Ajută-mă, Doamne, şi dă-mi inimă să mai iubesc ţara asta, pe nume Absurdistania.
Nu mă lăsa, Doamne Sfinte, să rătăcesc cărarea! Doamne, am ajuns la capătul răbdării şi cred că doar Tu, Cel care ai puteri nemăsurate, mai poţi face minunea de a transforma în bine starea de fapt care m-a determinat să pun pe hârtie trăirile, gândurile şi întrebările care mă frământă în fiecare secundă petrecută pe aste meleaguri.
Dă-mi, Doamne, măcar un dram de speranţă că se va normaliza cât de curând situaţia din ţara asta. Dă-mi fie şi iluzia că cei chemaţi sau veniţi din proprie voinţă pentru a conduce ţara lor în zilele care mi-au mai rămas de trăit îşi vor îndrepta atenţia şi spre omul simplu de pe stradă, spre ţara tuturor, spre Normalistania. Dă-mi, Doamne, încrederea că ei, viitorii conducători, se vor strădui să ne demonstreze, mie şi poporului transformat acum în populaţie, că de azi înainte treburile vor sta cu totul altfel în ţara asta, a celor mulţi, dar condusă de ei, deloc puţini şi fără nici un Dumnezeu.
Dă-mi, Doamne, optimism pentru a crede că va fi şi bine pentru noi toţi. Ajută-mă, Doamne, aşa cum numai Tu ştii, să nu obosesc trăind şi gândind în continuare aici unde, de peste două decenii, nimic nu mai este ce pare a fi.
Dă-mi, Doamne, credinţa că firicelul de speranţă ce-mi atinge sufletul atunci când mă rog Ţie, va rodi crescând precum stejarii seculari.
Dă-mi, Doamne, minima încredere că milioanele de absurdistani pe care nu-i mai simt ca fiind ai mei, şi care se vor prezenta de acum încolo la urne, se vor deştepta şi nu vor mai alege la fel de prost ca în ultimele două decenii. Deschide-le, Doamne, ochii pentru a decoperi ei înşişi că sunt îndeajuns de mulţi şi de puternici pentru a realiza că solidaritatea nu trebuie să rămână, după atâta mizerie îndurată, doar o vorbă în vânt.
Dă-mi, Doamne, forţa de a mă ridica şi de a-mi schimba statutul de victimă a acestui stat, atât de corupt şi de mlăştinos. Dă-mi, Doamne, curaj să protestez împotriva statului care mă fură la impozite, împotriva modului în care o Justiţie injustă face dreptate omului simplu. Ajută-mă, Doamne, să-mi schimb starea de victimă a funcţionărimii indolente şi să scap de mizeria de nesuportat din viaţa publică absurdistană.
Dă-mi, Doamne, putere să rezist ispitei de a apela la singurul drept care se pare că mi-a mai rămas, acela de a pleca în lumea largă. Doamne, am deja o vârstă, şi ştiu că nici în ţările cu legi care se respectă şi cu democraţie adevărată nu umblă câinii cu covrigi în coadă. Mai ştiu, Doamne, că după câteva zile de vorbit într-o limbă străină mi se va face dor de ţara asta, care a fost odată şi a mea.
Redă-mi, Doamne, dragostea pentru locul unde m-am născut şi pentru poporul căruia doresc şi trebuie să îi aparţin din nou. Adu-mă, Doamne, la starea normală a omului simplu care îşi umple sufletul de fericire atunci când trăieşte în ţara lui.
Nu mă lăsa, Doamne, ca după atâta amar de ani, să rămân în continuare victimă a unor guverne incompetente şi a unor parlamente pline de potenţiali puşcăriaşi uninominali. Nu mă lăsa victimă sigură a miilor de legi strâmbe şi a unui aparat poliţienesc încremenit în năravuri de demult. Nu mă mai lăsa, Doamne, să închid ochii atunci când văd că lucrurile continuă să meargă prost. Nu mă lăsa să devin complice, prin tăcere şi lipsă de reacţie, cu toţi neicanimenii, neisprăviţii, mincinoşii, incompetenţii, hoţii şi impostorii de care depind, vrând-nevrând, în cenuşia mea viaţă de zi cu zi.
Doamne, deschide-ne la toţi ochii şi mintea, şi dă-ne forţa să spunem într-un glas adevărurile care ne dor. Poate aşa vom găsi soluţii pentru a face primul pas spre demnitatea care ar trebui să fie parte din noi.
Ascultă, Doamne Sfinte, glasul rugăciunii mele, şi nu mă lăsa...
Vivat ROMANIA !
RăspundețiȘtergere