Problema pensiilor speciale intens dezbătută în ultimele zile readuce la lumină un fapt de-a dreptul dramatic pentru o ţară ca România: 40% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 45 şi 65 de ani nu lucrează.
Potrivit datelor Statisticii, din cele 5,2 milioane de persoane care au acum între 45 şi 65 de ani (vârsta de pensionare la bărbaţi potrivit noii legi a pensiilor), 2 milioane sunt inactive. Suma reprezintă aproape jumătate din pensionarii din România care anul trecut au fost în număr de aproape 5,5 milioane de persoane.
În această perspectivă, discuţia de zilele trecute privind decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a opri recalcularea pensiilor speciale ale militarilor, foştilor poliţişti sau ale foştilor lucrători în serviciile speciale nu reprezintă decât vârful aisbergului. Nu doar cele 150.000-200.000 de pensii speciale (pentru care se cheltuieşte aproape un miliarde de euro anual) sufocă bugetul asigurărilor care trebuie subvenţionat direct şi din bugetul de stat (din impozite, practic), ci situaţia pe ansamblu despre care este prea greu de afirmat că ar mai putea continua aşa.
"Din '90 până acum, am pierdut patru milioane de locuri de muncă. O parte din foştii salariaţi au plecat în afară, o parte au intrat în şomaj, o parte pur şi simplu nu lucrează, iar alţii lucrează la negru. O soluţie ar fi să se construiască din nou fabrici, pentru că nu toată lumea poate lucra ca vânzător în hipermarket", crede Vladimir Pasti, sociolog şi politolog specializat în studierea evoluţiilor politice şi sociale ale tranziţiei româneşti.
Dacă în 1990 în România existau 8,1 milioane de salariaţi şi 3,6 milioane de pensionari, raportul s-a inversat dramatic în ultimii 20 de ani. Acum există 5,5 milioane de pensionari şi 4,3 milioane de salariaţi.
Bugetul asigurărilor sociale nu se mai poate susţine singur din încasările din contribuţiile obligatorii la sistemul de pensii ca urmare a majorării pensiilor cu 50% în 2007.
În vară, specialiştii din Ministerul Finanţelor estimau că, pentru 2011, bugetul de stat ar urma să susţină bugetul de pensii cu 2-3 mld. euro.
Pensiile plătite în România sunt undeva la nivelul de 10 mld. euro, anual. În aceeaşi vreme, masa salarială anuală în România este undeva la 40-42 mld. euro.
Problemele României sunt duble. Odată că are o rată de ocupare scăzută şi, a doua oară, cei care au o ocupaţie nu sunt prinşi în "sistem", deci nu contribuie la buget cu taxe şi impozite.
Potrivit datelor Statisticii, în România numărul persoanelor ocupate este de 9,3 milioane. Dar: din totatul populaţiei de 2,4 milioane cu vârsta între 55 şi 64 de ani doar 1,02 milioane sunt ocupate. Dintre aceştia doar 0,42 milioane lucrează în mediul urban, putându-se spune cu o mai mare acurateţe că sunt, de fapt, salariaţi şi, deci, contribuie la buget cu taxe şi impozite.
Din totalul populaţiei cu cu vârste între 45 şi 54 de ani (2,8 mil. persoane) sunt ocupate 2,2 milioane de persoane, dintre care doar 1,3 milioane în mediul urban şi 0,9 mil. persoane în mediul rural. Din cele 3 mil. persoane cu vârste între 35 şi 44 de ani, doar 2,7 milioane sunt ocupate - 1,5 milioane în mediul urban şi 1,2 milioane în mediul rural.
În total, din întreaga populaţie ocupată de la vârsta de 15 ani şi până după vârsta de 65 de ani, 5,1 milioane lucrează în mediul urban şi 4,3 milioane în mediul rural. Practic, cu adevărat contează categoria care lucrează în mediul urban pentru că, în majoritate, aceasta este angajată şi plăteşte taxe şi impozite, dar şi contribuţiile la pensii din care este achitat dreptul la pensie.
Statisticile Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale arată că, în noiembrie trecut, din cei 5,49 de milioane de pensionari doar 3,8 milioane atinseseră limita de vârstă completă pentru a ieşi la pensie. Dintre aceştia, doar 2,1 milioane aveau şi limita de vârstă şi stagiu complet de cotizare. Adică mai puţin de jumătate din numărul total de pensionari. Aproape 1,7 milioane de pensionari aveau limita de vârstă pentru a ieşi la pensie, dar stagiul de cotizare incomplet. 127.000 de pensionari erau înregistraţi în noiembrie trecut cu pensie anticipată parţială. Ceea ce uluieşte însă este numărul masiv al pensionarilor cu pensii de invaliditate. Un control dispus anul trecut de Guvern a scos la lumină sute de cazuri în care o astfel de pensie a fost obţinută cu încălcarea legii, cu certificate medicale falsificate. Presa a relatat despre şoferi care în acte sunt orbi sau despre ologi care merg cu bicicleta. În România sunt 40.000 de pensionari cu gradul I de invaliditate, 490.000 cu gradul II de invaliditate şi 336.000 cu gradul III de invaliditate. Trebuie spus însă că numărul pensiilor de invaliditate a scăzut din ianuarie trecut până în noiembrie cu peste 40.000, ceea ce arată că controalele dispuse de administraţie şi-au făcut, într-un fel, efectul.
În România mai sunt, de asemenea, 648.000 de pensii de urmaş. Una peste alta, toate aceste pensii înseamnă 10 miliarde de euro anual, bani care sunt plătiţi din contribuţiile celor patru milioane de angajaţi, dar şi direct de la bugetul de stat (peste 1,5 mil. euro în 2009) întrucât bugetul pensiilor nu face faţă acestor cheltuieli.
Profesorul Pasti admite că de vină este şi administraţia, dar şi istoria, aşa cum s-a derulat ea în ultimii 20 de ani: "În general, aceştia (pensionarii - n.n.) sunt principalii «beneficiari» ai restructurării industriale a României. O parte dintre aceştia sunt navetiştii care veneau de la periferiile oraşului sau din mediul rural şi care lucrau în uzine care ţineau practic un întreg oraş. Acestea s-au închis în urmă cu 10-12 ani, exact când aceştia aveau vârsta optimă de muncă".
Doar că, admite el, situaţia, indiferent de ce a provocat-o, nu mai poate continua în acest fel.
Acesta este şi motivul pentru care legea pensiilor a fost modificată, iar vârsta de pensionare a crescut la 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Guvernul vrea ca până în 2020 să echilibreze bugetul de pensii astfel încât să nu mai fie nevoie de intervenţia bugetului de stat pentru susţinerea pensiilor. Cum o va face acest guvern sau viitorul rămâne de văzut. Profesorul de drept constituţional Ioan Stanomir afirmă că viaţa oricărui Executiv va fi grea dacă Justiţia se amestecă întotdeauna în actele administrative, cum s-a întâmplat cu pensiile speciale. În aceste condiţii, este dificil să faci reformă mai ales într-un sistem atât de sensibil cum este sistemul de pensii, arată el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu