RĂZBOIUL CELOR DOUĂ PROIECTE

RĂZBOIUL CELOR DOUĂ PROIECTE
                                                                                                 Scris de Marin Neacsu


Acum o zi puneam o întrebare retorică vizavi de relaţiile dintre cele două asociaţii ale Militarilor, care au notorietate, respectiv ANCMRR şi SCMD. Constatam cu plăcută surprindere că lupta orgoliilor părea să se sfârşească, observând că se retrăseseră anumite aprecieri negative de pe blogurile celor două forme asociative. Credeam , speram şi sper ca acest fapt să fie un pas înainte pe drumul unităţii rezerviştilor.

Pentru cei care nu ştiu ce este cu cele două asociaţii o să fac o foarte scurtă prezentare obiectivă, chiar dacă unele lucruri nu vor conveni poate liderilor celor două entităţi şi voi supăra practic ambele părţi.


ANCMRR – Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere înfiinţată în 1990 este asociaţia cu cei mai mulţi membri din toate asociaţiile militarilor, având cam 35000 membri, este o organizaţie non profit şi îşi desfăşoară activităţile în baza principiilor asociaţiilor non profit. Caracteristici :
Funcţionează sub înaltul patronaj al preşedintelui României, în calitatea sa de comandant al Forţelor Armate şi sub patronajul Ministerului Apărării Naţionale, ministrul fiind Preşedinte de Onoare al A.N.C.M.R.R.
Este formată dar mai ales condusă de militari de formaţiune mai veche, având în conducere în toate structurile cadre militare educate în perioada anilor 45-60 la care au aderat apoi pe parcurs şi alte cadre militare sau pensionari mai tineri. De aceea atât modul de acţiune cât mai ales atitudinea conducerii este mai docilă, învăţată să nu iasă din formaţie, cu un cult al respectului sau (la unii) supunerii faţă de comandant sau conducere foarte dezvoltat. Pentru marea majoritate a membrilor, principiul „ ordinul se execută, nu se discută” este atât de intrat în sânge încât a devenit a doua natură. La unii acest principiu s-a transformat în „periuţă”.
În această asociaţie au intrat totuşi şi pensionari mai tineri, trecuţi în rezervă după anii 2000 pentru că la acea vreme era unica formaţiune reprezentativă, care –mai ales- oferea unele facilităţi în ceea ce priveşte înaintarea în grad în rezervă, bilete la casele de odihnă şi un CAR al Asociaţiei.
Nu intru în amănunt pe aspecte privind activităţile asociaţiei, trebuie însă înţeles că având în vedere tipul de formaţiune asociativă, educaţia celor din conducere, vârsta acestora, „afinitatea” faţă de conducerea Ministerului Apărării şi a ţării, nu au desfăşurat şi nu desfăşoară activităţi de protest.



SCMD sau Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate s-a format în 2009, funcţionează pe baza legii sindicatelor actualmente Legea Dialogului Social, este un sindicat cam ciudat dacă luăm în calcul că aproape nu există elementul care defineşte un sindicat, adică relaţia patronat – angajat. Aparent acest punct nu există, dar dacă ţinem cont de faptul că militarii se împart în 3 categorii, şi anume activi, în rezervă şi în retragere, se poate susţine cu temei că militarii în rezervă fiind încă în contract cu statul fiind CADRE ÎN REZERVĂ, figurând pe statele de război ale Ministerului Apărării şi că obligaţiile rezerviştilor faţă de armată rămân în picioare, ca şi o parte de obligaţii ale statului faţă de rezervişti cel puţin la nivel teoretic, până la intrarea în imposibilitate de a mai lupta sau eliberarea sau scoaterea din evidenţele armatei, atunci sindicatul are obiectul muncii.

Cei care formează sindicatul sunt în marea majoritate ofiţeri mai tineri, cei mai mulţi cu vârste sub vârsta pensionării, dar în rezervă, care mai sunt buni nu numai de luptă ci şi de muncă, dar au fost unii obligaţi de împrejurări, alţii împinşi de nevoi, alţii pur şi simplu forţaţi să treacă în rezervă datorită nevoilor de restructurare a Armatei. Sindicatul a fost înfiinţat de un astfel de militar, care culmea nici nu este militar, ci istoric de carieră, dar a fost „disponibilizat” din Parlament prin L-329 şi atunci a avut ideea înfiinţării unui sindicat care să îi apere interesele lui şi ale celor ca el. Sub acest aspect, al „grijii” statului faţă de ei, membrii sindicatului sunt puţin mai „revoluţionari” cu o educaţie ceva mai progresistă, militari care au apucat şi sistemul comunist dar şi transformările NATO mulţi contribuind activ la transformarea armatei chiar cu preţul carierei lor de militari. Aşa se explică atât atitudinea mai puţin obedientă, mai „vestică”, cât şi lipsa de supunere faţă de instituţiile statului care după ce şi-au făcut jocul cu ei, au început să îi jupoaie învinuindu-i prin atitudine şi chiar declaraţii că au ieşit mai devreme la pensie. Mai întâi le-au luat dreptul să mai lucreze la stat (deşi la ieşirea la pensie se implementase un program de reconversie plătit de colegii Atlantici care impuseseră decimarea armatei române), afirmând că le ajunge pensia, apoi le-a aluat şi dreptul la pensie militară de stat umblând chiar şi la cuantum, spunând că nu au făcut nimic deosebit şi trebuie să intre în marea armată a celor care tac şi înghit în sec.

Aceştia se caracterizează prin :
O educaţie bilaterală ca urmare a trecerii prin două sisteme care din păcate şi-au bătut joc de ei în aceeaşi măsură;
Un simţi mai dezvoltat al proprietăţii, un nonconformism şi spirit combatant mai dezvoltat;
Este format din rezervişti mai tineri care încă mai pot şi vor să lucreze dar nu mai sunt lăsaţi. Sectorul bugetar nu mai are dreptul să îi mai angajeze, iar sectorul privat caută mână de lucru ieftină, fără experienţă, fără mofturi, fără pretenţii, care se poate”califica” la locul de muncă în spiritul ideii că „patronul „ este patron, face ce vrea la firma lui, nu prea ştie ce înseamnă să fii cetăţean „european” şi să ai drepturi. Nici un patron nu doreşte angajaţi care să aibă conştiinţa valorii;
Pot desfăşura activităţi sindicale de protest, demonstraţii, revendicări, drept de care aceştia au profitat din plin , fiind cel mai vocal sindicat din ţară de când s-au înfiinţat;
Acceptă şi înţeleg faptul că uneori e nevoie să desfăşori şi activităţi mai puţin „demne de haina militară” pentru a-ţi apăra drepturile deşi nu o fac cu plăcere, cel puţin nu toţi, pentru că totuşi unii se pare că sunt făcuţi să stea numai cu pumnul ridicat;

Diferenţe:
În primul rând de educaţie, problematică abordată pe timpul carierei, vârstă, stil de abordare, posibilităţi de manifestare;
ANCMRR este format în marea majoritate din rezervişti pensionaţi la termen, cu mulţi ani de carieră, ieşiţi la pensie până în 2000 cu o pensie de categorie mijlocie – mică pe care însă sistemul unic de pensie i-a avantajat;
SCMD este format din militari ieşiţi în covârşitoarea majoritate la pensie înainte de vârsta de pensionare, beneficiind de o lege făcută pentru a-i determina să iasă la pensie (din raţiuni de stat, impuse de integrarea în NATO,) cu pensii de categorie mijlocie – mare dar pe care noul sistem de pensii (aplicat oricum neconstituţional) i-a dezavantajat;
Abordare diferită a spectrului politic, ANCMRR prin conducere mergând pe sistemul proslăvirii partidului mamă-tată, atotputernic, SCMD abordând aspectul mai liberal pe relaţii pe care le doreau de egalitate, poate cam visător, crezând că politicienii vor respecta o camaraderie bărbătească;

Puncte comune:

1- Ambele conduceri sunt conduse de orgolii şi ambiţii, principiul caprei vecinului fiind dominant, cel puţin până în prezent;

2- Ambele conduceri sunt din ce în ce mai contestate, existând curente de opinie care cer schimbarea unor conduceri care sunt învinuite că urmăresc mai mult interesele proprii decât ale celor în fruntea cărora s-au pus;

3- Deşi ambele formaţiuni se declară apolitice, membrii ambelor formaţiuni,de voie de nevoie, au sprijinit declaraţiv, sau practic, individual sau în grupuri anumite formaţiuni politice, conducerea ANCMRR declarând UNPR-ul fostului ministru Oprea drept „partidul de suflet” în timp ce marea majoritate a sindicaliştilor a fost nevoită să bată palma cu USL pentru recâştigarea drepturilor furate;

4- Ambele formaţiuni pretind că vor să apere drepturile militarilor şi totuşi aparent aceste interese diferă deşi este vorba de aceiaşi rezervişti mulţi dintre ei făcând parte din ambele structuri. De fapt diferenţele de opinii se manifestă la nivel de conducere pentru că este greu de crezut că ar dori careva din ei să i se ia din pensie sau să îşi piardă sângele kaki.

5- Spiritul de castă, conştiinţa apartenenţei la o categoriei socială cu care se mândresc;

6- Fiecare apără o lege sau un sistem de calcul din păcate diferit, unii Legea 164, alţii Legea 119, respectiv OG1/2011, pentru că ambele legi sunt la fel de discriminatorii sau prost aplicate, creând intenţionat sau nu disensiuni, inducând la unii ură, la alţii expresii de poligon lăsându-se angrenaţi şi chiar conduşi de o lume politico-administrativă lipsită de scrupule care practic nu pune nici un preţ nici pe principiile, nici pe educaţia nici pe spiritul de sacrificiu nici pe ajutorul dat de aceştia în ultimii 23 de ani de democraţie prost înţeleasă dar mai ales infect aplicată;

De aici confuzii, jocuri, manevre, declaraţii, faulturi, comunicate lipsite de fair-play care nu fac altceva decât să îi bucure pe cei ce guvernează, care indiferent ce nume, culoare sau direcţie de mers ar purta doresc o societate fărâmiţată, lipsită de unitate, needucată, stresata, având grija zilei de mâine pe primul plan, ca să nu mai poată privi la matrapazlâcurile lor, o societate divizată, mâncată de invidie, ură, minciună, trădare dar mai ales categorii sociale care se privesc pe sub sprâncene una pe alta. Divide et Impera!

Şi după cum spuneam la început, deşi constatam ieri că se fac paşi spre o împăcare istorică, azi un fapt aparent fără legătură între cele două asociaţii mă face să cred că sunt în continuare manipulaţi.

Se ştie că şeful comisiei pentru Apărare din Senat, generalul Dobriţoiu, în ton cu avocatul poporului, cu doamna Câmpeanu şi având la bază Auditul declanşat la Apărare, a declarat că procesul de revizuire a pensiilor militare cuprinde multe nereguli care merg până la fapte penale. Cum Ministrul care a iniţiat şi pus în aplicare acest sistem este Generalul Oprea, bineînţeles că acesta s-a simţit vizat, dacă nu ameninţat.

Se ştie că primul ministru Ponta este finul actualului viceprim ministru Oprea şi cel puţin asta la-a obligat să declare că „nici un ministru nu a semnat deciziile de pensionare” în încercarea de a arunca pisica în curtea unor socotitori sau şoareci care au ros arhiva şi au distrus baza de date.

Având în vedere aceste aspecte, este lesne de înţeles turul de forţă al – până mai ieri- penalului sau trădătorului Oprea care acum a stabilit contacte cu şefii celor două asociaţii asigurându-i că el le va rezolva problemele. Partea interesantă este că aşa cum spuneam,unul susţine o lege , celălalt pe cealaltă şi aparent o aplicare otova a uneia din variante ar produce nemulţumiri în partida cealaltă. Totuşi Oprea a dat asigurări că va convinge pe primul ministru să accepte o iniţiativă legislativă care să dea şi sindicaliştilor loviţi de revizuire banii înapoi, dar nici nu va duce la recalcularea celorlalte pensii crescute. Acuma s-ar mai pune o întrebare: Oprea îl va convinge pe Ponta să promoveze acest proiect, sau Ponta i-a spus lui Oprea: “Naşule, tu ai încurcat-o, tu să o descurci eu nu vreau presiuni la poarta căşii, nici DNA-ul şi Europa cu ochii pe guvernul meu.” Una peste alta, Oprea, deşi fără portofoliu, se pare că taie şi spânzură sau mai bine zis croieşte şi taie, iar Duşa cârpeşte.

Preşedintele SCMD anunţă că a discutat cu reprezentantul „secret” al lui Ponta pe tema viitorului Proiect şi are totul sub control. Şeful ANCMRR anunţă şi el că e linişte şi nu se va atinge nimeni de pensiile mărite mai mult sau mai puţin „norocos” ale majorităţii copiilor de suflet ai lui Oprea. ANCMRR doreşte continuarea procesului de revizuire până în 2013, deşi se plânge şi se teme să nu se dezumfle unele pensii crescute ca Făt – Frumos, ale conducerii asociaţiei şi altor membrii UNPR, SCMD cere stoparea procesului de revizuire bazându-se pe concluziile Auditului, raportul Avocatului Poporului, şi aberaţiile care se văd de pe Marte chiar şi cu robotul Curiosity defect.

Fiecare grup acţionează pe unde poate. Marţi SCMD se întâlneşte cu Comisia pentru Apărare a Senatului sub conducerea lui Dobriţoiu, ANCMRR se întâlneşte cu Oprea şi Mocioalcă, şeful Comisiei pentru Apărare a Camerei Deputaţilor. Bineînţeles ambele asociaţii sunt apolitice. Miercuri după amiază apare pe piaţă o variantă de lege în 3 puncte (http://actualitateasindicala.blogspot.ro/2013/03/un-prim-proiect-de-lege-neoficial.html) care parcă doreşte să dea înapoi pensiile din 2010 celor care au pierdut prin revizuire, dar dacă citeşti expunerea de motive nu poţi să nu observi că de fapt motivaţia nu este altceva decât o argumentaţie cârpită cu aţă kaki care înainte de a justifica revenirea pensiilor la cuantumul din 2010, afirmă cu tărie că nu a existat nici o fraudă, nici un act ilegal, există doar nişte greşeli de calcul datorate lipsei unor date şi că legea doreşte să readucă acele pensii care au scăzut datorită lipsei datelor, la cuantumul din 2010. Diabolic. Uite aşa se împuşcă patru iepuri:
Legea consfinţeşte lipsa oricăror alte fapte sau acte ilegale în procesul recalculării pensiilor, deci naşu poate sta liniştit;
Sindicaliştii loviţi de recalculare se bucură că îşi vor reprimi cuantumul dorit;
Nimeni nu mai face scandal şi nu mai cere pedepsirea vinovaţilor;
Oprea apare ca salvatorul militarilor, UNPR se întăreşte şi .. cine ştie, poate devine suficient de puternic pentru a nu mai fi nevoit să se contopească cu PSD;

Dar motivaţia dă totuşi posibilitatea unei interpretări care îi lasă pe cei jupuiţi cu degetul în gură. Dacă o parte din motivaţie devine punct de lege, precizând că vor reveni la vechiul cuantum pensiile la care nu a fost găsită documentaţia sau toată documentaţia, există posibilitatea să revină la acel cuantum numai câteva pensii, celelalte rămânând aşa, pentru că nu e aşa, la ei există datele şi calculele au fost corecte. Asta înseamnă alte procese, alte contestaţii, alte decese. Ambiguitatea motivaţiei creează această posibilitate.

Pe de altă parte punctul 3 din proiectul respectiv arată că pensiile care vor reveni la acest cuantum, vor rămâne aşa până când valoarea totală a creşterilor ce ar urma va egala diferenţa dintre pensia revizuită şi pensia din decembrie 2010. Deci practic „fericiţii câştigători” vor plăti 3-4 sau chiar 10 ani banii pe care îi primesc acum, prin plafonarea pensiei. Aşa da lege, frumoasă discriminare, frumoasă pedeapsă, dreptate până la capăt. Până la capătul răbdării. Practic singurul care câştiga de pe urma acestei legi ar fi naşul. Odată cu proiectul apare ştirea că acesta a fost întocmit la iniţiativă unor deputaţi din comisia de apărare, printre care deputatul Scutaru care se şi laudă cu ea pe blogul personal şi deputatul Mocioalcă, cel cu care se întâlniseră cei de la ANCMRR alături de Oprea şi Duşa, marţi. Este amestecat pe acolo şi generalul Dobriţoiu, aşa la caterincă, dar ştirea nu s-a confirmat. Oricum proiectul de lege este foarte scurt, nu menţionează nimic despre sumele restante , de recuperarea sumelor din 2012, pentru că .. probabil pe cei care l-au întocmit nu îi interesa.

Joi la prânz mai apare un proiect de lege despre care aflăm de pe blogul SCMD că s-ar fi depus (singur?????) la Parlament şi că ar fi varianta sau proiectul la care au lucrat cei din SCMD (https://docs.google.com/file/d/0B9CqWMwAnBxMU2VqUnVsRnItSkU/edit)

şi reprezentanţi ai Ministerului Apărării. Oare de la Interne şi SRI o fi fost cineva sau pe ei nu îi privea? Oricum faţă de celălalt proiect acesta este mai complet ba chiar prea complet pentru că el cuprinde şi un articol 2 care se leagă de L-329 căreia îi spune 239 probabil din neglijenţă, dar această neglijenţă poate costa pentru că nu e aşa, Canacheii din Parlamentul României au făcut franceza cu Marin Moraru şi dacă 239 scrie, 239 se aprobă. Nedumerirea mea este ce caută un articol privind o altă lege, pe un text de modificare a altei legi? Din câte ştiu eu, fiecare lege trebuie să facă obiectul unui proiect separat. Cineva însă vrea să cumpere un kilogram de mere şi pere. Altfel, cum spuneam textul de pe pagina SCMD este mai complet, spune şi de unde se iau fondurile, spune şi cum se face calculul punctului de pensie, şi .. surpriză neplăcută conţine aceeaşi aberaţie privind plafonarea pensiei pe o perioadă nedefinită, deşi la art.1(3) spune că pensia va fi actualizată cu indexarea de 4%. Păi cum este tovarăşi, ori se indexează primesc, dar să nu se schimbe nimic ( conform art 1(5), ori nu se indexează, primesc, dar se adaugă indexarea de 4% (conform art 1(3). Din această dilemă cum ieşim ?

Ce observăm la acest proiect? Lipseşte motivarea, deci disculparea lui Oprea.

Mă opresc aici cu .. prezentarea, important este că există vânzoleală. Unde va duce, rămâne de văzut, deocamdată totul este în grafic. Concluzia este că există voinţă politică pentru scoaterea lui Oprea de sub acuzaţie.

Acum sunt tare curios să aflu în primul rând:
Dacă aceste două proiecte au fost înaintate la Parlament, aşa cum se spune;
Dacă s-a ştiut de ele de către cei care le-au promovat, pentru că ambele vin din partea USL şi ori acolo face fiecare ce vrea şi nu ştie stânga ce face dreapta, ori se minte la greu şi se vrea doar o nouă bulversare;
Cine le-a înregistrat;
Care dintre ele va intra primul în dezbatere;
Care dintre ele va fi aprobat;
Care va fi varianta finală.

Până una alta se poate observa că circul continuă şi la el contribuie cu succes conducerile celor două asociaţii prin declaraţiile difuze, confuze şi mofluze. Şi aici se observă unitate de acţiune pentru zăpăcirea pensionarilor.

PS. Şi totuşi, fără ca cele două asociaţii să se sesizeze( dacă ar fi urmărit, probabil că în varianta SCMD nu s-ar mai fi trecut perele lângă mere) pe data de 05.03.2013 a fost trimis pentru raport suplimentar la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi la Comisia pentru muncă şi protecţie socială un proiect care se referă la L329, intitulat: PL-x nr. 109/2012

http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=12678

„Proiect de Lege pentru abrogarea Cap.IV(art.17-26) din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional”. Deci practic ori SCMD a introdus aiurea articolul 2 din proiectul propriu şi în acest caz doamna Caloianu este rugată să se trezească, altfel ajunge preşedinta Senatului, ori se ştia de acest proiect dar s-a trecut acolo ca să se poată spună mai târziu că introducerea proiectului de abrogare a cap IV se datorează … iniţiativei SCMD. Cine descurcă iţele ?