce aceeasi cantitate de energie ca si 3.600 de tone metrice de petrol (aproximativ 80.000 de barili).

Este mai sofisticata si mai testata decat noile alternative energetice. Va fi tentanta si pentru tarile in curs de dezvoltare. In cele din urma insa, aceasta forma de energie are si o multime de riscuri - doua sunt mai importante: cum te debarasezi de combustibilul epuizat fara a dauna mediului si cum sa asiguri siguranta combustibilului de-a lungul ciclului vietii sale.

Cu fiecare centrala atomica construita, creste sansa unui accident sau a unui terorist hotarat sa-si spuna punctul de vedere "exploziv".

Expertul in arme nucleare Robert Gallucci este de parere ca un incident terorist nuclear este "aproape sigur".

Un astfel de eveniment ar trimite unde de soc in intreaga lume si ar afecta toate aspectele vietii, de la controale mai stricte la aeroport la restrictii comerciale.

Razboaie pentru apa

Astazi, 1,1 miliarde de persoane nu au acces la apa curata, iar in doua decenii, potrivit unor estimari, doua treimi din populatia Globului va trai in regiuni unde apa este deficitara. Apa va fi "noul petrol" atat datorita valorii pe care o va capata cat si datorita razboaielor pe care le va declansa.

In mod ironic, goana dupa alternative energetice care sa inlocuiasca petrolul va duce la inrautatirea problemei apei, intrucat unele culturi agricole destinate producerii de biocarburanti consuma cantitati uriase de apa.

Litiul, un element "fierbinte"

In Asia, Europa si SUA, oamenii sunt tot mai incantati de masinile electrice, care ar pune capat dependentei de petrol si ar juca un rol semnificativ in scaderea emisiilor de dioxid de carbon. Problema este bateria masinilor electrice.

Se iau in considerare mai multe solutii, printre care si baterii care produc electricitate din reactia directa a litiului cu oxigenul. Cea mai probabila cale de actiune, pana acum, este bateria litiu-ion folosita pentru camere foto, computere si telefoane mobile. Acestea au capacitate mai mare si viata mai lunga decat modelele bazate pe nichel, asa ca sunt ideale pentru vehicule.

Asta inseamna ca litiul va deveni un bun extrem de cautat in anii care urmeaza. Mai mult, doua treimi din rezervele mondiale de litiu sunt concentrate in sudul Americii Latine, adica in Desertul Atacama, impartit de doua tari, Chile si Bolivia.

Acestea au o animozitate istorica, mai ales ca Chile a reusit sa taie accesul Boliviei la mare. Lupta celor doua state pentru investitori in domeniul litiului, si competitia intre minele lor de litiu ar putea conduce al un nou razboi- ca sa nu mai spunem ca mineritul litiului este o activitate foarte costisitoare.

Mai mult, China si Rusia, care au si ele rezerve semnificative de litiu, ar fi interesate sa alimenteze acest conflict, ca sa profite de pe urma scoaterii din ecuatie a rivalilor pe piata litiului.

COMUNICATUL CURTII CONSTITUTIONALE

 
"Plenul Curţii Constituţionale, compus din cei 9 judecători, învestit în temeiul art.146 lit.a) din Constituţie şi al art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a întrunit în şedinţe în zilele de 24 şi 25 iunie 2010, pentru a soluţiona, în cadrul controlului anterior promulgării, sesizările cu privire la neconstituţionalitatea Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi a Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, adoptate în temeiul prevederilor art.114 alin.(3) din Constituţia României, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din data de 7 iunie 2010.

Asupra acestor legi, obiecţiile de neconstituţionalitate au fost formulate după cum urmează:

I. Cu privire la Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, de către:

- Secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- un număr de 30 de senatori şi 60 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC;

- un număr de 54 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al PNL.

În urma deliberărilor, Plenul Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi, a constatat că:

1. Dispoziţiile art.1-8 şi cele ale art.10-17 din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt constituţionale.

2. Dispoziţiile art.9 referitoare la diminuarea cu 15% a cuantumului brut al pensiilor cuvenite sau aflate în plată, precum şi a indemnizaţiei de însoţitori pentru pensionarii de invaliditate de gradul I, precum şi cele referitoare la valoarea punctului de pensie utilizat de 622,9 lei din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstituţionale.

II. Cu privire la Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, obiecţiile de neconstituţionalitate au fost formulate de către: - Secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; - un număr de 37 de senatori aparţinând Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.

În urma deliberărilor, Plenul Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi, a constatat că:

1. Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor este constituţională în raport cu criticile formulate de cei 37 de senatori.

2. Dispoziţiile art.1 lit.a), b), d)-i) şi art.2-12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate de Secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

3. Dispoziţiile art.1 lit.c) din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt neconstituţionale, în raport cu prevederile constituţionale indicate în sesizare de Secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Argumentaţia reţinută în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale va fi prezentată în cuprinsul deciziilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deciziile sunt definitive şi general obligatorii şi se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru.

SUNT PENTRU O EVIDENTA A ACESTOR EROI CARE AR TREBUI TINUTA DE MAMELE, SOTIILE POLITICIENILOR SI GUVERNANTILOR NOSTRI

Inca doi militari români au decedat, miercuri, în Afganistan, după ce autovehiculul de tip HUMVEE în care se aflau a fost ţinta unui atac cu un dispozitiv improvizat care a fost acţionat de la distanţă. Potrivit MApN, cei doi militari făceau parte din Batalionul 33 Manevră. Sergentul major Dan Ciobotaru şi caporalul Paul Caracudă executau o misiune de luptă pe autostrada A1 Kabul-Kandahar. Sergentul major Dan Ciobotaru avea 28 de ani. Caporalul Paul Caracudă, în vârstă de 36 de ani, era căsătorit şi avea doi copii.

Ministrul apărării naţionale a acordat gradul de sublocotenent post-mortem celor doi militari care şi-au sacrificat viaţa sub culorile Drapelului naţional, săvârşind acte de devotament excepţional în timpul executării misiunii în teatrul de operaţii din Afganistan. De asemenea, ministrul apărării a înaintat Preşedintelui României propunerile de decorare a sublocotenenţilor post-mortem Dan Ciobotaru şi Paul Caracudă cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de război.Condoleante familiilor acestora !DUMNEZEU SA-I IERTE !

P.S.1 Am ajuns la 15...DOAMNE fa  sa ne oprim cu numaratoarea aici, deja sunt prea multi , indiferent ce scop urmarim acolo !Pentru orice “Comandant al Fortelor Armate” din orice stat NATO, riscurile  la care se expun militarii pe timpul carierei lor pentru a apara si promova interesele tarii lor, asa cum o fac si militarii romani, ar constitui un argument suficient pentru a nu include fortele armate in legi “unice” (salarizare, pensii, sporuri). In cazul nostru, cel mai probabil, familiile acestor eroi vor avea in plus ceva ,,tinichele,, iar cei doi copii orfani ai caporalului vor primi, pesemne, o pensie de urmas … diminuata cu 15% !

     2. Ar fi extrem de interesant de aflat,  cam cati dintre parlamentarii  , guvernantii nostri sau dintre cei care au purtat  campania de decredibilizare a armatei si-au copiii trimisi in astfel de misiuni , in afara ,,zonei verzi,, ?!

Harta rusinii!

Aveti ocazia, accesand adresa de mai jos, sa vizualizati o parte din ,,rusinea PARLAMENTULUI ROMANIEI,, ! O sa aveti neplacuta surpriza sa aflati si cativa generali ai armatei tarii , badalani, iordanesti etc ...

cu tot dezgustul, manasia

http://www.listarusinii.ro/harta

Oprea şi ANCMRR îl decorează pe denunţătorul Gheorghe Turda

Oare ce criterii trebuie să îndeplineşti pentru a fi decorat sau avansat la propunerea Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere?

Recent la Conferinţa Naţională Aniversară a Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere (A.N.C.M.R.R.), desfăşurată, la Palatul Cercului Militar Naţional sub “înaltul patronaj” al ministrului Apărării, Oprea Gabriel, i-a fost înmânată Emblema de Onoare a A.N.C.M.R.R. generalului de brigadă (r) Gheorghe Turda, mai cunoscut ca interpet de muzică populară.

Ce se mai ştie despre acest Gheorghe Turda este că, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a cerut Curţii de Apel Bucureşti să-i constate calitatea de colaborator al Securităţii. Într-un raport din anul 1971, un ofiţer de Securitate se arăta că Gheorghe Turda s-a prezentat de bunăvoie la postul de miliţie şi a relatat următoarele: „Mătuşa mea Konradt Ileana intenţionează să plece din ţară definitiv. Are aprobat un paşaport la data de 8 august 1971 de către Inspectoratul de Miliţie şi Securitate Maramureş”.

Adică marele general Gh. Turda e un fel de pârâciosul familiei care a fugit să-şi toarne mătuşa la Securitate pentru a nu-i distruge marea carieră de cântăreţ în devenire la acea vreme. De fapt Turda încerca astfel să-şi arate sprijinul nesolicitat şi să încerce o “autopurificare” dat fiind faptul că se afişase prin acelaşi sat, Săpânţa, cu o studentă olandeză, lucru ce atrăsese atenţia miliţienilor locali.

Mare om, mare caracter ! Un exemplu de urmat,  pe gustul ministrului Oprea ... Si cum gusturile nu se discuta( mai ales in  armata, ce Dumnezeu !), inseamna ca e musai sa fie si pe gustul nostru ?!

Tovarasilor presedinti de filiale, vrem atitudine fratilor, altfel ne mocirlim si-n suflet ...! 

Oare de ce trebuia decorat?

sursa http://militar.infomondo.ro/

CITESTI SI TE CRUCESTI...

Pe 10 octombrie 2007, la trei luni dupa ce a devenit presedinte al statului Israel, Shimon Peres producea o afirmatie naucitoare, la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, in fata a sute de reprezentanti ai cercurilor diplomatice evreiesti: “Israel cumpara Manhattan, cumpara Ungaria, cumpara Romania, cumpara Polonia…” La mai bine de doi ani putem constata ca Ungaria, Romania si Polonia sunt subjugate concernelor financiare israeliene, cele care au si produs criza financiara internationala.

In ceea ce priveste Romania, bancile sunt toate privatizate, cedate catre structuri conduse de oligarhia evreiasca, iar tara noastra are cea mai mare datorie catre FMI si Uniunea Europeana, ce se ridica la aproape 70 de miliarde de euro, dintre care numai 19,95 de miliarde se vor totaliza in urma ultimului acord stand-by. In sondajele de opinie, romanii se considera o natiune ce se afla in fata unei crize economice si politice fara iesire, cu o datorie ce ii va atinge pe durata a zeci de ani, majoritatea crezand ca ne-am intors in urma cu 20 de ani. O parte dintre intervievati declara ca pe vremea lui Ceausescu era mai bine decat in urmatorii ani ce vor veni, incepand cu 2010.
Sa mai mentionam ca Romania, Ungaria si Polonia au fost tari in care populatia de origine evreiasca era intr-un numar mare, iar in perioada comunista acestia au migrat masiv catre nou infiintatul stat Israel. Numai in perioada lui Ceausescu aproximativ 300.000 de evrei au parasit Romania, aproape 30.000 de familii fiind vandute contra a 30-40.000 de dolari fiecare, de catre regimul comunist.
Practic, prin Banca Mondiala si prin FMI se poate spune ca ceea ce afirma Peres la Hilton in urma cu doi ani s-a adeverit.
La Bucuresti se pregateste Guvernul marioneta Boc “IV”, cel care va continua politica de subjugare fata de puterile financiare mondiale. AIM a mai semnalat cum tot in guvernul Boc, la inceputul lui 2009 au fost contractate imprumuturile cu FMI, desi la acea vreme specialistii economici considerau ca Romaniei nu ii trebuie acest imprumut inrobitor. PNL a fost atunci singurul partid care a atras atentia ca imprumutul nu va fi altceva decat o forma mascata de vanzare a Romaniei.

Cu toate acestea, vanzarea Romaniei bucata cu bucata catre firmele conduse de afaceristii mondiali de origine evreiasca a inceput cu mult inainte, in 2007, Peres avand doar certitudinea ca declaratiile sale vor deveni realitate. Publicam in cele ce urmeaza o nota informativa intocmita in 2008 de cativa ofiteri din SRI care au fost dati afara pentru ca semnalasera amploarea pe care o luasera afacerile evreiesti in Romania. Acestia au transmis ulterior nota, sub forma unui “Armaghedon”, catre principalele publicatii romanesti. La acea vreme niciuna nu a redat textul, cu toate ca jurnalistii stiau ca afacerile sunt adevarate, unele semnaland, in limita posibilitatilor, ingineriile evreiesti in Romania. Conducerile trusturilor de presa, insa, cu radacini in zona evreiasca, au interzis materialul pe care-l redam in continuare. Multe dintre acele manevre si algoritme de implementare mai sunt valabile si azi. Lor li s-au adaugat altele, intre care – cea mai importanta – provocarea crizei economice mondiale si, implicit, cea romanesti, secondata de o criza politica:

Analiza datelor si informatiilor obtinute evidentiaza faptul ca, dupa 1990, pe teritoriul Romaniei au inceput sa actioneze, in mod evident, foarte multi afaceristi, in marea lor majoritate de etnie evreiasca, favorizati de sprijinul consistent primit din partea unor factori de decizie interni.
Personaje politice autohtone aflate in linia intai a deciziei economice si politice, incepand cu Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Adrian Nastase, Mircea Geoana, Mugur Isarescu, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc, s.a., au mizat pe lobby-ul evreiesc pentru a accede si a se mentine la Putere.
Pentru acest fapt au facut orice compromis posibil, mergand de la culpabilizarea si desfiintarea Serviciilor Secrete romanesti, pana la vanzarea economiei nationale. Pe acest fond, cadre specializate ale Serviciilor Secrete israeliene au penetrat puternic decizia romaneasca, reusind sa promoveze interesele evreiesti in detrimentul celor romanesti. “Dati-mi controlul asupra unei monede nationale si mi-e indiferent cine face legile!”, spunea pe la 1800 intemeietorul clanului Rothschild, Amschel Mayer Rothschild. Este cat se poate de adevarat, iar ce se petrece astazi cu moneda nationala a Romaniei demonstreaza acest fapt.

Dorinta evreilor de a pune mana pe finantele lumii se regaseste in ambitia de a conduce finantele fiecarei tari in parte, astfel incat sa se constituie intr-o oligarhie dominanta, intr-o aristocratie a banului. Este un fapt cunoscut ca Banca Federala a Statelor Unite ale Americii, care are rolul de banca de emisie a monedei nationale – dolarul american – este formata din banci evreiesti, precum Bancile Rothschild, din Londra si Paris. Respectiva banca, numita Federal Reserve System din S.U.A. (banca centrala privata a S.U.A.), este legata la aparitia ei de omnipotentul bancher evreu J. P. Morgan, care si-a pus la dispozitie in acest scop, in 1913, proprietatea particulara din statul Georgia. Clanul bancherilor Morgan este implicat in tutelarea organismelor mondialiste, precum Comisia Trilaterala si Council on Foreign Relations (S.U.A.), ca si The Round Table. Acesta completeaza sau suplineste, dupa caz, activitatea mondiala a clanurilor evreiesti Rothschild si Rockefeller.

In acest context trebuie privita si aducerea lui Mugur Isarescu in fruntea Bancii Nationale a Romaniei, care nu a fost deloc intamplatoare si, mai ales, nu s-a datorat vreunei pregatiri sau experiente profesionale de exceptie, caci pana la momentul respectiv acesta nu avusese nimic in comun cu sistemul bancar. Din 1990, el a fost aproape fara intrerupere guvernator al Bancii Nationale a Romaniei. Despre el s-a afirmat in mai multe randuri ca are legatura cu comenzile ocultei financiare internationale. Mugur Isarescu ar fi fost recrutat de catre Council on Foreign Relations (C.F.R.) in 1990, la New York. Recrutarea s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New York, pe cand Isarescu se afla la post. Conducerea C.F.R. (organizatie controlata de familiile bancherilor evrei Rockefeller si Rothschild, sustinuti de J.P. Morgan) a recrutat un numar semnificativ de specialisti, potentiali inlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectiva in tarile est-europene. Controlul din start al pietelor est-europene era un scop bine determinat, in functie de indicatiile specialistilor C.F.R. Pentru indeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un intens razboi mediatic de dezinformare, in toate misiunile economice subliniindu-se greseala facuta de Romania prin plata datoriei externe si exemplificandu-se prin tari care aveau mari imprumuturi, dar un nivel de trai mai crescut si sugerandu-se ca o tara se poate dezvolta doar prin imprumuturi inrobitoare. De altfel, principala forma de control al unei tari este cea financiara – specialitatea C.F.R. Potrivit surselor, Mugur Isarescu ar fi fost pregatit in vederea accederii la fotoliul de premier. De aceea, “solutia Mugur Isarescu” a fost inaintata ori de cate ori a fost situatia unei crize majore. Pasul cel mai important facut de Mugur Isarescu, in conformitate cu dispozitiile C.F.R., a fost devalorizarea masiva a monedei nationale, ca politica monetara, si o rata derizorie a tuturor creantelor Romaniei (ex.: Egipt, Irak), pas sustinut si de prim-ministrul impus de mass-media, de fapt de oculta financiara, Theodor Stolojan, rasplatit ulterior cu un post la Banca Mondiala. Pentru indepartarea eventualilor investitori necontrolati de C.F.R., in 1991 Th. Stolojan a nationalizat valuta aflata in banci, ceea ce a dus la un adevarat recul pentru investitiile straine scapate de sub controlul si manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de mentionat il constituie jocurile interbancare, “permise si incurajate” de Mugur Isarescu, derulate prin bancile aflate sub tutela C.F.R. (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul carora importante fonduri valutare au parasit Romania. Desi B.N.R. are o Directie de Supraveghere si Control Valutar, nu a luat masuri pentru repatrierea valutei, care, obtinuta in urma tranzactiilor externe, nu a mai intrat in tara (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac si din industria usoara). Faptul ca Isarescu ar fi fost recrutat de C.F.R. poate fi sustinut de argumentul ca niciodata, indiferent de forta politica ajunsa la Putere, el nu a putut fi schimbat, cu toate incidentele penale ale afacerilor familiei sale cu cetateanul Heinrich Schorsch, banuit a fi agent dublu, inclusiv F.M.I. si Banca Mondiala jucand cu “asul” Isarescu in maneca si amenintand cu sistarea oricarei creditari in cazul schimbarii acestuia.

Unul dintre cei doi evrei americani care monitorizeaza si dirijeaza Romania de la cel mai inalt nivel este Mark Meyer. Evreu american de origine romana, acesta este presedinte al firmei de avocatura (evreiasca) de pe Wall Street (New York), Herzfeld & Rubin. Aceasta a fost implicata in derularea a numeroase privatizari din Romania. Personajul a fost consilierul lui Ion Iliescu, dar si al lui Emil Constantinescu. Pe vremea acestuia din urma, usa palatului prezidential era permanent deschisa evreilor Tom Lantos si Alfred Moses. A fost sesizat, de asemenea, in compania lui Adrian Nastase, Mircea Geoana, Ilie Sarbu, Dan Nica, Serban Mihailescu si Viorel Hrebenciuc, fiind lobby-ist pentru mai toate regimurile de la Bucuresti si, totodata, consilier al presedintelui moldovean, Vladimir Voronin. Este un personaj care a intrat in cercurile Puterii, indiferent de culoarea acestora. Pana de curand, pe site-ul firmei era trecuta la loc de cinste Dana Barb, sora lui Adrian Nastase, considerata “o persoana deosebit de capabila la nivel de lobby intern”.

In 2005, cand presedintele Traian Basescu a efectuat prima sa vizita la Washington, Mark A. Meyer a fost invitatul special al sefului statului la o intalnire particulara. Aceasta a avut loc intr-o incapere a Ambasadei Romaniei, in timp ce romano-americanii erau invitati la o receptie. Rubin Meyer Doru & Trandafir ? firma de avocatura constituita de Meyer in Romania – este cea care a obtinut pentru Dominic de Habsburg si familia acestuia retrocedarea Castelului Bran. Mark Meyer este si presedintele Camerei de Comert Romano-Americane din New York, in fapt o agentie sub acoperire a C.I.A. pentru promovarea intereselor evreilor americani si interfata a afacerilor S.U.A. in Romania. Organizatia a fost creata la Bucuresti in 1993, chiar cu sprijinul lui Ion Iliescu, alaturi de Meyer avandu-l la conducere pe evreul Elias Wexler, originar tot din Romania, acelasi care detine postul de televiziune din New York, Romanian Voice, si care, platit tot de romani, retransmite programe ale Televiziunii Romane, beneficiind de un contract extrem de benefic semnat cu TVR-ul inca din al doilea mandat de presedinte al lui Ion Iliescu. Postul de televiziune a fost subiectul unui mare scandal de presa, dupa ce a reusit sa obtina finantarea de la Bucuresti pentru retransmiterea programelor TVR International pe continentul nord-american. Mark Meyer este si vicepresedinte al Congresului Romanilor Americani (CORA). Meyer este, alaturi de alti evrei, si in spatele afacerii cunoscute ca “Invest Romania Forum”. Desi principal initiator al actiunii, prin firma Hertzfeld & Rubin, este Meyer, pentru publicul romanesc initiativa apartine unui grup mai larg, chipurile chiar autoritatilor romane, in cautare de investitori americani. Forumul, organizat in 1997 in S.U.A., sub genericul “Economia romaneasca: Afaceri de ocazie pentru Oamenii de Afaceri Americani” (Romanian Economy: Emerging Deals for American Business People), trimisese invitatii companiilor americane evreiesti, si nu numai, sa profite din plin de ocazia de a cumpara ieftin intreprinderile romanesti. Organizatorii secreti (Herzfield & Rubin, adica Mark Meyer, si USAID Midinvest Bussines Center, adica C.I.A.), al caror plan de preluare a economiei romanesti necesita fonduri, pentru a fi convingatori, s-au gandit sa expuna, ca garanti, responsabilii economici din Romania, asa ca au fost plimbati de la Bucuresti la Chicago reprezentanti ai Guvernului roman, presedinti si directori executivi ai celor mai influente banci si fonduri mutuale din Romania, directori din toata economia romaneasca.

Mesajul transmis a fost urmatorul: economia Romaniei este de vanzare, puteti sa va exercitati dreptul in consecinta, putem aranja privatizarile. Cel mai convingator s-a straduit sa fie Mircea Geoana, ambasador al Romaniei in S.U.A. la acea data. Geoana a facut parte dintre studentii privilegiati de inaltii ofiteri ai fostei Securitati. Astfel, generalul Pacepa, pe vremea cand era sef adjunct al spionajului romanesc (D.I.E.), a avizat favorabil numele lui Mircea Geoana, fiu al generalului Geoana, pentru a pleca la studii in S.U.A. in randurile “ambasadorilor prieteniei” romano-americane. Dupa ce a dezertat, Pacepa a trecut in solda C.I.A., iar dupa 1990 a reluat legaturile cu mai tanarul Mircea Geoana. Desfasurat la Hotelul Hilton &Towers din Chicago, in perioada 29.09 – 3.10.1997, “Forumul” scotea, practic, economia Romaniei la mezat in fata unor mari banci americane evreiesti: Chase Manhattan Bank, Smith Barney Europe, First Chicago Bank, Mercantile Stock Exchange, Global Securities USA Inc, Executives Club of Chicago, banci care se afla in spatele firmelor “investitoare”. In perioada 30.03 – 3.04.1998, in S.U.A., actiunea (“Forumul”) s-a repetat spre a fi oferite afaceri in Romania la “peste 200 de mari companii americane” in domeniul bancar si in cel al pietei de capital, industrie usoara, agricultura si industrie alimentara, industrie constructoare de masini, metalurgica, chimica si petrochimica, materiale de constructii, electronica, telecomunicatii, infrastructura etc.. De aceasta data, organizatorul anuntat era chiar de la varful finantelor americane evreiesti, Amroinvest Inc (baronii finantelor mondiale, familia evreilor Rothschild), dar in “comitetul de initiativa” mai gasim, la calibru apropiat, si Citibank, reprezentata de presedinte si vicepresedinte, evreii David Garner si Janet Heckman, dar si pe Dana Barb, sora lui Adrian Nastase, ca manager general pentru Romania al firmei Herzfeld & Rubin, deci Mark Meyer.

Un alt evreu celebru pentru afacerile pe care le deruleaza in Romania, cu largul concurs al autoritatilor, este Alexandru Bittner. “Omul de afaceri”, agent israelian cu penetrare la toate nivelurile institutiilor esentiale ale Statului Roman, a fost semnalat inca de la inceputul anilor ’90 cu o stransa legatura in familia Adrian Nastase. Aceasta prietenie s-a materializat intr-o serie de afaceri derulate de catre acesta din urma si intermediate de Dana Nastase si de Sorin Tesu, omul de incredere al familiei Nastase. Ocupatia, la vedere, in Romania a lui Bittner este aceea de director al Hotelului Minerva din Bucuresti, detinut de firma israeliana E.W.T.R. (agentie de turism international). La parterul hotelului se afla un renumit restaurant chinezesc, aceasta fiind specialitatea sotiei afaceristului evreu, chinezoiaca de cetatenie americana, Sherr Bittner.

Pe aceeasi lista se afla Ronald Lauder, magnat evreu american, mostenitorul unei averi cladite pe “parfumuri” (celebrele parfumuri Estée Lauder), fost ambasador al SUA in Austria, presedinte al Consiliului Organizatiilor Evreiesti Americane, al “Comitetului Public International” al Organizatiei Mondiale a Restitutiei Evreiesti si trezorier al Congresului Mondial Evreiesc. Sustinut in “investitiile” din Romania de senatorul evreu american Tom Lantos, care i-a facut lobby pe langa cele mai inalte autoritati romane, Lauder detine, indirect, trustul Media Pro, respectiv posturile de televiziune ProTV si Acasa din Romania, postul de radio ProFM si cateva ziare. Ambitia sa este ca prin postul ProTV, transformat intr-o rafinata “masina de propaganda”, sa controleze si sa directioneze opinia publica romaneasca potrivit liniei sionisto-americane. Trustul de presa Media Pro a acumulat de-a lungul anilor datorii imense fata de bugetul Statului Roman (peste 45 milioane de dolari), toti guvernantii romani tratand cu maxima obedienta actionariatul evreu al firmei. Numirea si mentinerea lui Adrian Sarbu in fruntea afacerii din Romania nu au fost intamplatoare: casatoria sa cu ex-modelul Janine a fost nasita de Mircea Geoana, iar cumnatul acestuia din urma, Ionut Costea, a functionat ca secretar de Stat la Ministerului de Finante in intervalul 1997-2000. Inclinatia evreilor pentru posturi de televiziune romanesti este dovedita si de cazurile posturilor (fost) Tele 7 ABC (al evreului Fredy Robinson), PrimaTV (al evreilor Alex Bittner si Dan Fischer) sau B1 (unde co-actionar este evreul Elan Schwartzenberg). Despre televiziunea B1, publicul crede ca ea apartine integral fratilor magnati Paunescu. Exista insa sustineri despre apartenenta lui George Paunescu la B’nai Brith. Concret, el a fost cooptat drept informator oficial al Anti Defamation League din Romania, dar Anti Defamation League este un Serviciu secret sionist, in slujba B’nai Brith. Si alte televiziuni romanesti sunt penetrate de agenti mondialisti sau sionisti, in general evrei, inclusiv postul national oficial de televiziune.

Mark Rich este un nume care aproape nu mai are nevoie de prezentare. Magnat evreu cu cetatenie americana si israeliana, escroc si evazionist de talie mondiala, face parte din cartelul ocult Rothschild-Soros si este colaborator apropiat al servicului israelian de spionaj, Mossad. El s-a aflat in spatele firmei “canadiene” Gold Corporation, companie cu 80% actionariat pestrit, pe care il controleaza insa Rich si care a preluat unul dintre cele mai mari zacaminte de aur si argint din lume, cel de la Rosia Montana, in Transilvania (cel mai mare din Europa: peste 800 de tone de aur pur si peste 2.000 de tone de argint pur). Ca urmare, zacamantul de la Rosia Montana urmeaza a fi epuizat de catre Glod Corporation Ltd in numai 15 ani, Statului Roman revenindu-i din aceasta exploatare doar 2%. Creierul afacerilor lui Mark Rich in Romania este considerat a fi Stephan Lowy, evreu polonez nascut la Lemberg, in Galitia, membru al mafiei evreiesti canadiano-americane, Koscher, avand vechi legaturi cu Romania. Stabilit din 1970 in Elvetia, dupa scandalul fraudarii bursei canadiene, s-a unit in anii ’90 cu Mark Rich. Din anii ’70 demareaza afaceri petroliere prin firma sa Atlas Oil Comp. Ltd., cu sediul la Londra, incalcand embargoul international asupra Israelului si alimentandu-l cu petrol. Dinspre partea romana, Lowy a reusit sa-si asigure si complicitatea naiva a fratelui lui Nicolae Ceausescu, Marin Ceausescu, care locuia in Austria si era seful misiunii comerciale romanesti la Viena, dar adevaratul manuitor de la Bucuresti era tot un evreu, Hugo Weinstein, alias Rebstein, poreclit Bebe, fost colonel de Securitate, care conducea intreprinderea de comert exterior Chimica, si care, la randul ei, avea o sucursala in cunoscuta intreprindere romaneasca a Securitatii, I.C.E. Dunarea. Acest Hugo Weinstein aparea in multe pozitii-cheie, ca reprezentant al Romaniei: reprezentant al Camerei de Comert din Romania socialista (mai precis, al Oficiului de reprezentare si comisioane al Camerei, celebrul Oficiu Argus), sau reprezentant al Uzinexportimport, ce detinea monopolul exportului si importului Romaniei in domeniul constructiilor de masini. Este celebru raspunsul fostului avocat al Ambasadei Austriei la Bucuresti, C. Visinescu, audiat ca martor, la Viena, in mai 1990, in procesul penal privind afacerea “Lucona”. Intrebat de presedintele instantei daca, dupa parerea lui, Weinstein este roman, Visinescu a dat un raspuns care a uimit instanta: “Este greu de spus. El este evreu.”

Yoav Stern, israelian, face parte si el din grupul oamenilor din Romania ai magnatului evreu Mark Rich, preocupat de petrolul romanesc. A fost arestat in anul 2002 pentru acte grave de coruptie, evaziune fiscala si eliberat la presiuni uriase din partea Ambasadei SUA la Bucuresti, dar si a lui Viorel Hrebenciuc. Un alt personaj este Motti Zisser, care controleaza, alaturi de firma Control Centers, consortiul Europa – Israel Group, companie israeliana importanta la proprietatea careia participa din anul 2002 si banca Leumi Le – Tel Aviv (cu 10%), implicata in privatizarile din Romania. Europa-Israel Group controleaza firma Elbit Medical Imaging. Odata cu preluarea firmei Elbit Medical Imaging acum cativa ani, Motti Zisser a preluat si subsidiara acesteia, firma israeliana Elscint, careia i-a oprit activitatea, vanzandu-i toate bunurile si mijloacele de productie (mai putin sectia ce avea comenzi ferme contractual cu General Electric) si a orientat fondurile acesteia catre preluarea ieftina de hoteluri in Europa rasariteana (si frauduloasa, precum Hotelul Bucuresti), pe care sa le renoveze, pentru a le spori valoarea. Totodata, ridica mall-uri, cum este cel de la Timisoara, unde a preluat ieftin terenul necesar de la o firma de stat romaneasca, dupa care a revandut foarte scump o parte din suprafata chiar Primariei orasului. Eli Papouchado, cetatean israelian, este partener de afaceri traditional, in Israel, al lui Motti Zisser si detine proprietati hoteliere operate de lantul hotelier Park Platza. In 1998, a dorit sa preia privatizarea Hotelului Bucuresti (din Bucuresti). In Capitala, la un moment dat, Papouchado construia doua “mari centre comerciale”, finantat de Banca Internationala a Religiilor, fiind si director al unei sucursale a Leumi Le Bank. Tonya Halpern, nascuta la 29.06.1948, in Bucuresti, in prezent cetateana israeliana, cu domiciliul in Tel Aviv, este unic distribuitor in Romania al produselor Kodak, prin firma sa M.TIL.ROM, cu sediul la SITRACO CENTER, Piata Unirii, administrata de partenerul ei in afaceri, israelianul Eliahu Rasin, cu care mai detine Hotelurile Opera si Central din Bucuresti. O leaga o foarte mare prietenie de Alex Bittner, pe care al considera ca pe un adevarat “frate”.
Tonya Halpern rezideaza in Romania cu multi ani inainte de 1989, locuind la apartamentele Hotelului Bucuresti (pentru privatizarea caruia s-a si implicat direct, alaturi de Alex Bittner), iar sotul sau, Moshe, specialist in tehnica aviatica, este apropiat de firma israeliana Elbit System Ltd.. Numele complet al firmei evreo-americane pe care o reprezinta in Romania este Eastman Kodak, firma care, alaturi de Standard Oil, Xerox, U.S. Steel, IBM si mai multe banci evreiesti americane, sustine si activeaza pentru organizatia mondialista Council on Foreing Relations (C.F.R.). Eliahu Rasin, nascut la 24.10.1947 la Tel Aviv, in Israel (potrivit datelor din pasaportul sau, fiind inregistrat la Registrul Comertului din Romania ca om de afaceri), domiciliat in prezent in localitatea Rishon Le-Zion din Israel, a dezvoltat in Romania o afacere piramidala, a carei baza o reprezinta o cutie postala cipriota, respectiv off-shore-ul Monilen Enterprises Ltd, infiintat in august 1997, cu care controleaza mai multe firme din Romania: Hotelurile Opera si Central din Bucuresti, firma Sitraco, firma Nil Conimpex SRL, EuroConstruct & Development SRL si Rom Integrated Computers Technologies SRL. Detine totodata Hotelul Sinaia din Sinaia, pe care l-a incredintat spre administrare lui Marian Schwartz, ofiter in rezerva din Serviciile Speciale israeliene, nascut la 3 iulie 1954 in Bucuresti. Tatal acestui Rasin a fondat impreuna cu Bernard Shraer (asociati initiali) renumita banca Leumi Le din Tel Aviv. La banca Leumi Le, sucursala din Londra, in contul firmei lui Rasin, MONILEN ENTREPRISES LTD, a fost varsata suma de 2,92 milioane de dolari americani, comision pentru privatizarea Hotelului Bucuresti. Ca presedinte la Sitraco Center si la Sitraco Gemenii (este vorba de mai multe blocuri moderne, pe care a pus mana in centrul Capitalei, mai ales in zona Unirea, si pe care le-a transformat in “Business Center”), Eliahu Rasin a avut drept clienti firme si institutii precum Ardaf, Iberna, Pepsi Cola International, Gelsor, Elite Romania, Sharrom-Sharp, El Al, Delta, Ambasada Israelului, Ambasada Norvegiei, Metropol S.A., Kodak, U.S.A.I.D. (agentie a S.U.A. subordonata C.I.A.).

Bernard Shraer, evreu de origine maghiara, fondator al bancii israeliene Leumi Le – Tel Aviv, dupa 1989 a inceput sa isi dezvolte afacerile preponderent in Ungaria, indeosebi prin compania Danubius Hotels ind Spa Co., cu sediul in Budapesta, lant hotelier intrat repede in topul revistei de specialitate “Hotels”. In 1995 detinea 9 hoteluri, in 1996 ? 23 (din care 3 pe Insula Margareta), iar in prezent poseda peste 50 de hoteluri. Pentru a-si extinde afacerile in Romania, interesat indeosebi de statiunile din Transilvania, a apelat si la consultanta lui Rudos Ernö (fost ambasador ungar la Bucuresti, cadru de informatii dovedit). In cazul privatizarii ilegale a Statiunii Sovata, a reiesit ca in spatele SRL-ului din Ramnicu Valcea, cu care a licitat, se afla firma sa din Ungaria. In aceeasi situatie se afla si alte statiuni din Transilvania. Cand in 1999-2000 a dorit sa preia Hotelul Bucuresti, a invitat la Budapesta si a cazat o delegatie sindicala din turismul romanesc, ca si pe unii directori. Din documentele existente la F.P.S. rezulta ca Radu Sarbu in persoana i-a cerut castigatorului legal al licitatiei sa cedeze contractul catre Danubius Hotels, unde era implicat si Dan Fischer.. Acest Shraer, ca si Rudos Ernö, nu este strain de incercarea de preluare a Bancii Comerciale Romane de catre Banca Ungariei. Privatizarea B.C.R. fusese insa impusa Romaniei de catre Banca Mondiala pentru anul 2003. Rudos Ernö, cetatean cu dubla cetatenie, maghiara si britanica, fost ambasador al Ungariei, face afaceri preponderent in Romania. Surse din sistemele de informatii apreciaza ca originea sa reala este evreiasca. Inainte de a fi acreditat ambasador la Bucuresti, se apreciaza ca a lucrat pentru spionajul maghiar cat timp a fost student in Romania. Detine o resedinta la Londra, iar numele a iesit la suprafata in public de abia in anul 2002, cand fiul sau a fost arestat la Constanta pentru detinere si consum de droguri, impreuna cu cativa tineri romani. Una dintre aceste mari afaceri a fost cea cu Bell Helicopters – S.U.A., in tandem cu Elbit System -Israel, care, daca s-ar fi materializat, ar fi adus evreilor miliarde de dolari de la bugetul Romaniei. Afacerea nu s-a putut realiza din cauza opozitiei ministrului de Finante liberal de la acea data, Daniel Daianu. Mandler intervine si PNL ii retrage sprijinul politic ministrului Daianu, fortand inlocuirea sa cu alt candidat liberal, in data de 23.09.1998. In aceeasi zi, la stirile de la postul Antena 1, senatorul PNTCD Serban Sandulescu a declarat ca stia “de marti despre aceasta destituire, deoarece contractul cu Bell trebuie semnat si Decebal Traian Remes, noul ministru de finante, va semna acest contract”.

Fredy Robinson este evreu originar din Bacau, unde s-a nascut, in 1946. A emigrat in Israel, transformandu-se in om de afaceri si beneficiind de comenzi din partea statului (prin bunavointa lui Ariel Sharon), fapt ce l-a ajutat sa se imbogateasca. Datorita inclusiv succesului sau in afacerile din Romania, in Israel a fost declarat Omul anului 2001″. Ofiter israelian in retragere,din cadrul fortelor speciale, este proprietar al trustului financiar Milomor Rezida, care sta in spatele afacerilor sale. A fost desemnat reprezentant al Statului Roman (al F.P.S.) in Israel pentru privatizarea intreprinderilor romanesti in favoarea capitalistilor evrei. Proprietar al Eurom Bank (fosta Banca Dacia Felix) si al mai multor cazinouri, printre care Cazinoul Vernescu si Cazinoul din Constanta (are deschis un cazinou si la Chisinau), a detinut si postul de televiziune Tele 7 ABC. In lucrarea “Francmasoneria si clasa politica” se afirma ca cedarea sediului Uniunii Scriitorilor din Romania, Casa Vernescu, catre afaceristi straini a intervenit dupa vizita in S.U.A. a lui Laurentiu Ulici (presedinte al Uniunii la vremea respectiva), la 19 octombrie 1993, cu prilejul sesiunii Supremului Consiliu, grad 33, de la Templul de Rit Scotian al Districtului Columbia, “cand avea sa se reconsacre Supremul Consiliu Masonic din Romania. Oricum, dupa aceasta data, in Bucuresti cazinourile au aparut ca ciupercile dupa ploaie…”. Cele 8 cazionuri importante din Bucuresti au proprietari israelieni si sunt suspectate de spalare de bani. Asa cum se cunoaste, politia israeliana a fost sesizata si a demarat ancheta penala privind obtinerea de fonduri electorale frauduloase de catre Ariel Sharon, in cuantum de 1,5 milioane de dolari, concomitent cu operatiuni de spalare de bani. Principalii anchetati au fost cei doi fii ai acestuia, Omri si Ghilad Sharon. Mama acestora (Lili) era evreica originara din Romania, de la Brasov. Ghilad Sharon este, totodata, un cunoscut om de afaceri.

Exista mai multe informatii, unele publicate si in presa, din care rezulta ca activitatile desfasurate in Romania ii aduc venituri considerabile, existand indicii serioase ca unele dintre fondurile ilicite folosite la scrutinul din 1999, precum si in campania de la inceputul anului 2002 a partidului Likud, provin din Romania. Afacerile din tara noastra ale fiului premierului Sharon s-au invartit in anturajul lui Fredy Robinson, fiind asociat cu unii dintre coactionarii fostei Banci Dacia Felix (EuromBank), precum Avital Benesch (presedinte al bancii), Fredy Robinson (proprietar principal al bancii) si Liviu Mandler (fost presedinte al bancii, asociat). Sorin Beraru, pe numele sau adevarat Shmuel Bergovici, s-a consacrat public in Romania prin mega-ecscrocheria CICO S.A.. Israelianul Sorin Beraru este unul dintre cei mai mari infractori evrei care au “operat” in tara noastra. Inculpat in mai multe dosare penale, in anul 2002 Beraru a incercat mituirea procurorilor romani cu suma de 600.000 de dolari. Acestia au organizat un flagrant, in urma caruia a fost arestat emisarul sau israelian. La interogatoriu, acesta a declarat ca o parte din bani trebuiau sa ajunga la Adrian Nastase, primul-ministru de la acea data. Dat in urmarire generala internationala, Beraru rezideaza in Israel, stat care nu face nici un efort pentru a-i identifica “ascunzatoarea” si a-l extrada in Romania. Mai mult, la vizita oficiala din 2001 in Israel a primului-ministru Adrian Nastase, la intalnirea oficiala cu oamenii de afaceri israelieni organizata de gazde, a fost prezent si inculpatul Beraru, pentru a-l certa pe premierul roman ca procurorii din Romania ii tulbura “ghesefturile”. Moshe Pesach, de asemenea cetatean israelian, este partenerul de afaceri in Romania al lui Sorin Beraru.

Shimon Nahor este evreu originar din Galati, in momentul emigrarii in Israel purtand numele de Herscovici. Este cunoscut de catre Serviciile Speciale romane ca traficant israelian de arme, ce a actionat pe teritoriul Romaniei cu incepere din 1992 pana in 2001. La un moment dat, a fost viceamiral al armatei israeliene. Afacerile sale ilegale l-au adus in atentia Procuraturii romanesti, fiind arestat si inculpat in cadrul unui proces penal. Mituind judecatorii, avocata evreica a lui Nahor, Lidia Peter, a obtinut eliberarea acestuia (“judecarea in stare de libertate”). Shimon Nahor, odata eliberat, a incalcat interdictia de a parasi Romania, fugind peste granita, ascuns intr-un covor facut sul. Avocata Lidia Peter a fost arestata in Bulgaria si extradata in Romania.

Sammy Ofer, cetatean israelian si britanic, evreu de origine romana, este reprezentant al familiei magnatilor israelieni Ofer, cunoscuti drept fratii Ofer (David, Sami si Iuli). Tatal fratilor Ofer a fost evreu originar din Romania, emigrand din orasul Constanta, unde avea numele de Josef Herscovici (acelasi nume de familie cu Shimon Nahor, Herscovici din Galati). Averea fratilor Ofer se ridica la 1,5 miliarde de dolari, plasata in afaceri. Dintre cei trei frati, David a fost seful unui Serviciu Secret israelian, Iuli a avut inclinatie spre functiile publice, detinand mult timp, desi israelian, si functia de consul al Romaniei la Tel Aviv, iar Sammy, un personaj retras, de culise, s-a concentrat asupra afacerilor. El locuieste cu precadere la Londra, fie la resedinta sa, fie pe un yaht de lux. Fratii Ofer detin impreuna o banca israeliana de rangul doi, Bank Mizrahi. Afacerile din Romania au fost demarate in ultimii ani de catre octogenarul Sammy Ofer, iar in prezent sunt conduse de fiul sau, Eyal Ofer. Familia Ofer este co-proprietara, alaturi de familiile (evreiesti) Pritzker din S.U.A. si Wilhelmsen din Norvegia, a uneia dintre cele mai bine cotate agentii de turism din lume, Royal Caribbean Cruises Ltd. (active de 2,2 miliarde de dolari, venituri inuale de 1,2 miliarde de dolari), ce ofera croaziere in toata lumea cu peste 50 de itinerarii si peste 140 de destinatii in Caraibe, Bermude, Bahamas, Mexic, Panama, Alaska, Hawai etc., etc.. Flota are 14 nave moderne de agrement, cu o capacitate de peste 24.000 de calatori. Cea mai importanta afacere: familia Ofer detine compania Zodiac Maritime Agendes, companie de transport naval comercial, cu vase de pana la 164.800 tdw. Aceasta companie administreaza si vasele altor firme evreiesti, precum flota Rosemont, Trans Union Corp. sau cele 10 vase ale O&P Holding Ltd.. Navele sunt operate prin contracte de la cateva zile pana la cativa ani. In prezent, familia Ofer detine numeroase proprietati in Romania, care nu pot fi insa identificate cu usurinta, deoarece foloseste in preluarea intreprinderilor romanesti firme off-shore cu actionariat secret, create in paradisuri financiare, precum Cipru. Se banuieste prezenta sa masiva, desi invizibila, in proprietatile din orasul Constanta (mai ales in Port), unde presa nu poate scrie decat ceea ce vrea el. La conducerea Magazinului Tomis din Constanta (proprietatea sa) a numit-o pe Daiana Voicu, fiica unui magistrat Marin Voicu. Eyal Ofer, impreuna cu Jay Pritzker, l-a mandatat in 1997 pe evreul Phillip Bloom sa le procure Hotelul Bucuresti. Afacerea a esuat intr-un scandal privind manipularea privatizarii. De multe ori, datorita pozitiei sale, Eyal Ofer este mandatat de oficialitati sa reprezinte Romania in fata forurilor internationale, astfel incat el cunoaste politica de culise a guvernului roman mai bine decat Serviciile Secrete romanesti.

Dan Fischer, de cetatenie romana si israeliana, s-a numit si Francu, nume sub care a fost cunoscut ca sportiv al clubului Ministerului de Interne, Dinamo (echipa de polo). S-a facut remarcat prin implicarea sa in recuperarea creantelor Romaniei de la diverse state. Rolul lui Fischer se rezuma la a intermedia vanzarea acestor creante, pentru numai 40% din valoarea reala, catre una din Bancile Rotschild si la a-si incasa comisionul. Totodata, Fischer a intermediat obtinerea de credite, pentru Romania, de la alta banca evreiasca americana, Credit Swiss First Boston, fiind apropiat in afaceri de fostul secretar de Stat de la Ministerul Finantelor, Ionut Costea, cumnatul lui Mircea Geoana. Legat de relatiile sale cu serviciul de spionaj romanesc, sunt semnificative acuzele aduse, in octombrie 2000, de fostul sef al Serviciului Roman de Informatii, Radu Timofte. Concret, fostul sef al Serviciului de Informatii Externe, Catalin Harnagea, ar fi cerut de la ofiterii din subordine dosarele a 19 personalitati politice, pentru a le discredita sau santaja. In acest context, atunci cand “un om de afaceri nu cotizeaza la Fischer sau la AVAB, i se face imediat dosar penal”, sustinea Radu Timofte, aratand si ca Harnagea se folosea de ofiterii acestui Serviciu in interes personal, pentru a raspunde anumitor comenzi politice, lucru valabil si astazi la Traian Basescu. Conform relatarilor lui Timofte, folosindu-se acest procedeu, Romania a recuperat 40 de milioane de dolari din Kuweit, insa banii nu au ajuns nici la bugetul de stat, nici la S.I.E., ci au luat cai numai de Harnagea stiute.

Nota redactiei – Raportul fostilor ofiteri ai SRI este mult mai amplu, cuprizand ample analize asupra privatizarilor la varf, toate conducand catre firme evreiesti, ca si lucrari date de statul roman altor firme din acelasi circuit, cum ar fi Bechtel. Am redat doar o parte a acestei analize, ne-am oprit mai mult asupra societatilor care au fost penetrate de cetateni israelieni, multi dintre acestia avand si dosare penale la Parchetul general, dar care au fost musamalizate de Puterile care s-au succedat in Romania…

VIOREL ROMAN