C'est une "curieuse mésaventure" que rapporte Le Point ce jeudi 1er novembre, citant trois sites d'information bulgares et le site InfosDefense. Dans la nuit du 15 au 16 octobre, cinq Français se sont retrouvés en bien mauvaise posture près de la ville de Pleven, en Bulgarie, surpris en pleine nuit dans un véhicule tout terrain et "pris pour des voleurs" par des villageois armés, selon Le Point. La rencontre dégénère en bagarre. "Deux Français ont été blessés par balle aux jambes, un autre s’est retrouvé avec un nez cassé, deux autres ont pris la fuite à pied", selon InfosDéfense.
Dans leur Jeep, sont retrouvés "des cartes de la Bulgarie et de la Roumanie, trois ordinateurs portables, des appareils photo, du matériel de plongée, d’escalade et de parachutisme pour sauter en binôme". Les Français se présentent comme des adeptes des sports extrême, et sont présentés comme des touristes par les autorités bulgares, mais, selon InfosDéfense, il s'agit bien d'agents de la DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure). Le Point affirme également qu'"il s'agirait d'une mission d'entraînement d'agents du service action de la DGSE dont le programme ne s'est pas déroulé comme prévu".
Les blessés sont d'ailleurs soignés dans un hôpital militaire de la région parisienne. La DGSE n'a pas souhaité commenter l'affaire, tandis que le ministre de la défense, Jean-Yves Le Drian, interrogé par Le Point, "n'a pas répondu verbalement, mais par un geste signifiant qu'il s'agissait d'une affaire sans grande importance, dont il avait visiblement connaissance mais sur laquelle il ne souhaitait pas s'exprimer".
PS În ceea ce-i priveşte pe sătenii bulgari, se pare că ar fi crezut că francezii veniseră la furat.
Suprinşi în miez de noapte de către un grup de săteni în timp ce circulau cu un autoturism SUV, cei cinci francezi au mâncat o bătaie soră cu moartea. Sătenii bulgari au folosit chiar şi un pistol, iar unul dintre francezi a fost rănit la picior. Un altul s-a ales cu nasul spart, în vreme ce restul de trei au reuşit să fugă. !!!
Alors, parce que je vis près de la zone, a Caracal, et mon voisin a le nez cassé et sa femme marche avec des béquilles depuis peu, dois je m’inquiéter ?!
sâmbătă, 3 noiembrie 2012
"Leonidas", escadroanele mortii
In perioada Bataliei pentru Berlin (16 aprilie
1945 - 2 mai 1945), cand soarta celui de-al Treilea Reich era deja
pecetluita, liderii fortelor aeriene naziste au decis sa foloseasca, in
disperare de cauza, programul "Leonidas". Prin aceasta actiune, bombe cu
om la bord urmau sa fie lansate spre tintele strategice ale inamicului.
Erau actiuni de tip kamikaze, asemanatoare celor japoneze, dar pilotii
"Leonidas" aveau posibilitatea de a se parasuta cu putin inainte de
lovirea obiectivului.
Exemplul de la Thermopile
Strategia germana de actiune cu bombe conduse de ostasi sinucigasi
a fost propusa de locotenent-colonelul Otto Skorzeny (care a trait pana
in 1975). Faima si respectul de care se bucura acesta in randul armatei
naziste se datorau spectaculoasei operatiuni de salvare a lui Mussolini
din captivitate (1943), terminata cu eliberarea lui "Il Duce". Skorzeny a
cautat radacini ale actiunilor sinucigase in mitologia germana, pentru a
se justifica, avertizand ca amploarea actiunilor aliatilor impune
masuri exceptionale. Dar cel mai convingator argument a fost batalia de
la Thermopile (anul 480 i.Ch.), cand Leonidas I, regele Spartei, a tinut
piept persanilor (condusi de Xerxes I) cu numai 300 de luptatori, care
au murit pana la unul. De aceea programul cu bombe cu om la bord s-a
numit "Leonidas".
Trebuie spus de la bun inceput
ca strategia sinucigasa nu a fost pe placul lui Hitler, care considera
ca afecteaza propaganda nazista. Cu toate acestea, Führerul a dat liber
programului de antrenament. Sufletul acestor pregatiri a fost celebra
aviatoare nazista Hanna Reitsch (1912-1979), o eroina a aviatiei de
razboi germane, remarcata prin zborurile ei de incercare si misiuni de
lupta. Din cauza panicii care-i stapanea pe liderii nazisti, programul
sinucigas a avut mai multe variante, toate ezitante.
La inceput s-a
propus inzestrarea rachetei V1 (bomba zburatoare) cu pilot parasutabil
(cu V1 fusese atacata Anglia in 1944).
Apoi s-a propus varianta cu
bombardier purtator al unui planor pilotat si dotat cu o bomba de 2 tone
("Pachet supraetajat"). Ambele variante insemnau pierderi umane aproape
sigure.
Hanna Reitsch a propus, in fanatismul ei, sacrificarea
aparatelor tip Messerschmitt, care trebuiau sa cada asupra navelor
aliatilor. Ultima varianta a fost folosirea bombelor cu pilot tip
Fieseler (0,9 tone).
Himmler a propus folosirea de condamnati, dar Hanna
Reitsch a reusit sa adune 70 de voluntari dintre recruti. Acestia au
fost pusi sa semneze un protocol prin care acceptau ideea mortii pentru
Reich, desi ei aveau o mica sansa de a se parasuta inainte de impact.
Astfel, intre 17 si 20 aprilie 1945, misiunea "Leonidas" a lansat intre
10 si 20 de "bombe umane" asupra podurilor de pe raul Oder, pentru a
stopa inaintarea rusilor spre Berlin. Nu exista date precise asupra
succesului operatiunilor sinucigase, cert este doar ca Hitler a oprit
acest gen de lupta pentru ca eficienta a fost mult sub asteptari. Nici
astazi nu se stie cati "kamikaze nazisti" si-au dat viata.
SURSA :http://www.revistamagazin.ro/content/view/9464/8/
vineri, 2 noiembrie 2012
Tristeţea de a fi parlamentar
Nu mi-am imaginat atunci când deveneam parlamentar că voi muta munţii.
Dar credeam că voi reuşi măcar să le dau contur. Aveam deja experienţă
ca jurnalist, apoi ca şi consultant politic, ca să îmi dau seama că
Parlamentul e o instituţie-mamut cu mamuţi, aşa încât să nu intru în
Casa Poporului (desigur, acum Palatul Parlamentului) cu mari iluzii. Dar
să ieşi cu mari deziluzii, e şi mai şi.
......................
Poate să pară patetic, chiar riscant într-o lume unde mefienţa măsoara vorbele şi faptele, să spun că îmi doream să contribui la schimbare. În bine, desigur. Dar asta îmi propusesem, inclusiv atunci când am crezut în proiectul Alianţei DA şi în capacitatea preşedintelui Băsescu de a fi mai degrabă ambiţios decât vanitos. Dar asta e o altă poveste. Într-o etapă în care doar Traian Băsescu e marele rău şi toţi ceilalţi nişte coli imaculate, nu am nici chef şi nici plăcerea de a mă alătura hoardei. Traian Băsescu merită să fie criticat, are multe de decontat, dar acum mă interesează mai mult viitorul decât trecutul. Şi viitorul e sumbru, alambicat, tulbure şi nesimţit.
Parlamentul ca fond a devenit cel mai necivilizat şi neprofesionist loc de a dezbate şi a lua decizii pentru cetăţean. Tocmai de aceea e posibil ca şi Becali să candideze pentru liberali. Şi, dacă ar fi singura pată, aş mai face o concesie la ce va urma. Cred că ştiţi deja că termenul încetăţenit pentru “mulţime” e “pulime”. Rimează, cred că asta i-a şi inspirat pe “seniorii” parlamentari care îi învăţau pe novici limbajul adecvat. Ce ştie pulimea ce e de făcut? Aşa e, pulimea nu ştie, dar votează. Şi tocmai a venit campania şi aş vrea să vad un afiş curajos de genul: Votează, pulime! Apoi, muie! Vulgar, nu?! Dar cam asta e filozofia.
........................................................
În cei trei ani petrecuţi în acele bănci, puţine au fost momentele de dezbatere a unor teme importante. Cele mai multe treceau prin asumare, cele care prindeau puterea pe picior greşit (adică, nu îşi mobilizau toţi oamenii la vot şi nu îşi puteau trece ordonanţele de urgenţă) erau suspendate pe chestiuni perverse de procedură. Din prima zi am învăţat că exista cutume care bat tot – bun simţ, normalitate, respect. Cum ar fi cutuma să îţi înregistrezi prezenţa într-un fel de catastif, în timp ce eşti absent. Semnătura e pusă de un coleg, aşa că cvorumul de şedinţă e făcut.
Dacă am făcut ceva? Da, am încercat prin amendamente să schimb acest penibil şi ruşinos fals. Dacă a existat susţinere? Eram privită cu multă îngăduinţă. Cei turaţi prin Parlament ştiau că nu voi avea sorţi de izbândă, cei mai noi nu se riscau la atâta rebeliune. Imaginea halucinantă cu parlamentarii care belferesc (nu ştiu cum, dar sunt singurele cuvinte care mă inspiră) pe banii poporului am incercat să o amendez, propunând un alt tip de cazare şi transport. Ce glumă!
Nu susţin ca parlamentarul trebuie să fi lecturat de la Rousseau până la Marx, deşi nu i-ar strica să ştie ce spune când i se adresează unuia cu “comunistule”. Dar să facă un acord corect (şi nu e doar un clişeu), să formuleze o propoziţie din mai mult de trei cuvinte, să poată susţine un discurs fără să nu citească încâlcit de pe foi umezite de transpiraţie şi să aibă şi coerenţă, cred că e obligatoriu. E adevărat, poate că eu pot formula această propoziţie, dar nu voi şti niciodată să citesc corect facturile pe care unii le completează pentru a mai depune câte un amendament la câte o lege care favorizează cine ştie ce industrie. Avantaj ei! Şi ar fi putut să nu fie o problemă, dacă legea lobby-ului ar fi trecut. Asta ca să scăpăm de traficul de influenţă! Dar pentru mulţi traficul de influenţă a devenit natură primară.
Max Weber spune că unii politicieni trăiesc “pentru” politica, alţii “din” politică. La noi s-au adunat “alţii”. Şi nu am putut să nu remarc observaţia aceluiaşi autor: Un membru al parlamentului trebuie doar să voteze, să nu îşi trădeze partidul, să raspunda prezent când îl strigă ”omul cu biciul” (in 2012, omul cu degetul). (..) O dictatură bazată pe exploatarea emoţionalităţii maselor.”
P.S. Intr-adevar, trist...Fara sa fiu liberal, nu am cum sa rezum altfel decat : madame Adriana Saftoiu: je retire mon chapeau pour vos avis!
Ramane, totusi , ceva mai trist , in afara acestei realistamare analize: cine si cand va face ceva util pentru societate, o societate romanesca muribunda ?
......................
Poate să pară patetic, chiar riscant într-o lume unde mefienţa măsoara vorbele şi faptele, să spun că îmi doream să contribui la schimbare. În bine, desigur. Dar asta îmi propusesem, inclusiv atunci când am crezut în proiectul Alianţei DA şi în capacitatea preşedintelui Băsescu de a fi mai degrabă ambiţios decât vanitos. Dar asta e o altă poveste. Într-o etapă în care doar Traian Băsescu e marele rău şi toţi ceilalţi nişte coli imaculate, nu am nici chef şi nici plăcerea de a mă alătura hoardei. Traian Băsescu merită să fie criticat, are multe de decontat, dar acum mă interesează mai mult viitorul decât trecutul. Şi viitorul e sumbru, alambicat, tulbure şi nesimţit.
Parlamentul ca fond a devenit cel mai necivilizat şi neprofesionist loc de a dezbate şi a lua decizii pentru cetăţean. Tocmai de aceea e posibil ca şi Becali să candideze pentru liberali. Şi, dacă ar fi singura pată, aş mai face o concesie la ce va urma. Cred că ştiţi deja că termenul încetăţenit pentru “mulţime” e “pulime”. Rimează, cred că asta i-a şi inspirat pe “seniorii” parlamentari care îi învăţau pe novici limbajul adecvat. Ce ştie pulimea ce e de făcut? Aşa e, pulimea nu ştie, dar votează. Şi tocmai a venit campania şi aş vrea să vad un afiş curajos de genul: Votează, pulime! Apoi, muie! Vulgar, nu?! Dar cam asta e filozofia.
........................................................
În cei trei ani petrecuţi în acele bănci, puţine au fost momentele de dezbatere a unor teme importante. Cele mai multe treceau prin asumare, cele care prindeau puterea pe picior greşit (adică, nu îşi mobilizau toţi oamenii la vot şi nu îşi puteau trece ordonanţele de urgenţă) erau suspendate pe chestiuni perverse de procedură. Din prima zi am învăţat că exista cutume care bat tot – bun simţ, normalitate, respect. Cum ar fi cutuma să îţi înregistrezi prezenţa într-un fel de catastif, în timp ce eşti absent. Semnătura e pusă de un coleg, aşa că cvorumul de şedinţă e făcut.
Dacă am făcut ceva? Da, am încercat prin amendamente să schimb acest penibil şi ruşinos fals. Dacă a existat susţinere? Eram privită cu multă îngăduinţă. Cei turaţi prin Parlament ştiau că nu voi avea sorţi de izbândă, cei mai noi nu se riscau la atâta rebeliune. Imaginea halucinantă cu parlamentarii care belferesc (nu ştiu cum, dar sunt singurele cuvinte care mă inspiră) pe banii poporului am incercat să o amendez, propunând un alt tip de cazare şi transport. Ce glumă!
Nu susţin ca parlamentarul trebuie să fi lecturat de la Rousseau până la Marx, deşi nu i-ar strica să ştie ce spune când i se adresează unuia cu “comunistule”. Dar să facă un acord corect (şi nu e doar un clişeu), să formuleze o propoziţie din mai mult de trei cuvinte, să poată susţine un discurs fără să nu citească încâlcit de pe foi umezite de transpiraţie şi să aibă şi coerenţă, cred că e obligatoriu. E adevărat, poate că eu pot formula această propoziţie, dar nu voi şti niciodată să citesc corect facturile pe care unii le completează pentru a mai depune câte un amendament la câte o lege care favorizează cine ştie ce industrie. Avantaj ei! Şi ar fi putut să nu fie o problemă, dacă legea lobby-ului ar fi trecut. Asta ca să scăpăm de traficul de influenţă! Dar pentru mulţi traficul de influenţă a devenit natură primară.
Max Weber spune că unii politicieni trăiesc “pentru” politica, alţii “din” politică. La noi s-au adunat “alţii”. Şi nu am putut să nu remarc observaţia aceluiaşi autor: Un membru al parlamentului trebuie doar să voteze, să nu îşi trădeze partidul, să raspunda prezent când îl strigă ”omul cu biciul” (in 2012, omul cu degetul). (..) O dictatură bazată pe exploatarea emoţionalităţii maselor.”
P.S. Intr-adevar, trist...Fara sa fiu liberal, nu am cum sa rezum altfel decat : madame Adriana Saftoiu: je retire mon chapeau pour vos avis!
Ramane, totusi , ceva mai trist , in afara acestei realistamare analize: cine si cand va face ceva util pentru societate, o societate romanesca muribunda ?
Schimb de replici Dobritoiu-Tatu pe chestiunea reparatiei pensiilor militare
Tudor Tatu (ofiter in rezerva):
EI SUNT, DOMNULE MINISTRU DOBRITOIU, CEI CARE IN 24 IANUARIE 2011 AU APRINS SCANTEIA DEMITERII GUVERNULUI BOC SI MRU.
EI SUNT DOMNULE MINISTRU DOBRITOIU, CEI DATORITA CARORA SUNTETI MINISTRU AL APARARII.
EI SUNT DOMNULE MINISTRU, CE CARE AU VOTAT USL LA ALEGERILE LOCALE SI PENTRU DEMITEREA LUI BASESCU.
EI SUNT DOMNULE MINISTRU DOBRITOIU, CEI PE CARE II MINTITI DE OPT LUNI DE ZILE CA II REPUNETI IN DREPTURI.
EI SUNT DOMNULE MINISTRU DOBRITOIU, CEI DE LA CARE ASTEPTATI SA VA VOTEZE SA AJUNGETI SENATOR.
EI SUNT DOMNULE MINISTRU DOBRITOIU, CEI CARE NU MAI VA VOR VOTA , ATAT PE DVS CAT SI USL
EI SUNT DOMNULE MINISTRU DOBRITOIU, CEI DATORITA CARORA SUNTETI MINISTRU AL APARARII.
EI SUNT DOMNULE MINISTRU, CE CARE AU VOTAT USL LA ALEGERILE LOCALE SI PENTRU DEMITEREA LUI BASESCU.
EI SUNT DOMNULE MINISTRU DOBRITOIU, CEI PE CARE II MINTITI DE OPT LUNI DE ZILE CA II REPUNETI IN DREPTURI.
EI SUNT DOMNULE MINISTRU DOBRITOIU, CEI DE LA CARE ASTEPTATI SA VA VOTEZE SA AJUNGETI SENATOR.
EI SUNT DOMNULE MINISTRU DOBRITOIU, CEI CARE NU MAI VA VOR VOTA , ATAT PE DVS CAT SI USL
Ministrul Dobritoiu:
Domnule TATU, desi nu v-am cunoscut in scurta mea cariera in care nu
mi-am castigat gradele la ruleta politica, servind doar in cadrul MApN,
imi recunosc si-mi respect camarazii mei de arme, fapt ce ma determina
sa ma bat pt drepturile drepturile noastre (inclusiv ale mele, cu pensia
redusa cu 75%, in prima etapa si inghetata la minus 25% actualmente).
In ceea ce ma priveste, domnul meu, fiind deplin constient de uriasa
nedreptate a amputarii veniturilor castigate dupa o viata de munca de
catre guvernarea anterioara ostila acestei tari, eu voi continua lupta
pt intregirea veniturilor noastre. De asemenea, tot constient fiind de
nevoile camarazilor mei, eu imi asum sa fiu unica tinta a celor
nemultumiti (pt ca altii nici macar nu isi asuma riscul sa discute cu
membrii sindicatului) si nu numai atat, am prezentat in sedintele de
guvern actele normative pt curmarea acestei nedreptati, dar din
nefericire, MFP nu a agreat promovarea acestora datorita lipsei
resurselor pt acoperirea datoriei de 200 mil lei a Ministerului de
Interne la pensii.
Tudor Tatu:
La adunurea generala a SCMD,in urma cu o luna, ati spus ca MAI si SRI au
identificat sumele si ca in doua saptamani introduceti cele doua
ordonante in sedinta de guvern, adica in 17 oct.In continuare ati dat
interviuri unor ziaristi , Cu ocazia rectificarii bugetului au fost
alocati bani MAI. Acum veniti cu alte gogorite, aruncati varza in curtea vecinului.Din ce ati scris, inteleg ca trebuie sa ne luam adio!
Corneliu Dobritoiu:
Revin, inca odata, datorita hotiei salbatice a portocaliilor, care au
prabusit bugetele si au indatorat aceasta tara la limita prabusirii,
determina Ministerul Finantelor la o politica bugetara foarte prudenta.
Ca urmare a discutiilor repetate cu prim-ministrul Ponta, imi voi asuma
negocierea rezolvarii problemei pensiilor reduse cu reprezentatii FMI in
7-8 noiembrie. Cu alte cuvinte, domnul meu, ma voi bate pana la capat,
chiar daca RO este DEPENDENTA de acordul cu FMI, chiar daca -in ultima
instanta- voi solicita decuplarea Pensionarilor MApN (incluzand si
pensionarii altor servicii carora noi le platim pensiile) de cei ai MAI.
Iar in ceea ce ma priveste, desi as dori sa discutam prin viu grai, sa
va cunosc, sa stiu din ce institutie proveniti, eu, fara a intruni
qvorum guvernamental, voi continua sa apar interesele institutiei pe
care o reprezint chiar daca nu ma veti vota. Iar daca dvs credeti ca
nenoricirile generate Basescu, Boc si compania aleasa a serviciilor si
parchetului se pot sterge in timp scurt va doresc vise placute si votati
cu cine credeti dvs. Va astept, cu toata consideratia, la discutii
impreuna cu alti pensionari ai MApN. De saptamana viitoare va stau la
dispozitie, dar daca apartineti altor structuri va rog sa va adresati
reprezentatilor acelor structuri.
...........................................
Domnule Tatu, informatiile incomplete denatureaza adevarul si dvs
cunoasteti acest aspect. In primul rand, libertatea noastra financiara
este, din
pacate, limitata datorita balantei negative si a acordului cu FMI si
nu numai, deci rectificarea s-a facut cu acordul institutiilor
financiare internationale. In al doilea rand, per total rectificarea
MApN s-a inchis pe ZERO, adica sumele pierdute la un capitol au fost
suplimentate altui capitol de cheltuieli. Oricum, noi avem bani sa
rezolvam unilateral problema pensionarilor nostri, iar daca doriti,
puteti si aveti putere de persuasiune va rog sa v-o exercitati aspra
ministerului frate, sau mai explicit asupra ministrului frate si mai
putin asupra mea. Sau va concentrati amaraciunea, indreptatita de alt
fel, asupra mea doar pe considerentul ca eu va raspund la mesaje si tot
eu am raspuns intotdeauna solicitarii de dialog din partea sindicatului?
.......................................
Domnule eu nu va plimb pe nicaieri si cred ca ati notat si forma
politicoasa a mesajelor mele. Este adevarat ca am gazduit la sediul
ministerului intrevederi cu reprezentanti ai serviciilor si MAI pt ca
imi pasa. As fi fost onorat si de invitatia altor institutii la discutii
pt informarea reciproca si coordonarea unitara a eforturilor, dar …Am
coordonat aceste intrevederi nu pt ca nu aveam nimic de lucru la
minister, ci am apreciat gravitatea si urgenta solutionarii problemei
pensiilor diminuate abuziv de altii si am gasit timp pt acest subiect,
dupa cum am initiat si doua proiecte de OUG dedicate acestui scop (cum
spuneam anterior, unul pt abordarea integrata a acestei probleme comune
si altul pt solutionarea unilaterala a acesteia pt pensionarii pe
care-i platim noi). Ca despre doamna consilier la care
va referiti, d-sa a instrumentat toate demersurile acestei institutii
dedicate solutionarii problemei. Si pt ca, probabil, nu sunteti la
curent, desi avand in vedere deprinderile dvs, ar fi trebuit sa stiti,
doamna a aparat interesele pensionarilor din
Constanta si nu numai in instante. Acesta a fost motivul angajarii
temporare a d-sale la MApN si nu alte motive oculte (dar de fapt nu ar
fi trebuit sa folosesc acest termen pentru ca nu fac parte din
nicio fratie). In alta ordine de idei, daca mai aveti intrebari
punctuale va voi raspunde precis pt a nu mai invoca plimbari de la Ana
la Caiafa si apoi, consideram ca am alocat mult spatiu dialogului
dintre noi, va trebui sa ma opresc pt a nu neglija si alte mesaje din partea colegilor mei de breasla.
!?
PS Tageti singuri concluzia...
LA MULTI ANI STAPANILOR MUNTILOR !
Cu prilejul ZILEI VÂNĂTORILOR DE MUNTE, membrii ANCMRR filiala judetului Olt sunt onorati sa adreseze tuturor militarilor români din trupele alpine în activitate , în rezervă sau în retragere cele mai sincere urări de sănătate , prosperitate şi fericire alături de toţi cei dragi !
Un gând pios indreptam, cu acest prilej, către militarii români purtători ai beretei verzi care, de-a lungul vremii, şi-au jertfit viaţa pentru neam şi ţară.
DUMNEZEU să-i odihnească în pace !
Biroul Permanent al ANCMRR Olt
INFORMARE
Din inițiativa camarazilor nostri, membri ai filialelor SCMD Hunedoara, Gorj și Dolj, astăzi 02.11.2012 o delegație a
acestor filiale, s-a întâlnit la Tîrgu Jiu cu Primul Ministru Victor PONTA.
Din discuțiile
purtate au rezultat următoarele aspecte:
1. În cadrul Guvernului există voință politică pentru
rezolvarea cât mai urgentă a pensiilor diminuate în urma aplicării legilor
guvernării Boc;
2. Mai sunt încă unele probleme legate de găsirea resurselor
pentru Ministerul Administrației și Internelor, dar prin grija Ministrului
Finanțelor se încearcă găsirea sumelor până la sosirea delegației Fondului
Monetar Internațional;
3. Ordonanța de Urgență de revenire la normal a pensiilor
diminuate, va fi emisă până la sfârșitul anului, iar pentru Ministerul
Administrației și Internelor dacă nu se vor găsi resurse, Ordonanța de Guvern urmând
să se aplice începând cu 01.01.2013;
Filialele
din Craiova, Calafat și Plenița au înmânat o scrisoare deschisă Primului
Ministru Victor PONTA; Scrisoarea o publicăm în continuare.
Iata, mai jos, documentul inaintat primului ministru, cu acest prilej :
PRIMULUI MINISTRU AL ROMÂNIEI
EXCELENŢA SA DOMNUL VICTOR PONTA,
Generalii, ofiţerii, maiştrii
militari şi subofiţerii în rezervă şi în retragere din judeţul Dolj, membrii ai
filialelor Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate CRAIOVA, CALAFAT şi
PLENIŢA, vă adresează aceste rânduri, animaţi de cele mai bune sentimente de
apreciere pentru tot ce aţi realizat până în prezent în fruntea GUVERNULUI
ROMÂNIEI, respect şi consideratie pentru bunele dumneavoastră intenţii şi nu în
ultimul rând pentru felul cum încercaţi să îndreptaţi nedreptăţile care s-au
comis asupra categoriei socio-profesionale a militarilor, o categorie aparte
aflată sub jurământ de credinţă faţă de ţară şi popor, legământ care îi conferă
respectul şi aprecierea din partea tuturor cetăţenilor patriei.
Cunoaştem şi apreciem eforturile miniştrilor din cabinetul
domniei voastre pentru rezolvarea prin ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ a situaţiei
camarazilor noştri cărora li s-au diminuat pensiile prinr-o lege nedreaptă şi
abuzivă, cunoaştem de asemenea deschiderea către dialog şi intenţia domniei
voastre de a promova o LEGE A PENSIILOR MILITARE DE STAT în cursul anului 2013,
lege care să ne redea ONOAREA şi DEMNITATEA pe care elemente inculte şi
retrograde aflate in slujba unei CAMARILE POLITICE de moment, ni le-au
confiscat, dar nu putem să înţelegem domnule prim – ministru de ce vă lăsaţi
amăgit de propunerile şi sugestiile unor politicieni mediocri, lipsiţi de
onoare şi demnitate care SE OPUN APROBĂRII MĂSURILOR REPARATORII pe care
intenţionaţi să le luaţi prin ORDONANŢELE DE URGENŢĂ PREGĂTITE.
Stimate domnule Prim – Ministru, NOI ca cetăţeni oneşti ai
acestei ţări care am slujit sub drapelul ţării şi nu al unor partide politice,
care ne-am sacrificat tinereţea şi viaţa pentru binele acestei ţări, NU VOM
ACCEPTA NICIODATĂ jocurile politicianiste ale unor politicieni lipsiţi de
onoare care ne-au trădat INTERESELE şi ne-au terfelit imaginea lovind în
valorile supreme ale calităţii de SOLDAT şi anume CINSTEA, DEMNITATEA şi
ONOAREA.
Asigurându-vă de prețuirea și sprijinul nostru, rămânând
consecvenți angajamentului nostru de a sprijinii U.S.L.- ul până la victoria
finală, vă rugăm domnule Prim - Ministru să dați dovadă de fermitate în luarea
deciziilor hotărâtoare pentru destinul și viața unor oameni și să nu uitați că
astăzi mai mult ca oricând militarii de toate gradele indiferent de poziția în
care se află (în activitate, în rezervă și retragere) sunt hotărâți să-și apere
spiritul de corp și imaginea instituției militare, nemaiacceptând în fruntea
acesteia decât adevărați bărbați de stat, elite ale armatei și societății românești
și nu carieriști și traseiști politici.
Cu speranța că Dumnezeu vă va da puterea să înfăptuiți tot
ceea ce aveți în plan pentru ROMÂNIA și cetățenii ei, vă adresăm domnule Prim-
Ministru ostășescul salut „AVEM ONOAREA SĂ VĂ SALUTĂM” și vă asigurăm încă o
dată de aleasa noastră prețuire.
Cu respect și considerație, militarii rezerviști din județul
Dolj.
P.S. Felicitari colegilor !
Totusi, ca membru devotat ANCMRR , astept sa public ceva asemanator si urmare a unei informari facute din partea vreunei filiale ANCMRR din zona in care a fost prezent azi seful guvernului, urmare a unei intalniri de acelasi calibru...
Totusi, ca membru devotat ANCMRR , astept sa public ceva asemanator si urmare a unei informari facute din partea vreunei filiale ANCMRR din zona in care a fost prezent azi seful guvernului, urmare a unei intalniri de acelasi calibru...
Din pacate, am convingerea ca nu voi avea ocazia !
Pacat...
joi, 1 noiembrie 2012
Slatina, posibil si CARACAL,pe harta Autostrăzii Sudului
Despre acest proiect se vorbeşte încă din 2009 pe vremea când ministru
al Transporturilor era Radu Berceanu, proiect rămas doar pe hârtie. Acum
această investiţie ar putea prinde viaţă. Şi asta pentru că recent
CNADNR a dat anunţ pentru organizarea unei licitaţii aferente întocmirii
studiului de prefezabilitate(SPF) pentru noua autostradă. „ În data
de 10 octombrie a.c. a fost demarată procedura de licitaţie publică
deschisă, fiind publicat în SEAP anunţul de participare, pentru
elaborarea documentaţiei faza studiu de prefezabilitate aferent
obiectivului Autostrada Sudului. Termenul limită de depunere a ofertelor
este data de 22 noiembrie a.c......”, se arată în comunicatul CNADNR.
Două variante de traseu includ Slatina si Caracalul pe harta autostrăzii.
Deocamdată traseul Autostrăzii Sudului nu este clar definit. CNADNR
a propus patru variante de traseu pentru noua autostradă. Prin caietul
de sarcini a fost solicitată analizarea necesităţii şi oportunităţii
investiţiei în 4 variante tehnico-economice:
1. Lugoj-Drobeta Turnu Severin-Craiova-Slatina-Roşiorii de Vede-Alexandria-Bucureşti
2. Lugoj- Drobeta Turnu Severin-Calafat-Craiova-Caracal-Roşiorii de Vede-Alexandria-Bucureşti
3. Lugoj-Drobeta Turnu Severin-Craiova-Caracal-Roşiorii de Vede-Alexandria-Giurgiu-Bucureşti
4. Lugoj-Drobeta Turnu Severin-Craiova-Slatina-Piteşti-Bucureşti
sursa :http://www.gazetaoltului.ro/gazeta-new/administratie/slatina--pe-harta-autostr-zii-sudului-d5677b85295d4c04adcf333141ab0d5a
miercuri, 31 octombrie 2012
Cum se calculează pensia comunitară
Pentru stabilirea drepturilor de pensie de bătrâneţe, de invaliditate şi de urmaş, persoana îndreptăţită se adresează unei singure instituţii, cererea astfel depusă fiind valabilă pentru toate instituţiile la legislaţia cărora persoana respectivă a fost supusă.
În Olt, cererea se adresează CJP Olt şi trebuie să fie însoţită de documente care să ateste faptul că persoana a fost asigurată pe teritoriul altor state membre. În situaţia în care asiguratul depune cererea de pensie în alt stat, CJP Olt are obligaţia de a emite o serie de formulare, care diferă în funcţie de tipul de pensie. Apoi, pentru stabilirea drepturilor de pensie se efectuează dublul calcul astfel: în vederea stabilirii pensiei naţionale se iau în calcul stagii de cotizare realizate în conformitate cu legislaţia proprie, iar pentru stabilirea pensiei comunitare se totalizează stagii de cotizare realizate atât în statele membre cât şi în România. Decizia de pensie se emite pentru cuantumul cel mai avantajos. În final, i se virează pensionarului pensia cuvenită din fiecare ţară, într-un cont deschis în localitatea de domiciliu.
Cheltuielile generate de transferul pensiilor în străinătate se suportă de către beneficiari, prin diminuarea sumelor ce fac obiectul transferului, cu excepţia situaţiilor în care prevederile instrumentelor juridice cu caracter internaţional la care România este parte dispun altfel.
Vi se pare cunoscut?Secretele puterii politice după A.N. Chomsky
Avram Noam Chomsky - n. 1924 este un reputat lingvist american, profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology (MIT).
În
afara mediilor academice, Chomsky este mult mai cunoscut în lumea
întreagă pentru activitatea sa politică, îndeosebi în ceea ce priveşte
critica vitriolantă la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar şi
a guvernelor altor mari puteri. Drept care este considerat şi o
personalitate marcantă a stângii politice din Statele Unite.Noam Chomsky a identificat şi a explicat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, regulile de bază ale manipulării pe care se bazează puterea politică în criză de legimitate şi pe care el le numeşte strategii ale diversiunii. Ele au fost sintetizate în ceea ce poate fi numit "Decalogul Chomsky".Decalogul Chomsky
1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate. Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii. Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile. Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău. Pentru aceasta: Mecanismele propagandei "albe" (oficială, integral asumată de guvern), "gri" (parţial asumată) şi "negre" (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său. Pentru aceasta: Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte. Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor. Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare. Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă. Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei. Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă şi sunt uşor de controlat.10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare. Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.
Vi se pare cunoscut?
POVEŞTILE NEŞTIUTE ale AŞILOR aviaţiei române
Plecau la luptă pentru că nu voiau ca adversarii să creadă că ţara noastră era sat fără câini. Erau tineri, frumoşi şi curajoşi. Aşii aviaţiei de vânătoare din România au fost la ...înălţime, în timpul celui de-al doilea război Mondial. Dar şi timpurile erau altele. Luptau, nu ca să ucidă, ci ca să repurteze victorii. Se bucurau dacă vedeau că se deschide paraşuta inamicului atins, pentru că ştiau că şi pe adversar îl aştepta acasă o mamă, o soţie sau iubită. Şi pentru că a venit vorba de iubire, nici ai noştri nu puteau să o ignore. Căci era vremea cântecelor lui Moscopol, aşa că şi eroul aviator Alexandru Şerbănescu se urca în carlingă cântând "frumoasa mea cu ochii verzi".
Acum si atunci
Acum suntem ocupati si grabiti. Atunci se canta "frumoasa mea cu ochii verzi", se dezrobeau Basarabia, Bucovina si se plangea Ardealul.
Acum suntem hartuiti de lehamite si napaditi de probleme secunde. Atunci se zbura pe Messerschmitt-uri si se murea sus, foarte sus, pe cer. Pe cerul din partea romaneasca. Cei care n-au murit in nopti de spaima si de foc la Karpovka, in stepe dezolant de pustii prafuite ori inzapezite, dupa ce reveneau in tara, mureau peste orase., peste paduri si lanuri de grau, peste rafinarii, peste bastini si peste iubiri...Si evident, se pleca la razboi...
In timp ce noi depozitam amintirile în foldere, ei, cei cativa care au trait si atunci, si acum, isi aşeaza aducerile aminte, undeva în adâncul sufletului. Departe de noi, cei care traim si trecem grabit pe langa ele. Atunci, ei au trait si bine, si frumos...
Ion Dobran a fost unul dintre cei mai buni piloti de lupta pe care i-a avut Romania in cel de-al doilea razboi mondial. De cand se stie, era bolnav de zbor. Mic, isi facea aripi din pene de placaj si alerga cu ele prin curte, asteptand sa se inalte asemeni orataniilor care fugeau speriate din calea lui. Si, cum nu reusise niciodata sa se desprinda din batatura, macar cu un pas, isi pusese in gand sa sara de pe un deal cu aripile-i de lemn.
Si-a tot "zburat" asa, spre paraul din vale...pana sa vina razboiul...
De la aripile din pene de placaj, elevul Dobran a inceput sa scruteze si altfel orizontul la care visase toata copilaria.
Există o imagine deranjant de frumoasă, de armonioasă şi de unitară despre perioada interbelică în discursul contemporanilor. Însă, din diverse publicaţii periodice interbelice şi din povestiri de istorie orală, lucrurile apar ca fiind mult mai triste, insa mult mai interesante.
Ei, galanterii din vremea razboiului! Si asa se face ca intr-o seara, Dobran cu Senchea, un alt pilot, dau o fuga, din Odessa pana-n Bucuresti... sa se distreze.
Ei, povesti uitate din vremuri in care in tara , hai sa spunem, multe in tara, mergeau bine. Spunem “multe”, pentru ca intr-o tara in care copiii invata sa se joace cu mastile de gaze pe chipuri, nu ne putem imagina ca toate sunt la locul lor.
Dar, prilejurile adevarate de afirmare, pentru pilotii romani, aveau sa vina curand...
Toate au mers aproape bine pana cand aliatii si-au dat seama ca aici e atat de bine, incat Romania poate furniza atata petrol incat sa alimenteze o treime din nevoia masinii de razboi a Axei.
Ion Dobran este singurul supravietuitor din Grupul 9 Vanatoare condus de Alexandru Serbanescu. Oameni ca ei, toti cei care si-au servit patria cu sangele lor, au intrat in istorie; in acea istorie care nu e doar o stiinta a societatilor disparute, ci o impreunare a celor ce sunt cu cei care nu mai sunt. Celor care nu mai sunt le oferim, cateodata, nume de strazi, de scoli, unii chiar fac cate-un film despre ei. Top Gun şi Pearl Harbor sunt filme la care privim fascinati de curajul aviatorilor ce sfideaza moartea, protagonisti dublati de cascadori.
Un film despre Ion Dobran sau Alexandru Şerbănescu, cavaleri ai aerului, inca nu s-a facut...Primul, a pacalit moartea pana acum, la cei 93 de ani, celalalt a fost el pacalit de ea, la 32. La aceasta varsta, pilotul Alexandru Serbanescu canta "Frumoasa mea cu ochii verzi", pleca la lupta spunand: "Tara mea nu e sat fara caini" si murea in timp ce o iubea pe Mademoiselle Garnier!
Aproape toti ofiterii Armatei Romane, la terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, au fost epurati de catre comunisti. Sute si-au gasit sfirsitul in inchisori. Sub imperiul "psihozei razbunarilor", dupa cum singur a numit-o, Petru Groza a ordonat inlocuirea vechilor generali cu analfabeti. Pe masura decimarii elitei militare, locul fostilor ofiteri era luat de oameni fideli Partidului. Ofiteri cu patru clase si un an de scoala militara, pentru ca trendul era... de la scoala primara, direct la Academia Militara!
Un mare ganditor al secolului ce tocmai a trecut spunea ca "un erou este cineva care face ceea ce poate". Probabil ca eroul nu este mai curajos decât un om obişnuit, dar este curajos cinci minute mai mult, pentru ca a cunoscut in viata lucruri mai de preţ decât insasi viaţa lui.
Eleonora Arbanas este unul dintre putinii care si-au dat seama ca memoria acelora care au stiut ce sa faca in cele cinci minute in plus, trebuie pastrata intacta. Poate ca ea fusese un copil al unuia dintre cei care, cu vreo treizeci de ani in urma, invatasera sa se joace cu masca de gaze pe chip... Prin anii saptezeci, dintr-o intamplare, in viata ei s-a schimbat ceva...
Eleonora Arbanas hotaraste, dupa ce aude acea piesa de teatru radiofonic, sa-i scrie reala biografie a lui Alexandru Serbanescu. El nu era nici tovaras, si nici nu a luptat pentru vreun partid. El a vrut ca toata lumea sa stie ca aici nu este sat fara caini. Simplu. Si, desi Eleonora Arbanas stia un lucru de care s-ar fi putut prevala cu usurinta, oportunismul nu a impins-o sa se ajute de o simpla informatie, care i-ar fi netezit drumul... Ceausescu s-a nascut la doar cativa kilometri de locul in care familia lui Serbanescu avea o mica afacere. Camionul familiei Serbanescu transporta catre Bucuresti faina de la moara.
Istoria nu se scrie cu "ce-ar fi fost daca... nu s-ar fi intamplat asa". Ceausescu a venit la Bucuresti si a ajuns sef de stat. Seful unui stat si al unei natiuni din care faceau parte toti aceia care aparasera tara in razboi. Ca un motto al trecerii lor pe cer, pilotii militari din acele vremuri aveau pictate pe aparatele de zbor numele nevestelor sau al iubitelor, indemnuri mobilizatoare de genul "Hai fetita!" Pe avionul lui Ion Dobran era scris "PANTA RHEI". Eterna curgere.
Piloţii militari de astazi trăiesc la viteză supersonică acolo sus, în înaltul cerului, unde si-au dorit de foarte mici sa ajunga. Un alt fel de PANTA RHEI.
sursa :http://www.realitatea.net/reporterii-realitatii-povestile-nestiute-ale-asilor-aviatiei-romane_1040351.html
Acum si atunci
Acum suntem ocupati si grabiti. Atunci se canta "frumoasa mea cu ochii verzi", se dezrobeau Basarabia, Bucovina si se plangea Ardealul.
Acum suntem hartuiti de lehamite si napaditi de probleme secunde. Atunci se zbura pe Messerschmitt-uri si se murea sus, foarte sus, pe cer. Pe cerul din partea romaneasca. Cei care n-au murit in nopti de spaima si de foc la Karpovka, in stepe dezolant de pustii prafuite ori inzapezite, dupa ce reveneau in tara, mureau peste orase., peste paduri si lanuri de grau, peste rafinarii, peste bastini si peste iubiri...Si evident, se pleca la razboi...
In timp ce noi depozitam amintirile în foldere, ei, cei cativa care au trait si atunci, si acum, isi aşeaza aducerile aminte, undeva în adâncul sufletului. Departe de noi, cei care traim si trecem grabit pe langa ele. Atunci, ei au trait si bine, si frumos...
Ion Dobran a fost unul dintre cei mai buni piloti de lupta pe care i-a avut Romania in cel de-al doilea razboi mondial. De cand se stie, era bolnav de zbor. Mic, isi facea aripi din pene de placaj si alerga cu ele prin curte, asteptand sa se inalte asemeni orataniilor care fugeau speriate din calea lui. Si, cum nu reusise niciodata sa se desprinda din batatura, macar cu un pas, isi pusese in gand sa sara de pe un deal cu aripile-i de lemn.
Si-a tot "zburat" asa, spre paraul din vale...pana sa vina razboiul...
De la aripile din pene de placaj, elevul Dobran a inceput sa scruteze si altfel orizontul la care visase toata copilaria.
Există o imagine deranjant de frumoasă, de armonioasă şi de unitară despre perioada interbelică în discursul contemporanilor. Însă, din diverse publicaţii periodice interbelice şi din povestiri de istorie orală, lucrurile apar ca fiind mult mai triste, insa mult mai interesante.
Ei, galanterii din vremea razboiului! Si asa se face ca intr-o seara, Dobran cu Senchea, un alt pilot, dau o fuga, din Odessa pana-n Bucuresti... sa se distreze.
Ei, povesti uitate din vremuri in care in tara , hai sa spunem, multe in tara, mergeau bine. Spunem “multe”, pentru ca intr-o tara in care copiii invata sa se joace cu mastile de gaze pe chipuri, nu ne putem imagina ca toate sunt la locul lor.
Dar, prilejurile adevarate de afirmare, pentru pilotii romani, aveau sa vina curand...
Toate au mers aproape bine pana cand aliatii si-au dat seama ca aici e atat de bine, incat Romania poate furniza atata petrol incat sa alimenteze o treime din nevoia masinii de razboi a Axei.
Ion Dobran este singurul supravietuitor din Grupul 9 Vanatoare condus de Alexandru Serbanescu. Oameni ca ei, toti cei care si-au servit patria cu sangele lor, au intrat in istorie; in acea istorie care nu e doar o stiinta a societatilor disparute, ci o impreunare a celor ce sunt cu cei care nu mai sunt. Celor care nu mai sunt le oferim, cateodata, nume de strazi, de scoli, unii chiar fac cate-un film despre ei. Top Gun şi Pearl Harbor sunt filme la care privim fascinati de curajul aviatorilor ce sfideaza moartea, protagonisti dublati de cascadori.
Un film despre Ion Dobran sau Alexandru Şerbănescu, cavaleri ai aerului, inca nu s-a facut...Primul, a pacalit moartea pana acum, la cei 93 de ani, celalalt a fost el pacalit de ea, la 32. La aceasta varsta, pilotul Alexandru Serbanescu canta "Frumoasa mea cu ochii verzi", pleca la lupta spunand: "Tara mea nu e sat fara caini" si murea in timp ce o iubea pe Mademoiselle Garnier!
Aproape toti ofiterii Armatei Romane, la terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, au fost epurati de catre comunisti. Sute si-au gasit sfirsitul in inchisori. Sub imperiul "psihozei razbunarilor", dupa cum singur a numit-o, Petru Groza a ordonat inlocuirea vechilor generali cu analfabeti. Pe masura decimarii elitei militare, locul fostilor ofiteri era luat de oameni fideli Partidului. Ofiteri cu patru clase si un an de scoala militara, pentru ca trendul era... de la scoala primara, direct la Academia Militara!
Un mare ganditor al secolului ce tocmai a trecut spunea ca "un erou este cineva care face ceea ce poate". Probabil ca eroul nu este mai curajos decât un om obişnuit, dar este curajos cinci minute mai mult, pentru ca a cunoscut in viata lucruri mai de preţ decât insasi viaţa lui.
Eleonora Arbanas este unul dintre putinii care si-au dat seama ca memoria acelora care au stiut ce sa faca in cele cinci minute in plus, trebuie pastrata intacta. Poate ca ea fusese un copil al unuia dintre cei care, cu vreo treizeci de ani in urma, invatasera sa se joace cu masca de gaze pe chip... Prin anii saptezeci, dintr-o intamplare, in viata ei s-a schimbat ceva...
Eleonora Arbanas hotaraste, dupa ce aude acea piesa de teatru radiofonic, sa-i scrie reala biografie a lui Alexandru Serbanescu. El nu era nici tovaras, si nici nu a luptat pentru vreun partid. El a vrut ca toata lumea sa stie ca aici nu este sat fara caini. Simplu. Si, desi Eleonora Arbanas stia un lucru de care s-ar fi putut prevala cu usurinta, oportunismul nu a impins-o sa se ajute de o simpla informatie, care i-ar fi netezit drumul... Ceausescu s-a nascut la doar cativa kilometri de locul in care familia lui Serbanescu avea o mica afacere. Camionul familiei Serbanescu transporta catre Bucuresti faina de la moara.
Istoria nu se scrie cu "ce-ar fi fost daca... nu s-ar fi intamplat asa". Ceausescu a venit la Bucuresti si a ajuns sef de stat. Seful unui stat si al unei natiuni din care faceau parte toti aceia care aparasera tara in razboi. Ca un motto al trecerii lor pe cer, pilotii militari din acele vremuri aveau pictate pe aparatele de zbor numele nevestelor sau al iubitelor, indemnuri mobilizatoare de genul "Hai fetita!" Pe avionul lui Ion Dobran era scris "PANTA RHEI". Eterna curgere.
Piloţii militari de astazi trăiesc la viteză supersonică acolo sus, în înaltul cerului, unde si-au dorit de foarte mici sa ajunga. Un alt fel de PANTA RHEI.
sursa :http://www.realitatea.net/reporterii-realitatii-povestile-nestiute-ale-asilor-aviatiei-romane_1040351.html
UN CANDIDAT, DIN RANDUL MEMBRILOR ANCMRR OLT, LA SENAT ?
Din surse demne de incredere, se pare ca unul dintre militarii in rezerva, membru al ANCMRR Olt va candida , la Senat, din partea unui partid politic .Este vorba de fostul presedinte al subfilialei Corabia, om de mare caracter, lt col(r) VINTU MIRCEA care, aproape cert, va candida din partea PPDD.
Felicitari colegilor din Corabia pentru initiativa precum si pentru reusita de a-l lansa dintre atatia oameni de valoare din renumita comunitate !
Toata admiratia camaradului pentru curajul dovedit precum si pentru ca a reusit sa castige increderea diriguitorilor acelei formatiuni politice ! Ii uram succes deplin convinsi ca , daca va reusi, va fi un sustinator al intereselor militarilor armatei romane si , in acelasi timp, va aduce un plus de principialitate in aceasta institutie de baza a statului !
Felicitari colegilor din Corabia pentru initiativa precum si pentru reusita de a-l lansa dintre atatia oameni de valoare din renumita comunitate !
Toata admiratia camaradului pentru curajul dovedit precum si pentru ca a reusit sa castige increderea diriguitorilor acelei formatiuni politice ! Ii uram succes deplin convinsi ca , daca va reusi, va fi un sustinator al intereselor militarilor armatei romane si , in acelasi timp, va aduce un plus de principialitate in aceasta institutie de baza a statului !
luni, 29 octombrie 2012
CU CINE NE VOM... CONFRUNTA LA 9 DECEMBRIE ?
Densitate mare de VIP-uri pe lista PP-DD pentru Parlament
,,.....Potrivit unor surse demne de încredere, pe lista acestei structuri politice, conduse în interimar de fostul senator de Olt Teiu Păunescu, consilier judeţean, se vor regăsi foarte multe personalităţi judeţene. Practic, la o primă analiză a listelor USL, ADR şi PP-DD, pe ultima există cea mai mare densitate de persoane publice, cu mare notorietate la nivel judeţean.
Iată
mai jos care ar fi, potrivit surselor noastre, lista candidaţilor PP-DD
Olt pentru alegerile din 9 decembrie: Renică Diaconescu, fost
preşedinte al PC Olt şi deputat în legislatura 2004-2008; Nicolae Stan -
fost primar al comunei Coloneşti vreme de vreo 30 de ani şi deputat în
exerciţiu, afiliat grupului PSD; Constantin Nedelea - fost primar al
oraşului Scorniceşti vreme de două mandate; Jenel Copilău - fost
vicepreşedinte şi preşedinte al CJ Olt dar şi subprefect de Olt şi
senator pentru perioade scurte de timp, ex-lider al PRM; Marin Bobeş -
fost preşedinte al PD Olt şi senator al acestui partid, deputat în
funcţie; Mitel Niculescu-fost consilier judeţean PDL şi director al DADR
Olt; Teiu Păunescu - fost senator de Olt; Ilie Gâtan - fost deputat de
Olt; Marian Florescu - om de afaceri....,,
SURSA http://realitateaoltului.ro/stiri/7-politica/618-densitate-mare-de-vip-uri-pe-lista-pp-dd-pentru-parlament/
Uniunea Democrat Maghiară di România vine pe 9 decembrie cu zece candidaţi pentru judeţul Olt. Lista cu propunerile partidului au fost depuse şi acceptate de Biroul Eclectoral al Circumscripţiei
30 Olt. Candidaţii pentru Camera Deputaţilor sunt: Bandi Tamas Zoltan(Colegiul 1), Bothazy Nandor(Colegiul 2), Botos Alexandru(Colegiul 3), Csudom Istvan(Colegiul 4), Demian Syolt(Colegiul 5), Banto Ysolt- Norbert(Colegiul
6), Feher Tamas-Lenard(Colegiul 7).
La senat cele trei propuneri pentru Olt sunt Berek Stefan-Colegiul 1, Syuks Ioan- Colegiul 2 şi Boncidai Csaba propus de UDMR pe Colegiul 3.
SURSA http://www.concretinolt.ro/politica/udmr-lista-completa-candidati-acceptati-de-bec-olt/
Super-laserul de la Magurele permite eliminarea deseurilor nucleare si conceperea a noi tratamente pentru cancer
Proiectul Extreme Light Infrastructure a obtinut finantarea a
doua lasere, unul in Republica Ceha si celalalt in Romania, la
Magurele, alaturi de un centru de cercetare ce va fi construit in
Ungaria.
Laserele vor fi de 10 ori mai puternice decat oricare alt laser construit pana acum, fiind suficient de puternice pentru a crea particule subatomice in vid, in conditii similare celor intalnite imediat dupa Big Bang. Eventual, puternicele fascicule de lumina ar putea fi folosite pentru a deteriora radioactivitatea deseurilor nucleare in doar cateva secunde si pentru a tinti tumorile canceroase, a explicat Nicolae-Victor Zamfir, coordonatorul proiectului, intr-un interviu acordat Bloomberg.
Centrul de cercetare de la Magurele ce urmeaza sa gazduiasca super-laserul romanesc va consuma aproximativ 10 megawati de energie, echivalentul consumului a 2.500 de gospodarii tipice din SUA. Cea mai mare parte a energiei va fi furnizata de pompele geotermale instalate la fata locului.
sursa http://caplimpede.ro/super-laserul-de-la-magurele-eliminarea-deseurilor-nucleare-si-conceperea-a-noi-tratamente-pentru-cancer-21900/
Laserele vor fi de 10 ori mai puternice decat oricare alt laser construit pana acum, fiind suficient de puternice pentru a crea particule subatomice in vid, in conditii similare celor intalnite imediat dupa Big Bang. Eventual, puternicele fascicule de lumina ar putea fi folosite pentru a deteriora radioactivitatea deseurilor nucleare in doar cateva secunde si pentru a tinti tumorile canceroase, a explicat Nicolae-Victor Zamfir, coordonatorul proiectului, intr-un interviu acordat Bloomberg.
Centrul de cercetare de la Magurele ce urmeaza sa gazduiasca super-laserul romanesc va consuma aproximativ 10 megawati de energie, echivalentul consumului a 2.500 de gospodarii tipice din SUA. Cea mai mare parte a energiei va fi furnizata de pompele geotermale instalate la fata locului.
“Cel mai probabil, centrul nostru de cercetare va fi unul dintre cele mai mari situri din Europa alimentate cu energie neconventionala”, a declarat Zamfir.Cercetarile de la Magurele vor duce la aprofundarea unui nou tip de tratament pentru cancer, intitulat hadronterapie. Aceasta forma de radioterapie tinteste direct tumorile ce au radacini adanci in corpul uman, reducand atat riscul de reaparitie cat si potentialul dezvoltarii unor noi tumori. Primele rezultatele ale acestor experimente sunt asteptate in 2018 si 2019.
sursa http://caplimpede.ro/super-laserul-de-la-magurele-eliminarea-deseurilor-nucleare-si-conceperea-a-noi-tratamente-pentru-cancer-21900/
SALVARE IN CAZ DE CUTREMUR
Atentie
Departe de mine gandul ca prevestesc un astfel de eveniment!
Dar e bine de stiut,sa luam niste masuri elementare in caz de cutremur!
Tot
se vorbeste pe posturile TV si in presa scrisa, ca se intampla peste
tot in lume, iar Vrancea se zguduie, cei drept maruntel, cam in fiecare
zi, asa ca......
Cititi si transmiteti mai departe - v-ar putea salva viata voua si celor dragi!!!
Extras din articolul lui Doug Copp despre "Triunghiul vietii", editat de Larry Linn.
Numele meu este Doug Copp. Sunt
seful Salvarii si Managerul pentru dezastre al Echipei Americane
Internationale de Salvare (ARTI), cea mai experimentata echipa de
salvare. Informatiile din acest articol vor salva vieti in caz de
cutremur.
M-am
tarat in interiorul a 875 de cladiri prabusite, am lucrat cu echipe de
salvare din 60 de tari, am fondat echipe de salvare in mai multe tari si
sunt membru a mai multe echipe de salvare din diferite tari. Am fost
Expertul Natiunilor Unite in Micsorarea Dezastrelor (UNX051-UNIENET)
timp de doi ani. Am lucrat la fiecare dezastru major din lume din 1985,
exceptand dezastrele simultane.
In
1996 am facut un film care a demonstrat metodologia mea de
supravietuire ca fiind corecta. Guvernul Federal Turc, orasul Istambul,
"Universitatea din Istambul", Case Productions si ARTI, au cooperat
pentru a filma acest test stiintific.
Am
prabusit o scoala si o casa cu 20 de manechini inauntru. Zece manechini
s-au "aplecat si acoperit" si 10 manechini i-am folosit in metoda de
supravietuire "triunghiul vietii". Dupa ce cutremurul simulat a avut
loc, am intrat printre daramaturi si am intrat in cladire pentru a filma
si a documenta rezultatele. Filmul, in care am practicat tehnicile mele
de supravietuire sub conditii direct observabile si stiintifice,
relevante pentru prabusirea de cladiri, au aratat ca ar fi fost 0%
supravietuitori pentru metodele cu "aplecat si ascuns". Ar fi fost mai
probabil 100% supravietuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda
mea, "triunghiul vietii". Acest film a fost vazut de milioane de
telespectatori la televiziunea din Turcia si restul Europei si a fost
vazut in USA, Canada si America Latina, pe programul TV RealTV.
Prima cladire in care am intrat, a fost o scoala in Mexico City, in timpul cutremurului din 1985. Toti copii erau sub bancile lor. Fiecare copil a fost zdrobit pana la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supravietui daca s-ar fi intins jos, langa bancile lor, pe culoarele dintre banci.
M-am intrebat de ce copiii nu erau pe culoarele dintre banci. Nu am
stiut atunci ca acelor copiii l-i s-a spus sa se ascunda sub ceva
stabilit dinainte, cand cladirile s-au prabusit, greutatea tavanelor
care au cazut pe obiectele de mobilier, le-au zdrobit pe acestea din
urma, lasand un
spatiu sau vid langa ele. Acest
spatiu este ceea ce eu numesc "triunghiul vietii". Cu cat obiectul e
mai mare, cu atat e mai puternic si se va compacta mai putin. Cu cat
obiectul se va compacta mai putin, cu atat va fi mai mare vidul (golul)
si cu atat mai mare probabilitatea ca persoana care foloseste acest gol
pentru siguranta nu va fi ranita.
Data
viitoare cand priviti cladiri prabusite, numarati "triunghiurile" pe
care le vedeti formate. Sunt peste tot. Este cea mai comuna forma pe
care o vei vedea intr-o cladire prabusita. Sunt peste tot. Am antrenat
Departamentul de Pompieri din Trujillo (populatia de 750.000) cum sa
supravietuiasca, sa aiba grija de familiile lor si sa-i salveze pe altii
in caz de cutremur.
Seful salvarii din Dpartamentul de Popieri din Trujillo este profesor la Universitatea Trujillo. M-a
insotit peste tot. Si-a dat declaratia personala: "Numele meu este
Roberto Rosales. Sunt seful salvarii din Trujillo. Cand aveam 11 ani, am
fost prins inauntrul unei cladiri prabusite. Aceasta situatie a aparut
in timpul cutremurului din 1972, care a omorat 70.000 de oameni. Am
supravietuit in "triunghiul vietii", care a existat langa motocicleta
fratelui meu. Prietenii mei, care au nimerit sub pat si sub mese, au fost zdrobiti si omorati. (da
mai multe detalii, nume, adrese, etc.). Sunt exemplul viu al
"tiunghiului vietii". Prietenii mei sunt exemplul "aplecat si acoperit".
DOUGG COPP sfatuieste:
1) Oricine care pur si simplu "se apleaca si se acopera" cand cladirile se prabusesc, este zdrobit si ucis. De fiecare data, fara exceptie. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau masini, sunt intotdeauna zdrobiti.
2)
Cainii, pisicile si copii mici sunt uneori in mod natural ghemuiti in
pozitia fetala. Si tu ar trebui sa faci la fel in caz de cutremur. Este
un instinct de supravietuire natural. Poti supravietui intr-un mic gol. Du-te
langa un obiect, langa o canapea, langa un obiect mare si voluminos,
care se va comprima intr-o oarecare masura, dar care va lasa un gol
langa el.
3) Cladirile din lemn sunt cele mai sigure cladiri in timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil si se misca cu forta cutremurului. Daca
acea cladire din lemn se prabuseste, sunt create mari goluri de
supravietuire. De asemenea, cladirile din lemn au mai putina greutate
concentrata care se poate prabusi. Cladirile din caramizi se vor sparge
in caramizi individuale. Caramizile vor cauza multe rani, dar mai putine
trupuri zdrobite decat lespezile din beton.
4) Daca esti in pat, pe timp de noapte si apare un cutremur, pur si simplu rostogoleste-te jos din pat.
Un vid de siguranta va exista in jurul patului. Hotelurile pot obtine o
rata mai mare de supravietuire in cutremure, daca pun un semn pe
spatele usii fiecarei camere, spunandu-le ocupantilor sa se intinda pe
podea, langa baza patului, in timpul unui cutremur.
5) Daca apare un cutremur in timp ce te uiti la televizor si nu poti scapa usor iesind pe geam sau pe usa, atunci intinde-te jos si ghemuieste-te in pozitie fetala, langa canapea sau un obiect mare.
6) Toti care se aseaza sub usa de la o intrare cand cladirea se darama sunt omorati.
Daca stai sub o usa de la o intrare si tocul usii cade inainte sau
inapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Daca tocul cade in parti,
vei fi taiat in doua de intrarea usii. In oricare din cazuri vei fi
omorat.
7) Niciodata sa nu mergi la scari!!!!! Scarile
au un moment de frecventa diferit (se leagana separat de partea
principala a cladirii). Scarile si restul cladirii se lovesc reciproc in
continuu, pana cand are loc prabusirea scarilor. Oamenii care se duc pe
scari inainte sa se prabuseasca, sunt ciopartiti de treptele scarii. Sunt mutilati oribil. Chiar daca imobilul nu se prabuseste, nu mergeti pe scari !!!!!. Scarile sunt cea mai de asteptat parte a cladirii de a fi avariate. Chiar daca scarile nu sunt prabusite de cutremur, s-ar putea prabusi
mai tarziu,
cand ar putea fi aglomerate cu oameni. Ar trebui intotdeauna sa fie verificate chiar daca restul cladirii nu este avariat.
8) Mergeti langa zidul exterior al cladirilor sau in afara lor daca este posibil
- este mult mai bine sa fi langa exteriorul unei cladiri decat in
interior. Cu cat esti mai in interior fata de perimetrul exterior al
cladirii, cu atat este mai mare probabilitatea ca drumul tau de scapare
sa fie blocat.
9) Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiti cand soseaua de deasupra cade intr-un cutremur si le zdrobeste vehiculele;
ceea ce s-a intamplat cu lespezile dintre puntile de trecere ale
Autostrazii Nimitz. Victimele cutremurului din San Francisco au stat in
interiorul vehiculelor. Au fost toti omorati. Ar fi putut cu usurinta sa supravietuiasca iesind afara si intinzandu-se langa vehiculele lor, spune autorul.
Toate masinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m langa ele,
cu exceptia masinilor care au avut coloane cazute direct peste ele.
10) Am descoperit, in timp ce ma taram inauntrul unei institutii ziaristice si al altor institutii cu multa hartie, ca hartia nu se taseaza. Se gasesc goluri mari in jurul teancurilor de hartie.
Romania, tara generalilor. 715 generali avansati de Basescu!
Nicio
țară din lume, neimplicată în război nu are atâția generali ca România.
Traian Băsescu a avansat la M.A.P.N. 478 de generali, la M.A.I. 137 de
generali, la S.R.I. 68 de generali, la S.P.P. 32 de generali.
Aceste
date nu sunt complete, Ministrul Apărării Naționale, domnul Corneliu
Dobrițoiu a promis că va face o evaluare corectă în perioada următoare
pentru a avea o statistică exactă.
Cât
despre colonei ce să mai spunem? Oameni care nu au făcut armată s-au
trezit peste noapte cu gradul de colonel, în timp ce militarii adevărați
așteaptă ani buni avansarea binemeritată.
Ca la noi, la nimeni !sursa http://www.albaiulianul.ro/index.php/senzational/item/1513-romania-tara-generalilor-715-generali-avansati-de-basescu.html
PS Iata cum, bazandu-se pe vanitatea unora, Băsescu a discreditat și gradul de general !
Chiar daca aceasta statistica nu e suficienta, nefacand vorbire daca e vorba de avansari de la gradul de colonel la cel de general, un lucru e cert: cifra reprezinta un indiciu clar ca presedintele a mituit, pentru a-i fi docili, peste 700 de cetateni, neonesti, in uniforma.Instelandu-i si vipuscandu-i...
Si asta in doar 9 ani !
Si va mai mirati de ce campania de umilire a armatei nu a avut replica necesara din partea celor care ar fi trebuit sa nu permita NICIODATA asa ceva ?! Nu au avut nici macar acea atitudine-raspuns de bun simt !?
Rusinicaaaaaaaa!
Armata Română – mândrie naţională şi umilinţă totală
Scris de :
Teodor Seran
Televiziunile comerciale din România anunţă în forţă de câteva zile că vom sărbători joi, pe 25 Octombrie 2012, ziua în care Armata Română a eliberat ultimul „bulgăre” de pământ, redându-ne integritatea teritorială şi suveranitatea naţională. În peisajul mediatic, ştirea este total idioată şi obtuză, încercarea de a evita cu orice preţ cuvântul „brazdă” folosit pentru aceeaşi ştire de către presa comunistă, conducând la o sintagmă dezastruoasă din punct de vedere mediatic. Este de la sine înţeles că ostaşii români nu au stat să elibereze rând pe rând, bulgării de pe fâşia arată de frontieră. în acest sens sintagma presei comuniste „ultima brazdă”, fiind mult mai reuşită, decât tâmpenia cu „bulgărele de pământ”.
În realitate, nu vom sărbători pe 25 Octombrie 2012, denumirea de „Minister al Apărării Naţionale” a fost luată abia în anul 1932, fiind schimbată denumirea Ministerului de Război înfiinţat în 1862, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin contopirea Ministerelor de Război de la Iaşi şi Bucureşti.
În consecinţă, Ministerul Apărării Naţionale funcţionează cu actuala denumire, doar de 80 de ani şi nicidecum de 150 de ani, aşa cum trâmbiţează unele televiziuni, neobişnuite să respecte adevărul istoric şi să respecte publicul printr-o prestaţie profesională corectă. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a reprezentat într-adevăr, o perioadă în care organizarea Armatei Naţionale Moderne a fost făcută cu responsabilitate şi profesionalism.
Domnitorul Cuza a asigurat un cadru juridic amplu modernizării armatei:
- la 27 noiembrie 1864 a fost adoptată Legea de organizare a puterii armate, care consacra principiul naţiunii înarmate; la 5 decembrie 1864 s-a adoptat Legea de recrutare, care fixa durata serviciului militar şi lărgea raza de recrutare; alte legi au vizat îmbunătăţirea statutului cadrelor militare (Legea ierarhiei militare, Legea de înaintare – 1862, Legea asupra poziţiei ofiţerilor – 1864, Regulamentul soldelor –1863 şi al pensiilor – 1865. În 1860 a fost adoptată „Legea pentru instrucţiunea, exerciţiul şi disciplina Armatei Principatelor Unite ale României”.
- Încă din 1860, au luat fiinţă două regimente de infanterie cu câte două batalioane, un batalion de vânători, două escadroane de cavalerie, care se adăugau celor două existente şi primul regiment de geniu din armata română.
Cele patru baterii de artilerie existente au fost întrunite într-un regiment de artilerie, luându-se totodată măsuri pentru dotarea flotilei „cu navele trebuincioase”.
Prima navă fluvială militară, cu numele de „România” a fost lansată la apă în 1860, la Giurgiu.
În anul 1865, armata permanentă avea un efectiv de 19 365 de oameni, iar trupele teritoriale, un efectiv de 24 548, în special prin înfiinţarea de noi unităţi şi subunităţi de diferite arme.
Pentru întărirea Armatei a fost înlocuit vechiului sistem de recrutare, stabilit prin „Regulamentul organic” şi adoptarea în 1864, a noii legi pentru recrutarea armatei, prin care serviciul militar devenea obligatoriu pentru orice cetăţean, durata acestuia fiind de patru ani în activitate şi doi ani în rezervă.
Se poate spune că în această perioadă, Armata a reprezentat o adevărată mândrie naţională pentru toţi românii, faţă de dezvoltarea şi organizarea organismului militar naţional.
Istoria Armatei Române este încărcată de jertfă şi eroism.
Nimeni nu poate contesta existenţa statului român actual fără de prestaţia eroică a Armatei Române în diverse perioade ale istoriei naţionale. Atunci când a fost nevoie ca pământul ţării să fie apărat, sute de mii de ostaşi au înroşit pământul cu sângele lor, lăsându-şi oasele să putrezească prin sute de cimitire necunoscute.
Acesta este un motiv suficient de puternic pentru ca Armata Română să fie „sfântă” pentru toţi fiii acestui neam.
Constatăm cu regret că evoluţia instituţională a Armatei în ultimii 150 de ani, reprezintă de fapt o involuţie, ceea ce duce la concluzia nedorită, că toate generaţiile de conducători ai ţării care l-au succedat pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, nu şi-au făcut datoria deplină, faţă de organismul militar.
În cele două conflagraţii mondiale, jertfa Armatei Române a fost în jur de 1.000.000 de morţi, s-ar putea spune, o jertfă necesară pentru apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale.
Câţi dintre contemporanii noştri actuali mai recunosc importanţa acestei jertfe? „Glorie eternă”, au rămas doar două cuvinte fără încărcătură morală, fără a mai reprezenta un vector motivant pentru statutul actual al Armatei.
Din „mândrie naţională” şi obiect de admiraţie publică, Armata a devenit, mai ales în ultimii 20 de ani ai falsei democraţii româneşti, doar o nedorită unealtă.
Există trei „viermi” care contribuie la erodarea instituţiei Armatei Naţionale:
- diluarea sentimentului de patriotism,
- mercenariatul şi
- globalizarea.
Pe fondul globalizării, care a cooptat în hora ei şi România, diluarea sentimentului patriotic este evidentă însuşi cuvântul „patriotism”, pătrunde cu greu în limbajul public actual, deoarece mai există „capete – pătrate”, care consideră că acest cuvânt ar fi fost inventat şi folosit doar de către Nicolae Ceauşescu.
Legea pentru recrutarea Armatei, prin care serviciul militar devenea obligatoriu, adoptată de Alexandru Ioan Cuza în 1864 a fost abrogată după Revoluţia din Decembrie 1989, fiind înlocuită cu mercenariatul, care exclude din start motivaţia patriotică.
În această situaţie, ar fi fost necesar ca implementarea mercenariatului, ca sistem de recrutare a tinerilor, să fie ranforsată din start, cu o doză sporită de patriotism.
Mai precis, selecţia ar fi fost necesar să fie făcută în urma unei testări psihologice, care să evidenţieze existenţa acestui sentiment patriotic.
Doar motivaţia banului în sine, nu este suficientă pentru renaşterea unei noi armate, în baza unor alte principii. Armata actuală se „remarcă” prin două trăsături fundamentale, care au apropriat-o de graniţa derizorului: este „ciopârţită” la maxim şi nu are în „etos” – aşa cum îi place să se exprime domnului Ministru Corneliu Dobriţoiu! – doza de patriotism care dă strălucire, onoare şi glorie unei armate naţionale. „Ciopârţirea” Armatei Române, denumită în mod voalat şi diabolic, „restructurare”, a început odată cu emiterea pe 07 iulie 1998, a cinicei Ordonanţe de Urgenţă nr. 7/1998, ale cărei prevederi neconstituţionale au decimat într-o perioadă de zece ani, Armata Română.
Ordonanţa necesară decimării Armatei a fost semnată la ordin occidental, de către fostul Prim-ministru Victor Ciorbea, care în prezent se erijează în cel mai mare apărător al legilor şi al democraţiei din România.
Printr-o scoatere la pensie forţată, au fost distruse carierele militare a peste 30.000 de cadre militare active, care au fost obligaţi să plece în aşa-zisa „viaţă civilă”, unde i-au aşteptat privaţiuni inimaginabile, dezonoarea şi pierderea demnităţii.
S-a încercat o reconversie profesională a acestor oameni, eşuată prematur, care a reuşit să integreze în viaţa activă, mai puţin de 1.000 de cadre militare. Până la urmă, a rămas aşa cum a vrut Occidentul şi cum au executat fără nicio responsabilitate guvernanţii: destine omeneşti distruse şi mii de familii aruncate în deznădejdea sărăciei, incapabile să-şi ducă traiul zilnic datorită pensiilor mizerabile.
Nici pe occidentali, nici pe Victor Ciorbea, nu îi doare sufletul de drama prin care a trecut Armata României. Actuala Armată Română, aşa cum se prezintă ea la ceas aniversar, este doar o umbră palidă a armatei din trecut, care prin jertfa ei ne-a lăsat moştenire această ţară. A rămas ca şi aspect pozitiv, doar gradul ridicat de încredere al populaţiei în această instituţie fundamentală a statului.
În spatele glazurii subţiri şi mincinoase în care este îmbrăcat în prezent sistemul militar de către guvernanţi, se ascunde faţa hidoasă a sărăciei şi a mizeriei. Actuala Armată a României este prost dotată, prost echipată şi prost hrănită. Desigur că guvernanţii nu vor recunoaşte niciodată acest adevăr. Toate achiziţiile majore din Armată au fost făcute în funcţie de interese clientelare şi nu de interese reale ale sistemului militar.
La 150 de ani de existenţă a Ministerului de Război, regăsim aceeaşi politicieni ipocriţi care se decorează între ei, pentru „modernizarea” Armatei.
Foştii preşedinţi Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, au primit ieri „Emblema de Onoare a României cu însemn de pace” pentru contribuţia adusă în timpul mandatelor executate la modernizarea Armatei.
A fost uitat faptul că, exact în timpul mandatelor celor doi Preşedinţi, a fost decimată cu inconştienţă şi cinism Armata României, pentru a fi satisfăcută voinţa NATO. Pentru această „ciopârţire” fără precedent a Armatei Române, cei doi foşti Preşedinţi ar fi meritat mai degrabă un „ blam” public şi obligaţia de a prezenta scuzele de rigoare, pentru incompetenţa prestaţiei politice şi profesionale.
Ne prezentăm la această sărbătoare, într-o postură de epigoni cvasi-perfecţi, promovând în spaţiul public cuvinte mincinoase care seamănă cu nişte gogoşi umflate : „Onoarea Armatei”, „simbol naţional”, „ mândrie naţională”, „factor de stabilitate”, care nu mai reprezintă nici pe departe, actuala stare în care se află Armată Română.
Cât despre actualul Ministru al Apărării Naţionale, Generalul Corneliu Dobriţoiu, creează impresia că nu ar fi fost niciodată general al Armatei Române.
Pare speriat, umil şi nu scoate niciodată pieptul în faţă, pentru a te privi în ochi, ca un adevărat militar. Are o „placă” veche, pe care o pune mereu la „ patefonul” public şi care scârţâie îngrozitor: „Armata este săracă şi nu dispune de fondurile financiare necesare!”.
Iată ce îi spunea domnitorul Alexandru Ioan Cuza Ministrului de Război din acea vreme:
„Completaţi cadrele, îngrijiţi de echipament şi, dacă este nevoie, treceţi chiar şi peste cifra bugetară”.
Ce spuneţi despre acest lucru, domnule Ministru Corneliu Dobriţoiu?
Scris de :
Teodor Seran
Televiziunile comerciale din România anunţă în forţă de câteva zile că vom sărbători joi, pe 25 Octombrie 2012, ziua în care Armata Română a eliberat ultimul „bulgăre” de pământ, redându-ne integritatea teritorială şi suveranitatea naţională. În peisajul mediatic, ştirea este total idioată şi obtuză, încercarea de a evita cu orice preţ cuvântul „brazdă” folosit pentru aceeaşi ştire de către presa comunistă, conducând la o sintagmă dezastruoasă din punct de vedere mediatic. Este de la sine înţeles că ostaşii români nu au stat să elibereze rând pe rând, bulgării de pe fâşia arată de frontieră. în acest sens sintagma presei comuniste „ultima brazdă”, fiind mult mai reuşită, decât tâmpenia cu „bulgărele de pământ”.
În realitate, nu vom sărbători pe 25 Octombrie 2012, denumirea de „Minister al Apărării Naţionale” a fost luată abia în anul 1932, fiind schimbată denumirea Ministerului de Război înfiinţat în 1862, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin contopirea Ministerelor de Război de la Iaşi şi Bucureşti.
În consecinţă, Ministerul Apărării Naţionale funcţionează cu actuala denumire, doar de 80 de ani şi nicidecum de 150 de ani, aşa cum trâmbiţează unele televiziuni, neobişnuite să respecte adevărul istoric şi să respecte publicul printr-o prestaţie profesională corectă. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a reprezentat într-adevăr, o perioadă în care organizarea Armatei Naţionale Moderne a fost făcută cu responsabilitate şi profesionalism.
Domnitorul Cuza a asigurat un cadru juridic amplu modernizării armatei:
- la 27 noiembrie 1864 a fost adoptată Legea de organizare a puterii armate, care consacra principiul naţiunii înarmate; la 5 decembrie 1864 s-a adoptat Legea de recrutare, care fixa durata serviciului militar şi lărgea raza de recrutare; alte legi au vizat îmbunătăţirea statutului cadrelor militare (Legea ierarhiei militare, Legea de înaintare – 1862, Legea asupra poziţiei ofiţerilor – 1864, Regulamentul soldelor –1863 şi al pensiilor – 1865. În 1860 a fost adoptată „Legea pentru instrucţiunea, exerciţiul şi disciplina Armatei Principatelor Unite ale României”.
- Încă din 1860, au luat fiinţă două regimente de infanterie cu câte două batalioane, un batalion de vânători, două escadroane de cavalerie, care se adăugau celor două existente şi primul regiment de geniu din armata română.
Cele patru baterii de artilerie existente au fost întrunite într-un regiment de artilerie, luându-se totodată măsuri pentru dotarea flotilei „cu navele trebuincioase”.
Prima navă fluvială militară, cu numele de „România” a fost lansată la apă în 1860, la Giurgiu.
În anul 1865, armata permanentă avea un efectiv de 19 365 de oameni, iar trupele teritoriale, un efectiv de 24 548, în special prin înfiinţarea de noi unităţi şi subunităţi de diferite arme.
Pentru întărirea Armatei a fost înlocuit vechiului sistem de recrutare, stabilit prin „Regulamentul organic” şi adoptarea în 1864, a noii legi pentru recrutarea armatei, prin care serviciul militar devenea obligatoriu pentru orice cetăţean, durata acestuia fiind de patru ani în activitate şi doi ani în rezervă.
Se poate spune că în această perioadă, Armata a reprezentat o adevărată mândrie naţională pentru toţi românii, faţă de dezvoltarea şi organizarea organismului militar naţional.
Istoria Armatei Române este încărcată de jertfă şi eroism.
Nimeni nu poate contesta existenţa statului român actual fără de prestaţia eroică a Armatei Române în diverse perioade ale istoriei naţionale. Atunci când a fost nevoie ca pământul ţării să fie apărat, sute de mii de ostaşi au înroşit pământul cu sângele lor, lăsându-şi oasele să putrezească prin sute de cimitire necunoscute.
Acesta este un motiv suficient de puternic pentru ca Armata Română să fie „sfântă” pentru toţi fiii acestui neam.
Constatăm cu regret că evoluţia instituţională a Armatei în ultimii 150 de ani, reprezintă de fapt o involuţie, ceea ce duce la concluzia nedorită, că toate generaţiile de conducători ai ţării care l-au succedat pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, nu şi-au făcut datoria deplină, faţă de organismul militar.
În cele două conflagraţii mondiale, jertfa Armatei Române a fost în jur de 1.000.000 de morţi, s-ar putea spune, o jertfă necesară pentru apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale.
Câţi dintre contemporanii noştri actuali mai recunosc importanţa acestei jertfe? „Glorie eternă”, au rămas doar două cuvinte fără încărcătură morală, fără a mai reprezenta un vector motivant pentru statutul actual al Armatei.
Din „mândrie naţională” şi obiect de admiraţie publică, Armata a devenit, mai ales în ultimii 20 de ani ai falsei democraţii româneşti, doar o nedorită unealtă.
Există trei „viermi” care contribuie la erodarea instituţiei Armatei Naţionale:
- diluarea sentimentului de patriotism,
- mercenariatul şi
- globalizarea.
Pe fondul globalizării, care a cooptat în hora ei şi România, diluarea sentimentului patriotic este evidentă însuşi cuvântul „patriotism”, pătrunde cu greu în limbajul public actual, deoarece mai există „capete – pătrate”, care consideră că acest cuvânt ar fi fost inventat şi folosit doar de către Nicolae Ceauşescu.
Legea pentru recrutarea Armatei, prin care serviciul militar devenea obligatoriu, adoptată de Alexandru Ioan Cuza în 1864 a fost abrogată după Revoluţia din Decembrie 1989, fiind înlocuită cu mercenariatul, care exclude din start motivaţia patriotică.
În această situaţie, ar fi fost necesar ca implementarea mercenariatului, ca sistem de recrutare a tinerilor, să fie ranforsată din start, cu o doză sporită de patriotism.
Mai precis, selecţia ar fi fost necesar să fie făcută în urma unei testări psihologice, care să evidenţieze existenţa acestui sentiment patriotic.
Doar motivaţia banului în sine, nu este suficientă pentru renaşterea unei noi armate, în baza unor alte principii. Armata actuală se „remarcă” prin două trăsături fundamentale, care au apropriat-o de graniţa derizorului: este „ciopârţită” la maxim şi nu are în „etos” – aşa cum îi place să se exprime domnului Ministru Corneliu Dobriţoiu! – doza de patriotism care dă strălucire, onoare şi glorie unei armate naţionale. „Ciopârţirea” Armatei Române, denumită în mod voalat şi diabolic, „restructurare”, a început odată cu emiterea pe 07 iulie 1998, a cinicei Ordonanţe de Urgenţă nr. 7/1998, ale cărei prevederi neconstituţionale au decimat într-o perioadă de zece ani, Armata Română.
Ordonanţa necesară decimării Armatei a fost semnată la ordin occidental, de către fostul Prim-ministru Victor Ciorbea, care în prezent se erijează în cel mai mare apărător al legilor şi al democraţiei din România.
Printr-o scoatere la pensie forţată, au fost distruse carierele militare a peste 30.000 de cadre militare active, care au fost obligaţi să plece în aşa-zisa „viaţă civilă”, unde i-au aşteptat privaţiuni inimaginabile, dezonoarea şi pierderea demnităţii.
S-a încercat o reconversie profesională a acestor oameni, eşuată prematur, care a reuşit să integreze în viaţa activă, mai puţin de 1.000 de cadre militare. Până la urmă, a rămas aşa cum a vrut Occidentul şi cum au executat fără nicio responsabilitate guvernanţii: destine omeneşti distruse şi mii de familii aruncate în deznădejdea sărăciei, incapabile să-şi ducă traiul zilnic datorită pensiilor mizerabile.
Nici pe occidentali, nici pe Victor Ciorbea, nu îi doare sufletul de drama prin care a trecut Armata României. Actuala Armată Română, aşa cum se prezintă ea la ceas aniversar, este doar o umbră palidă a armatei din trecut, care prin jertfa ei ne-a lăsat moştenire această ţară. A rămas ca şi aspect pozitiv, doar gradul ridicat de încredere al populaţiei în această instituţie fundamentală a statului.
În spatele glazurii subţiri şi mincinoase în care este îmbrăcat în prezent sistemul militar de către guvernanţi, se ascunde faţa hidoasă a sărăciei şi a mizeriei. Actuala Armată a României este prost dotată, prost echipată şi prost hrănită. Desigur că guvernanţii nu vor recunoaşte niciodată acest adevăr. Toate achiziţiile majore din Armată au fost făcute în funcţie de interese clientelare şi nu de interese reale ale sistemului militar.
La 150 de ani de existenţă a Ministerului de Război, regăsim aceeaşi politicieni ipocriţi care se decorează între ei, pentru „modernizarea” Armatei.
Foştii preşedinţi Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, au primit ieri „Emblema de Onoare a României cu însemn de pace” pentru contribuţia adusă în timpul mandatelor executate la modernizarea Armatei.
A fost uitat faptul că, exact în timpul mandatelor celor doi Preşedinţi, a fost decimată cu inconştienţă şi cinism Armata României, pentru a fi satisfăcută voinţa NATO. Pentru această „ciopârţire” fără precedent a Armatei Române, cei doi foşti Preşedinţi ar fi meritat mai degrabă un „ blam” public şi obligaţia de a prezenta scuzele de rigoare, pentru incompetenţa prestaţiei politice şi profesionale.
Ne prezentăm la această sărbătoare, într-o postură de epigoni cvasi-perfecţi, promovând în spaţiul public cuvinte mincinoase care seamănă cu nişte gogoşi umflate : „Onoarea Armatei”, „simbol naţional”, „ mândrie naţională”, „factor de stabilitate”, care nu mai reprezintă nici pe departe, actuala stare în care se află Armată Română.
Cât despre actualul Ministru al Apărării Naţionale, Generalul Corneliu Dobriţoiu, creează impresia că nu ar fi fost niciodată general al Armatei Române.
Pare speriat, umil şi nu scoate niciodată pieptul în faţă, pentru a te privi în ochi, ca un adevărat militar. Are o „placă” veche, pe care o pune mereu la „ patefonul” public şi care scârţâie îngrozitor: „Armata este săracă şi nu dispune de fondurile financiare necesare!”.
Iată ce îi spunea domnitorul Alexandru Ioan Cuza Ministrului de Război din acea vreme:
„Completaţi cadrele, îngrijiţi de echipament şi, dacă este nevoie, treceţi chiar şi peste cifra bugetară”.
Ce spuneţi despre acest lucru, domnule Ministru Corneliu Dobriţoiu?
EU N-AM JURAT!
|
Poezie gasita in ranita unui ofiter pensionar facut nesimtit de Boc si de altii...
sursa :nictud-ism
Abonați-vă la:
Postări (Atom)