De sapte ori BUTE

Dragul meu român celebru,

După ce am urmărit cu sufletul la gură evoluţia ta de-a lugul celor zece reprize şi ţi-am ascultat, mândru că sunt român, salutul adresat conaţionalilor: „Bună dimineaţa, români! Mulţumesc că aţi fost alături de mine şi că v-aţi trezit din nou aşa devreme ca să mă sustineţi! Vă iubesc şi vă mulţumesc! E o onoare pentru mine că am reuşit să îi fac pe români fericiţi...”, am simţit că trebuie să mă adresez şi eu ţie, ca unui învingător, scriindu-ţi această scrisoare:
Dacă aş fi Michelangelo te-aş lua drept model pentru un David al mileniului trei pe care l-aş numi SuperBUTE şi l-aş dărui tuturor românilor care, într-o dimineaţă devreme, chiar aveau nevoie de un strop de fericire şi de o rază de soare care să le mai lumineze cenuşiul vieţii de zi cu zi. Aş pune câte o astfel de statuie în fiecare sală de sport şi pe fiecare stadion pentru ca adolescenţii şi tinerii României să-şi afle un model de urmat în ceea ce priveşte munca asiduă şi perseverentă pentru atingerea unei performanţe imposibil de atins fără voinţă şi strâns din dinţi, sacrificii şi tone de transpiraţie. Astfel, văzându-te la lucru, tinerii mai mult ori mai puţin talentaţi ar munci zi şi noapte pentru a deveni ca tine, pentru a-şi face părinţii fericiţi şi pentru a pune numele oraşului şi ţării în care s-au născut pe buzele tuturor.
Dacă aş fi Ucenicul Vrăjitor ţi-aş îmBUTElia spiritul de luptător în sute de mii de lămpi ale lui Aladin pe care le-aş dărui tinerilor români care-şi părăsesc ţara în căutarea unui destin mai bun decât cel de pe plaiurile lor natale. Aş face astfel încât, atunci când tinerii români şi rromi aflaţi la strâmtoare pe meleaguri străine sunt tentaţi să fure, să cerşească, să se asocieze în bande de răufăcători sau chiar să ucidă, să aprindă lampa fermecată pentru ca spiritul tău de învingător, curajul tău de a înfrunta greutăţile, onestitatea şi dorinţa ta de a trece peste orice obstacol cu propriile forţe să-i cuprindă şi să-i aducă pe calea cea dreaptă.
Dacă aş fi un bijutier vestit aş îmbrăca în filigranul cel mai preţios milioane de BUTElii din cristalul cel mai fin, recipienţi în care aş pune câte un strop din transpiraţia care te-a transformat dintr-un simplu gălăţean, plecat dintr-o ţară scăpată de comunism, în renumitul Mister KO. Aş dărui aceste minunăţii milioanelor de români care pleacă la muncă în străinătate şi i-aş determina ca, după ce consideră că transpiraţia lor a dat ceva roade, să se întoarcă până nu este prea târziu la copiii pe care i-au lăsat ai nimănui şi care au început să se sinucidă pur şi simplu din dor de părinţi, dor după o viaţă în familie, fie ea chiar cu dojeneli părinteşti şi bătăi „rupte din rai”.
Dacă aş fi un sculptor în lemn ţi-aş strânge lacrimile de bucurie apărute atunci când dedicai strălucita ta victorie tuturor românilor şi familiei tale, şi le-aş pune în aproape 500 de BUTElcuţe frumos încrustate în motive populare. Aş aduna toţi parlamentarii într-o şedinţă comună şi, pe bază de semnătură, i-aş obliga să le primească şi să le poarte asupra lor în timpul campaniilor electorale care urmează. I-aş determina astfel să fie sinceri şi apropiaţi de cei pe care doresc să-i reprezinte, să nu mai promită, plângând pe umerii poporului necăjit, ceea ce ştiu că nu pot înfăptui, să se dea la o parte dacă ştiu că nu au calităţile şi determinarea necesare pentru a deveni un OM care să se sacrifice pentru binele celor care-l trimit în Parlament, şi nu pentru prea binele lui şi al grupului din care face parte.
Dacă aş fi un chimist de geniu, ţi-aş transforma respiraţia sacadată din timpul celor zece reprize ale meciului care a adus numele României pe toate canalele de ştiri într-un gaz îmBUTEliat sub presiune pe care l-aş elibera asupra scenei police dâmboviţene. Aş face astfel să dispară din ţară corupţii, mincinoşii, îmbogăţiţii peste noapte, profitorii şi chiulangii care încasează lunar megasalarii nemeritate şi sume forfetare din banul public. I-aş forţa pe toţi parlamentarii să stea lipiţi de fotoliile lor confortabile pentru a asigura zi de zi plenul necesar adpotării în regim de urgenţă a legilor de care poporul român are atâta nevoie pentru a trăi cu adevărat într-un stat de drept.
Dacă aş fi Guvernul României, aş înregistra marca BUTE şi aş lua toate măsurile ca prin intermediul ministerelor de resort să o implementez în fiecare familie şi instituţie şcolară. I-aş determina astfel pe adolescenţii şi tinerii care nu şi-au găsit încă un ţel în viaţă să urmeze calea pe care ai mers tu pentru a se realiza la rândul lor, un drum cu multe obstacole care se pot depăşi numai prin calităţile unei mărci ca cea care poartă numele tău: muncă, muncă şi iar muncă, pentru ca la capătul drumului să apară reuşita deplină şi satisfacţia muncii împlinite.
Dacă aş fi Lucian BUTE, aş face tot ce pot pentru a rămâne aşa cum eşti tu, un tânăr român care a ajuns rege al boxului mondial chiar în oraşul unde în anul 1976 micuţa româncă de 16 ani pe nume Nadia Cămaneci era încoronată drept prinţesă a gimnasticii feminine mondiale. Aş rămâne la fel de modest şi ataşat de părinţi şi oraşul natal, aş munci la fel de serios pentru o nouă victorie care să-i facă în continuare pe români fericiţi văzându-şi un conaţional încoronat rege al boxului mondial şi auzind imnul României ascultat de întregul mapamond.
Nu sunt însă decât un român mândru că Lucian BUTE, reprezentându-mi ţara, a câştigat un titlu de campion mondial la box profesionist, prin acest succes strălucit el anihilând, cel puţin pentru câteva ore, avalanşa de imagini cu dezastre nucleare, războaie şi cu tabere insalubre din marile oraşe occidentale în care conaţionali de-ai noştri fac să se şteargă orice urmă de simpatie faţă de România şi cetăţenii ei primiţi în rândul marii familii europene.