GENERALII FARA TRUPA

GENERALII FĂRĂ TRUPĂ

Presa, cea care de curând a fost caracterizată de regimul Băsescu drept o vulnerabilitate care atentează la siguranţa naţională, a scos de fiecare dată în evidenţă multele zeci de propuneri de avansare şi înaintare la gradul de general de la fiecare sfârşit de an. Începutul se face de regulă de Ziua Armatei, cu generalii aparţinând MApN, după care urmează, de ziua naţională, completarea cu cei din MI, SRI, SPP, STS, DIE, SIE, MIE, ŢIE şi tot aşa, că doar cu siguranţa statului nu se glumeşte.
Fenomenul în sine, pentru că este un fenomen cu o anume ciclicitate, pare cel puţin curios, dacă nu chiar paradoxal. De ce? Voi încerca să explic de unde apare paradoxul folosind ( i )logica faptelor şi realitatea evenimentelor care se desfăşoară în domeniul apărării şi siguranţei naţionale de la noi:
-este o realitate faptul că reforma în armata română s-a desfăşurat cu paşi repezi şi după un grafic precis şi dureros în ceea ce priveşte politica de reducere a efectivelor; dar pe măsură ce se desfiinţau unităţi după unităţi, şi scădea vertiginos numărul treselor odată cu ofiţerii trecuţi în rezervă, a avut loc o adevărată ploaie de stele… de general;
- reforma dură care s-a aplicat armatei noastre a dus la importante dislocări de mari unităţi, brigăzile s-au desfiinţat ori restructurat, corpurile de armată s-au transformat în divizii ori brigăzi şi armatele au devenit corpuri operaţionale sau teritoriale, nemaiexistând nici o structură de mărimea şi forţa unei armate în sistemul apărării naţionale; cu toate acestea, a crescut într-un mod inadmisibil numărul generalilor…de armată.
-de multe sesiuni parlamentare se pune în discuţie problema demilitarizării poliţiei şi iată că în fiecare judeţ poliţia are în frunte cel puţin un general, iar în structurile centrale apar generali de corp de armată şi generali de armată; care armată?
-în serviciul de protecţie şi pază s-au înmulţit de asemenea epoleţii cu stele de general, apărând firesc întrebarea dacă patronii firmelor de pază şi protecţie care se respectă n-ar trebui să fie şi ei generali în rezervă; sau chiar sunt?
-celelalte servicii de informaţii ce ţin de siguranţa naţională, chiar dacă sunt conduse, după modelul democraţiilor occidentale, de persoane civile, au în structură o mulţime de direcţii conduse de generali;
-structurile de conducere ale pompierilor au în frunte generali, am avut antrenori de fotbal şi conducători de cluburi sportive generali, în secţiile din Spitalul Militar Central operează generali şi mergând pe acelaşi raţionament, înclini să crezi că este nedrept ca medicii care au realizat adevărate miracole prin efectuarea transplanturilor de cord şi ficat, să nu fie de asemenea generali (chiar activi), că doar au făcut armată în timpul studenţiei;
-până nu demult consilierul prezidenţial pe probleme de securitate şi apărare a fost ocupat de un militar activ, general de corp de armată, care după câteva luni de activitate a devenit general de armată; forţând raţionamentul nu s-ar putea desprinde concluzia că şi ceilalţi consilieri ar trebui să fie (prin asimilare) generali în rezervă, sau că la instituţia amintită există o armată de consilieri ?
După o analiză atentă a fenomenului, cu întoarcerea pe toate feţele a situaţiei, deducţia logică ar putea fi aceasta: fiecare regim ales în mod democratic îşi plăteşte serviciile aduse de persoanele cu funcţii de decizie (a se citi clientela politică) cu…stele de general; cazul cel mai edificator este cel al actualului ministru al apărării, blagoslovit de preşedintele Băsescu cu două stele (a treia şi a patra) într-un singur an pentru că,…ce? Asta, după ce acelaşi preşedinte îşi menţine de aproape şase ani prietenul marinar în funcţia de şef al Statului Major General.
Se naşte însă o întrebare gravă cu privire la acest adevărat fenomen cu consecinţe grave pentru viitor. Cine îşi asumă riscul de a aduce în derizoriu încărcătura de semnificaţii a unui grad purtat de oameni care au schimbat cursul istoriei, au câştigat războaie, ori şi-au dat chiar viaţa pentru împlinirea unor idealuri, pentru apărarea hotarelor şi binele naţiunii căreia aparţineau ?
Starea de fapt descrisă în rândurile de mai sus este consecinţa clientelismului fanariot şi cedării la presiuni, tare care se repetă şi cresc pe măsură ce se întârzie schimbarea mentalităţilor, nu se pune capăt birocraţiei şi nu există CURAJUL unui NU bazat pe principii şi pragmatism.
Dacă nu se va lua o decizie raţională există riscul de a se adeveri cuvintele unuia din cei patru mareşali din întreaga istorie a României, spuse prin anii ’40: „Capul oştirii trebuie să fie în proporţie cu trupul oştirii. Astăzi el este monstruos de mare. Dacă se continuă aşa, capul va omorî trupul“.
Se impune cu necesitate CURAJ şi HOTĂRÂRE până nu va fi târziu, armata transformându-se pe nesimţite într-una de generali fără trupă şi în caz de criză sau eventual conflict ţara va trimite în luptă direcţii, scenarii şi doctrine, teze şi antiteze, poliţişti, agenţi de protecţie, pază şi ordine, pompieri şi sportivi. Sigur că fiecare din aceste categorii are importanţa ei, fără ele o societate nu poate progresa şi nu se poate integra în procesele care au loc pe plan mondial, dar apărarea naţională are la bază ARMATA, cu o capacitate defensivă CREDIBILĂ, dată de efectivele de LUPTĂTORI profesionişti, instruite şi dotate adecvat. Altfel…