marți, 31 ianuarie 2012

SINGURA MEA AVERE

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
"Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei - că de-or veni, la ce să vie?!"

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese parcă. de pe Lună!

Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!


(Poezie primită în dar de la cineva care, la randul sau, a primit-o, de Ziua Unirii, de la d-na Silvia Cozmîncă)
PS. SPLENDIDA !

3 comentarii:

  1. http://www.youtube.com/watch?list=UU4CnsEp3HgGtiAZVvAIWlyQ&feature=player_detailpage&v=dAngNNZLJCw

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Multumesc, si...mii de scuze !

      Recunosc faptul ca mi-a placut ideea de a fi scrisa de CARTARESCU pe care-l stiu capaabil de astfel de trairi exprimate ata de ...adanc si de simplu .

      Inca odata , scuze !

      Ștergere