In perioada Bataliei pentru Berlin (16 aprilie
1945 - 2 mai 1945), cand soarta celui de-al Treilea Reich era deja
pecetluita, liderii fortelor aeriene naziste au decis sa foloseasca, in
disperare de cauza, programul "Leonidas". Prin aceasta actiune, bombe cu
om la bord urmau sa fie lansate spre tintele strategice ale inamicului.
Erau actiuni de tip kamikaze, asemanatoare celor japoneze, dar pilotii
"Leonidas" aveau posibilitatea de a se parasuta cu putin inainte de
lovirea obiectivului.
Exemplul de la Thermopile
Strategia germana de actiune cu bombe conduse de ostasi sinucigasi
a fost propusa de locotenent-colonelul Otto Skorzeny (care a trait pana
in 1975). Faima si respectul de care se bucura acesta in randul armatei
naziste se datorau spectaculoasei operatiuni de salvare a lui Mussolini
din captivitate (1943), terminata cu eliberarea lui "Il Duce". Skorzeny a
cautat radacini ale actiunilor sinucigase in mitologia germana, pentru a
se justifica, avertizand ca amploarea actiunilor aliatilor impune
masuri exceptionale. Dar cel mai convingator argument a fost batalia de
la Thermopile (anul 480 i.Ch.), cand Leonidas I, regele Spartei, a tinut
piept persanilor (condusi de Xerxes I) cu numai 300 de luptatori, care
au murit pana la unul. De aceea programul cu bombe cu om la bord s-a
numit "Leonidas".
Trebuie spus de la bun inceput
ca strategia sinucigasa nu a fost pe placul lui Hitler, care considera
ca afecteaza propaganda nazista. Cu toate acestea, Führerul a dat liber
programului de antrenament. Sufletul acestor pregatiri a fost celebra
aviatoare nazista Hanna Reitsch (1912-1979), o eroina a aviatiei de
razboi germane, remarcata prin zborurile ei de incercare si misiuni de
lupta. Din cauza panicii care-i stapanea pe liderii nazisti, programul
sinucigas a avut mai multe variante, toate ezitante.
La inceput s-a
propus inzestrarea rachetei V1 (bomba zburatoare) cu pilot parasutabil
(cu V1 fusese atacata Anglia in 1944).
Apoi s-a propus varianta cu
bombardier purtator al unui planor pilotat si dotat cu o bomba de 2 tone
("Pachet supraetajat"). Ambele variante insemnau pierderi umane aproape
sigure.
Hanna Reitsch a propus, in fanatismul ei, sacrificarea
aparatelor tip Messerschmitt, care trebuiau sa cada asupra navelor
aliatilor. Ultima varianta a fost folosirea bombelor cu pilot tip
Fieseler (0,9 tone).
Himmler a propus folosirea de condamnati, dar Hanna
Reitsch a reusit sa adune 70 de voluntari dintre recruti. Acestia au
fost pusi sa semneze un protocol prin care acceptau ideea mortii pentru
Reich, desi ei aveau o mica sansa de a se parasuta inainte de impact.
Astfel, intre 17 si 20 aprilie 1945, misiunea "Leonidas" a lansat intre
10 si 20 de "bombe umane" asupra podurilor de pe raul Oder, pentru a
stopa inaintarea rusilor spre Berlin. Nu exista date precise asupra
succesului operatiunilor sinucigase, cert este doar ca Hitler a oprit
acest gen de lupta pentru ca eficienta a fost mult sub asteptari. Nici
astazi nu se stie cati "kamikaze nazisti" si-au dat viata.
SURSA :http://www.revistamagazin.ro/content/view/9464/8/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu