Scenariu: Razboiul din Iran si protestele de strada din Romania

În ultimele săptămîni, SUA și UE pregătesc și aplică un plan extrem de dur legat de Iran, ale cărui experimente nucleare deranjează marile puteri occidentale. Decizia de ieri, de la Bruxelles, privind blocarea totală a exporturilor de petrol iraniene către UE este scînteia care va declanșa aproape sigur conflictul militar dintre Iran, discret sprijinit de Rusia și China, și SUA, împreună cu aliații europeni. Un conflict care nu e exclus să aibă legături cu mișcările de stradă de la noi, izbucnite tot în ultimele săptămîni.
Faptele pe scurt:
UE a decis luni interzicerea imediată a tuturor noilor contracte cu Iranul în sectorul petrolier.
Pentru Iran, lovitura e devastatoare, țara exportînd în UE o cincime din petrolul său. Nici pentru UE nu e simplu: dacă alți mari exportatori precum Arabia Saudită nu sporesc producția, prețul petrolului va crește substanțial în plină criză economică.
Iranul are propria monedă de răspuns: a anunțat de mai multă vreme că o asemenea decizie a UE va fi urmată de blocarea strîmtorii Ormuz, ceea ce ar paraliza întreg golful Persic și ar bloca transportul naval al petrolului provenit și din alte state, o cincime din petrolul mondial. Manevra ar echivala cu aruncarea în aer a întregii economii a lumii, subliniem, aflate oricum în criză.

SUA, la rîndul lor, au anunțat că nu vor tolera blocarea golfului, considerînd-o un act de război.

Cum se stă la această oră? Iranienii pregătesc intens blocarea strîmtorii, SUA și Marea Britanie au trimis în ultimele ore cele mai mari nave nucleare de război în regiune, Franța expediind, și ea, portavionul Charles de Gaulle.

De cealaltă parte, președintele iranian, Mahmud Ahmadinejad, a plecat duminică într-un turneu-fulger în America Latină, în căutare de aliați, fie și morali, contra SUA.

Nori războiului se adună, din păcate, vertiginos, deasupra golfului.

Să revenim la România. Ce are a face ea cu golful Persic?

Răspunsul e simplu: România și Turcia sunt doi aliați extrem de importanți ai SUA, în contextul unui conflict cu Iranul, datorită poziției geografice. Baza militară aeriană de la Constanța, spre exemplu, ar reprezenta un punct extrem de important pentru zborurile către Orient. De altfel, și scutul anti-rachetă de la Deveselu ar avea în viitor misiunea de a apăra, între altele, Europa de rachetele iraniene.

Pentru a se baza pe România, însă, americanii au nevoie de o conducere a statului puternică, autoritară, pentru că anumite decizii în climat de conflict armat sunt prost recepționate de populație. Să amintim că marele declin al lui Emil Constantinescu a început în sondaje odată cu decizia de a pune aeroporturile românești la dispoziția NATO pentru a bombarda fosta Iugoslavie.

Problema e că Băsescu, spre deosebire de Constantinescu la acel moment, e deja prăbușit și lipsit de credibilitate.
Soluția, fie și temporară, de redresare a președintelui ar fi debarcarea întregului guvern Boc de la putere, dar nu numai. E nevoie de mai mult de atît.

E nevoie de debarcarea întregii coaliții de la putere, e nevoie de un vîrtej care să îi măture nu doar pe Boc, ci și pe Udrea, Oprea etc.

Acest lucru nu se poate face decît prin înlocuirea cabinetului Boc cu un guvern de tehnocrați independenți susținut de toate partidele parlamentare. O ecuație în care PDL și-ar pierde accesul la bani și influența.
Evident, premier ar trebui să fie un personaj profund agreat de americani, cu care să se poată comunica rapid și eficient în caz de conflict în Golf.

Un asemenea scenariu l-ar mai ”scoate” nițel pe Băsescu din clinci, numai că există o mică problemă: PDL nici nu vrea să audă. Boc, ca premier, ar putea fi executat, să zicem, prin intermediul DNA, dar PDL, ca partid, e o nucă mult mai greu de spart, mai ales că reușește să țină destul de bine aproape și aliații politici, pe bază de ciolane guvernamentale grase.
Nu e întîmplător că Berceanu iese la rampă nervos și strigă ”fără tehnocrați”, la fel și Oltean.

Este foarte posibil, în consecință, ca mișcările de stradă recente să fie declanșate și întreținute pentru dărîmarea întregii guvernări actuale, profitîndu-se de realitatea dramatică, anume că românilor chiar le-a ajuns cuțitul la os.

Băsescu și serviciile secrete de la noi au fost sigur avertizați încă de acum cîteva săptămîni de americani că trebuie făcut ceva pentru ca aliatul de la Cotroceni să-și întărească, atît cît se poate poziția. Decizia UE privind Iranul nu a venit peste noapte, iar consecințele ei vor fi fost atent analizate de multă vreme.

Au serviciile secrete de la noi capacitatea de a regiza ieșirea ”spontană” în stradă a unui număr, nu foarte mare, de români? Răspunsul categoric e da, mai ales dacă luăm în calcul ”Doi și un sfert”, descendenta unei componente a fostei securități care se ocupa cu controlul românului de rînd, ținînd în mînă administratorul de bloc, gestionarul de aprozar, micul sindicalist, muncitorul cu influență în rîndul colegilor etc. (Poate de aici și condescendența, disprețul cu care ”Doi și un sfert” a fost și este privit de celelalte servicii autohtone). Nici nu ar fi greu de aranjat o ieșire în stradă, ținînd cont, cum spuneam, că românilor cu adevărat le-a ajuns cuțitul la os.

S-ar putea ca nici PSD să nu fie străin de scenariu, dacă ne gîndim la enigmatica și, aparent, complet neavenita declarație a lui Ponta de zilele trecute, potrivit căreia va păstra actualii șefi ai serviciilor secrete dacă ajunge la putere, pentru că își fac bine datoria. Prin intermediul ei, Ponta a transmis, poate, mesajul că e gata să susțină planul privind instituirea unei alte guvernări.

Deocamdată, nu e clar ce poziție ar avea PNL într-o asemenea eventualitate. În orice caz, un guvern de tehnocrați condus de un George Maior, să zicem, nu ar slăbi deloc șansele opoziției de a cîștiga alegerile la termen, dar ar face praf PDL și UNPR, pentru că nu s-ar mai afla la butoanele de fraudat, atît de importante. Nici nu e de mirare că Boc e gata să cedeze Externele către UNPR doar pentru a fi sigur că aliații nu dau bir cu fugiții.

Că povestea cu manifestațiile începe să ”miroasă” o dovedește apariția de acum celebrului locotenent Alexandru Gheorghe în piață, alături de manifestanți.

Tînăr, figură angelică, sincer (faza cu salariul!), curajos, uniformă impecabilă, cămașă albă...probabil s-a făcut un casting serios pentru alegerea sa. Faptul că junele lucrează la contrainformații militare, mai precis la protecția documentelor secrete, ceea ce presupune că a fost verificat și în interiorul plombelor dentare de către servicii mai înainte de a primi certificatul ORNISS pare să fi scăpat multor fani ai pieței.

Prezența lui între manifestanți (ca și a procurorului de la Arad) ar fi un semnal mult mai direct transmis de structuri către pedeliști că treaba e groasă și trebuie să înțeleagă cum stau lucrurile. La cum se prezintă lucrurile, e aproape cert că evenimentele se precipită, iar Boc și PDL nu mai au zile multe la palatul Victoria. Maxim două săptămîni, după cum anunță un foarte apropiat de americani lider autohton, l-am numit pe Mircea Geoană.




Sursa articolului:

http://www.inpolitics.ro/scenariu-razboiul-din-iran-si-protestele-de-strada-din-romania-art65803.aspx