Ultimul luptator anticomunist din Muntii Fagarasului s-a inaltat la ceruri

Ion Ilioiu ( foto, sus) s-a născut pe 24 noiembrie 1929 la Sâmbăta de Sus în judeţul Braşov şi a făcut parte din grupul de luptători anticomunişti conduşi de Ion Gavrilă Ogoranu.
Ilioiu a urmat cursurile Liceului "Radu Negru", din Făgăraş, fiind recrutat de Ion Gavrilă în 1948. Ca şi acesta din urmă, Ilioiu a fost membru al Frăţiei de Cruce a Liceului, organizaţie de tineret a Mişcării Legionare.
În 1954, după 6 ani în munţi, Ilioiu a fost rănit într-un schimb de focuri cu Securitatea, în pădurea Avrig, fiind capturat şi dus la Făgăraş. Acolo, securiştii nu i-au permis accesul la asistenţă medicală, fiind anchetat rănit.
A fost condamnat la 10 ani de temniţă în condiţii de exterminare, fiind eliberat în 1964, odată cu decretul de amnistie a deţinuţilor politici.
În anul 2010, a participat la premiera filmului “Portretul luptătorului de tinereţe”, de Constantin Popescu, ca singurul rămas în viaţă din grupul lui Ion Gavrilă Ogoranu, având ocazia să se întâlnească cu cel care l-a interpretat în film.

Este  stiut ca primii care s-au împotrivit comunismului cu arma în mână au fost bucovinenii. În vara lui 1944, în fata ofensivei trupelor URSS, sute de familii din Bucovina s-au retras în munti, s-au înarmat si s-au organizat pentru o rezistentă de lungă durată. Acestia, pentru asi atinge obiectivele, au  stabilit legături cu organizatiile paramilitare "Sumanele Negre", "Graiul Sângelui", "Garda Alba", "Ovidiu Găină", Organizatia Nationalistilor Ucraineni etc. 

 Evident, cum era firesc, acestora  le-au urmat si altii. Multi... "Vrancea" fratilor Paragina,"Haiducii Muscelului",grupul colonelului Uta din Banat,"Corpul de Haiduci" in Apuseni , Grupul lui Ion Gavrilă-Ogoranu din Făgăras etc.

Grupul lui Ion Gavrilă-Ogoranu din Făgăras este unul dintre cele mai cunoscute. Timp de aproape opt ani, "banda Gavrila" a luptat cu trupele de Securitate de câteva zeci de ori. Iarna, membrii organizatiei, niciodată mai multi de 30, se refugiau pe la casele unor tărani de la poalele muntilor. Rar, unii au iernat si în munte, dar era mult mai periculos, pentru că hrana era putina, se cunostea orice urmă pe zăpadă, iar copacii erau desfrunziti si plutoanele de Securitate puteau sa-i găsească mai lesne pe "partizani". Pentru sprijinirea Grupului Gavrila, învătătorul Olimpiu Borzea, din Vistea de Jos – Brasov, a organizat o retea de sute de oameni.

Până în 1955, aproape toti oamenii lui Gavrilă au fost omorâti sau prinsi prin trădare.

Gavrilă a fost singurul din grup care a scăpat, evitând în ultimul moment o capcană în care căzuseră ultimii opt camarazi. Un om de legătură, care se dovedise a fi năimit de Securitate, le-a promis că-i scoate peste granită. Gavrilă a refuzat să plece din tara, iar după ce a aflat ce pătiseră ceilalti s-a ascuns, pentru 21 de ani, la Ana Săbădus, din Galtiu – Alba. Cei doi s-au căsătorit în secret. Gavrilă-Ogoranu a murit pe 1 mai 2006, în urma unei boli incurabile.

 Iata ce spunea marele OCTAVIAN  PALER intr-un articol sugestiv intitulat ,,Au existat si români în România,, articol dedicat comandantului grupului Ion Gavrilă-Ogoranu :

,, L-am cunoscut bine pe Ion Gavrilă-Ogoranu, dispărut, recent, cu discretie dintre noi (căci altele sunt "modelele" contra-istoriei pe care o trăim azi, favorabilă toapelor cu bani si politicienilor cu obraz gros). De câte ori venea în Bucuresti, trecea si pe la mine pe-acasă. Depănam amintiri, fiind născuti în sate învecinate. Îmi povestea ce mai găsise, la CNSAS, în dosarele masive pe care Securitatea le întocmise despre "banda lui Gavrilă" ce actionase în muntii Făgăras între 1948 si 1957.

Nu se lauda cu ceea ce demonstraseră partizanii (între care s-a aflat si cineva din Lisa): că în România au existat si români (nu numai ei, evident) pentru care n-au intrat în "specificul" nostru nici blestemul din "Miorita", nici tarele lumii lui Caragiale. De fapt, nu se mira foarte tare că lupta lor, idealistă si tragică, era (cum este si azi) ignorată. Întelegea foarte bine de ce oficialilor postcomunisti nu le păsa (cum nu le pasă nici azi) că prima rezistentă anticomunistă (una armată), din tarile ocupate de Stalin, a avut loc în România. Întelegea si tâlcul acestei nepăsări, deloc străină de mitul "mămăligii" care ar fi explodat abia în decembrie 1989. Ion Gavrilă-Ogoranu o spune foarte explicit undeva în finalul volumului al doilea din "Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc". Doar "o clipă (zice el despre "ei") si-au pierdut cumpătul când căruta comunismului, pe care o considerau vesnică, s-a sfărâmat. Apoi, s-au dezmeticit si s-au regrupat, convinsi că tot lor le revine să construiască si capitalismul".

Ceea ce întelegea mai putin, adică ezita s-o facă (desi unul din capitolele cărtii sale are un titlu lămuritor: "În tara noastră există mai multe cozi de topor decât topoare"), era altceva. Oare comunismul s-a servit de niste metehne nationale sau doar le-a stimulat? ,,

...................

Intr-o zi, venind de la CNSAS mi-a arătat un xerox al unui document despre care vorbise în carte. Era o "cerere" trimisă Securitătii în 1979, la doi ani după ce Securitatea îl pusese în "libertate controlata" pe Ion Gavrilă-Ogoranu. Iată cum suna cererea:

 "Noi, locuitorii comunei Sântimbru, satul Galtiu, cetăteni devotati ai Republicii Socialiste România, vă rugam să mutati din această localitate pe numitii Ion Gavrilă si Ana Gavrilă, fiind foarte periculosi. Ion Gavrilă a fost bandit în munti, luptând împotriva orânduirii noastre socialiste, iar sotia lui este văduva doctorului Petru Săbădus, dusman al poporului si mort la închisoare". 

Motivul acestei "cereri" nu era unul "ideologic". Câtiva consăteni voiau să pună mâna pe casa în care locuia familia Gavrila! Si au ales o cale care li se părea mai sigura, găsind sprijinitori inclusiv printre vecini! După asa ceva, e chiar incredibil că un om care a dormit în munti, opt ani, cu mana pe puscă si a fost căutat de Securitate, direct si prin intermediari, alti douăzeci, pană ce din cauza unei "vânzări" a fost prins, se multumeste să se întrebe: "Să nu doresti uneori să nu mai fii, să nu mai vezi si să nu mai auzi nimic?" Si îsi răspunde: "Cine a prezis o mlastină a deznădejdii în istoria acestui popor a stiut ce-a prezis!"

Probabil. nu intamplator. moartea lui Ion Gavrilă-Ogoranu a fost anuntată numai de două ziare: "Ziua" si "Cotidianul".

Inchei cu retorica marelui maestru Paler : ,,Nu cumva mai important decât ce a făcut istoria din noi e ceea ce am făcut noi cu ceea ce a făcut istoria din noi?,,

sursa :http://www.tvrinfo.ro/a-murit-ultimul-luptator-al-rezistentei-anticomuniste-din-muntii-fagarasului_23334.html ; http://www.odaiadesus.ro/eroi.html

PS Onoare acestor martiri  ai neamului ! .
Dumnezeu să îi odihnească în pace!